Atei celebri vs. teisti celebri

 olandezul_zburator, on 16th August 2010, 11:56, said:

EVRÉU ~i m. Persoană care face parte din populația de bază a Israelului sau este originară din Israel

si avrei atei nu exista?

M-am cam plictisit sa tot trancanesc aiureli pe forum, asa ca , Robinake, m-am gandit sa alimentez topicul asta cu cate ceva.

Oamenilor le repugnă să treacă de la noțiunea unei divinități abstracte și negative la Dumnezeul cel viu. Nici nu mă miră cã aici se află cea mai adâncă rădăcină a panteismului și a obiecției față de imagistica tradițională. Aceasta a fost detestată, în fond, nu fiindcă Îl reprezenta ca om, ci fiindcă Îl reprezenta ca rege sau chiar ca războinic. Dumnezeul panteiștilor nu face nimic, nu cere nimic. Stă la locul Lui, la dispoziția ta, ca o carte pe un raft. El nu te va urmări. Nu e nici un risc ca, în orice clipă, cerul și pământul să dispară la o privire a Lui. Dacă El ar fi adevărul, atunci am putea spune realmente că toate imaginile creștine ale regalității au fost un accident istoric de care religia noastră ar trebui purificată. Suntem șocați când descoperim însă că ele sunt indispensabile. Un șoc asemănător ai mai avut și altădată, în legătură cu lucruri mai mărunte – când undița îți smucește mâna, când simți că lângă tine respiră ceva în beznă. La fel și aici; șocul apare exact în momentul când fiorul vieții ne e împărtășit de-a lungul firului conducător pe care l-am urmat. E întotdeauna șocant să întâlnim viața tocmai în locul unde credeam că suntem singuri. „Atenție!”, strigăm noi, „este viu”. Și tocmai acesta este punctul de la care atât de mulți fac cale întoarsă – aș fi făcut-o și eu dacă aș fi putut – și nu merg mai departe cu creștinismul. Un „Dumnezeu impersonal” – prea bine. Un Dumnezeu subiectiv al frumosului, adevărului și binelui, în creierele noastre – și mai bine. O forță vitală amorfă năvălind prin noi, o putere vastă la care ne putem racorda -  cel mai bine. Dar Dumnezeu însuși, viu, trăgând de celălalt capăt al frânghiei, apropiindu-se poate cu o viteză infinită, vânătorul, regele, soțul – asta e cu totul altceva. Vine o clipă când copiii care s-au jucat de-a hoții fac liniște brusc: nu s-a auzit oare în hol zgomot de pași real ? Vine o clipă când cei care și-au făcut de lucru cu religia („Omul în căutarea lui Dumnezeu!”) se retrag brusc.
Oare L-am găsit cu adevărat ?
Nu ne-am gândit niciodată să ajungem la așa ceva !
Mai grav, oare ne-a găsit El pe noi ?

(C.S. Lewis, Despre minuni,
Editura Humanitas,1997,
pag 105-105 )

Cinci simțuri; un intelect care nu poate fi altfel decât abstract; o memorie selectivă conform unor principii arbitrare; o serie de preconcepții și presupuneri atât de numeroase, încât nu pot examina mai mult de o minoritate din ele - niciodată nu devin conștient de toate. Cât din realitatea totală poate un astfel de aparat să cunoască?

citat din C.S. Lewis

Tu nu ai un suflet. Tu ești un suflet. Tu ai un trup....
Tot ceea ce nu este veșnic, este veșnic inutil.
  C.S.Lewis

 tani_slav, on 10th December 2010, 22:23, said:

Ba eu cred ca sunt si trup si suflet. Si dupa moarte voi fi la fel: cu trup imbunatatit si cu suflet imbunatatit.

 tani_slav, on 10th December 2010, 21:23, said:

 x0_e2e4, on 10th December 2010, 22:04, said:

Eu cred ca eu sunt cel mai indreptatit sa am dreptate: amandoi sigur sunteti materie. E ok?

 Edy_S, on 10th December 2010, 23:19, said:

Ai dreptate.

-

Edited by SnowBlack, 11 December 2010 - 19:13.

"Acum eram deja prea versat în critica literară ca să consider Evangheliile un mit. Nu aduceau a mit. Și totuși, conținutul prezentat într-o manieră istorică, neartis­tică - de către evreii aceia înguști la minte, dezagreabil, orbi la bogăția de mituri a lumii păgâne din jur - era tocmai conținutul marilor mituri. Dacă un mit a devenit vreodată fapt, dacă s-a întrupat, trebuia să arate exact așa. Dar nici o compoziție din toată literatura nu era așa. Miturile semănau cu literatura într-o anume privință. Cu istoriile într-o altă privință, însă nimic nu era întocmai lor. Și nici o persoană nu semăna cu Persoana pe care o înfățișau; la fel de reală, de recognoscibilă prin negura timpului, ca Socrate cel descris de Platon sau Johnson cel descris de Boswell (de zece ori mai mult decât Goethe descris de Eckermann sau Scott descris de Lockhart), și totuși numinoasă, luminată de o lumină de pe alt tărâm, un zeu. Dar dacă era un zeu - și nu mai suntem politeiști -, atunci nu era un zeu, ci Dumnezeu. Numai în acest moment din istorie a devenit mitul fapt; Cuvântul, trup; Dumnezeu, Om. Nu este „o religie", nici „o filozofie", Este însumarea și actualizarea ambelor."

C.S Lewis in " Surprins de bucurie"

Pentru cei care nu stiu, autorul a fost profesor de literatura medievala si renascentista la Oxford si Cambridge.

"Apoi am citit " Everlasting Man" de Chesterton și, pentru prima oară, am văzut întreaga schiță creștină a istoriei prezentată într-o formă care mi s-a părut logică. Am reușit cumva să nu mă las zguduit prea tare. Vă amintiți că deja îl consideram pe Chesterton cel mai cu judecată om în viată, „făcând abstracție de creștinismul său". Acum sunt con­vins că eram de părere (fără a o spune însă, căci cuvin­tele ar fi dat în vileag nonsensul) că și creștinismul era foarte cu judecată, „făcând abstracție de creștinismul său". Nu-mi amintesc aceste detalii prea bine, fiindcă după ce am isprăvit "The Everlasting Man" mi s-a întâmplat ceva mult mai neliniștitor. La începutul lui 1926, cel mai vajnic dintre toți ateii pe care i-am cunoscut vreodată ședea în camera mea, de partea cealaltă a șemineului, și constata că dove­zile în favoarea istoricității Evangheliilor erau surprin­zător de bune. „Nespus de ciudată", a continuat. „Toată tărășenia lui Frazer despre Zeul care moare. Nespus de ciudată. Arată aproape ca și când într-adevăr s-a întâm­plat cândva." Pentru a înțelege impactul devastator al declarației, trebuie să-l fi cunoscut pe acest om (care cu siguranță de atunci nu s-a mai arătat interesat de creș­tinism). Dacă el, cel mai cinic dintre cinici, durul durilor, nu era „la adăpost" - cum aș fi spus atunci -, unde m-as fi putut refugia eu? Nu exista, așadar, nici o scăpare? "

C.S.Lewis. In  " Surprins de bucurie"

 x0_e2e4, on 10th December 2010, 22:04, said:

Si daca grabim intr-un fel moartea...sa zicem prin sinucidere nu ajungi la aceeasi destinatie trupul imbunatatit si sufletul curat....cred ca un sinugicas ajunge mai repede la DZeu decat un mosulte crestin de vreo 80 de ani....

"If you believe in science, like I do, you believe that there are certain laws that are always obeyed. If you like, you can say the laws are the work of God, but that is more a definition of God than a proof of his existence."   October 2001 London-based Telegraph  Prof. Stephen Hawking

 Securistu, on 23rd December 2010, 09:31, said:

Pe ce te bazezi cand afirmi asa ceva?

"Musulmanii trebuie sa se intrebe ce pot sa faca pentru umanitate, inainte sa pretinda ca umanitatea sa-i respecte" (Wafa Sultan)

 StefanU, on 2nd January 2011, 19:36, said:

Care e "umanitatea" si care sunt musulmanii?

 sorin2007, on 2nd January 2011, 19:53, said:

Cred ca Wafa Sultan s-a referit la toti oamenii in afara de musulmani cind a spus "umanitate".
Musulman e oricine se considera musulman.