Banii...eterna problema!

Banii sunt o problema doar daca ii facem noi sa fie o problema (nu discutam de cazuri unde banii nu ajung pentru un trai decent). Din prezentarea initiatoarei deduc ca ea, deoarece castiga ceva mai mult decat sotul, si-ar dori sa controleze destinatia tuturor banilor familiei, si cum ea a mentionat, limitarea achizitiilor care ei i se par inutile. Asta e strict din mentiunea ca ea castiga ceva mai mult decat sotul, mentiune care nu era neaparat necesara dar imi cer scuze daca gresesc in estimare.

Ca sotul cumpara oale si cratiti nu mi se pare deloc anormal, inteleg ca este pasionat si gateste foarte mult deci foloseste toate oalele/ ustensilele. Pentru un pasionat de bucatarie nu e anormal sa cumpere diverse ustensile (Initiatoarea ar trebi sa citeasca subiectuldespre cutide din rubrica Gastronomicus ) era acelasi lucru daca ar fi colectionat ceasuri de ex (spatiu ocupat in casa) si mult mai costisitor, iar partea cu haine/ incaltaminte isi are cu siguranta radacinile in perioada copilariei cand nu avea tot ce isi dorea si posibil avea haine de la fratii/ verisorii mai mari. La fel daca e pasionat de gatit automat va dori sa si experimenteze gusturi/mancaruri noi si atunci va avea tendinta sa puna in cos chestii care "ii fac cu ochiul" ca sa le incerce.

Un alt aspect de luat in seama este si situatia actuala de pandemie, oamenii isi creeaza propriile mecanisme de adaptare la/ gestionare a perioadei de restrictii si e posibil ca asta sa fie al lui (sentimentul ca e liber sa faca ce vrea) iar al initiatoarei sa se transpuna in nevoia de a controla fiecare banut (sentimentul ca detine controlul). Ar fi interesant de aflat daca aceste manifestari si de o parte si de alta s-au exacerbat in ultimul an sau au fost la fel dintotdeauna.

Cat despre separarea bugetelor  ar fi intersant de aflat daca aceeasi parere ar avea-o initiatoarea daca sotul ar castiga "putin mai mult"

Nu consider normal si nici benefic relatiei nici ceea ce au spus unii colegi (sau poate colege ) ca sotia sa ia banii sotului si sa-i dea o "alocatie" pentru cheltuieli. Omul castiga proprii bani si e normal ca o parte din ei sa ii cheltuie cum considera el, atat vreme cat nu e pe droguri si nici nu cheltuie toti banii castigati lasand doar sotia cu cheltuielile casei. Cu siguranta si initiatoarea cumpara farduri, lac de unghii, merge la coafor/ cosmetica, lucruri pe care sotul le-ar putea considera inutile

O discutie serioasa despre motivul lui de a cumpara "nimicuri" si totodata si al ei de a controla orice banut nu ar strica. Ati mai putea stabili de comun acord o suma lunara (cateva sute de lei) pentru fiecare de cheltuit cum vrea sufletelul lui fara ca sa dea socoteala celuilalt.

IoanaPopescu000, on 01 martie 2021 - 15:02, said:

Plecand de la ipoteza dumneavoastra, experienta mea este urmatoarea:

Tinand cont ca eu am crescut mai mult singur si am invatat sa administrez banii avuti la dispozitie, iar sotia mea niciodata nu a stiut unde se platesc facturile sau care sunt toate cheltuielile intr-o casa, eu am ajuns sa "administrez casa". Si a fost o chestie naturala, nu a fost discutie pe tema asta ci pur si simplu ne-am dat seama ca ne simtim bine in scenariul asta. Acum, plecand de la veniturile noastre, mie imi place sa zic ca administrez bugetul familiei nu cheltuielile (ca intr-o companie - eu avand experienta manageriala si de aici raportarea). Astfel dupa ce alocat buget pe costuri fixe (lumina, gaze, intretinere, etc), aloc buget de consum (mancare, haine, etc), buget de relaxare (restaurant, plimbari, etc), buget de investitii (fond de urgenta, fond de siguranta, fond de investitii la bursa), am observat ca pot sa obtin o marja de 200-300-400 RON pentru cheltuieli de placere (fetisurile fiecaruia). Adica eu mai cumpar hub usb, un router mai "smecher", sotia isi ia o crema nu stiu de care, o bluzita, un pantofior. Is bani cu care ne ungem orgoliile. Bani cu care sa simtim pentru ce muncim.

Eh, ultimele din urma sunt cheltuieli de care nu ne intereseaza, e o vorba pe bursa cand vorbim de investitii riscante doar puternic potentiale - "bani pe care ne permitem sa ii pierdem". Primul pas pentru voi asta vad, creati un buget dummy in care fiecare face ce simte. Chestia asta am vazut-o la maicamea cu taicameo vitreg, la inceput tot timpul il vedeai ca cumpara un flex, luna urmatoare un set de burghie, urmatoarea luna nu stiu ce surubelnite. Initial maicamea a fost enervata, mai ales ca el nu are vreun job partime unde sa foloseasca acele scule, i se pareau irelevante achizitiile si a incercat sa estompeze fenomenul. Lucru care a crescut anxietatea in relatie. Atunci maicamea a zis: "ok, ne permitem bugetul asta lunar pentru orice prostie, foloseste-l". Ehh si uite asa i s-a schimbat mentalitaea lui taicameo vitreg. De la cumparam orice prostie sa ma simt bine a ajuns la "daca tot am un buget, ia sa strang 2-3-6 luni sa cumpar un set nou de boxe (ca cel vechi deja gajaie) sau sa schimb TV-ul cu unul smart, etc"

Cu sotia mea la fel a fost, la inceput cand ii ziceam - "uite banii astia, nu ma intereseaza ce faci cu ei" - ii spargea efectiv. De la un timp vine la mine si ma intreaba - "Uite de banii aia as vrea sa luam un mixer nu stiu care, tu care zici ca e mai ok?" Si uite asa banii aia dummy care oricum erau pentru ars incep sa produca lucruri utile. Acuma mancam clatite in fiecare weekend, nu mai dam comanda. Si tot asa.

Incercati eventual cateva luni chestia asta cu buget la discretie si eventual spuneti-ne cum s-au schimbat lucrurile.

Ba, eu sunt de acord cu tine. Dar poti sa faci lucrurile altfel, in excel. Oh, cat ne-a ajutat pe noi excelu' asta, daca n-ar fi fost azi am fi fost ingropati in datorii.
Va stiti veniturile si cheltuielile, (nu neprevazutele) , dupa plata facturilor lunare stabiliti de comun acord ce suma o puteti pune la saving lunar si de restul , musai sa ramana ceva nu iti mai bati sotul la cap cu si pe ce ai cheltuit.Are o suma de bani in care sa se incadreze. Cu conditia sa nu intre in carduri de credit, ca n-a facut nimic.

E o planificare care pentru unii inseamna zgarcenie, pentru altii e un stil de viata.
Eu si pe fii-mio l-am invatat asa si sunt tare mandra de el cand vad ca isi pune deoparte bani de vacanta (inca nu-i pe salariu).

Cumva... problema s-a rezolvat. După mulți ani de încercari (peste 15), multe sarcini pierdute, multe tratamente, am făcut o fetiță, cu ultimul embrion de la ultimul FIV făcut la 40 de ani. Am născut la 42, soțul 46. Acum ne canalizam banii, vrând-nevrand, pentru că trebuie să creștem copilul și să ne și păstrăm cât de cât sănătoși având în vedere că am făcut copilul atât de târziu (a fost un miracol în care nu mai credeam).

IoanaPopescu000, on 28 februarie 2021 - 21:24, said:

Pare exact situația de aici, dar pe invers: https://forum.softpe...u-sot-sau-fara/

IoanaPopescu000, on 28 februarie 2021 - 23:02, said:

O idee ar fi să divorțeze și să se căsătorească cu o femeie care poate face copii.

@neurO

Foarte inteligenta ultima remarca, tocmai spuneam cu o replica mai sus ca am reusit intre timp
sa avem un copil biologic impreuna, o fetita. Bine ca barbata-miu n-a gandit ca masculii astia feroce, pun pariu ca daca ei erau aia sterili (desi pana la urma s-a dovedit ca nu sunt sterila), aveau alte pretentii.