Cat e ajutor si cat neimplicare ?

In agitatia vietii moderne trepidante, tot mai putin timp alocam familiei, copiilor, relatiei de cuplu .
Incercind sa ne degrevam de numeroase sarcini, pentru a cistiga timp pretios sau odihna, exista undeva pericolul de a fi absenti exact acolo unde ar fi nevoie de noi si nu de "inlocuitor".

Sa ne gindim putin !
Pentru sarcinile casnice, preferam menajere, pentru copii preferam bonele, apelam la tot soiul de servicii ca sa salvam timp.
Apoi intram in fobia, profesionistii stiu mai bine, sau vreau tot ce-i mai bun pentru copilul meu, deci platesc.
Nu mai stam cu ei impreuna la teme, avem after school, nu mai gatim pentru familie, exista catering, cantina scolii, meniul zilei.

Ok, nu fac elogiul femeii gospodine sau casnice, dar...
Nu cumva acele momente care string familia impreuna sunt de pret ?
Nu cumva serviciul profesionist nu include si afectiunea care se resimte cind ne ocupam de celalalt, cind pregatim , cind ajutam, cind facem acele sarcini impreuna sau unul pentru celalalt.


Cat e de folositor sa ajungem sa muncim mai mult sa platim toate astea , dar sa ne degrevam de bucuria de a fi impreuna cu partenerul, cu familia, cu copilul ?
Afectiunea, implicarea, dedicarea, sustinerea, intelegerea, empatia, se pot transmite prin servicii platite ??
Cat cantareste nevoia noastra de ajutor si cat e sustragerea, comoditatea, neimplicarea ?

Unde ar trebui sa tragem linie ca sa pastram interactiunea in familie, chiar si prin indeletnicirile de zi cu zi ?

Bona/menajera/cacat la tava fix de aia iti iei, ca sa-ti faci timp sa stai cu cei dragi si sa fii relaxata, nu ultimu' cacat frustrat de la atata scutece diarezate si stat la cratita 2 ore pe zi sa faci si adultilor dar si copilului de mancare.

dar stai si cu cei dragi, sau  timpul ramas e pentru tine ?

tare mi-e ca fiecare ajunge sa aiba o viata independenta si paralela cu celalalt.
prea multi copii se simt singuri cu parinti prea ocupati.

Pai tocmai, parintele e ocupat ca tre' sa faca toate rahaturile alea penale.
Ma rog, o femeie care are un job nu ar trebui sa se ocupe de alea.
Cum ar fi sa vin acasa dupa 9 ore si sa ma apuc de adunat cacaturi prin casa la fiecare al doilea pas, sa-mi borasc matele spaland copilu' de 2 ori in 5 ore ca s-a cacat pe el, sa ma apuc sa fac de mancare, cel putin doua feluri si asta absolut in fiecare zi? Asta pe langa faptul ca sotul incepe sa se uite urat la mine ca nu mai am niciun chef sa-i fac si lui cafele/whateveruri si ca pun copilu' pe primu' plan. Mi se pare groaznic.
Alea care stau acasa intretinute, da' sa faca astea, oricum au timp.

Stai acolo cu copilu' cand e frumos spalat, imbracat, hranit si zambaret si te joci cu el cat vrei tu.
Sa stai cu el cat boraste/caca/face ca ultimu' animal nu mi se pare neaparat ca e o necesitate in a fi un parinte bun.

Edited by FCBK, 26 February 2013 - 12:40.

Nu chiar . Nici sa-i fii alaturi doar cand e totu' roz nu mi se pare ok . Si nu , nu vreau si urasc copiii .

Ai vreun argument de ce nu?

Cum crezi tu ca muci/cacat si ragaituri/borala e ceva necesar in relatia ta de parinte-copil?

FCBK, on 26 februarie 2013 - 12:35, said:

nu despre asta e vorba, scuze daca am scris prea mult si nu m-am facut inteleasa.
nimeni nu contesta motivatia pt care ajungem sa apelam la ajutoare.
nu ma astept sa intelegi perfect, dar inclusiv luatul in brate al copilului, faptul ca se simte ingrijit si bagat in seama de parinti, are pentru el alta valoare decit ca-i poarta de grija un strain.
absolut, dar absolut toate activitatile , pe linga partea anosta, sunt percepute de copii ca interes manifestat pt ei, timp petrecut/dedicat lor.


nu discut ideea ca tu ca adult te poti lipsi, pun problema cit ii lipsesti tu copilului .

FCBK, on 26 februarie 2013 - 12:40, said:

este

PAI VREAU EXPLICATII CUM ESTE?

I

FCBK, on 26 februarie 2013 - 12:35, said:

De acord ca e preferabil sa-l schimbe, spele, hraneasca altcineva daca iti permiti, insa, cand face ca ultimu' animal  e musai sa fie cu tine, tine de construirea relatiei, nu?

Enigel, on 26 februarie 2013 - 12:44, said:

Da, sa vedem care face mai urat. Io pun banii pe mine.

atunci nu mai faci copil/copii, ca la ce dracu' sa ai grija de el.
"boratul" ala de mate nu cumva l-a suportat cineva si in cazul
tau? ca sa nu mai zic de niscaiva nopti nedormite, ca "are
copilu' febra/il dor gingiile/other sh*t, facut de mancare si cautat
fructe/piureuri/lapte praf, care pana nu cu mult timp in urma erau
rara avis pe la Romania.

ia-ti atunci unu' d-a gata, la vreo 18 ani asa. il poti folosi si ca
entertainment cand sotu' ("parteneru' cum i se spune azi...) nu
are chef de giugiulit scorburica.

LE: mai exista si mame/soacre nu asa scarboase pentru momentele
cand femeia (inchipuit doar) moderna, nu face fata dom'le, ca nu mai
are "timp" pentru ea. am intalniti si eu d-astea cu pretentii, isi luau
"jeeet" din toate partile. cine p*la mea sa mai umple solarele, saloanele
de draci la tava si mall-urile? mdeah...

Edited by dygey, 26 February 2013 - 12:49.

FCBK, on 26 februarie 2013 - 12:40, said:

Nu cred ca o relatie reusita parinte-copil sau partener-partener se poate rezuma la lucruri frumoase si rupt usa cand se ingroasa gluma . Adica na , la unii o merge . Da' aia nu sunt majoritatea . Sigur ca sunt lucruri neplacute , dar copilu' ( sau parteneru' ) va sti ca i-ai intors spatele cand a avut nevoie . Si nu stiu despre tine , da' io n-as face asa ceva cu nimeni . Nu ca m-as simti naspa fata de ea\ei , ci fata de mine .

Edited by jeffy86able, 26 February 2013 - 12:46.

FCBK, on 26 februarie 2013 - 12:45, said:

Plus ca lucrezi in echipa

FCBK, on 26 februarie 2013 - 12:40, said:

Nici nu cred ca e nevoie de argument in a arata cat de aiurea suna chestia asta cu "am un copil, cand e curat si satul, am timp si chef de el, cand e plin de cacat si cu stomacul gol, da-l dracu, sa se ocupe strainii".







Nici eu nu vreau, jeffy!

categoric depinde de virsta, tu te-ai axat doar pe bebelusi.
si acolo este important si important ramine la orice virsta , ca parintele sa participe la orice este perceput ca important pentru copil si nu pt adult.
sigur, pt noi, n-are nnici o semnificatie stersul la cur, bautul biberonului, dar pt copil la asta se reduce existenta lui in acel moment la care tu nu participi, pt ca ti se pare nesemnificativ.

conteaza sa te simta acolo, sa lege o conexiune cu tine, pt ca TU si nu altineva il ingrijesti, ii dai siguranta, il faci sa se simta bine, sa-i treaca foamea, plinsul, colicile, deranjul din scutec, toate lucrurile alea importante pt el, care pe linga confortul fizic, inseamna si confort psihic. iar copilul capata incredere in TINE.

e inceputul unei relatii extrem de importante, de multe ori neglijate, asteptind evolutia problemelor, asteptind sa intervenim cind mai creste si e interesant.

Edited by ariadna_12, 26 February 2013 - 12:50.

dygey, on 26 februarie 2013 - 12:45, said:

Da. Care-i problema ta de fapt? Ca oamenii, unii, au bani sa dea pe bona si sa-si vada de ale lor si nu pe parturi si pireuri?

Ai un copil, te ocupi de el si in momentele mai putin placute,ca nu e doar o papusa cu care sa te joci.

jeffy86able, on 26 februarie 2013 - 12:36, said:

RuneJaguar, on 26 februarie 2013 - 12:47, said:

My brothers!

la fel se intimpla cind e scolar, n-avem rabdare de bastonase, lasa sa faca doamna, noi o sa mergem cu el in concedii.

si uite-asa te trezesti ca ajunge adolescent si emo si devii un parinte disperat care nu se mai poate conecta cu copilul sau.