O analogie

 Pazvantoglu, on 8th August 2011, 14:49, said:

dar cum? calare pe mandria-i un om bun si bland, intelegator cu semenii lui? pfff....

 ousia, on 8th August 2011, 14:55, said:

Deci printre ateii mai virtuosi decat crestinii nu exista vreunul care e intelegator cu semenii lui, pentru ca, nu-i asa, nu se poate ateu care nu e mandru

 ousia, on 8th August 2011, 13:47, said:

Si ce e rau in a te multumi cu micile placeri ale vietii? Poate ca Epicur a fost de o mie de ori mai intelept decat multi zbuciumati care s-au consumat in cautarea desavarsirii. In plus, hedonistii sunt de obicei mult mai simpatici decat cautatorii de desavarsire.
Ce scrii aici nu prea e in acord cu smerenia crestina. Multa mandrie si mult dispret pentru aia mai modesti decat tine care se multumesc cu fericirea oferita de un apus de soare si un pahar de vin bun.

 ioana_c, on 8th August 2011, 14:45, said:

Pai tocmai asta e farmecul irezistibil al credintei. Le ofera ILUZIA ca, la modul potentia sau virtual, detin au cel putin sansa de a accede la ORICE NEVOIE(nemurire, intelegere perfecta, armonie perfecta). Din cauza asta ei ne privesc cu oarece superioritate si dispret pe noi ateii care in conceptia lor nu avem aspiratii. Pai nu avem aspiratii absurde (vise), dar tentante. Asa cum copii mici, in inocenta lor, vor sa ajunga Superman cand vor fi mari ... Ci aspiratii realizabile. Noi visam sa ajunge doar niste amarati si muritori ingineri, poeti sau mai stiu eu ce, care sa ajute la progresul civilizatiei umane ...

Edited by archaeus5, 08 August 2011 - 15:18.

Scuze pentru literele lipsa ... (Damn, I hate laptops!)

 ioana_c, on 8th August 2011, 15:45, said:

smechero...modesti ateii astia, se multumesc cu putin, cu un apus, cu un paharel de vin.

nu placerile mici ale vietii sunt rele ci altceva. nu-ti spun ce ca tu esti inteleapta si te prinzi singura...

 ousia, on 8th August 2011, 17:46, said:

Eu nu sunt deloc inteleapta. Smecherii nu-s intelepti. Asa ca te rog sa ma lamuresti. Ce e rau in faptul ca cei care nu reusesc sa se apropie de credinta (sau nu reusesc dupa modelul vostru) se multumesc cu ceva mai modest? Ca singura nu ma prind, e si prea cald ...

 ousia, on 8th August 2011, 17:46, said:

Decat o viata intreaga inchinandu-ma unui zeu, cred ca e mai bine asa. oricum, noi alegem realitatea.

 ioana_c, on 8th August 2011, 17:50, said:

modest , in cazul asta, e ceva negativ. cand esti inzestrat de la...natura cu darul de a iubi desvarsit, sa te multumesti doar cu un confort psihic si fizic personal e egoism, nu modestie. acuma nu ma intreba ce inseamna sa iubesti desavarsit si nici daca eu sunt in stare sa iubesc astfel. se vede bine ca nu de vreme ce ii tot intep pe ateii softpedieni...si nici nu stiu daca are rost sa asculti chiar pe cei care s-au invrednicit de o asemenea iubire, ca oricum nu sunt simpatici cu ostenelile lor cu tot. mai bine du-te baga niste CV destepte la nspe firme de succes, ca in ziua de azi un paharel de vin intr-adevar bun nu mai gasesti la toate bodegile...osteneste-te, cu modestie, sa pleci intr-o vacanta exotica pentru a vedea un rasarit mai acatarii ca printre blocurile din salajan abia se zaresc cateva raze. munceste mult un an de zile ca sa-ti satisfaci epicureismul. sau mai bine bucura-te, cu cel mai inalt grad de modestie, precum sisif, cand cobora muntele pentru a lua din nou, in spinare, bolovanul...

In povestea respectiva autorii au reusit sa descrie perfect comportamentul crestinilor. Iti dau un zeu, nu ti-l arata, iti dau o carte pretinsa a fi scrisa de zeul respectiv, se contrazic intre ei cu privire la zeu si apoi se asteapta ca si tu sa crezi in el.

Daca cineva v-ar aduce documente care atesta existenta masinii si oameni care sa pretinda ca au vazut-o, voi ati cumpara-o fara sa o vedeti?

Edited by madalina26, 08 August 2011 - 18:46.

 ousia, on 8th August 2011, 18:53, said:

Nu te intreb. N-ar avea nici un sens.

In rest, ce sa zic? Pe mine natura nu m-a inzestrat cu darul asta, mi-a dat doar egoista capacitate de a ma bucura de lucruri mici si nesemnificative in economia mareata a desavarsirii. Stii tu, cine nu poate compune Sonata lunii, macar sa fie in stare sa o asculte.

Dar da-mi voie sa-ti spun ca ai o viziune profund gresita a ceea ce inseamna epicureismul si hedonismul autentic. Nu au nici o legatura cu CV-uri si munca. Au legatura cu altceva, ce iti scapa, si care se poate sa se apropie mai mult de ideea de Dumnezeu decat goana dupa iubirea desavarsita.  

 ousia, on 8th August 2011, 00:00, said:

Off, off, trufia asta e tare necrestineasca!

 madalina26, on 8th August 2011, 19:45, said:

Fii sigura ca nu. Daca este vorba de masini, atunci in mod sigur ateii ar fi mai degraba interesati si nicidecum teistii.
Se pare ca lucrurile sunt totusi mai complicate.
Mai gandeste-te.

 ioana_c, on 8th August 2011, 20:03, said:

pai n-au legatura, draga, pentru ca pe vremea aia grecii, ca si in zilele noastre dealtfel, taiau frunza la caini in majoritatea timpului. orice amarastean grec avea macar un sclav care-i muncea ogorul. la noi e mai greu...cum ti-am zis...CV, munca...concediu epicurian...etc, etc...o minciuna subtila ce-i drept...si d-aia fac spume pentru ca e o mare, mare minciuna ce-i duce pe oamenii rataciti dar cu potential, asa ca tine...intr-o mizera conditie de mediocritate( din punctul meu de vedere si cand iti spun asta nu te simti jignita...ma includ in primul rand pe mine aici).

 ousia, on 8th August 2011, 23:39, said:

Draga, nu ma gandeam la greci, sclavi si frunze taiate la caini. O sa-ti explic, dar mai inainte as vrea sa-ti multumesc pentru aprecierile magulitoare cu privire la potentialul meu. Ca o ratacita in gradina lui Epicur, nu pot decat sa suspin usurata ca, in ciuda conditiei mizere de mediocritate, exista totusi acest potential.

Hedonismul real e cel care te invata sa gasesti placeri fara sa te spargi in bucati muncind ca un dobitoc. Cu alte cuvinte, necajitul care trage tot anul 14 ore pe zi pentru doua saptamani in Antalya e tot atat de departe de hedonismul real ca si tine. Epicreanul adevarat stie sa gaseasca placerea si desfatarea in fiecare zi, nu numai in concediu, si de regula placerile astea nu-l costa nici un ban. Pricepi matale? Sau il costa sume nesemnificative. Numai spiritele sarace isi imagineaza ca ai nevoie de carute de bani ca sa traiesti frumos, pentru ca asta e de fapt esenta, sa cauti si sa te bucuri de frumusete. Sigur ca numai un prost dispretuieste placerile oferite de bani, dar nu ele sunt principalul obiectiv. De asta am spus ca s-ar putea ca un epicurean sa fie mai aproape de Dumnezeu decat crezi: pentru ca invata sa gaseasca frumusetea in toate lucrurile mici, cotidiene, si sa se bucure de ceea ce poate avea. "Iubirea desavarsita" e un concept prea abstract pentru majoritatea mediocrilor, cu sau fara potential. Frumusetea, placerea sunt mai aproape si accesibile. Unde e minciuna in chestia asta? Nu e mai onest sa admiti ca nu poti si nu vrei sa cauti desavarsirea si sa te multumesti cu frumusetea?  

 madalina26, on 8th August 2011, 19:45, said:

Depinde cine ar fi acei oameni.  Dacă s-au dovedit în trecut "demni de încredere", de ce nu?
Dacă vorbim despre niște străini sau necunoscuți lucrurile se schimbă.  

Dumnezeu s-a dovedit întotdeuna demn de încredere, și cuvântul său inspirat Biblia la fel.

Dacă cineva‚ vorbindu-ți de o sută de ori‚ nu te-a mințit niciodată‚ te vei îndoi oare de o asemenea persoană‚ așa‚ dintr-odată?
Ar fi irațional.
Tot la fel‚ nici noi nu avem nici un motiv să ne îndoim de promisiunile lui Dumnezeu consemnate în Biblie; putem avea toată încrederea în Cuvîntul său (Tit 1:2).

 ioana_c, on 9th August 2011, 08:09, said:

poate fi onest la suprafata. adica te minti singura. frumusetea , ca si adevarul nu e relativa, din punctul meu de vedere. filozofia de care vorbesti are anumite lucruri bune, sa te multumesti cu putin si sa afli in acel putin fericirea. nu suntem insa chemati la asta, suferinta imensa din lume striga la noi iar noi ne bagam dopuri in urechi cautand , modesti, fericirea proprie, numai fericirea proprie. e o minciuna, un fel de autism. suntem chemati sa suferim cu cei de langa noi si impreuna sa ajungem la fericire. un hedonist ce filozofie aplica atunci cand trece pe langa un samarinean? l-a invatat epicur ce sa faca ? dar cu cel ce ii face rau, l-a invatat epicur cum sa reactioneze? hedonismul nu da nici o solutie. vine cu ideea de a ne face pe noi insine niste insule izolate de fericire, chiar daca, cum am zis mai devreme, gasim ceva bun si aici( dupa cum bine ai precizat). epicurienii sunt cei care ingroapa talantul primit...

 ousia, on 9th August 2011, 11:33, said:

Si daca eu as fi la fel de nefericita ca toti nefericitii din lumea asta, cu ce i-ar ajuta pe ei? Ar fi mai fericiti? Poti sa duci toata durerea lumii? Nu. Poti, cel mult, sa alini suferinta celor de langa tine, daca ai cum, si banuiesc ca asta o fac toti oamenii dotati cu empatie si capabili sa iubeasca. E suficient. Nu suntem chemati sa suferim, mi se pare o viziune sinistra, suntem chemati sa alinam suferinta acolo unde putem. In rest, cred ca e de datoria omului sa incerce sa fie fericit atat cat poate fi in lumea asta, cu conditia ca fericirea lui sa nu provoace altora suferinta.

Nu ma mint singura, te asigur.   Sunt cat se poate de constienta de limitarile "filozofiei" mele de viata, dar sunt foarte sceptica fata de orice tentativa e a atinge asa zisa perfectiune. Uneori ma gandesc ca daca toata lumea s-ar multumi cu fericirea gasita in lucrurile mici, suferinta asta imensa de care zici s-ar diminua considerabil. Necazul e ca prea multi se cred datori sa-i fericeasca pe ceilalti. Hedonismul ma atrage fiindca mi se pare o dovada de intelepciune sa te multumesti cu contemplarea si savurarea frumusetii intr-o viata scurta si in general destul de ciudata. Esti intr-o calatorie destul de dificila, nu e mai bine sa te bucuri de peisaj, de oamenii frumosi pe care ii intalnesti, decat sa te apuci sa muti pietroaie si sa smulgi scaieti? Ce zici?