Discutii despre fericire

karuna, on 20th November 2010, 23:26, said:

Matriarhatul este o forma de organizare a societatii. Nu are legatura cu relatia mama-copil.

mario_bril, on 20th November 2010, 23:43, said:

I-auzi!... Are probabil legatura doar cu masonii.    Se pare ca in mintea ta nu reusesti sa asociezi femeia cu mama si respectiv cu matriarhatul, si barbatul cu tata si respectiv cu patriarhatul. Tu nu realizezi ca adevaratele roluri sociale ale barbatilor si femeilor este sa fie tati si mame....

karuna, on 21st November 2010, 22:16, said:

MATRIARHÁT n. Perioadă istorică în dezvoltarea orânduirii comunei primitive, în care apartenența etnică se stabilea pe linia maternă și în care femeii îi revenea rolul principal în viața economică și socială. [Sil. -tri-ar-] /<fr. matriarcat, germ. Matriarchat


Intelegi ce vrei de aici...

mario_bril, on 22nd November 2010, 00:17, said:

Pai eu inteleg exact ce trebuie, zic eu. E clar ca nu nasteau barbatii nici atunci,  si ca era vorba despre mamele(zic mame fiindca ma indoiesc ca existau femei de cariera ca acum care nu doreau sa nasca prunci) care luau deciziile principale in viata economica si sociala. Si, asa cum spuneam, autoritatea mamelor nu se prea compara cu autoritatea tatilor. Exista diferente mari de atitudine; tre' sa fii orb ca sa nu vezi...

karuna, on 22nd November 2010, 00:49, said:

Ma rog, ai o interpretare personala.

karuna, on 15th November 2010, 15:24, said:

Draga mea, sistemul propriu de valori implica multe chestii. Chiar si minciunile acceptabile. E acceptabil sa minti un prieten care arata groaznic de la o boala cronica care-l macina si sa-i spui: "hei, tu arati chiar bine, hai la o plimbare?"
E acceptabil sau egoist sa-i spui partenerului de viata ca totul e ok intr-o zi in care nu a fost asa, de exmplu la job, stiind ca ca nu e momentul sa-l "zidesti' cu problemele tale. E o limita subtire intre adevar si minciuna si mai ales intre perspectivele realitatii ale fiecaruia dintre noi.
Si da, sunt egoista. Nu pot sa condamn, pentru ca sunt constienta ca pot fi adeseori limitata in aprecieri si mi-e comod sa nu ma asez intr-un alt unghi. Asta nu inseamna ca pot sa agreez anumite persoane. Pur si simplu le ocolesc, depasesc sau evit. Daca e vorba de ceva important si se insista mult pe tema, pot sa punctez. Dar , depinde de situatie. Si da, in general , nu am retineri sa ma exprim daca consider ca merita sa raspund.
Pentru ca sa explic lipsa de candoare ar trebui sa spun doar ca pot trece foarte usor de la o stare la alta. De la calm la furie si ma pot manifesta ca atare. Cu alte cuvinte am un temperament coleric si cateodata mi-e lehamite sa ma controlez.
Asa ca, povestind atat de multe despre mine , cred ca ne-am abatu mult de tot de la tema topicului.
Fericirea, e doar stare opusa nefericirii? Nu,e si o stare echivalenta cu echilibrul . Pentru mine.

karuna, on 20th November 2010, 23:26, said:

Discutam de autoritati diferite si din perspectiva unei societati patriarhale de sute , chiar mii de ani.

cine aspira la viata din paradis nu are voie la fericire aici pe pamant decat in masura in care o pierde si sufera ; fericirea este somnul constiintei , cand esti fericit nu te mai intereseaza nimic din jur , este exact ca o anestezie - nu mai simti durerea - toata lumea o cauta in disperare
in lumea terestra obtinerea fericirii este o operatiune anevoioasa dar nimeni nu se sinchiseste de obstacole - nu spune nimeni hai sa le indepartam - calcam unii pe altii pentru a o atinge ; cand o obtii toata lumea devine roz , totul e normal , lumea e buna , oamenii sunt normali , e ceva neurologic etc


suferinta e necesara pt. a intelege lumea asa cum e - evident cu defecte
toate versetele bibliei ne vorbesc de renuntare la "cele lumesti" adica la tot ce te poate face fericit . Gandhi e un exemplu , exemplul perfect de urmat .


paradisul chiar exista .... este o lume a unei alte civilizatii avansate care a descoperit nemurirea si care a trimis profetii si pe Isus .. evident acolo nu pot ajunge cei care dorm ; ei nu sunt constienti ca viata eterna chiar exista , nu sunt constienti de ei  ; biblia este plina de indicii ; fara posibilitatea de a fi inviat esti in rand cu orice animal sau planta

rechinitza, on 29th November 2010, 19:28, said:

Asa, si cu ce contrazici tu ceea ce spuneam eu?... A, ai  presupus  doar, ca ma invart in acelasi cerc de prejudecati cu tine, cum ca nu ar fi corect ca uneori sa nu spui exact ce simti, adica sa minti. Cunosti tu, draga, vreo porunca divina, in afara de ideea "absoluta" pe care ti-au bagat-o parintii tai in  cap, care sa iti interzica categoric minciuna?? Ia fa-ti un bine si studiaza la care anume minciuni se face referire in cele 10 Porunci?  

Da, am inteles... Spunand ca esti egoista doresti de fapt sa iti justifici raspunsul tau fara nicio legatura cu chestiunea in discutie, nu-i asa? In fine, poate ca nu-i asa... dar am puternica senzatie ca discutam impreuna si ne intelegem separat. De unde pana unde discutam despre egoismul tau? Eu ziceam sa incercam sa discutam despre lucrurile de bun simt, draga, si nu despre tiparele mintale pe care ajung unii sa le foloseasca impotriva semenilor. Carevasazica, in primul rand, porunca "sfanta" primita in cei sapte ani de acasa "sa nu ma minti", nu se potriveste in toate situatiile cotidiene... In al doilea rand, se vede ca reuseste sa te impiedice  Constiinta, care este in fond o mare doamna , sa te lansezi in condamnarea altora. Ca daca nu era ea destul de puternica, probabil ca n-ai mai fi avut atatea ezitari. Nu iti fa griji, cred ca si in cazul meu se intampla fix la fel(!)...

Ei, uite ca eu nu mi-am imaginat ca tu vorbind despre modelul tau pe care il comparai cu cel crestin te refereai fix la tine.... Pai, te intreb acum, tu cand auzi de modelul crestinilor crezi ca acestia se refera la propria lor persoana??

Pana una alta acea problema este cu adevarat off topic aici, dar chiar ar fi interesant sa se discute intr-un topic separat, daca nu cumva chiar exista deja unul deschis pe acea tema...

Edited by karuna, 05 December 2010 - 21:54.

Serotonină, dopamină.
Astea sunt raspunsurile

karuna, on 5th December 2010, 21:52, said:

Traversez acceasi senzatie.

Daca vroiai intr-un mod subtil sa ma intrebi daca mint si catre ce fel de minciuni (gravitate, implicatia minciunii) m-as putea lansa, dupa cum am spus depinde de situatie.  Ma intreb doar ce parere ai despre cei ce lucreaza in diplomatie?

OK, modelul crestin? Nu mi-am pus problema ca ar putea exista un alt model crestin decat cel promovat de zecile de religii crestine.
Ah, discutia era despre fericire  in corelatie directa cu sistemul de valori (ca sa fac bucla inapoi) , de aceea am ajuns sa fac referiri despre propria persoana. Da-le ignore, oricum sunt irelevante.

SnowBlack, on 6th December 2010, 00:11, said:

Explica multe existenta  serotoniei si a dopaminei, plus stiva de hormoni, insa se pare ca explica insuficient (inca).

PS: daca ar fi asa de simplu, ar fi suficient sa controlam nivelul de hormoni sa urmarim neuromediatorii si sa obtinem echilibrul perferct, nu?

Edited by rechinitza, 07 December 2010 - 20:47.

rechinitza, on 7th December 2010, 20:46, said:

Nu, nicidecum!... Pomeneam doar cu amar, si oarecum incalcit - m-am molipsit de la tine    , anumite lucruri care i se intampla omului pe lume, unul din ele fiind neputinta de a-si depasi anumite idei si atitudini pe care le mosteneste chiar de la cei de care depinde cel mai mult, anume familia din care descinde, care la radul ei le-a preluat in buna masura, si poate pe nemestecate, din societatea de care depinde... Poti sa ma contrazici?...

Am o parere foarte buna(!) atata timp cat activitatea respectiva s-a pus in slujba avantajelor reciproce si nu unilaterale...

Bine, aici eu inteleg ca de fapt iti exprimi in felul tau incalcit dorinta de a nu raspunde intrebarii pe care ti-am pus-o...

Respectivii hormoni depind  de atitudinea omului, de vointa lui de a-si depasi nemultumirile si respectiv tristetile; cu alte cuvinte nicio recompensa, fie ea si hormonala, se pare ca nu vine pe degeaba.

Edited by karuna, 07 December 2010 - 21:28.

karuna, on 7th December 2010, 21:26, said:

Intrebarea fiind??

PS: o sa fac eforturi de a fi mai explicita.

Io's fericită de-un timp. Adică nu fericită în sensul propriu al cuvântului, ci liniștită, echilibrată. Pentru mine momentan e arhisuficient.

Blue Wings, on 7th December 2010, 23:50, said:

Da, momentan te invidiez.

rechinitza, on 7th December 2010, 23:56, said:

Efervescento

Blue Wings, on 7th December 2010, 23:58, said:

Ah, chiar sunt sincera. Si da, sunt efervescenta.

rechinitza, on 7th December 2010, 19:46, said:

Desigur ca este posibil - vezi amfetaminele si derivatele din acestea. Singura problema este ca daca neuronii sunt stimulati in exces (ma refer la uzul indelungat de droguri), sinapsele incep sa-si rarefieze receptorii pentru orice neurotransmitator (ca sa nu faca overload) - pentru orice high, trebuie sa existe un low, orice exces dauneaza - chiar si de fericire. Un alt motiv pentru care nu ar fi indicat sa stimulezi creierul pe cale artificiala tot timpul este acela ca nivelurile prea ridicate de dopamina pot duce la boli mintale (schizofrenie).

Exista un motiv pentru care creierul functioneaza in felul in care functioneaza si nu e bine sa ne jucam cu el .

Cu toate acestea sunt pentru folosirea recreationala a acestor droguri - poate fi extrem de benefica - singura problema este ca daca sunt folosite in exces duc la dependenta si a whole world of shit, unde crede-ma: nu vrei sa ajungi.

Edited by SnowBlack, 08 December 2010 - 00:19.

SnowBlack, on 8th December 2010, 00:17, said:

crede-ma ca stiu destul farmacocinetica si farmacodinamie plus toxicologie, dar na, ideea e ca nu prea poti "controla" din exterior foarte mult si in mod constant nivelele acelea. In primul rand , daca ar fi asa, nu ar pline spitalele de depresivi si doi, daca am putea asa de usor sa facem sa functioneze nivelele de hormoni neuromediatori, nu ar fi complicat sa traim mai mult, macar conform conditionari genetice.

Edited by rechinitza, 08 December 2010 - 10:16.