Reticenta oamenilor vis-a-vis de a fi fotografiati

Imi pare rau dar trebuie sa te contrazic.Poate pentru TINE orice fotograf e "un gigel cu camera".
Vezi tu, aici e diferenta intre fotografii inchipuiti (apasatorii de buton) si fotografii adevarati.Orice gigel poate poza o locatie, insa nu oricare poate si crea o imagine vandabila. Asta inseamna munca de fotograf, munca de documentare, studiul locatiei in "n" variante..etc iar apasatul butonului este doar apogeul.
Si ca raspuns la intrebarea ta, daca faci o cladire care este vizibila (si pozabila) de la domeniul public, da, orice gigel cu aparat foto poate sa ti-o pozeze si sa se faca  milionar din vanzarea pozelor. Evident, poti obtine restrictionarea accesului de aceasta natura, cheltuind bani frumosi pentru obtinerea autorizatiei, insa in final, poti pune linistit semnul cu "interzis fotografiatul" pe cladirea ta. Simplu.

Florinel, tu printr-o imagine buna intelegi una vandabila ????  
Oh God, ma asteptam mai mult de la tine, nu la clisee mercantile...  
Atunci, in cazul asta eu sunt doar un "gigel cu camera" - in viata mea nu mi-am pus problema sa vand vreo poza....

 qudatheo, on Jul 23 2007, 16:55, said:

M-ai inteles gresit.Ma refeream strict la obsesie asta a unora care cred ca ii pozeaza cineva ca sa faca bani de pe urma lor.
E de la sine inteles ca sunt multi care vor face poze bune, insa nu in intentia de a scoate profit de pe urma lor, insa ce te faci cu ideea omului care o tine pe-a lui.... "batman, batman..!."

Ok, dar aici ne refeream strict la cei care NU intentioneaza sa faca bani din ele!
Din postul tau ante-precedent nu se intelege la care din ei te referi.

Si pentru ca exista "gigei" care au pretentii din astea mercantile si copyrighturi, restul sufera... vezi cazul lui gudatheo.
Inca odata, fotografia unei cladiri in spatiul public nu vad de ce ar purta drepturi de autor. Ca ai cautat locatia??? Pai cum am mai zis, arhitectul sau edilul care a pus-o acolo ce sa mai zica? Aia de ce nu cer drepturi de autor?

Atitudine asta "pretentioasa" a distrus imaginea in opinia publica a fotografiei ca hoby si a facut un mare deserviciu hobystilor - artisti sau nu. Este parerea mea.

Mai SuperDuper, eu am inteles ca pentru tine fotografia nu reprezinta decat un hobby mai mult tehnic, si pentru tine orice fotografie nu reprezinta decat o simpla apasare de shutter. Dar unii oameni pun ceva mai mult suflet in aceasta pasiune, chiar se gandesc bine cum sa fotografieze acea cladire banala, cauta o pozitie adecvata,  urmaresc un anumit moment al zilei sau mai stiu eu ce alte treburi care implica totusi munca si ar trebui respectata...

La fel si cu persoana mea. Am depus multa munca pentru intretinerea ei (moare de foame daca nu muncesc zilnic) si am pretentii sa fiu intrebat INAINTE de a imi fi captata imaginea.
Nu mai zic ca in varianta ca il vad pe unul ca imi pozeaza fata in parc cu intentie, chiar cu riscul sa mi-o iau, ii fac camera bucati. Dupa atatea poze pe siteuri pedofile si stiri despre indivizi bolnavi cu capul sau sexoffenders, nici nu se pune problema sa ii faci poza unui copil fara acordul parintilor lui. Si legea este cumva de partea mea, copii sunt protejati mai mult decat adultii la intruziuni de acest gen.

Edited by SuperDuper, 10 August 2007 - 01:13.

Deunazi am fost sa pozez in Cismigiu si am avut proasta inspiratie sa doresc (subliniez, doresc!) sa fac ceva poze in zona unde batranii patriei joaca sah si rummy. Le-am cerut voie unora care jucau sah sa trag niste cadre.

Inainte sa-mi dea ei vreun raspuns a inceput altul, un chibitz, sa-mi explice ca imi trebuie 'autorizatie' sa fac fotografii. L-am rugat sa-mi spuna conform carei legi imi trebuie 'autorizatie' sa fac poze intr-un parc si a lasat-o moarta.

Apoi 'sahistii' m-au refuzat. Asta n-ar fi fost problema si as fi plecat linistit, daca unul din ei n-ar fi facut diverse referiri la organele lui genitale. In fine, intrucat l-am rugat pe hodorog sa vorbeasca frumos, alti doi au pus mana pe mine sa ma scoata din 'tarc' - ca altfel nu-i pot spune.

N-am avut de lucru sa-i spun unuia sa nu puna mana pe aparat ca valoreaza cat pensia lui pe un an jumate. Atat mi-a trebuit. Mare lucru ca am scapat nelinsat.

Poate si eu am exagerat, le inteleg frustrarea, dar spuneti-mi care e vina mea ca ei au pensie mica dupa o viata de munca?

La plecare m-a ajuns din urma un barbat ardelean dupa accent si mi-a spus ca e socat de cat de rai sunt oamenii in Bucuresti. I-am dat dreptate.

Acum, imi aduc aminte ca am facut fotografii multe in alte tari ale lumii si peste tot oamenii zambeau prietenosi. Drept e ca pe toate acelea le-am facut cu un P&S si nu cu un SLR. Dar eu va intreb, diferenta de atitudine provine de la aparat sau de la oameni?

PS: Mentionez ca n-aveam tele la mine, eram cu o lentila 17-85, deci nu puteam sa stau suficient de departe ca sa nu ma observe.

Tine de nivelul de cultura si civilizatie al oamenilor. No offence, dar prin Ardel n-ai probleme din astea.

 alki, on Oct 5 2007, 09:27, said:

Pai acolo, in Bucuresti nu exista gardieni sau politisti in parcuri?
In general in cazuri idin astea e bine sa te integrezi inainte de-a scoate aparatu`.Stai si privesti, daca ai ocazia te bagi la o partida cu vreun mos si il lasi sa castige...etc.Dupa aia poti sa scoti aparatu` sa zici ca vrei si tu sa-l pozezi pe ala... care  la varsta de .... te-a invins.Trebuie si un pic de strategie, la noi oamenii sunt foarte reticenti la aparatele de pozat/filmat; probabil reminsecente din vremurile securiste.
O alta idee poate fi sa ii rogi sa te lase sa pozezi "o piesa de sah" si sa folosesti un wide(in cazul tau 17 mm).N-au ei de unde sa stie ce ti-a iesit tie pe "film".

una sa va mai destindeti.

Edited by florinel, 05 October 2007 - 14:34.

reticenta oamenilor vis-a-vis de a fi fotografiati e invers proportionala cu cat de mult ii cunosti, nu? eu ma rezum la a-mi fotografia prietenii. sunt persoanele care ma inspira cel mai mult in a le fotografia. cand se intampla sa fotografiez un necunoscut ma pitesc cat de bine pot, nu pentru ca vreau sa-l surprind intr-o pozitie care i-ar trada intimitatea ci strict pentru a nu se simti deranjat de un 'stalker' si a ramane spontan. cat despre fotografiatul de mosuleti cu conserve, copii ai strazi sau in general oameni lipsiti de speranta de pe strada, te rog, e absolut inutil, penibil si chiar indecent sa mai faca cineva asta!  

am avut putin pe mana cartea aia cu portrete de la national geografic. spunea acolo ca trebuie sa intri in discutie cu oamenii si treptat sa aduci vorba de foto. astfel chiar le va face placere sa pozeze.