Reticenta oamenilor vis-a-vis de a fi fotografiati

Nu lansam acest topic daca nu era sa iau bataie pe strada zilele trecute. De la un batran vagabond - am incercat sa ii trag o poza cand manca dintr-o conserva; a inceput sa urle si a aruncat cu o gheata dupa mine, desi eram pe celalalt trotuar. M-am dat cativa metri mai incolo, am incercat iar; atunci tataie s-a luat efectiv dupa mine, desi de abia isi misca picioarele. Nu e prima data cand mi se intampla ca oamenii sa se opuna sa fie fotografiati, insa de obicei reactioneaza mai civilizat. Mai mult, pot sa zic ca mi se intampla adesea decat am trecut la SLR, sapuniera era mult mai discreta si trecea neobservata de multe ori. Alt exemplu: acu o luna am fotografiat un mini-turneu ad-hoc de sah, in strada: un individ (mastru probabil) juca la o masa rotunda in acelasi timp cu inca vreo 10-15 amatori. Am incercat sa il fotografiez, a sarit imediat si m-a intrebat de la ce ziar sunt si daca am acreditare. I-am spus ca sunt amator si nu intentionez sa le public pe vreundeva; el insa o tinea pe a lui: "vreau sa vad acreditarea!"
Am sesizat problema asta si in tara, iar un prieten s-a trezit cu aparatul azvarlit de o tiganca din Buc, din acelasi motiv.
Am mai observat ca oameni devin anxiosi daca te vad cu aparatul indreptat spre ei, chiar daca tu ai intentia sa pozezi cu totul altceva. Nu stiu... ma gandesc ca o fi de teama sa nu apara in presa, teama de paparazzi, teama de a aparea in ipostaze defavorabile, indecente etc.

(off-topic: Stiu ca in Rom s-a incalcat orice limita a bunului simt cu treaba asta, apar tot felul de aberatii la tv si in ziare: morti, raniti, oameni indurerati, handicapati, crizati, arzand de vii etc. Tumori ale societatii dupa Pascal Bruckner. In Fr sunt mai moderati, nu apar enormitatile decat in tabloide, niciodata in ziarele serioase sau la TV. Din cauza asta am observat ca la noi oamenii se impart in doua categorii: cei ahtiati sa apara pe sticla sau in poza (politicieni, manelisti, becaloizi, ciumegi, pseudo-dive blonde) si cei cuprinsi de teama de a fi vazuti (grosul). In Franta mai exista o a treia categorie, desi mai firava decat cele doua: cei indiferenti. Noua ni s-o trage si de la cei 50 de ani de regim absolutist, nu stiu ce sa zic...)

O idee (de bun simt zic eu) e sa te prezinti, sa spui ca nu lucrezi in presa si sa ceri voie sa il fotografiezi pe individ. Insa ideea asta nu este deloc practica in cea mai mare parte din cazuri, nu e nevoie sa va explic de ce (de ex: instantaneu, l'instant décisif etc.). Am citit intr-o revista foto ca oamenii trebuie "sensibilizati" pt. a fi trasi in poza, dar nu spunea practic cum, era un eseu cu abureli despre etica si estetica.

Sper sa nu ma luati la mishto, dar chiar cred ca problema asta este insurmontabila (in orice societate occidentala) pentru toti cei care vrem sa facem fotografii de genul asta, cu intentii benigne, pur artistice.  
Astfel, am hotarat sa deschid threadul asta, cu intentia de a afla ce fac ceilalti fotografi - mai ales cei experimentati - in cazuri similare (si fotojurnalistii, paparazzii, desi ei nu prea au circumstante atenuante aici, in schimb poate detin vreo metoda, vreo tehnica de "sensibilizare" a norodului   ).

Nu e nici o tehnica aparte. Totul depinde cel mai mult de aspectul tau psihic si fizic, de felul in care reactionezi in fata unui individ care e reticent. Sa luam exemplul tau cu sahistul. Ar fi trebuit pur si simplu sa nu zici nimic, sa scoti aparatul si sa incepi sa faci pozele. In momentul cand sarea ca ars era deja prea tarziu. Puteai sa ii zambesti si sa ii zici ca fotografiai mana lui mutand tura de la A2 la A4 (eventual sa ii si arati poza cu asa ceva) si ca esti si tu pasionat de sah si eventual daca nu vrea sa faca o partida cu tine...uita ce te-a intrebat. Ideea este ca poti oricand sa inventezi ceva si sa fii cat mai politcos si amabil astfel incat subiectul sa se simta in largul sau cu tine prin preajma. E doar chestia de cat de social esti si cat de bine stii sa eviti subiectul si sa duci omul cu vorba.

Observ ca esti in Strasbourg...o intrebare am insa....sunt mai reticenti cei de acolo fata de romani ? Ca aveam impresia ca sunt mai open-minded cei care nu au fost supusi comunismului....

Edited by angel, 05 March 2007 - 02:39.

Angel, vreau sa zic ca eu am incercat sa vb foarte politicos cu sahistul, insa omul a fost foarte repezit, se vedea clar ca nu ii convenea sa ii filmez micul turneu. Am incercat sa ii dau explicatii, insa o tinea niznaiu cu a lui: "arata-mi acreditarea!De unde esti? Nu ai ce sa fotografiezi aici!". Insa nu asta e fondul problemei, e doar un caz particular, nu merge de obicei cu inventatul si politetea, mai ales daca ai ditai SLR-ul in mana. Se poate sa ai dreptate insa in privinta asptectului meu fizic, recunosc ca nu sunt prea... sweet.

Nu are treaba (aici) cu faptul ca sunt roman, oamenii nu au de unde sa stie nationalitatea mea cand am camera in mana; insa in alta ordine de idei, Strasbourg e un oras cosmopolit, dar nu exista cersetori romani si tigani (ca la Paris), deci sunt vazuti la fel ca ceilalti europeni; insa francezii sunt in general mai xenofobi, nu mi se pare ca ii privesc prea bine pe straini. Poate au si dreptate, tara lor e efectiv invadata de negrii si arabi, care de cele mai multe ori nu se inteleg prea bine cu legea.

Edited by qudatheo, 05 March 2007 - 02:54.

prin acel "tau" ziceam la modul general, nu neaparat tu. eh, poate omul avea ceva de ascuns si jocul de sah era doar un pretext pentru o afacere "murdara"...nu ai de unde sa stii, mi se pare ciudata reticenta asta la un amarat joc de sah. In fine, ideea e ca nu poti sa fotografiezi chiar orice exista pe lumea asta...multe bariere si piedici se pun in calea unui fotograf dar uneori o minciuna face cat 100 de adevaruri. Plus o legitimatie falsa Photoshop avem, talent avem...ziaristi ne facem toti Glumesc doar pe jumatate. Uneori e bine sa ai asa ceva la indemana si sa o folosesti in anumite situatii.

Uite ca dadusem peste un site odata unde erau cateva indicatii despre cum sa abordezi un om pe care vrei sa il fotografiezi...sa zicem portret. Dar asta se aplica in situatiile fericite...

http://digital-photo...ography-people/

Sper sa ajute pe cei care au ca principal subiect oamenii.

Daca esti pe domeniu public ai voie sa fotografiezi ce vrei tu. Eventual umbli cu o copie a legii dupa tine si i-o pui in fata si te-ai tirat.
Nu ai voie sa folosesti COMERCIAL o imagine in care se poate distinge clar fata unei persoane fara acordul persoanei respective.
Eventual, te inarmezi cu un tele mai mare ca sa nu trebuiasca sa te apropii prea mult.

grig_jr, on Mar 5 2007, 10:34, said:

Daca doresti pune un link sau un text cu legea respectiva,

grig_jr, on Mar 5 2007, 09:34, said:

Legal, da, ai voie, insa in realitate oamenii reactioneaza in cele mai diverse moduri... Chestia cu legea e la misto, nu? Aia mai lipsea din buzunarul meu.

Quote

Nu toti avem tunuri Canon de 5000$. Eu ma refeream la un normal de 50mm.  

@angel, merci pt link!!!

Edited by qudatheo, 05 March 2007 - 16:12.

qudatheo, on Mar 5 2007, 16:10, said:

Cateva lecturi utile (parca le-am mai pus si in alta parte).

http://www.luminous-...ls/street.shtml
http://www.prime-jun...the_Street.html
http://www.prime-jun...or_Cowards.html

http://forums.dprevi...t...4106&page=1

Dupa cum am zis initial, chestia cu "ask permission" nu mi se pare o idee convenabila in cele mai multe cazuri. Pierzi mult, pierzi spontaneitate, omul reactioneaza altcumva cand se stie luat in obiectiv!  

Cateva reguli...
- 95% din timp strada e un mediu ostil pt un candid shooter, chiar mai mult de atat la noi.
- SLR-urile sunt tot timpul vazute ca aparte pro si tratate ca atare (creste ostilitatea mediului).
- Daca mediul e deja periculos si folosesti un SLR, orice mai scurt in echivalenta 35 mm decat lungimea propriului organ e prea scurt.

Ai dreptate Alex, aia am zis si eu , dar cu alte cuvinte, ideea e cum contracaram dezavantajul?  

Faci poza, tipi mai tare ca el si apoi pleci

Merci pt raspunsul inteligent!  

cu placere... oricand...  

cred ca depinde si de felul cum te percepe persoana respectiva, de exemplu sunt si oameni cu mult tupeu care cand fac ceva au o atitudine cum lucrul ce il fac este atat de normal si firesc incat ajunge si ti se para si tie la fel de natural. Am si eu uneori aceeasi problema cu fotografiatul oamenilor, eu cred ca e probabil pt faptul ca sunt situatii in care ma simt stinghera si oricat as incerca sa o ascund oamenii percep acest lucru si devin mai reticenti.

apoi pozele cu oameni are au o conditie materiala foarte precara sunt dificile, nu sebucura prea mult ca sunt in aceasta situatie si nu cred ca vor sa fie surprinsi in momente dificile. Mai gandeste-te ca la cazul acesta sunt unii care traiesc pe strazi si nici nu mai sunt  intregi la minte, poate de-aia reactionat batranelul ala asa.

iar in Franta... ce sa zic, am avut ocazia(12 ani in scoala bilingva) sa-mi formez o parere despre francezi, mie mi s-a parut ca au o cultura speciala pt "spatiul personal" si atunci cand il invadezi devin iritati, e o cultura diferita fata de cea balcanica, sau si mai si, cea orientala pe unde e ceva normal sa te inghesui si sa transpiri in acelasi autobuz i sa iti sufli unul la altul in ceafa.

in rest c e sa zic, nu cred ca e o reteta fixa, e un moment la fel de spontan pt tine pe cat e si pt cel ce e fotografiat, nu ai cum sa stii dinainte cum va reactiona omul. Ori ceri permisiunea inainte, ori faci poza si te faci ca ploua, ori daca omul se rasteste la tine, ce a zis angel mai sus mi se pare foarte bine, incerci sa-l duci pe om cu vorba.

inca o tehnica ce o foloseam daca eram cu cineva cu mine si daca pers pe care o fotografiam nu era atenta:) puneam pe omu care era cu mine sa "pozeze" ma faceam ca-l fotografiez, dar defapt fotografiam altceva in aprox aceeasi dirctie


si apropo de felul cum sunt vazute dslr-urile, intamplare amuzanta din state   o tipa facea poze de la ea de pe veranda cu un dslr si un tele pe el indreptat spre strada. vecina a sunat la politie si a zis ca tipa e terorista si sta cu o arma pe veranda indreptata spre ea

Edited by no_name, 03 April 2007 - 14:51.

no_name, on Apr 3 2007, 13:46, said:

Asta pana la urma vad ca e cea mai buna metoda (cel putin aici, in Fr), merge in majoritatea cazurilor, numai ca trebuie sa fii quick, sa 'il tragi' inainte sa isi dea seama ca ai orientat spre el obiectivul. La mine vad ca functioneaza infailibil. Pana acum...
Merci pentru pareri!

qudatheo, on Mar 5 2007, 02:26, said:

e firesc să se opună... în fond, dacă mă gândesc, chiar nu aș agrea ideea... nici fotografii de la nuntă nu am mai multe decât număr pe degetele unei singure mâini... nu toți acceptăm ideea de a fi fotografiați, din motive diverse... îmi place să fotografiez... de obicei peisaje... e o artă să surprinzi clipa...dar nu toți dorim să oferim posterității posibilitatea de a ne pune cu pixul mustăți .

Asta din punctul tau de vedere, vesperala...
Din punctul meu, pb sta altcumva: vad de multe ori fetze sau posturi interesante ale oamenilor si mi se rupe inima ca nu le pot imortaliza...