Second Opinion
Folosind serviciul second opinion ne puteți trimite RMN-uri, CT -uri, angiografii, fișiere .pdf, documente medicale. Astfel vă vom putea da o opinie neurochirurgicală, fără ca aceasta să poată înlocui un consult de specialitate. Răspunsurile vor fi date prin e-mail în cel mai scurt timp posibil (de obicei în mai putin de 24 de ore, dar nu mai mult de 48 de ore). Second opinion – Neurohope este un serviciu gratuit. www.neurohope.ro |
Eminescu
Last Updated: Mar 21 2008 07:52, Started by
turbulent
, Jan 14 2007 15:31
·
0
#1
Posted 14 January 2007 - 15:31
Luni aniversăm nașterea marelui nostru poet național. Personal sunt un mare fan al său și sunt dezamăgit de atenția extrem de firavă care i se acordă. Nu pot spune că am o poezie preferată dar Doina mi se pare foarte actuală!
Doina De la Nistru pân' la Tissa Tot românul plânsu-mi-s-a, Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin și pân' la mare Vin muscalii de-a călare, De la mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște. Sus la munte, jos pe vale Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pân' în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet român săracul! Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui, Și-i străin în țara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum de fier Toate cântecele pier, Zboară păsările toate De neagra străinătate; Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își dezbracă țara sânul, Codrul - frate cu românul - De secure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii, Mâncă-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa pustia, Și neamul nemernicia! Ștefane, Măria ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca să-ți mântui neamul tău! Tu te-nalță din mormânt, Să te-aud din corn sunând Și Moldova adunând. De-i suna din corn o dată, Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, Îți vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară Din hotară în hotară - Îndrăgi-i-ar ciorile Și spânzurătorile! |
#2
Posted 16 January 2007 - 11:17
#4
Posted 27 January 2007 - 00:33
odata, in liceu, un profesor ne-a adus rik veda tradusa...semana izbitor cu anumite capodopere.
|
#5
Posted 28 January 2007 - 10:42
maibinenu, on Jan 27 2007, 00:33, said: odata, in liceu, un profesor ne-a adus rik veda tradusa...semana izbitor cu anumite capodopere. mai bine asultai de nick-ul care îl ai... mai bine nu mă enervez degeaba... profesorul era cumva individul din versurile următoare? Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina, Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.----------------Mihai Eminescu---Scrisoarea I nu noi suntem stăpânii adevărului, ci adevărul e stăpânul nostru---------Eminescu |
#6
Posted 06 June 2007 - 18:21
Citate...fotografii... imagini ce amintesc de poet... picturi, desene... orice poate troieni sufletul cu aduceri aminte ... orice ni-l poate readuce la înflorirea teilor...
DOR DE EMINESCU A.Păunescu, Al.Zărnescu Într-o lume relativă ce-a facut și-a desfăcut Eminescu-i remușcarea dorului de absolut. Dacă unu și cu unu nu mai vor să facă doi Eminescu este chipul infinitului din noi. Fără el oricare lucru și-ar urma cărarea sa, Fără el chiar steaua noastra dintre stele ar cădea. Pe pământul vechii Dacii, când mai mare, când mai mic, Dacă n-ar fi Eminescu viața nu ne-ar fi nimic. El Moldovei ii e fiul și Munteniei nepot, L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot. Într-o lume relativă mai avem un nume sfânt Eminescu-i România tăinuită în cuvânt. lacul.jpg 136.93K 116 downloads Edited by vesperala, 06 June 2007 - 18:23. |
#7
Posted 07 June 2007 - 16:12
#8
Posted 07 June 2007 - 16:29
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o barbă nepieptănată de crai Și niște ape ca niște copaci curgători În care luna își avea cuibar rotit. Și, mai ales, au existat niște oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani și plugari, Cărora le plăcea să spună, Seara, în jurul focului poezii ¬- „Miorița“și „Luceafărul“ și „Scrisoarea III“. Dar fiindcă auzeau mereu Lătrând la stâna lor câinii, Plecau să se bată cu tătarii Și cu avarii și cu hunii și cu leșii Și cu turcii. În timpul care le rămânea liber Între două primejdii, Acești oameni făceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor înduioșate, De curgeau doinele la vale Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei Și ai Țării Bârsei și ai Țării Vrancei Și ai altor țări românești. Au mai existat și niște codri adânci Și un tânăr care vorbea cu ei, Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt? Acest tânăr cu ochi mari, Cât istoria noastră, Trecea bătut de gânduri Din cartea cirilică în cartea vieții, Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii, Care îi ieșeau mereu fără soț. Au mai existat și niște tei, Și cei doi îndrăgostiți Care știau să le troienească toată floarea Într-un sărut. Și niște păsări ori niște nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi și mișcătoare șesuri. Și pentru că toate acestea Trebuiau să poarte un nume, Un singur nume, Li s-a spus Eminescu. M. Sorescu |
#9
Posted 07 June 2007 - 19:08
De voi muri sa nu ma plangi
Caci iar voi fi mai fericit Si lumanarea sa o stangi Caci de durere sunt ferit. In lumea de apoi voi trece De tine tot dor imi va fi Iar de atunci te voi petrece Fara de mine sa mai stii Te voi pazi de toate rele Si numai bune iti voi da Voi indrepta atunci greselile Ce n-am putut in viata mea Iar de atunci va fi sa ploua Doar tu iubito ai sa stii Ca nu e ploaie si nici roua Ci lacrimi..... ce nu s-or linisti. Cand soarele pe cer va straluci Sa stii atunci ca iti zambesc Iar de afara vei iesi Cu nori voi scrie te iubesc La mare de vei fi atunci Cu briza te voi maingaia Si n-ai sa poti ca sa alungi Un val ce-atinge pielea ta La munte de vei fi iubire Cu luna te voi lumina Sa-ti amintesti acea privire Si poate nu voi termina Caci buburuze mii si mii La tine voi trimite draga Si tu atuncea o sa stii Ca-ti voi deschide lumea larga Iar de comete vei vedea Sa stii ca-s lacrimi intre stele, Atunci cand tu ma vei chema Sa stii ca-s lacrimi de-ale mele De tunete vei auzi scumpete Sa stii atunci ca iti vorbesc Cu fulgere-am sa-ti arat sipete In care diamante stralucesc Asa c-adio am sa-mi iau De la o viata ce traiesc... Aceste versuri doar un scop mai au Sa-ti spun acum ca Te iubesc!!! Cica Eminescu nepublicat; "Scumpete" ma cam deruteaza, dar in rest este stilul lui. |
#10
Posted 09 June 2007 - 00:08
Numai poetul
Lumea toată-i trecătoare, Oamenii se trec și mor Ca și miile de unde, Ca un suflet le pătrunde, Treierând necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca păsări ce zboară Deasupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde păsări ca el Se-ntrec în cântări. http://toky.it/video...p...&v=Eminescu Edited by vesperala, 09 June 2007 - 00:13. |
|
#11
Posted 09 June 2007 - 14:14
I. L. Caragiale despre Mihai Eminescu:
„Era o frumusete. O figurã clasicã încadratã de niste plete mari negre: o frunte înaltã si seninã, niste ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea cã cineva este înãuntru; un zâmbet blând si adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânãr coborât dintr-o icoanã, un copil predestinat durerii, pe chipul cãruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. „Mã recomand, Mihail Eminescu." Asa l-am cunoscut eu. Câtã filosofie n-am depãnat împreunã toatã noaptea aceea cu nepregetul vârstei de saptesprezece ani. Ce entuziasm! Ce veselie! Hotãrât, închipuirea nu mã înselase... Era un copil minunat. Într-o noapte mã pusese în curentul literaturii germane, de care era încântat. – Dacã-ti place asa de mult poezia, trebuie sã si scrii, i-am zis... am aflat eu cã dumneata ai si scris. – Da, am scris. – Atunci, – si mie-mi place poezia, desi nu pot scrie, – fii bun si aratã-mi si mie o poezie de dumneata. Eminescu s-a executat numaidecât... *** Asa l-am cunoscut atuncea, asa a rãmas pânã în cele din urmã momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; blând si aspru; multumindu-se cu nimic si nemultumit de toate; aici de o abstinentã de pustnic; aci apoi lacom de plãcerile vietei; fugind de oameni si cãutându-i; nepãsãtor ca un bãtrân stoic si iritabil ca o fatã nervoasã. – Ciudatã amestecãturã! – fericitã pentru artist, nenorocitã pentru om!... *** Acest Eminescu a suferit multe, a suferit si de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodatã: era un om dintr-o bucatã si nu dintr-una care se gãseste pe toate cãrãrile.Generatii întregi or sã suie cu pompã dealul care duce la Serban-Vodã, dupã ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, si o bucatã din care sã scoti un alt Eminescu nu se va mai gãsi poate... 1889, iunie 18". Edited by Jacques, 09 June 2007 - 14:15. |
#12
Posted 09 June 2007 - 16:11
em.jpg 811.95K
15 downloads
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt... |
#13
Posted 10 June 2007 - 18:08
Stelele-n cer
Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn; Niște cetăți Plutind pe marile Și mișcătoarele Pustietăți. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. Zboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere Asta e tot... Floare de crâng, Astfel viețile Și tinerețile Trec și se stâng. Orice noroc Și-ntinde-aripele Gonit de clipele Stării pe loc. Până nu mor, Pleacă-te, îngere, La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat? două desene realizate de copii la expoziția aniversară din această iarnă: desen1.jpg 56.61K 10 downloads desen2.jpg 49.16K 11 downloads |
#14
Posted 11 June 2007 - 00:17
"Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate și câte o stea va veșteji pe cer în
depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale." (George Călinescu) em_001.jpg 1.23MB 24 downloads Edited by vesperala, 11 June 2007 - 00:35. |
#15
Posted 11 June 2007 - 07:11
Odă in metru modern (frânturi )
Pe muzică de Beatles mă-nchin lui Eminescu Și parcă stări contrare la mine-n suflet port Dar adevăr zic vouă, ce viu e Eminescu, Cum moare el deodată cu fiecare mort! ........................................................... Și versul lui se-aude neliniștit în lume Chiar dacă Eminescu e de uimire mut. Modern, ca plumbul proaspăt lucind deasupra lumii, El care graiul nostru, cum este, l-a făcut. ............................................................ Ți-aș scrie parcă lieduri și te-aș cânta in coruri, Ți-aș inflori grădina cu tineri cântăreți, Te-aș da lui Sadoveanu să te rostească molcom Și noii generații să-ți caute alt preț. Și neamul tău, când fiii la școală și-i trimite, De-a pururi sa nu uite că-nvață graiul tău, Că s-au tocit și ranguri și ierarhii în lume Dar tu ești încă rege părerilor de rău. Pe muzică de Beatles scriu despre Eminescu Și mii de răni mă țin, mă ard, mă dor... Cu tine deodată, cu viața deodată Când fără soț sunt plopii, mai am un singur dor. Adrian Păunescu. |
|
#16
Posted 13 June 2007 - 21:03
Ieronim cătră Cezara
Sâmburele vieții este egoismul și haina lui minciuna. Nu sunt nici egoist, nici mincinos. Adesea, când mă sui pe o piatră naltă, îmi pare că în creții mantalei aruncate peste umăr am încremenit și am devenit o statuă de bronz, pe lângă care trece o lume ce știe că acest bronz nu are nici o simțire comună cu ea... Lasă-mă în mândria și răceala mea. Dacă lumea ar trebui să piară și eu aș putea s-o scap printr-o minciună, eu n-aș spune-o, ci aș lăsa lumea să piară. De ce vrei tu să mă cobor de pe piedestal și să mă amestec cu mulțimea? Eu mă uit în sus, asemenea statuii lui Apollo... fii steaua cea din cer ― rece și luminoasă! ― ș-atunci ochii mei s-or uita etern la tine! rev.jpg 36.43K 2 downloads |
#17
Posted 14 June 2007 - 16:42
vesperala, on Jun 7 2007, 17:12, said: Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă, Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele, Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. fragment din Ondina Nu stiu daca versurile astea le-a scris Eminescu...desi e putin probabil...in orice caz, asculta melodia "RA-La steaua care-a rasarit" si-o sa auzi ceva frumos (daca n-ai ascultat-o deja) |
#18
Posted 14 June 2007 - 18:17
.....și tot astfel, dacă închid un ochi vad mâna mea mai mică decât cu amândoi . De aș avea trei ochi aș vedea - o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate astea, născut cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale , ele toate în raport cu mine, păstrându-și proporțiunea , nu mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi. Să ne 'nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, și toate celea din ea scăzute în analogie, locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotați cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut în felul și în proporțiunile în care le pricepem noi. Să ne-o închipuim , caeteris paribus , înmiit de mare — acelaș lucru. Cu proporțiuni neschimbate -- o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Și obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi — mai mari; cât de mari sunt ele absolut ?
(Sărmanul Dionis) Starry_m.jpg 101.78K 7 downloads [ady], on Jun 14 2007, 17:42, said:
Nu stiu daca versurile astea le-a scris Eminescu...desi e putin probabil http://ro.wikisource.org/wiki/Ondina și uite așa lucrurile puțin probabile devin certitudine. Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume... Edited by vesperala, 14 June 2007 - 18:19. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users