Atacuri de panica sau..

Salutare! De 4-5 ani ma confrunt cu niste simptome f suparatoare si mai rau e ca medicii dau din umeri. Nu sper sa gasesc aici solutia dar macar niste sfaturi si poate indrumari spre alte ramur ale medicinei.Adevaratele probleme au inceput dupa 6 luni de la o "rahianestezie" cand am paralizat practic de la jumatate in jos pentru cateva momente. De atunci spre exemplu cand merg pe strada ma vad cum perg dar parca nu imi simt picioarele, parca ar fi goale si merg in aer(cam ciudat dar e adevarat) sau parca se ridica pamantul de sub calcaie parca m-ar impinge in fata. Sau stau pe loc si dintr-o data imaginile trec pe langa mine parca s-ar deplasa camera dar eu stau pe loc, iar cand stau intinsa am senzatie ori ca ma scufund ori ca plutesc. Desi am inceput sa ma obisnuiesc cu ele e suparator ca nu pot merge decat insotita pentru ca imi pierd echilibru. Pe langa acest episod intr-o seara am asistat la o intamplare neplacuta(cineva facuse o criza de epilepsie -nu am vazut multe dar mi s-a facut rau pe moment)De atunci de fiecare data cand i se face rau cuiva (ameteli, lesin sau chiar cand vad emisiuni sau filme cu spitale)mi se face instantaneu rau(ma ia cu calduri, ameteli, muschii abdominali se inclesteaza, nu pot respira, ma doare corpul si apare si tahicardia).Momentan sunt diagnosticata cu tensiune esentiala si tahicardie(si iau metropolol)dar aceste simptome (cu ametelile)apar si fara un motiv , pur si simplu din senin si iau cam 6 pastile de calciu lactic(500mg)pe zi(cate 2 de 3 ori pe zi) si in special cand mi se face rau si imi revin. Acum eu iau calciu degeaba si sunt doar atacuri de panica sau am lipsa de altceva?Am facut si RMN si tomograf si EEC si tot ce vreti. In concluzie sunt atacuri de panica sau chiar am ceva?Va rog lamuriti-ma pentru ca m-am saturat sa nu pot merge nicaieri din cauza tulburarilor de echilibru a ametelilor(Pt cine este interesat sincer sa ma ajute ii arat toate analizele mele si detaliez cazul numai va rog ajutati-ma)Multumesc din suflet si sper sa fiu inteleasa!!

 qqnqqch, on Nov 16 2007, 00:59, said:

Modul standard (si prudent) de abordare a problemei ar fi cam asa: sa excluzi intai o afectiune somatica (endocrinologica, neurologica, desi probabil ca pe unele le-ai exclus) si sa fii sigura ca afectiunile cardiace sunt bine diagnosticate si bine tratate. Daca toate aceste afectiuni sunt eliminate, da, e posibil sa ai atacuri de panica (de fapt pare mai degraba agorafobie si atacuri de panica limitate, adica nu par a fi indeplinite toate criteriile de atac de panica). Oricum, tulburarea de panica in sine ''e ceva'' ca sa te citez, asa ca ti-as recomanda sa vezi si un psihiatru (in nici intr-un caz tulburarea de panica nu se trateaza cu calciu, daca ai un raspuns la calciu e fie din cauza ca oricum simptomele oricum ar fi trecut in intervalul acela de timp, fie efect placebo).

 qqnqqch, on Nov 15 2007, 23:59, said:

poate pierderea echilibrului este datorata unei afectiune ale aparatului vestibular, poate suferi si de vertij. ca sa vezi daca suferi de vertij poti face tu niste teste inainte sa mergi la un specialist si anume: te pui pe un scaun cu spatele drept, inchizi ochii si incepi sa arati cu degetul spre un obiect la care te-ai uitat in prealabil. rogi pe cineva sa te observe. un om fara probleme de genul indica fix spre acel obiect de fiecare data, dar unul care sufera de vertij va avea impresia ca acel obiect sa miscat si in consecinta va indica in alta parte. daca mai vrei iti mai pot spune si altele despre vertij, alte teste etc.

Edited by stf_fane, 16 November 2007 - 12:31.

Multumesc pentru sfaturi(puteti continua nu ma supar)si apropo de vertij. Nu stiu inca prea multe dar daca stau in picioare mai mulrt de 30 de sec fara sa ma misc am senzatia ca ma duc jos, imi amorteste corpul si imi trec furnicaturi si de aceea sunt in permanenta miscare(e valabil si cand stau intinsa si incep sa ma amortesc schimp pozitia ma misc putin si se amelioreaza). Ce nu-mi place e ca am inceput sa ma obisnuiesc sa fiu zilnic ametita si sa imi pierd echilibrul si nu cred ca e o solutie.Am fost si la endocrinologie si nu am probleme, am facut cam tot ce se poate si pana acum am primit un raspuns vag de sindrom de trunchi cerebral dar pastilele ma ameteau si mai tare.Mi se intampla sa mi se faca deseori rau(ceva asemanator cu lipsa de calciu-cred ca tot de la mama ca ea cadea de 3 ori pe zi pe strada si ramenea si inclestata pana i se facea o injectie). Am zis de atacuri de panica pentru ca in fiecare zi traiesc cu teama sa nu am acea boala care m-a marcat enorm, mi-e frica in fiecare secunda si mi se face mai rau la cele mai mici simptome. Am inebunit-o pe mama mea(ea nu stie de temerea mea)si fiind asistenta o intreb de fiecare data:da sigur e de la calciu, astea is simptomele: pt ca de fiecare data e diferit.

pai uite mai fa ceva: stai cu mainile intinse, cu ochii inchisi si bate pasul pe loc ridicand picioarele cat mai sus. cineva care sufera de vertij se va misca in cerc. vertijul se poate trata. nu stiu sigur ce medicamente se iau dar stiu ca, creierul trebuie sa se obisnuiasca cu ametelile astea si de aceea se fac niste exercitii sa iti provoci singura ameteli, de genul misca de 3 ori capul la dr si de 3 la stg si tot asa pana ti se face rau. apoi stai si o faci iarasi. eu fac zilnic asa si am observat ca devine din ce in ce mai greu sa ametesc astfel, inainte mi se facea rau in carusel, acuma nu am nici o problema.
dar cel mai bine mergi la un specialist sa faci niste examene auditive, ale vaselor sanguine poate si o tomografie

Salut

Am 22 de ani si sunt din Cluj muncesc de 3 ani in domeniul webdesign-ului intre 8 si 22 de ore pe zi!
Am inceput sa am atacuri de panica in august 2007. Totul a inceput cand am fost in Bucuresti (scuze celor care nu sunt asa pt ca urmeaza o parte nasoala despre frumoasa noastra capitala), efectiv nu m-am simtit deloc in siguranta acolo. Este plin de tigani si aveam senzatia ca toata lumea se uita cu ura la mine si imi vroia raul. Au fost 3 zile de agonie in acel "dulce" oras. Revenind intr-o dimineata m-am trezit mi-am fumat tigara de dimineata si dintr-o data a inceput a imi creasca pulsul f tare. Imi batea inima f tare si f f des si sincer am crezut ca sunt ultimele momente ale vietii mele . In urmatoarele 2 saptamani au inceput aceste senzatii sa apara tot mai des adaugandu-se la ele si nevralgii intercostale, senzatii de sufoc, dureri de cap, frica tot mai mare de moarte, senzatii de greata ( stomacul in pioneze si senzatie de voma), senzatii de lesin, frica de a mai iesi in lume fiinca nu ma simteam niciunde in siguranta decat acasa, tremurat al mainilor picioarelor, tremurat al muschilor (acestea cred ca au aparut datorita lipsei de calciu si magneziu) si multe altele daca am uitat ceva voi completa cand imi voi aminti.

Prin octombrie nu am mai rezistat si am inceput sa merg pe la doctori. Am facut EKG, Ecografii si radiografii (inima, plamani, ficat, colecist, stomac, tiroida) analize de sange (incluzand calciu, magneziu, VSH, calciul si magneziu erau ba una ba alta sub limitele normale niciodata amandoua dar nu cu mult sub limite deci nimic grav) analize de urina. Toate au fost facute la medici particulari deoarece nu prea am incredere in cei de stat dai spaga si se ocupa ca naiba de tine deci mai bine dai cu 20-30 de ron mai mult decat spaga pe particulari si stii ca esti bagat in seama nu stai la cozi si ti se rezolva problema. Din toate analizele ce le-am facut mi-a iesit ca sunt sanatos TUN si totusi aveam aceste simptome care ma opreau din a face orice.

A venit si luna noiembrie in care eram deja disperat si am ajuns la un psiholog. Tin sa precizez faptul ca am avut o copilarie nu tocmai normala ... constand in despartirea parintilor mei cand aveam 6 ani urmand sa raman cu mama ea saraca a trebuit sa munceasca de sa-i sara ochii ca sa poate creste 3 copii am avut o gramada de probleme la scoala dupa acestea iar la 18 ani tatal meu a murit( fara condoleante va rog la toti ne vine randul odata ). Inapoi la psiholog am inceput sa fac psihoterapie. Am refuzat sa iau xanax si alte "tranchilizante" de genul acesta fiindca eu consider ca nu trebuie sa fii leguma ca sa iti revii din asa ceva deci si prin concluzie am ajuns la pasiflora un calmant pe baza de plante foare foarte slab dar ma ajuta in momentele in care aveam atacurile. Tot tratamentul meu medicamentos a constat in acest pasiflora, calciu si magneziu in dozaje cred eu cam mari ( 2-3 pastile de magnerot / zi si un plic de 1000 mg calciu).

Cu timpul vorbind cu psiholoaga si luand aceste pastile am ajuns la concluzia ca trebuie sa imi schimb modul de viata ... sa dorm mai mult sa mananc mai sanatos si sa nu ma mai stresez pt nimic .

In prezent ma simt mult mai bine nevralgiile intercostale au disparut senzatiile de lesin sunt tot mai raretotusi problema este ca am ajuns intr-un "punct mort" in care nu ma simt nici rau dar nu ma simt nici bine adica am atacur de panica mai am cate unul la 2-3-4 saptamani stomacul inca imi este in pioneze si mai am unele senzatii de lesince credeti ca ar trebui sa fac mai departe ca sa scap de tot de aceasta "boala" ?

Va multumesc anticipat pentru sfaturi si sper ca cei care nu au ajuns inca unde sunt eu sa invete ceva si sa poata sa treaca si ei mai usor peste aceasta problema !

Edited by mianna, 16 May 2008 - 13:15.
fara "..." cand nu e cazul

In atacuri de panica sunt doctor.Am avut si eu acum 6 ani cand am schimbat serviciul meu cu unul atat de stressant incat m-am crezut bonava de toate bolile posibile.
La fel ca si tine am urmat un periplu la fel si fel de cabinete, fel si fel de analize.
La sfarsit am ajuns la psihiatru care m-a intrebat de ce ma simt asa, nu cumva mi-e frica de caini? .

Mi-a dat un tratament cu frontin si alte prostii.Nu l-am urmat si bine am facut.

Mi-a trecut in timp de la sine.

deci sa inteleg ca trebuie sa mai am rabdare ? problema e ca mi-e frica sa nu degenereze iar si sa ma simt iar rau !

eu si sotia mea avem o prietetena care avea asemenea probleme, mai statea sotia mea cu ea cand era in criza.
si ea a fost pe la medici, i-au dat calmante, etc
situatia s-a remediat treptat organizandu-si viata, mai multa odihna, plimbari in natura, lucruri placute, alimentatie echilibrata. intre timp ea si-a facut si un prieten si s-a casatorit de curand, relatia a asezat-o definitiv.
la rezolvarea problemei ei a contribuit si duhovnicul ei.

 St0rK, on May 16 2008, 12:23, said:

Atacurile astea de panica apar de cate ori ai vreun stress mai puternic.In general asta se intampla cu persoanele mai emotive si mai responsabile, sau care '' pun prea multe la suflet''.
Poate ar trebui totusi sa-ti schimbi si stilul de viata : sa muncesti mai putin si sa te odihnesti mai mult.Dar atata timp cat iti place ceea ce faci cred ca o sa-ti revii foarte curand.

Edited by panselutza, 16 May 2008 - 11:28.

 panselutza, on May 16 2008, 11:26, said:

tocmai asta e problema detest ceea ce fac de muncit mai putin nu pot pt ca risc sa fiu dat afara si nu imi permit sa renunt la salarul pe care il am e f mare emotiv intradevar sunt dar in acelasi timp stau prost cu rabdarea vreau sa se termine astea odata si sa imi vad de viata activa si placuta pe care o aveam acum 8 luniimi e dor sa merg undeva prin tara sa ma simt bine sa ma distrez fara sa ma gandesc ca iar ma voi simti rau in 30 mai trebuie sa plec in suedia sincer mi-e f groaza sa merg tocmai ca sa nu ma apuce iar raul pe acolo ( si nu as rata o asa ocazie e pe banii firmei mai preus de atat ma si platesc sa merg .

Edited by mianna, 16 May 2008 - 13:13.
...............................

Asta e o problema. S-ar putea sa dureze pana iti revii, iar faptul ca esti nerabdator nu te ajuta deloc

Edited by mianna, 16 May 2008 - 13:13.

Vorbeste cu medicul de familie sa-ti prescrie Xanax ptr o perioada scurta de timp de pana la 1 luna sa vezi cum te simti dupa aia. Nu sunt adeptul chimicalelor dar cand trebuie asta e .

 gamezcdr, on May 17 2008, 16:28, said:

Tocmai ca nu vreau sa iau asa ceva !
Din cate am inteles Xanax-ul provoaca dependenta si pe langa asta te face sa fii stafie, nu mai ai chef de nimic, ai dormi intruna si nu cred ca asta ar fi o solutie pentru asemenea problema.
Parerea mea, proprie si personala, consider ca aceste medicamente ar trebui prescrise celor cu probleme mai mari de genul depresie si altele nu pt ca iti este frica de umbra ta si iti bate inima mai tare.

Ma gandeam ca imi puteti oferi niste sfaturi de igiena comportamentala pentru a-mi imbunatati situatia. Daca credeti ca aveti ceva idei puteti sa imi trimiteti si un mesaj sau ceva sau daca vreti sa vorbim mai mult va dau ID-ul meu de mess

Stai relax ca nici vorba de asa ceva se incepe seara cu 0,25 mg sau jumatate si se continua cateva zile cu doza mica apoi se poate sari la 0,5 -1 mg fractionat pe zi. Dependenta apare la oameni care iau luni ani de zile (da sunt si de aia care fara un Diazepam sau Dormicum nu mai pot dormi si sunt ani de cand iau pastilute) alprazolamul folosit corect e o arma "de temut" ptr atacuri de panica la ora actuala e cel mai prescris tocmai raportului foarte bun beneficii/reactii adverse. Tu ai nevoie de un imbold sa depasesti starea asta: o poti obtine prin psihoterapie sau prin medicamente ca de asta s-au inventat.

 panselutza, on May 16 2008, 10:26, said:

Corect ceea ce ai scris.
Fa sport, plimbare cu bicicleta..
Sa ai in primul rand incredere in tine, conteaza foarte mult.

 gamezcdr, on May 17 2008, 22:04, said:

Dependența chimică apare automat din cauza toleranței. Nu devi dependent din 0,25mg pe zi dar se va trezi peste vreo 2 săptămâni că 0,25mg n-or să mai ajute la nimic. Și să te lași de benzos e agonie, chiar dacă o faci ușurel micsorând doza.

Eu zic că face bine să stea departe de Xanax. Și eu am probleme de anxietate dar prefer să mă simt simptomele anxietății când sunt între străini decât să am parte de oricare dintre următoarele:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/uDbPnAQ-c1o?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Într-adevăr, tipul din filmuleț a luat ani întregi, dar cunosc pe cineva care a luat 2 luni Xanax și a trecut printr-o săptămână de IAD când s-a lăsat.
Plus că există riscul de crize de apoplexie dacă te lași abrupt ce pot fi fatale.

Xanax sau orice alt benzo este soluție last resort, în caz că nu merge nimic altceva. Psihoterapia, exerciții fizice, timp liber. Acestea trebuie încercate mai întâi.

duuude !!! e oribil ce a patit saracu ala din filmuletz
prefer sa-mi fie frica de umbra mea decat sa ajung in situatii de genu ala:D

Partea nasoala e ca vrei sa faci iesiri, plimbari, sport da in acelasi timp ti-e groaza sa iesi din casa sa le faci .