Scopul suprem

Suntem cea mai avansata specie din punct de vedere intelectual de pe planeta asta si intelectul nostru va continua sa creasca enorm in viitor. Care e totusi scopul existentei noastre ? Avem oare un scop suprem dat de catre creator sau suntem doar niste oameni care isi traiesc viata ?

Avand in vedere ritmul de dezvoltare al societatii omului si directia spre care se indreapta, eu cred, ca ne indreptam spre o societate extrem de avansata atat tehnologic cat si intelectual, o societate la care omenirea viseaza de foarte mult timp, societatea perfecta in care nu mai exista neajunsurile de azi, in care scopul suprem e dezvoltarea fara limite a intelectului si tehnologiei, e o societate in care problemele majore de azi reprezinta doar o joaca de copii.

Si totusi, de ce ne continuam existenta, este ea fara sens ? E destul sa ne uitam la conditia umana pentru asta. Deocamdata scopul e doar eliminarea obstacolelor "minore" tocmai pentru a ajunge la acea societate, dar cand toate problemele vor fi rezolvate, cel putin cele interne, ce vom face ? Exista doar un singur lucru de facut, aflarea tuturor raspunsurilor, cunoasterea tot mai mare, posibilitati tot mai mari.

Dar ce facem cu toate acele lucruri ? Teistii spun ca suntem doar un pion din planul mai mare al lui Dumnezeu, ateii inca incearca sa afle raspunsul, eu personal cred ca nu este nici un raspuns. Scopul este exact ceea ce am facut pana acum, dezvoltarea noastra, nu exista o limita, nu exista un nivel unde trebuie sa ajungem. Se ridica intrebarea, suntem oare perfecti ? Eu cred ca da, sa ne uitam la bine si rau. Binele si raul nu sunt doar niste concepte, sunt realitati. De ce nu putem face binele suprem sau raul suprem ? Nu vom putea niciodata, suntem niste fiinte care au nevoie de o comparatie, nu putem sti ce este binele sau ce este raul daca nu comparam acesta cu ce se afla pe celalalt capat. Chiar daca vom putea elimina o mare parte din raul din lume, acesta va fi tot timpul acolo, chiar daca intr-o cantitate mult mai mica. Este nevoie de el, sunt complementare, nu se poate exista fara celalalt.

Atunci, suntem noi oare perfecti deja ? Oare perfectiunea inseamna un echilibru perfect intre rau si bine sau unul dintre acestea ? Tot timpul tindem sa credem perfectiunea ca fiind una dintre extreme, dar nu realizam ca de fapt suntem deja perfecti datorita acelui echilibru. Daca acea stare complementara dintre bine si rau reprezinta perfectiunea atunci nu suntem oare deja perfecti ?

Unde incape Dumnezeu in asta daca noi deja suntem perfecti ? Unde incape Dumnezeu care nu pare a fi nici binele, nici raul si nici macar una din aceste 3 variante ? Avem aceleasi calitati ca si Dumnezeu si are EL oare defecte ? Nu trebuie oare sa ducem constanta cautare a adevarului la infinit ? Poate chiar acesta si e scopul nostru suprem, sa cautam tot timpul raspunsuri...

Stiu de la prietenul meu Celest, care a studiat fizica si astronomia, ca ateii sunt prea insignifianti la scara universului ca sa mai conteze daca au sau nu un scop. Ce zici de asta?

In 5 minute sigur ai citit tu tot ce am scris si ai mai avut si timp de gandire pentru tot ce am scris...

Oamenii, nu ateii, oamenii sunt mult mai importanti in univers decat vei putea tu intelege vreodata...

Ovidiu93, on 23rd January 2011, 18:40, said:

Deocamdata am raspuns la ideea principala si nu la amanunte.


Asta chiar n-ai tu de unde sa stii, ma refer la ce pot eu sau nu sa inteleg. Cat despre cat de importanti sunt in univers oamenii si nu ateii, abia astept sa vina Celest si sa dea explicatii.  

Edited by karuna, 23 January 2011 - 18:47.

Acum serios, tu chiar vrei sa incep sa iti expun toate realizarile oamenilor din ultimii 4000 de ani, si sa le mai si descriu, inclusiv ce inseamna literatura, stiinta arta etc. etc. etc. si toata cultura lumii din ultimele mii de ani in cel mai mic detaliu si sa iti mai si spun ce inseamna ?

Tu cred ca ai o obsesie cu ateii, sunt rai nu-i asa ? M-am referit clar la om in general dar tu ai ceva cu ateii...

Rog moderatorii sa nu lase topicul sa se transforme intr-un flamefest ca multe altele, nu se merita...

Scopul pentru care te-a facut natura e sa te reproduci, end of story.
Scopul pentru care vrei tu sa traiesti e altceva...

Edited by avlad18, 23 January 2011 - 19:00.

Ovidiu93, on 23rd January 2011, 18:51, said:

Si ce importanta mai au acelea, pentru cine anume, daca vine o catastrofa si pune punctul de final? intelegi cred la ce ma refer....

Edited by karuna, 23 January 2011 - 19:01.

Aia nu arata ca nu suntem importanti, arata doar ca suntem inca vulnerabili, e o diferenta...

Ovidiu93, on 23rd January 2011, 19:02, said:

Am fost, suntem si vom fi vulnerabili...

Ovidiu93, on 23rd January 2011, 19:02, said:

In raport cu ce esti important, mey? Cine iti acorda importanta?

Ovidiu93, on 23rd January 2011, 18:34, said:

Ce inseamna perfectiunea, binele si raul pentru tine?

Mie mi se pare comica.Rog moderatorii sa o lase sa bata campii.Cat despre topic : eu traiesc pentru a trai.Nu prea am alt scop.Si cu ocazia asta incerc sa ma simt si bine,sa-mi indeplinesc cat mai multe dorinte,sa-i ajut pe altii(cu gandul ca si altii o sa aiba o gandire asemanatoare) si a incerca sa fac calatoria cat mai relaxanta.Cat despre Dumnzeu,pe langa faptul ca e ilogic(cel biblic si islamic macar) a fost creat pentru confortul emotional al oamenilor.E groaznic cand iti moare unu din parinti de exemplu(sau sa sti ca o sa mori....).
Ps : rog din nou moderatorii sa o lase pe karuna sa bata campii.

tamtamtam, on 23rd January 2011, 19:05, said:

Multumesc ca imi acorzi drepturi egale...

karuna, on 23rd January 2011, 19:03, said:

Chiar are rost avand in vedere ca raspunzi 3 secunde mai tarziu fara a incerca sa intelegi ceva ?

@mario - Nu chiar, depinde din ce punct de vedere privesti. Cine a spus acum ceva timp ca visez la momentul in care vom avea Andromeda in buzunarul nostru   dar daca e sa ne comparam cu Dumnezeu, deja avem o problema... Dar, de ce nu am putea avea intregi galaxii sub piciorul nostru in viitor   ?

Perfectiunea - bine+rau
Binele si raul exista, sunt doar relative in mintea noastra din cauza ca nu putem comite bine absolut sau raul absolut, nici nu vom putea. Scopul va fi sa ne apropiem cat mai mult de a comite binele absolut, dar e o cursa care va dura la infinit.

Edited by Ovidiu93, 23 January 2011 - 19:10.

tamtamtam, on 23rd January 2011, 19:05, said:

Mi se pare un scop cat se poate de onest.

Dar de importanta lui la scara universului ce parere ai?

Siu ca e pentru el intrebarea dar si eu am privilegii egale cu tine... Normal ca mic raportat la scara universului, dar incearca sa intelegi asta, e doar temporar, e mic deocamdata... Nu exista nimic care ne-ar putea opri sa nu ne marim orizonturile. Asta cu conditia ca vom trece de asteroizi etc. si vom ajunge la un nivel in care nu vor mai fi impedimente de genul.

Ovidiu93, on 23rd January 2011, 19:09, said:

Si ce daca.... Obisnuieste-te cu ideea ca eu am mai mult antrenament, si atat.   Ia-o mai incet daca simti ca ametesti.

Deci, revin cu intrebarea: in raport cu ce anume crezi ca esti important? Daca ar fi ca civilizatia sa dispara, fiindca nu-i deloc imposibil, tinand cont de faptul ca suntem cu totii prizonieri pe o singura planeta, pentru cine zici tu ca o sa mai ai importanta?

Ovidiu93, on 23rd January 2011, 19:13, said:

In schimb eu  nu ma revolt de-aiurea cum faci tu.

Vei ca am raspuns, dar raspund din nou... Potentialul ne defineste ca importanta, iar potentialul nostru este infinit. Acum, cum spuneam, suntem doar vulnerabili, dar e doar o faza temporara daca trecem cu bine. Daca ne loveste o piatra imensa, adio lume... Evaluezi omenirea mult prea simplu si o compari cu o piatra plutitoare prin spatiu...

Totusi, nu pot intelege cum poti citi un text imens in 5 secunde...

Edited by Ovidiu93, 23 January 2011 - 19:20.