Catina

Arbust fructifer.

Denumire stiintifica: Hyppophae rhammnoides
Familia: Eleagnaceae
Origine: Asia centrala
Dimensiuni: 1 - 3 m

Catina alba - Hippophae rhamnoides a fost introdusa recent in cultura. Una dintre cele mai mari plantatii din tara se gaseste in apropierea Bacaului.
Este un abust fructifer cunoscut ca facand parte din flora spontana a Romaniei, care se utilizeaza deopotriva in industria alimentara, in silvicultura, in farmacie dar si ca planta ornamentala.
Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de 10 ori mai mult decat citricele. In fructele coapte continutul depaseste 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente in fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regasim celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.
Efectele benefice ale acestei plante sunt cunoscute inca din antichitate. In China de exemplu, medicina traditionala o recomanda in tratamentul bolilor digestive. Pe continentul european, exista insemnari privind importanta catinei ramase de la Dioscorid si Teophast.
In prezent, de la catina se obtin urmatoarele produse: ceaiuri din fructe, muguri, frunze si chiar scoarta, siropuri de fructe, ulei de fructe. Acesta din urma este si cel mai valoros din punct de vedere medical. Uleiul de catina este utilizat in tratamentul unor afectiuni precum: ulcerul gastric si duodenal, alergiile, diarea, urticaria, reumatismul, afectiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Are o actiune reconfortanta, chiar cu efecte usor narcotice. De asemenea se mai foloseste in alcoolism, anemii, astenie si stres. Se utilizeaza si in geriatrie cu rezultate spectaculoase. Cu catina se mai trateaza afectiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea arteriala si gingivitele. Prin prelucrari in laboratoarele farmaceutice din catina se obtin tratamente extraordinare pentru tratarea: depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor si leucemiei. Mugurii de catina au efect afrodisiac. Catina este si un foarte bun antiinflamator si inhiba pofta de mancare in cazul unor tratamente ale obezitatii.
Prin prelucrarea fructelor in industria alimentara se obtin produse foarte apreciate cum ar fi suc, nectar, sirop, gem, jeleu, dulceturi, peltea, lichioruri, diverse bauturi alcoolice.
Datorita capacitatii mari de drajonare, catina alba se utilizeaza pentru consolidarea terenurilor in panta, dar si sub forma de gard viu, avand in vedere numerosii spini puternici care impiedica patrunderea iepurilor si altor animale in spatiile care necesita protectie (livezi, podgorii, diverse culturi).
La noi in tara, catina alba creste spontan in zona subcarpatica din Moldova si Muntenia, incepand din bazinul superior al Siretului pana la Olt.
In agricultura, se foloseste in unele zone pentru imbogatirea in azot a solurilor, datorita nodozitatilor similare celor intalnite la leguminoase, dar si pentru consolidarea terenurilor predispuse la eroziune datorita capacitatii mari de drajonare.
In subcarpatii Moldovei se intalneste pe vaile raurilor Bistrita, Trotus, Putna si Milcov. In zona subcarpatica a judetului Buzau catina alba are o frecventa mai mare decat in alte zone din Romania. De asemenea, se mai intalneste pe vaile raurilor Teleajen si Dambovita, precum si in Delta Dunarii. Prezenta catinei albe este insa semnalata de profesorul Ion Simionescu inca din secolul 19 pe vaile Prahovei si Siretului, in palcuri mixte de catina rosie - Tamarix gallica - si catina alba - Hippophae rhamnoides. La acea vreme profesorul Simionescu observa doar caracterul de planta decorativa a catinei.
("Cand trenul te duce spre Sinaia, un decor frumos se prezinta ochiului, prin viroagele din apropierea Campinei. Malurile, numai rapi, colorate cand ca huma, vinete, cand galbene, galbenul nisipului, cand mai albie, gresia dezgolita ori chiar caramiziu, sunt impestritate de dese tufe argintii, pe crengile carora stau ciucur bobite portocalii".)
Revenind in zilele noastre, preocuparile cercetatorilor in privinta acestei plante, si indeosebi rezultatele acestora, readuc tara noastra in prim-planul lumii stiintifice internationale.
In anul 1999, la al 12-lea Salon international de inventii, tehnici si produse noi, Geneva, domnul Moraru Ionut, de la Asociatia Stiinta si viata obtine medalia de bronz pentru mai multe preparate medicinale, printre care Vita-Gins - capsule continand radacini de ginseng rosu, de Hippophae rhamnoides si de maces cu o actiune vitaminizanta, antioxidanta, stimulanta si tonica SNC, cresterea capacitatii de efort fizic si intelectual al organismului.
Doamna Nicole-Livia Atudosiei, sefa de lucrari la Catedra de microbiologie a Universitatii Bioterra din Bucuresti si secretarul stiintific al Facultatii de Ingineria Produselor Alimentare au creat un procedeu de obtinere si conservare naturala a unui suc pe baza de catina alba, imbogatit cu extracte de plante aromate si medicinale. Acest suc este un biostimulator, fiind bogat in vitaminele A, C, E, F, bioflavonoide, licopine (coloranti naturali), cu o actiune marcant antioxidanta, acizi organici, minerale, intre care salutara este prezenta seleniului din catina (unul dintre cei mai puternici antioxidanti). Pentru aceasta creatie, autoarea a primit Medalia de argint la Salonul international de inventii, produse si tehnologii noi - EUREKA - Bruxelles, 2000 si Medalia de argint la Salonul international de inventii, Geneva, 2002.
2. Cresterea si fructificarea la catina alba
Catina se prezinta ca un arbust inalt de 1,5 - 3,5 m, cu numerosi tepi puternici. In functie de conditiile de clima si sol, ea creste diferit, si anume ca tufa joasa taratoare in zonele aride si pe soluri sarace, sau sub forma arborescenta de 8-10 m inaltime pe soluri fertile. Catina alba intra pe rod in anul 3 de la plantare si are o durata de productie de 18-20 de ani. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, raspandit mai mult la suprafata solului, la 20 cm adancime si are mare capacitate de drajonare. Pe radacinile catinei se formeaza nodozitati fixatoare de azot, ca la leguminoase.
Aceste nodozitati sunt formatiuni simbiotice produse de bacterii din genurile Rhizobium, Azotobacter, Clostridium, bacterii fixatoare de azot care traiesc libere in sol. Acestea patrund in planta prin perisorii absorbanti printr-un mecanism de atractie chimica (recent s-a descoperit ca bacteriile sunt atrase de flavone secretate de radacina) si se instaleaza in interiorul radacinii plantei unde formeaza formatiuni globuloase cu aspect de noduri. Formarea acestor formatiuni este avantajata de prezenta unor microelemente ca bor, molibden, calciu si sulf. In interiorul nodozitatilor bacteriile se dezvolta, se inmultesc si fixeaza azotul atmosferic, transformandu-l in azot asimilabil. Bacteria isi insuseste de la planta zaharuri si alte substante pe care nu si le poate sintetiza, iar planta utilizeaza azotul organic fixat de bacterii.
Tulpina catinei are o scoarta neteda, de culoare bruna-verzuie, care cu timpul se inchide la culoare. O particularitate a catinei este prezenta a numerosi spini puternici, lignificati, foarte ascutiti. Toate cresterile anuale de pe tulpina si ramuri se termina cu astfel de ghimpi.
Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt petiolate, cu limbul ingust si lung de 5-6 cm, cu perisori solzosi de culoare cenusie-argintie pe ambele fete. De la aceasta caracteristica ii vine si denumirea populara de catina alba. Frunzele sunt ele insele bogate in vitamina C.
Catina alba este o specie unisexuat dioica, avand plante deopotriva femele si barbatesti. Plantele barbatesti sunt mai viguroase decat cele femele, au ramuri anuale mai lungi, mai groase si de culoare inchisa, precum si mugurii mai mari. Florile barbatesti sunt grupate in conuri scurte de culoare bruna, si se afla pe ramurile anuale. Florile femele sunt grupate cate 10-12 intr-un racem foarte scurt.
Fructele sunt drupe false, mici, de forma variabila, de la ovoida la globuloasa, chiar turtita. Culoarea lor predominanta este portocalie, cu treceri spre galben. Mai rar apar si fructe de culoare rosie. Fiind in numar foarte mare, foarte scurt pedunculate si asezate unul langa altul, fructele imbraca ramurile ca un manson. Pulpa fructelor este de culoare galbena sau portocalie, foarte suculenta si lasa pete unsuroase. Fructele de catina au un miros placut si aromat, dar nu se consuma cu placere in stare proaspata, fiind acre si astringente. La maturitate completa, ele pierd multa aciditate si au aroma particulara, mai puternica atunci cand recoltatul se face dupa inghet.
Catina alba infloreste in aprilie mai, cand temperatura medie diurna este de 12-15°C si se desfasoara pe o perioada de 15 zile. Plantele mascule infloresc mai devreme, in timp ce plantele femele infloresc o data cu infrunzirea. Polenizarea se face cu ajutorul vantului si al insectelor. La sfarsitul perioadei de inflorire, florile femele polenizate evolueaza spre fructe.
Maturarea fructelor incepe in luna august, in primele saptamani. Fructele se ingalbenesc, iar semintele sunt complet formate si sunt capabile sa germineze. Culoarea pielitei si a pulpei se intensifica, fructele crtesc in volum. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui octombrie fructele ajung la maturitate optima. Daca recoltarea se face cu intarziere, calitatea fructelor se depreciaza, acestea crapa si pierd din suc.
In plantatii, catina alba intra pe rod din anul al treilea. In perioada optima de productie se obtin cantitati ce pot depasi 25 tone/ha. Dupa 18-20 de ani, catina intra in declin, cresterile vegetative sunt mici, productie scade foarte mult, iar plantele incep sa se usuce total sau partial.
3. Cerintele fata de factorii de mediu
Catina alba este deosebit de adaptabila diferitelor conditii climaterice, ea crescand in zonele submontane si montane dar si in zona de podis. Este intalnita indeosebi pe prundisuri, rape, sau la liziere.
In privinta temperaturii, catina este putin pretentioasa, suportand temperaturi joase de pana la -35 °C, raportandu-se cazuri de supravietuire chiar dupa geruri de -40 °C. Aceeasi rezistenta o manifesta si la temperaturi pozitive excesive, la temperaturi la nivelul solului de pana la + 45 °C.
Catina are insa nevoie de foarte multa lumina, productia optima se obtine in zonele in care planta este expusa direct la soare, pe toata perioada zilei.
Fata de umiditate, catina se adapteaza foarte usor, rezistand la cele mai cumplite secete din zona temperate, dar si la inundatiile temporare.
Catina este un arbust adaptabil pana la extrem pe orice tip de sol, pe terenuri uscate, prundisuri, dar si pe cernoziumuri si soluri brun-roscate. Uimitor, catina creste chiar si pe soluri saraturoase, pe care alte specii nu se pot dezvolta.
Profesorul David Davidescu aminteste de catina alba ca facand parte, alaturi de catina de rau (Tamarix pailassi), din grupul plantelor lemnoase din flora spontana care suporta o concentratie mai mare de saruri (0,15%).
Chiar daca aceasta planta manifesta o rezistenta sporita, la infiintarea plantatiilor in general se va evita un astfel de sol, iar daca totusi suntem nevoiti sa cultivam pe sol saraturat, se vor aplica amendamente chimice pentru corectarea reactiei alcaline a solului. Profesorul Davidescu sugereaza urmatoarele substante:
1. Gips - este amendamentul cel mai des folosit la imbunatatirea solurilor saraturoase. Este etalon in masurarea valorii de acidifiere (=100).
2. Fosfogips - rezulta ca deseu in procesul de fabricare a acidului fosforic sau a fosfatului trisodic. Are o valoare de acidifiere de 80% fata de gips.
3. Acifer - se obtine prin imbibarea cu acid sulfuric a unui amestec de sulfat de fier, sulfat de aluminiu si sulfat de calciu. Are valoarea de acidifiere de 260% fata de gips.
4. Sulfat de aluminiu - produs incolor, solubil in apa, cu val oare de acidifiere 72%
5. Sulfat de fier - sare cristalina verde, valoare de acidifiere 72%
6. Sulf - valoarea de acidifiere 550%
7. Clorura de calciu
8. Praf de lignit
9. Carbonat de calciu
Utilizarea acestor amendamente se face dupa norme bine stabilite, in functie de cantitatea de saruri din sol, dupa analize riguroase. Sunt o sumedenie de conditii ce trebuie avute in seama, orizontul de saraturare, repartizarea sarurilor pe profil, continutul in saruri a panzei freatice, etc. In caz contrar, reactia solului poate fi una contrara asteptarilor. Se recomanda asadar consultarea inginerului agronom inainte de aplicarea oricaror fertilizanti, amendamente sau agenti chimici de combatere a bolilor si daunatorilor.
Fertilizarea solului se impune numai in plantatiile situate pe terenuri sarace, subtiri, unde plantele se dezvolta foarte incet si cresterile sunt mici. In aceste cazuri, la plantarea puietilor se dubleaza cantitatea de ingrasaminte organice si chimice, iar o data la 3 ani se administreaza 20-30 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat, 200 kg/ha sare potasica. Pe astfel de terenuri se aplica lucrarea cu paraplaul, un plug in forma de sageata care ridica brazda dar nu o si intoarce. In cazul in care solul este mentinut in plantatie ca ogor negru, gunoiul de grajd se ingroapa imediat dupa imprastiere la o adancime potrivita.
Pe solurile fertile sau potrivit de fertile ingrasamintele incorporate la infiintarea plantatiei sunt suficiente pana cand planta se aprovizioneaza singura cu azotul atmosferic.
Totodata este indicat adaosul de mranita in cazul infiintarii de plantatii prin drajoni. Mranita ofera mediul perfect pentru dezvoltarea sistemului radicular insuficient al drajonului.
4. Principalele soiuri cultivate in Romania.
Serpeni 11 : are fructe foarte mari, in medie de 0,5 g, de forma ovala sau cilindrica, de culoare portocalie deschis, uniforma pe toata suprafata, cu peduncul lung de 3-4 mm, ceea ce usureaza recoltarea manuala. Planta este viguroasa, cu cresteri puternice, drepte, de culoare gri deschis, prevazute cu spini mari, lungi.
Este un soi precoce si foarte productiv, se obtin in medie 8-10 kg de fructe/planta, in primul an de rod. Dupa jumatatea lunii octombrie recoltarea se poate face prin scuturare.
Delta 1 : de asemenea cu fructe mari, usor alungite, de culoare portocalie, cu peduncul scurt de 2 mm. Tufa este foarte viguroasa si mult ramificata, cu spinii lungi si rigizi. Culoarea ramurilor este gri in primii 2 ani, cu nuante de maro pe partea umbrita. Intra pe rod destul de tarziu, si se pot recolta 6-7 kg/planta.
Murgesti 1 : are un fruct frumos de marime mijlocie, aproape rotund, de culoare portocalie, lucios. Tufa este viguroasa, aerisita si rodeste aproape de baza. Cresterile de 1-2 ani au culoarea gri deschis, cu spini rari dar puternici. Productia este medie, de 4-6 kg/planta.
Maracineni 1 : fructul de marime mijlocie, rotund, de culoare galben intens. Tufa este potrivit de viguroasa, nu depaseste 1,8 m in inaltime, si are fructele aglomerate, dispuse sub forma de manson, ceea ce ingreuneaza recoltarea. Rodeste abundent si constant 8-10 kg/planta.
Un specific al soiului se datoreaza taliei mici, care permite plantarea la distante de 3/1,5 m, cu productie de pana la 22 t/ha.
Delta 3 : un soi rar cu cresteri viguroase si tendinta de a forma trunchi. Nu prezinta spini. Are fructe rotunde portocalii, de marime mijlocie spre mica. Pe lemnul batran fructifica pe formatiuni scurte, cu mari aglomerari de fructe.
In flora spontana, cresc plantele cu fructe portocalii, rotunde si mijlocii ca marime.
5. Obtinerea materialului saditor
Sunt mai multe metode de inmultire care se preteaza acestei specii. Cele mai importante sunt:
Inmultirea prin butasi : Butasirea este o metoda de inmultire vegetativa prin care portiuni de ramuri sau lastari sunt puse la inradacinat in conditii optime controlate, dupa desprinderea de planta mama. Butasul poate avea lungimea de 18-22 cm si un diametru la baza de 6-10 mm.
In functie de varsta fragmentului detasat, distingem butasirea in uscat, la care se utilizeaza ramuri de peste 1 an. Butasirea in verde se face dupa cum se poate subintelege din denumirea, cu ramuri verzi, aceasta se practica in lunile de vara, cu precadere in iunie-iulie, ramuri tinere care necesita o tehnologie superioara - ele se cresc in solarii cu ceata artificiala si se pot aplica adaosuri cu substante favorizante inradacinarii (auxine). Butasirea in sistem intensiv se face in sere cu temperatura controlata, tot sub ceata artificiala, si cu incalzirea solului la 22°C.
In cazul butasirii in sistem clasic se recomanda plantarea butasilor la 10-15 cm unul de altul, pe biloane.
Inmultirea prin drajoni : Drajonarea este capacitatea plantelor de a produce lastari direct din mugurii adventivi aflati la nivelul coletului. Capacitatea mare de drajonare a catinei permite recoltarea drajonilor si folosirea lor direct pentru plantare. De cele mai multe ori, drajonii tineri au un sistem radicular slab dezvoltat, din care cauza randamentul de prindere la plantare nu este cel mai bun. Se recomanda fertilizarea terenului destinat plantarii drajonilor si adaos de mranita.
Inmultirea prin marcote : Marcotajul este o metoda de inmultire similara butasirii, cu diferenta ca lastarul nu este detasat de planta mama. Este o metoda de inmultire cel mai des utilizata la vita de vie. Catina se preteaza la marcotajul prin musuroire. Tehnica utilizata este cea clasica. Musuroiul se desface de regula dupa 2 ani, cand marcotele sunt foarte bine inradacinate, iar de la o planta se pot obtine 10-12 marcote.
Inmultirea prin seminte : Semintele de catina pot germina din momentul in care fructul a inceput sa-si schimbe culoarea in galben sau portocaliu. Insa, cu cat fructele sunt mai coapte si puterea de germinare creste proportional. Pentru extragerea semintelor, fructele bine coapte se zdrobesc, se preseaza printr-o sita deasa pentru a se desprinde din invelisul protector.
Dezavantajul acestei metode fata de butasire si marcotaj este impurificarea soiurilor, primele doua fiind tipuri de inmultire vegetativa prin care caracteristicile plantei mama se transmit fidel in descendenta.
Semintele se spala bine, se usuca la umbra in curent de aer, dupa care se pastreaza in saculeti de panza pana la data semanatului. Dintr-un kilogram de fructe se obtin 80-90 g de samanta. Rezultate mai bune se obtin la semanarea de primavara. Terenul destinat insamantarii trebuie sa fie curat, cu sol usor, maruntit si fertilizat. Inainte de semanat, semintele se stratifica timp de 30 de zile in nisip sau in pamant umed, la temperaturi de 3-5 °C. Pentru rezultate mai bune se practica inmuierea semintelor timp de 30 de ore inainte de semanat in apa curata, la temperatura camerei. Dupa ce se scot din apa, semintele se dezinfecteaza timp de 10 minute intr-o solutie de hipermanganat de potasiu (KMnO7) sau termic, mai complicat, la 70°C timp de 3-4 zile. Desi metoda termica este mult mai costisitoare, este indicata atunci cand nu suntem siguri de materialul biologic pe care il avem la dispozitie. Dezinfectarea chimica cu permanganat este eficienta impotriva fungilor si a bacteriilor, ineficienta impotriva unor eventuale infectii virale. Termoterapia actioneaza si impotriva virusurilor.
Semintele se seamana in straturi la distanta de 12-15 cm, 20-25 cm sau 30-35 cm, in functie de soi, dupa care puietii vor ramane in acelasi loc 1, 2 sau 3 ani. Adancimea de semanat este de 1 cm, iar cantitatea de samanta este de 2-3 g/m2.
Semintele se pot trata impotriva ciupercii Pytium debaryanum, iar pamantul se trateaza saptamanal cu hipermanganat de potasiu de concentratie 1 la mie timp de 30-35 zile de la rasarire. In timpul vegetatiei se efectueaza lucrarile normale de ingrijire.
Inmultirea prin puieti : se presupune in acest caz ca dispunem deja de materialul saditor si nu ne ramane decat sa il plantam. Plantarea se face clasic, precedata de fasonarea radacinilor (scurtarea lor) la 6-8 cm si mocirlirea radacinilor intr-un amestec de nisip, argila si gunoi de grajd timp de 15 minute. Plantarea puietilor se poate face toamna si primavara. Este mai recomandata toamna, din mai multe motive :
- perioada de plantare este mai lunga
- temperaturile sunt mai blande
- precipitatiile se acumuleaza in sol ceea ce permite ca radacinile fasonate sa se cicatrizeze, si sa realizeze un contact intre ele si particulele de sol. In acest caz, procentul de prindere se apropie de 100%.
Puietii plantati din toamna pornesc primavara normal in vegetatie, cu cresteri viguroase, iar lemnul se matureaza inainte de venirea inghetului. Imediat dupa plecarea in vegetatie se mai efectueaza o lucrare de taiere in verde, cu scopul de a stimula formarea coroanei, dar si cu scop de fasonare a acesteia, dupa preferinte, in functie de tipul de conducere preconizat. Despre acestea, in randurile imediat urmatoare.
Inmultirea prin altoi: altoirea se practica indeosebi la speciile lemnoase, de arbori si arbusti. Este o metoda de inmultire a soiurilor valoroase, aplicata in tara noastra de foarte mult timp. Profesorul Ioan Ionescu de la Brad aminteste peste 10 tipuri de altoire in tratatele sale de agricultura, printre primele de acest gen din Romania. Altoirea presupune unirea a doi parteneri : port-altoiul si altoiul, primul avand sistem radicular bine dezvoltat, si altoiul, detasat de la o planta cu caracteristici valoroase, pe care vrem sa o replicam. In urma unei astfel de operatii reusite rezulta un individ care prezinta insusirile urmarite, insusirile plantei mama (productivitate, vigurozitate, etc).
Compatibilitatea intre cei doi parteneri este o conditie esentiala reusitei altoirii. Aceasta metoda se foloseste mai rar in cazul catinei, dar ea se aplica indeosebi in ameliorare sau pentru raspandirea soiurilor certificate in plantatii.
Inmultire prin metode moderne: se utilizeaza din ce in ce mai mult pe plan mondial. Dezavantajele legate de pretul ridicat, tehnologia necesara si cerinta de personal calificat sunt depasite de principalele avantaje ale acestor metode, legate mai ales de obtinerea de material saditor liber de virusuri, obtinerea materialului intr-o cantitate foarte mare (de ordinul milioanelor) intr-un timp scurt si intr-un spatiu redus. Metodele sunt deosebit de utile in cazul speciilor la care metodele traditionale de inmultire vegetativa sau sexuata nu dau randament.
Dintre aceste metode de care aminteam, fac parte culturile de meristeme, apexuri, fragmente foliare, etc. Aceste culturi se realizeaza in laboratoare, pe medii de cultura speciale si in conditii aseptice.
La catina acest mod de inmultire (micropropagarea) face apanajul laboratoarelor de cercetare, in sensul producerii unor noi soiuri, devirozarilor, diferitelor studii biochimice, histologice, etc.
In incheiere, as recomanda celor care doresc sa infiinteze o astfel de plantatie sa isi procure materialul biologic din surse autorizate, respectiv de la institutele de cercetari din tara, unde el este obtinut tocmai prin metodele amintite mai sus. Institutele de la Maracineni, Stefanesti, Fundulea sunt institutii prestigioase care s-au remarcat de-a lungul timpului prin brevetarea unor soiuri valoroase, din diferite specii cultivate. Din experienta, stiu ca specialistii de acolo sunt oricand bucurosi sa ofere informatii despre modul de achizitie a puietilor.
6. Infiintarea si intretinerea plantatiilor
In primul rand, in functie de relief si tipul de sol se alege directia randurilor. Pe terenurile in panta predispuse la eroziune se alege plantarea in triunghi, cu varful corespunzator celui mai inalt punct al terenului, si astfel incat pomii randurilor cu sot sa fie plantati la jumatatea distantei dintre pomii randurilor fara sot. Se obtine astfel o plantatie in mozaic, specifica combaterii eroziunii. Pe terenurile plane, care nu prezinta probleme, directia randurilor se va alege astfel incat plantele sa beneficieze de cat mai mult soare, catina fiind pretentioasa din acest punct de vedere. Forma plantatiei va fi dreptunghiulara sau patrata, dar nu este o regula.
O ultima observatie : pe terenurile excesiv nisipoase, cu tendinta de desertificare, catina se planteaza in copci la 20-30 cm adancime.
In functie de tipul de plantatie, intensiv sau clasic, catina se poate conduce sub forma aplatizata sau sub forma globuloasa.
Conducerea sub forma aplatizata, cu si fara trunchi, este in general caracteristica tipurilor de plantatii intensive. Distantele de plantare sunt 2,8-3 m intre randuri si 2 m pe rand. Prin dirijarea sub aceasta forma a coroanelor se realizeaza o serie de avantaje de ordin agrotehnic, legate de mecanizarea de intretinere a solului, de combatere a bolilor si daunatorilor, usurand executarea unor lucrari de taiere si recoltare. Conducerea aplatizata a coroanei satisface in mare masura cerinta de lumina a catinei.
Conducerea globuloasa a tufelor se practica in plantatiile clasice, unde distantele de plantare sunt 3,5/2 - 2,5 m, sau la plantele isolate, aceasta fiind de fapt forma naturala a catinei.
7. Intretinerea solului
Pentru a asigura conditii bune de crestere si dezvoltare a radacinilor si a inlatura orice concurenta, solul, in plantatiile de catina, se mentine obligatoriu ca ogor negru. Exceptii se pot face in primul an si eventual in anul 2 de la plantare, cand pe mijlocul intervalului este posibila cultivarea plantelor de talie mica, ce nu concureaza catina si permit executarea mecanizata a lucrarilor.
Inierbarea intervalelor este indicata si pentru usurarea culesului, a taierilor, efectuarii diferitelor lucrari, mai ales in zonele cu precipitatii frecvente, unde mocirlirea ar putea crea probleme.
In plantatiile unde catina are si rolul de a preveni sau combate eroziunea solului, intervalul dintre randuri se poate mentine inierbat, iar terenul pe directia randurilor se lucreaza ca ogor negru (similar plantatiilor viticole).
Solul se poate inierba si pastra ca atare si pe terenurile plane si umede cu exces temporar de apa cu conditia ca in perioadele secetoase iarba sa fie cosita des iar in jurul plantelor sa se lucreze ca ogor negru.
Daca spatiul dintre randuri permite, toate lucrarile solului se pot face mecanizat cu combinatorul.
8. Taierile de formare si fructificare
Taierea de formare incepe o data cu plantarea sau imediat dupa plantare si se executa diferentiat in functie de tipul de coroana ce urmeaza sa se proiecteze. Pentru formele de coroana globuloasa sau usor turtite, taierea de formare consta in alegerea axului si a 3-5 ramuri laterale cat mai bine asezate pe ax. Atat ramurile cat si axul se scurteaza cu 1/2 sau 1/3, in functie de vigurozitatea cresterilor. In anii 2 si 3 se urmareste garnisirea axului din 30 in 30 cm cu ramuri de schelet, pana la inaltimea de 1,6-1,7 m considerata ca potrivita pentru executarea manuala a lucrarilor de taiere si recoltare.
Concomitent cu imbracarea corecta a axului cu ramuri de schelet, se executa aceeasi operatie si pe ramurile de schelet, cu deosebirea ca distantele dintre ramurile de semischelet este de 12-15 cm si sunt preferate acelea care au o pozitie bilaterala alterna.
Pentru obtinerea de coroane aplatizate taierea de formare incepe tot de la plantare. Se indeparteaza axul la 35-40 cm inaltime, la care se si proiecteaza primul etaj. Se aleg 2 ramuri de schelet ce au pozitii in directia randului.
In continuare, in anii 2 si 3, din cresterile rezultate se aleg ramurile de schelet care sunt orientate pe directia randului, pana la inaltimea de 1,6-1,8 m. In scopul obtinerii unei garnisiri bune cu ramuri de schelet si semischelet, cresterile anuale de prelungire se scurteaza cu 1/3. Ramurile de semischelet se raresc la 15 cm una de alta si se scurteaza la 30 cm. Ramurile de schelet se pot dirija pe sarmele spalierului, fie prin taieri fie prin palisare.
Taierea de fructificare este orientata mai mult asupra ramurilor care rodesc, urmarindu-se ca rodul sa se gaseasca cat mai la periferia coroanei. Catina intra pe rod in anul 2, 3 sau 4 de la plantare. La inceput rodul este concentrat pe ax si la baza ramurilor de schelet. Pe masura ce plantele avanseaza in varsta, prin taiere, rodul se dirijeaza spre periferia coroanei. De asemenea, taierea urmareste repratizarea uniforma a ramurilor de rod, precum si intinerirea lor.
Anual se raresc formatiunilor de rod la distanta de 10-12 cm in zonele mai putin luminate si de 6-7 cm catre periferia coroanei. O parte din formatiunile de rod se elimina de la baza, iar o alta parte se taie in cepi de 1-1,5 cm. Din lastarii care se formeaza pe cepi, se elege cel mai viguros si cel mai bine plasat, care va inlocui formatiunea de rod care a fructificat anul precedent.
Aceasta operatiune de inlocuire alternativa se repeta dupa aceleasi principii an de an. Taierea de fructificare se efectueaza toamna sau primavara, dar partial se poate executa si in perioada maturarii fructelor cand recoltarea se face prin detasarea ramurilor de rod.
9. Recoltarea si valorificarea
Operatiunea cea mai dificila este recoltarea. Tufele dese cu spini lungi si puternici, fructele mici si aglomerate, prinderea lor puternica de ramuri precum si pedunculul scurt sunt principalele cauze care ingreuneaza recoltarea.
Momentul optim de recoltare se stabileste in functie de modul de valorificare a fructelor. Culesul se va efectua in momentul in care fructele ajung la greutate maxima, si deci sunt acumulate majoritatea substantelor active.
Calendaristic, culesul se efectueaza din a doua jumatate a lunii august pana la jumatatea lunii octombrie. Dupa aceasta data, fructele sunt supramaturate, scad in greutate, se zdrobesc, iar o parte din ele crapa in momentul recoltarii.
Recoltarea manuala se face prin desprinderea bob cu bob direct de pe tufa. Fructele culese manuale sunt curate, iar planta nu este deloc afectata prin taierea formatiunilor de rod, in schimb randamentul este scazut. Un muncitor poate culege 5-10 kg pe zi. Se mai practica sistemul de detasare a ramurilor cu rod si recoltarea ulterioara a fructelor.
Se folosesc si sisteme mai practice de recoltare, care se bazeaza pe folosirea unor instrumente ajutatoare ca piepteni de metal cu dinti lungi, carlige, greble, etc.
Cu ajutorul acestor instrumente randamentul creste simtitor, un muncitor ajungand sa recolteze 15-16 kg pe zi direct din tufa, si 20-22 kg pe zi de pe ramuri detasate.
Pentru obtinerea de suc de fructe de catina in scopuri industriale, s-a recurs la instalatii mobile de presare a fructelor direct de pe tufa, precum si instalatii fixe unde ramurile cu fructe detasate sunt fragmentate, zdrobite si presate.
Deoarece fructele de catina sunt perisabile, depozitarea lor trebuie sa se faca in ambalaje mici, iar transportul in ladite ce nu depasesc cantitatea de 4 kg. Trebuie acordata mare atentie la manipularea, transportul si depozitarea fructelor, mai ales in faza de maturitate deplina. In stare proaspata ele se pot pastra timp de 3-4 saptamani in depozite frigorifice la temperatura de 0 °C.
Fructele de catina se pot valorifica sub forma de suc, sirop, nectar, gem, marmelada, etc.
10. Legislatie
Catina se regaseste in anexa 7 a ordinului MAPAM nr 564/2003, intitulat Reguli si norme tehnice interne privind producerea in vederea comercializarii, prelucrarea, controlul si/sau certificarea calitatii semintelor si a materialului saditor din unele specii de plante produse si comercializate pe teritoriul Romaniei.
Fructele de catina se pot valorifica sub forma de suc, sirop, nectar, gem, marmelada, etc.
Infiintarea de plantatii de catina (peste 0,5 ha) fac obiectul finantarii prin programul Sapard, masura 3.4, cu sume intre 10000-500000 Euro


Aceasta planta este cunoscuta pentru efectele ei terapeutice miraculoase inca din antichitate. Catina alba este considerata una dintre plantele cu proprietati nutrive de exceptie, facand-o sa fie considerata miraculoasa. In China de exemplu, medicina traditionala o recomanda in tratamentul
bolilor digestive. Pe continentul european, exista insemnari privind importanta catinei ramase de la Dioscorid si Teophast. In prezent, de la catina se obtin urmatoarele produse: ceaiuri din fructe
, muguri, frunze si chiar scoarta, siropuri de fructe, ulei de fructe. Acesta din urma este si cel mai valoros din punct de vedere medical.

Toata planta este medicinala insa partea cu cele mai multe substante active este fructul. Siropul de catina obtinut din fructe prin presare la rece are aceleasi efecte ca si fructele proaspete, deorece acest sirop pastreaza nealterate si fara sa se piarda toate substantele active terapeutice. Pulpa din fruct se ridica in strat la suprafata siropului, iar deasupra ei se gaseste o pelicula de ulei, care da siropului calitate terapeutica dar il si protejeaza. Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat mãcesul si de 10 ori mai mult decât citricele.

Siropul de catina obtinut prin presare la rece, se consuma diluat cu apa minerala sau cu alte lichide, ratia indicata pentru o zi fiind de 3-4 linguri. In cazul eforturilor fizice prelungite sau in cazul eforturilor intelectuale deosebite, portia zilnica se poate dubla. Conform doamnei biolog Maria Pop, acest sirop nu se administreaza seara, intrucat poate tulbura somnul datorita energizarii produse: “Catina alba este cea mai dotata planta medicinala! Fructele ei ar trebui tratate nu ca simplu aliment, ci ca medicamente naturale de exceptie, adevarate produse farmaceutice oferite de natura gata preparate prin cea mai curata biosinteza. Asociind fructele de catinã cu o nutritie adecvata, putem realiza un tratament eficient, preventiv si curativ. Catina este un biotrofic si un biostimulator de exceptie, un regenerator si un energizant dintre cele mai puternice, calitati datorate existentei in cantitati apreciabile a serotoninei. Serotonina este cel mai important factor antistres continut in fructele de catina. Este un hormon cerebral cu rol vasodilatator, dar ºi constrictor, precursor al melatoninei, implicat in sinteza proteinelor si in reglarea nivelului glucozei; este un antioxidant eficace, evita formarea radicalilor liberi, este un bun imunomodulator, stimuland raspunsul imun al in apararea antibacteriana. Serotonina controleaza starea de veghe-somn, raspunsul la lumina-intuneric si procesul de mictiune nocturna”.
In cazul in care aveti acces la fructele de catina alba va indicam cum puteti sa va preparati singuri:
- Siropul de catina: Se selectioneaza fructelor cu culoarea cea mai portocalie, acestea fiind cele mai bogate în vitamine. Este indicat ca siropul sa se prelucreze in ziua recoltarii fructelor. Fructele se spala, apoi se preseaza. Siropul obtinut se introduce intr-un agitator din inox, unde se adauga zahar sau miere de albine. Compozitia se agita foarte bine pe parcursul mai multor ore, chiar si pana la 10 ore, dupa care siropul se poate pune in sticle inchise emetic.
- O bautura placuta si racoritoare se obtine din 750 g fructe de catina, care se fierb in 6 l de apa si 1 kg de zahar. Dupa racire, se toarna in sticle si se pastreaza la loc racoros.
- Vinul din fructe de catina: Se pun intr un vas de sticla 1 kg fructe zdrobite, peste care se toarna 5 l de apa fiarta si racita si 1,5 kg zahar. Pentru grabirea fermentarii, se recomanda sa se adauge si putina drojdie de vin. Se lasa 15 20 de zile, apoi se decanteaza in sticle, timp in care uleiul portocaliu apare suprafata vinului.
- Ceaiul de catina: se prepara din 1-2 lingurite de fructe de catina, zdrobite oparite cu 250 ml de apa clocotita, lasandu-se la infuzat timp de 30 minute. SE beau 2-3 cani pe zi.Este un ceai vitaminizant de exceptie.

“Fructele de catina contin vitamine
liposolubile (A, E, F, D) instabile in mediu acid, cat si vitamine hidrosolubile (C, K, P si intreg complexul instabile in mediu alcalin. Convietuirea in fruct a acestor doua tipuri de vitamine, la un pH de 2-3, apare ca un paradox. Studiind fenomenul, cercetatorii au descoperit existenta unor membrane unidirectionale care, atat timp cat nu sunt distruse, pot pastra vitaminele. Asa se poate intelege de ce sucurile, gemurile si alte preparate din fructe de catina alba nu sunt atat de bogate in vitamine precum fructul in sine”, spune dl Stefan Manea, de la Hofigal.

Iata pentru ce este mai indicata catina alba si care sunt actiunile ei:
- Catina alba are actiune nutrivia, revitalizanta si de refacere pentru piele, are un continut bogat in componente nutritive esentiale pentru sanatatea pielii si are ca efect incetinirea procesului de imbatranire.
- Catina alba impiedica imbatranirea. Iata ce spune dna biolog Maria Pop despre utilitatea acestor fructe în geriatrie, “prin conþinutul în acizi graºi nesaturaþi cu rol în producerea de prostaglandine, ele regleazã permeabilitatea membranei celulare împiedicînd îmbãtrînirea ºi ridarea tenului”.
- Catina alba stimuleaza regenerarea pielii si este foarte eficienta in tratamentul arsurilor, ranilor cu vindecare lenta si ulceratiilor.
- Uleiul de catinã alba actioneaza pentru vindecarea unor maladii ale pielii precum eritemele, uscaciunea, mancarimile, eczemele, ajutand in vindecarea unor boli precum psoriazis si Zona Zoster.
- Catina alba este indicata in tratamentul bolilor tubului digestiv, avand  un efect de refacere nu numai a pielii de la exteriorul corpului, cat si pe cea din interior.
- Serotonina din fructele de catina au un important factor antistres si sunt cele mai eficiente antitoxine.
- Boabele de catina contin acea substanta numita serotonina, care este un foarte bun stimulent neurotransmitator, este un tonic cerebral si combate stresul.
- Protejand  pielea si mucoasele de actiunea nociva a unor radiatii, siropul de catina alba amelioreaza efectele nocive ale chimioterapiei in cazul bolnavilor de cancer.
- Uleiul de catina este utilizat in tratamentul unor afectiuni precum: ulcerul gastric si duodenal, alergiile, diarea, urticaria, reumatismul, afectiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice.
- Are o actiune reconfortanta, chiar cu efecte usor narcotice.
- De asemenea se mai foloseste in alcoolism, anemii, astenie si stres.
- Cu catina se mai trateaza afectiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea arteriala si gingivitele.
- Prin prelucrari in laboratoarele farmaceutice din catina se obtin tratamente extraordinare pentru tratarea: depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor si leucemiei.
- Mugurii de catina au efect afrodisiac.
- Catina este si un foarte bun antiinflamator si inhiba pofta de mancare in cazul unor tratamente ale obezitatii.

„ Planta asta este o minune lasata de Dumnezeu pe pamant. In aproape 30 de ani de cand mananc zilnic boabe de catina n-am fost niciodata bolnav, iar acum, la cei peste 80 de ani pe care ii am in spate, ma simt la fel ca in tinerete”, este declaratia domnului prof. Victor Cireasa, despre catina alba.Dumitru Raducanu spune ca: ” fructul de catina este o intreaga farmacie intr-un fruct.”

Fructele de catina pot fi consumate ca atare, ca sirop sau ca ceai. Ca si cantitate de consum indicata nu avem o restrictie anume, ci aceasta se consuma atat cat suporta fiecare. Ca si important de retinut este faptul ca tot secretul este sfaramarea intre dinti si mestecarea semintei din fruct, aceasta fiind, de fapt, adevaratul depozit de vitamine. Pentru care eu efect energizant foarte mare
si pentru a reusi sa dormiti seara, este bine ca fructele de catina sa se consume numai in prima pare a zile, efectul fructelor de catina fiind unul mai puternic decat cel al cafelei..

Pe timpul iernii, fructele se pastreaza foarte bine in miere de albine, dar se pot depozita si la loc racoros. Se pot consuma si fructe in stare uscata, cumparate de la Plafar sau de la magazinele naturiste.

Iata cum tratati diverse afectiuni cu catina alba:

•  Gripa, guturaiul, sensibilitatea la raceli. Se iau preventiv 4-5 lingurite de sirop de catina pe zi, pe stomacul gol, in cure de trei saptamani minimum. Odata afectiunea declansata, se iau pana la 10-12 lingurite de sirop de catina pe zi, pentru a hrani organismul si a-l ajuta sa se apere eficient.

•  Hepatita, ciroza hepatica – efecte miraculoase are sucul de catina administrat proaspat, o jumatate de pahar pe zi. In absenta sucului proaspat, un substitut foarte bun este si siropul, din care se ia o lingura de 3-4 ori pe zi, inainte de mesele principale. Tratamentul cu ambele tipuri de preparate de catina se asociaza cu un regim vegetarian strict.

•  Anemia – se ia pulbere de catina, cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi, in cure de cate o luna.

•  Enterita, colita de putrefactie – se consuma suc proaspat in amestec cu morcov (combinate in proportiile indicate mai sus), 5-6 doze pe zi. Efecte foarte bune are si pulberea luata pe stomacul gol inainte de masa: 1 lingura rasa de trei ori pe zi, in cure de cate o saptamana.

•  Ateroscleroza, fragilitate vasculara – pulberea de catina, 1 lingurita administrata de patru ori pe zi pe stomacul gol, ajuta la mentinerea sanatatii, a elasticitatii si a integritatii vaselor de sange. Cele mai spectaculoase efecte se obtin cu un preperat format dintr-o lingurita de pulbere de catina, una de polen si una de miere. Se iau 4 lingurite pe zi din aceasta combinatie. Persoane care aveau de pilda fragilitate capilara pronuntata au eliminat acest neajuns dupa doua luni de tratament cu acest preparat. De asemenea, pacientii care aveau sechele dupa accidente vasculare s-au recuperat foarte rapid cu ajutorul acestui remediu.

•  Adjuvant in bolile grave (cancer, leucemie, scleroza in placi) – pulberea de catina, luata cate 1/2 – 1 lingurita inainte de masa, mareste apetitul, puterea de digestie, stimuleaza rezistenta si capacitatea de regenerare a organismului. Mai ales bolnavii care sufera de intoxicatie medicamentoasa, care tin regimuri alimentare
restrictive ar trebui sa ia acest preparat.

•  Alcoolism si tabagism – studii facute in Rusia, tara in care tabagismul si mai ales alcoolismul sunt un adevarat flagel, au pus in evidenta ca tratamentul cu catina face mai usoara dezobisnuirea de aceste droguri si ajuta la indepartarea sechelelor intoxicatiilor cu ele. De pilda, s-a constatat la alcoolicii care au facut tratament cu catina in timpul curei de dezintoxicare ca probleme cum ar fi tremuratul mainilor, nervozitatea, iesirile violente sunt mult estompate fata de cei care nu urmeaza acest tratament. Se tin cure de cate trei luni, timp in care se iau 3-4 lingurite de pulbere de catina pe zi.

•  Adjuvant in bolile psihice – administrarea regulata a catinei mareste in timp nivelul de serotonina din creier, au concluzionat cercetatorii din Germania si Statele Unite. Serotonina este un neurotransmitator care induce o stare de curaj calm, foarte util celor care se confrunta cu depresii sau stari de teama. Cresterea nivelului serotoninei prin tratamentele cu catina micsoreaza simtitor numarul recidivelor bolilor psihice, dar si al sinuciderilor, al actelor antisociale etc. Se fac cure indelungate (6 luni) cu pulbere de catina: 1 lingurita de patru ori pe zi.

•  Eczeme infectioase – se zdrobesc fructele proaspete de catina si se aplica direct pe zona afectata, unde se lasa vreme de jumatate de ora. In final se clateste zona tratata si se lasa sa se zvante in aer liber. Pe eczemele uscate se aplica in final si un strat protector de ulei de catina.

•  Revigorarea tenului obosit – se aplica direct pe piele siropul de catina (al carui mod de obtinere a fost prezentat mai sus) si se lasa vreme de 20 de minute. Se spala apoi pielea cu un tampon de vata inmuiat in infuzie de musetel. Tratamentul se face de 2-3 ori pe saptamana.

• Boli de ochi – datorita extraordinarei sale bogatii in vitamina A, uleiul de catina este un elixir pentru ochi. El mareste acuitatea vizuala, combate oboseala oculara, incetineste evolutia bolilor de ochi.

•  Potenta, fertilitate la barbati si femei – uleiul de catina este cea mai bogata substanta naturala in vitamina E din lume. Vitamina E este supranumita si vitamina tineretii si a fertilitatii, tratamente de 2-3 luni cu ea ajutand la relansarea activitatii glandelor sexuale, la redobandirea vigorii si a dinamismului.

•  Regenerarea tesuturilor dupa arsuri, raniri, interventii chirurgicale – cura interna de o luna cu ulei de catina ajuta la regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, dubland practic viteza de vindecare.

•  Psoriazis, sclerodermie, dermatoze rezistente la tratament – tratamentul intern de minimum doua luni cu ulei de catina are un efect benefic deosebit asupra pielii. La persoanele sanatoase, cura cu ulei de catina face pielea mai stralucitoare, mai elastica si ii da un aspect tanar. In cazul persoanelor cu boli de piele cronicizate, cura cu ulei de catina grabeste, si in anumite cazuri, deblocheaza procesele de vindecare.

•  Accelerarea proceselor de dezvoltare mentala si fizica la copii – cinci picaturi de ulei de catina, luate de trei ori pe zi, ajuta la reglarea proceselor de crestere si maturizare a copiilor si pubertinilor.
Cateva utilizari externe ale uleiului de catina

•  Arsuri – se aplica ulei de catina pe locul afectat, dezinfectat in prealabil.

•  Protectia pielii la frig, vant si radiatiile solare – se unge pielea cu un strat subtire de ulei de catina inainte de a fi expusa la factorii agresivi de mediu. Aplicat pe piele, uleiul de catina are efecte de filtrare a razelor ultraviolete si a altor tipuri de radiatii cu efecte nocive asupra pielii.

•  Degeraturi (prevenire si tratare) – se aplica ulei de catina atat cat poate absorbi pielea pe zonele afectate sau care urmeaza sa fie expuse la frig.

buna ideea !

EXCELENT TOPIC-UL! Poate asa o sa afle si alti oameni de proprietatile MIRACULOASE  ale catinei albe...    
daca nu-l inchide BRUSC SI SUBIT vreun moderator...

Edited by gabigowriel, 26 March 2010 - 22:03.

Am deschis acest topic pentru a afla mai multe detalii despre acest pomisor miraculos dar si de a afla cum merge acesta in regim de plantatie si a confirma/infirma zvonurile cum ca se castiga sute de mii de euro din aceasta planta.

Sa speram ca se gaseste lume care a colaborat cu acest arbust.

Orice informatie este bine venita.

Numai bine

Am fost "atras" si eu de acest arbust! Are 2 puncte slabe: culesul si depozitarea fructelor dupa cules!

Da, culesul este dificil din cauza ca are tepi. Dar in legatura cu depozitarea, nu aveai unde sa le vinzi imediat?

O sa incerc sa cumpar si eu cativa butasi dar am gasit cateva informatii contradictorii in legatura cu perioada de plantat.
Am comandat cartea recomndata de @gabigowriel sa vedem acolo ce scrie.

Numai bine

 deaq, on 28th March 2010, 23:30, said:

Se culeg f.greu si nu poti sa vinzi cu galetusa, ca te costa transportul cat nu face! Ori le congelezi ori le deshidratezi! Daca le deshidratezi le vinzi la ind.farmaceutica, iar congelate la export si aici ai nevoie de cantitati mari sa umpli un TIR!

Scarboasa planta... dupa ce ca e plina de tepi, mai are si un gust execrabil... Dar asta e, e la moda, si chiar daca o contine toate chimicalele de scrie in articol de ele, tot scarboasa e!

 eureur, on 29th March 2010, 14:31, said:

Asta cu gustul mai e cum mai e, dar cealalta cu tepii e nasoala! Pana culegi un hectar, vine primavara urmatoare, iar ca sa platesti oameni, nu scoti cat te costa!

 dorel232004, on 28th March 2010, 23:36, said:

Nu cred ca apuca cineva sa vanda un tir de unul singur. citeam pe undeva ca vindea o tanti cu 10ron paharelul de 100ml in piata. nu stiu cat de adevarat este, deocamdata pe internet sunt numai oameni care vand butasi sau drajoni  si care sustin ca este cea mai buna afacere ever...

Daca se vrea se poate(cica 10 oameni culeg 100 de hectare) :
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/UFHiqjNDBpo?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

O avea gust mai nasol dar nu trebuie sa o manaci in loc de mancare de 5 ori pe zi. Intre 2 hambugeri de la ''mec'' merg si cateva fructe deastea.  

Bafta

Edited by deaq, 29 March 2010 - 22:36.

NU cultiv catina, dar cumpar regulat catina rosie din piata si am vazut mainile celor ce o vand, dupa cum aratau ei o si culeg...de multe ori erau sfasiate. Am incercat intr-o iarna sa culeg si eu pe la Slanic si am renuntat rapid. Din cate am citit, pe cat e de greu de cules pe atat este de benefica pentru organism, este un adevarat medicament...numai ca nu multa lume stie asta.
Intr-adevar gustul in stare naturala nu este foarte placut pentru unii, dar eu am devenit aproape dependent de siropul macerat la rece. Ma gandesc ca pentru cineva care are o plantatie, ar fi si mai profitabil sa vand produse facute din catina, nu catina propriu-zisa, iar siropul ar fi un produs apreciat de mult mai multi oameni.

Eu in familie mananc catina , cred ca de 10 ani, dupa reteta bunicii.In fiecare iarna luam dimineata pe stomacul gol cate 2 lingurite de catina cu miere.Este foarte sanatoasa si intr-adevar foarte putina lume stie cat de buna este pt organism.

Oricum acum e bine ca a inceput sa se gaseasca mai usor in bucuresti, dar inainte era si mai greu de cumparat

 deaq, on 29th March 2010, 23:36, said:

Ma refeream la export. La export nu renteaza si nici nu accepta aia, sa dai cu ladita! Daca ai zeci de ha poti aduna si un tir! Sau sa fie mai multi cultivatori de catina in zona!

 deaq, on 29th March 2010, 23:36, said:

Sa nu fie ca la struti, iepuri, prepelite, chinchila,etc. Fac banii cei ce vand material documentar si materia prima!

 deaq, on 29th March 2010, 23:36, said:

Asa asa e: daca vrei poti! Dar sa te tina si "genunchii"!

 happyhippie, on 30th March 2010, 10:24, said:

Iti trebuie autorizatie, laborator, angajat alimentatie publica, instalatie omologata imbuteliere, etc! Oare nu o merge facuta tuica din ea? Succesul ar fi asigurat!

Daca vrei sa faci afacere e normal sa investeti ceva banuti.... daca vrei doar 1-2 pomi in curte atunci nu e chiar asa dezastru sa culegi cateva fructe.

Denumire definitiva: DIANA
Denumire provizorie: FARA SPINI

Planta ca tip de crestere este de tip pom, avand o vigoare mijlocie, cu ramurile lungi flexibile cu crestere descendenta rezultand o coroana de tip plangator. Lastarii sunt subtiri si lungi de 15-20 cm, de densitate medie. Asa zisii ghimpi in cazul acestui biotip sunt lungi de 4-5 cm, subtiri foarte flexibili si rari, planta fiind putin agresiva.
Frunzele sunt inguste (eliptice) de lungime medie de 4,5-5 cm de culoare verde deschis. Pe partea posterioara frunza este argintie, perisorii solzosi fiind slab evidentiati. Mugurii micsti sunt destul de rari si acopera aproape toata lungimea lastarilor. Din ei pornesc 3-6 flori rezultand o incarcatura medie de fructe pe lungimea ramurilor, determinate de repartizarea destul de rara a buchetelor.
Fructele sunt mijlocii spre mici (0,27 g), de forma ovala (oblonga, d=7,2mm; h=9,2mm). Culoarea epicarpului este portocaliu-galbui si prezinta perisori solzosi cu densitate medie. Mucronul este slab conturizat si este dat de o aglomerare de perisori solzosi. Lungimea pedunculului este medie. Samanta este mare si negricioasa.
Continutul in substanta uscata este de 21,62%. , iar acidul ascorbic este de 91,98 mg%. Continutul in serotonina este mai mare in frunze decat in fruct si anume 27,27 micrograme/g, fata de 16,72 in fructul uscat. Lipidele din fruct ating valori de 8,88 g% s.u. ,carotenoizii 14,32 mg% ulei , iar proteina bruta 17,06 g% s.u.
S-au facut determinari asupra continutului in microelemente atat din fruct cat si din frunza , zincul variind de la 11,8 ppm in fruct ,la 23,3 ppm in frunza. Cuprul variaza de la 6,75 ppm in fruct, la 5,0 ppm in frunza. Manganul se gaseste in cantitate de peste 7 ori mai mare in frunza decat in fruct, respectiv 74,3 ppm ,fata de 10,0 ppm. Fierul atinge valori de 340 ppm in frunza, fata de doar 95 ppm in fruct. Bromul are valori cuprinse intre 66,5 ppm in frunza si 11,0 in fruct, iar molibdenul are valori asemanatoare atat in fruct cat sin in frunza, respectiv 2,62 ppm ,fata de 2,28 ppm in frunza.
Samanta este mare si de culoare maro negricioasa.
Capacitatea de productie este buna si relativ constanta 10-12,6 Kg pe planta.
Maturita de recoltare ( tardiva ).

 deaq, on 30th March 2010, 20:02, said:

Problema e sa scoti mai mult decat investesti! Fa un calcul cat costa ziua de munca la un om  si cat culege el pe zi si vezi si cat e pretul de vanzare la angro si mai vorbim dupa aceea!

 deaq, on 30th March 2010, 20:02, said:

Ce inseamna tardiva? In ce luna?

 deaq, on 30th March 2010, 20:02, said:

Se poate culege mecanic?

Daca ne luam dupa informatiile disponibile:

Soiul serpeni face pana la 30kg pe planta, la un hectar avem 1700 de plante si sa zicem la 1leu/kg = 51tone/hectar = 51000ron/ha/an

Am primit o oferta 4lei butasi, 3lei drajoni , tva inclus, de la bacau.

Deci cost initial 1700x4=6800ron
Apoi cat o mai fii pe an intretinere, cules etc

Sper ca nu am gresit pe undeva...

Nu stiu, dar pe hartie suna bine.

In filmul de mai sus arata si cum se culeg mecanic.

Denumire definitiva: SERPENTA
Denumire provizorie: SERPENI 11

Tipul de crestere al plantei este pom cu port semierect.
Vigoarea plantelor este mijlocie spre mare, coroana globulos-piramidala, cu ramuri moderat ramificate. Pe ramurile de rod pornesc lastari mijlocii ca grosime ,desi de 15-20 cm lungime.
Ghimpii sunt rigizi, de 3-4cm lungime si destul de desi.
Frunzele sunt eliptice cu lungime mijlocie, 6-7 cm si latime mare de peste 6 mm, prezinta perisori solzosi deschisi la culoare, cu o densitate medie ce determina o nuanta alb argintie a partii posterioare, a limbului si nervurii mediane. Culoare fetei superioare a limbului este verde deschis.
Mugurii micsti sunt desi din care pornesc multe flori(6-8buc.) pe toata lungimea, rezultand o repartizare destul de densa a fructelor ce imbraca de jur imprejur ramura pe toata lungimea ei.
Fructul este oval-alungit, aproape cilindric (larg eliptic), de greutate mijlocie(G=0.38 g; h=12.3mm; d=7.6mm) cu pubescenta mijocie si peduncul peste 3 mm, care se desprinde destul de usor de pe ramura. Biotipul se preteaza la recoltare prin vibrare. Epicarpul este de culoare portocalie, prezinta perisori solzosi de densitate moderata, cu o oarecare concentrare spre varful fructului. Mucronul este slab conturat. Epoca infloritului este timpurie. Capacitate de productie foarte buna, cu alternanta de rodire. Samanta medie brun negricioasa.
Substanta uscata 18.75%, acid ascorbic 155.47 mg% s.u, lipide 21.94 g% s.u., carotenoizi 41.28 mg% ulei, proteina bruta 14,0 g% s.u. Serotonina variaza intre 21,31 µg/g in fructe si 48,48 µg/g in frunza. Continutul in micro-elemente a fost determinat atat din fruct cat si din frunza, astfel ca Zn a atins valori de 12,8 ppm in fruct si 15,5 in frunza; Cu gasindu-se in cantitati aproximativ egale atat in fruct cat si in frunza, respectiv 4,5-5 ppm. Manganul in fruct atinge valorile de 9,3 ppm, iar in frunza de 3 ori mai mult, respectiv 31,8 ppm. Fierul atat in frunza cat si in fruct se gaseste cam in aceleasi cantitati 323-315 ppm. Bromul in fruct este intalnit in cantitate de 19,0 ppm, iar in frunza cu mult mai mult 66,5 ppm. Molibdenul se gaseste in proportie de 1,43 ppm in fruct si 2,6 ppm in frunza.
Semintele sunt eliptic- alungite, de marime medie.
Capacitatea de productie este foarte mare, cu alternante de rodire de la 7.0 kg la 30.5 kg/planta
Epoca de maturare a fructelor este extratimpurie.

eu am cautat catina alba si am gasit la cineva 5-6 tufe pe care le-am plantat. Mie imi place catina alba. Nasa mea face creme homemade cu catina alba.