Nevoia de afectiune in cuplu

new epetroiu?

Jayanti, on 23 decembrie 2020 - 11:01, said:

Mie mi se par lucruri  evidente si sunt cauza multor nemultumiri in cuplu.
Desi experienta e suficienta, chiar si cartile cartile de psihologie si despre relatii de cuplu sunt pline de asa ceva si sincer nu le-am aprofundat, e suficient sa te uiti pe cuprins sau cateva pagini.
Da, e o problema reala ca de multe ori barbatul si femeia au nevoi diferite, si e o slabiciune umana sa ne asteptam ca partenerul sa gandeasca la fel ca noi, sa simta la fel ca noi, sa aiba aceleasi nevoi si de multe ori ne frustram cand ii oferim lui ei ceea ce am vrea noi sa primim si nu intelegem de ce nu functioneaza, pentru ca nu intelegem ca are nevoi diferite.

Si acum serios, tu chiar crezi ca faptul ca barbatul e "stimulat" de mic sa isi reprime emotiile pentru a nu parea slab e un lucru ok si sanatos? Eu cred ca poate explica multe, chiar si acte de agresivitate, nu ca vreau sa le caut scuze barbatilor acum. Din nou, mai cerceteaza ceva psihologie de data mai recenta, ca tot pretinzi ca ai inclinatii de psiholog.

PS: Nu e vorba ca femeia vrea ca barbatul sa fie "identic" cu ea, vezi ca tinzi sa te legi prea mult de sensul literal al unor cuvinte , alta era ideea, aceea ca femeia se asteapta ca barbatul sa gandeasca si sa simta la fel ca ea (mai mult decat invers din experienta mea), sa isi dea seama singur in fiecare moment de ceea ce are ea nevoie etc

DeathRipple, on 23 decembrie 2020 - 11:03, said:

care-i problema? Ceva la subiect ai?

Edited by axisborn, 23 December 2020 - 15:19.

axisborn, on 23 decembrie 2020 - 15:06, said:

A, nu, era o glumă, nu am nicio înclinație de psiholog și nici nu mă dau.

Părerea mea needucată este că bărbatul actual nu este reprimat sistematic de mic în ceea ce privește emoțiile. Nu e o practică generală. Nu e o modelare forțată. Sunt cazuri disparate, când sensibilitățile copilului nu se potrivesc educației pe care sunt în stare s-o ofere cei care-l cresc. Dar băieții au în ei un imbold de a fi mai miserupiști, mai axați pe a face și a da doi bani pe ce înseamnă asta pentru cei din jur, mai puțin delicați. Cei care sunt mai sensibili și nimeresc într-un context familial oribil, cu părinți care îi umilesc sau le inoculează chestii oribile sunt excepții. În general mamele atente îi protejează pe cei de genu' ăsta, chiar le oferă afecțiune nelimitată. Chiar dacă am observat că toate mamele își doresc, natural, băieți cât mai strong, înfipți, iar dacă-s un pic cam răi e acceptabil.

Nu am negat că bărbații și femeile în general au multe mecanisme diferite de funcționare, de poziționare față de ce le aduce viața, dar nu e așa negru contra alb sau problematic când se întâlnesc la mijloc. Femeile de generație nouă, dacă ai avea ocazia să ieși din orașul tău, nu sunt așa bătute în cap încât să plângă zilnic pe pieptul partenerului și să nu mai știe ăla ce să facă, că el e și schizo, gigi duru când iese în lume și jose llorando când e cu iubi. Mă întreb, când am o pasă proastă și înțeleg cu fundu' de ce nu gândește și el ca mine și nu vede gravitatea unui X fapt? Da, clar, frumusețea e să vezi până la urmă și de ce gândește el altfel, și poate chestia X e chiar ușor de trecut peste. Sau să înțeleagă el de ce pot anticipa mai bine decât el cum va reacționa cineva la acțiunile lui și să încerc măcar să-i dau un sfat. Chiar dacă face tot cum vrea el. În general avem multe chestii deja bătute în mici cuie atunci când ne întâlnim unii cu alții și abia câte puțin ne putem clinti. Ăsta ar fi unul din motivele pentru care am trăi încă împreună, să învățăm unele lucruri unii de la ceilalți.

Dacă bărbatul și femeia au nevoi diferite (ceea ce mă îndoiesc iar, că ar fi la poli opuși și vor chestii gen Mars-Venus de la relații), nu e facil să și le îndeplinească reciproc pe sistem de complementaritate, având în vedere că și ei sunt diferiți structural și au chestii de oferit diferite? Ea nu are nevoie de unul la fel de milos, obsedat de parfumuri, răsfățat ca ea și el nu de una neînduplecată, care dă cu pumnul în masă la ședințe ca și el. Exemple stereotipice trase de păr.

Ca exemple concrete de "chestia asta cu cuplurile nu funcționează", ce i-ai oferit tu sau "un amic" unei femei iubite, alături de care ai trăit un timp, și a fost dezastru? Ce ar putea să îți ofere ea, un lucru pe care să se aștepte să-l primească și ea și să nu-ți convină ție?

axisborn, on 23 decembrie 2020 - 15:06, said:

da, e ca nevoia de apa calda la robinet. cand n-o ai

Jayanti, on 23 decembrie 2020 - 17:52, said:

În egală măsură cu sclifosenia fetelor de a pretinde totul fără a da nimic.

Jayanti, on 23 decembrie 2020 - 17:52, said:

Sfatul se dă doar atunci când este solicitat. Altminteri se numeşte cicăleală.

Nevoia de afecţiune este deopotrivă masculină şi feminină. Ţie-ţi place să te mângâi prin păr seara, când ne uităm la un film. Mie îmi place să zâmbeşti şi să TACI când îţi spun că ies să mă văd cu băieţii şi cel târziu la zece sunt înapoi acasă.

Problema apare atunci când doar unul oferă afecţiune, iar celălalt crede că i se cuvine fără a oferi ceva în schimb.

Afecțiunea este valabilă ambelor sexe doar cp bărbații au nevoie ceva mai multă afecțiune. În viziunea mea ei au rămas ,,niște copii mai mari,,..au plecat de lângă mamă și vor afecțiune de la soție sau prietenă.O spun din proprie experiență. Consideră că au nevoie de multă afecțiune și grijă din partea partenerei decât oferă ei(fratele așa gândește și este total greșit)

clara1, on 02 ianuarie 2021 - 12:37, said:

Hai sa o luam si altfel.

De la barbat se asteapta (inca) sa aduca resurse, bani, protectie, grija. Sa faca treaba "murdara", sa anticipeze si rezolve orice problema. Sa planifice totul, sa faca el cele mai multe compromisuri.
Femeia trebuie sa ofere si ea ceva. Daca nu afectiune, atunci ce?
Femeile sunt de la natura cele mai capabile sa ofere afectiunea, nu barbatul. Ca asa-s facute.
Mi se pare mie, sau femeia de astazi ar dori doar sa primeasca si sa nu ofere nimic?
De ce facem atatea calcule, care da mai mult?
Am observat asta, ca femeia "by default" nu ar face nimic, ea asteapta intai de la barbat, si apoi face niste calcule daca sa dea si ea ceva la schimb si se gandeste ca nu cumva sa dea mai mult decat a primit.
Pai ce facem asa?
Mai bine nu ne mai complicam si stam independenti si liberi.

Vad ca se considera ca barbatul nu trebuie sa aiba nicio nevoie, el sa fie asa, un fel de robot care doar sa inbdeplineasca asteptarile sotiei si ale copiilor. In rest. e doar ,asa, "tolerat" cum s-ar spune pe langa casa.
Ca un fel de obiect, cat e bun, tragi de el, cand are un  mic defect, gata l-ai aruncat la cos si cauti altul.
Asa am observat , din experienta ca femeile trateaza barbatii in ziua de azi.



Barbatul copil mare?
Lasa ca si femeile de azi se comporta ca niste fetite rasfatate pana dupa 30 de ani.

clara1, on 02 ianuarie 2021 - 12:37, said:

Eete na...de ce sa fie gresit. Asta vrea el, ori gaseste o femeie asa, ori sta singur.
De ce trebuie sa vii tu sa ii spui ca  e gresit?

De ce e asa condamnabil ca barbatul sa vrea si el de la femeie diverse lucruri?
Da, eventual sa vrea ca femeia sa il rasfete pe el, si nu doar invers?
Ce e asa aiurea?

Va dati seama cat de egoist ganditi voi femeile? Va ganditi numai si numai la nevoile voastre, barbatul e asa, un instrument acolo care sa vi le indeplineasca si care sa nu ceara prea multe.
Empatie zero...si se presupune ca sexul feminin e cel empatic, da de unde...asta pare doar un mit.

Puneti-va si in postura unui barbat : doar sa existe cerinte si pretentii de la tine si...atat. De ce te-ai mai complica?
Ptr niste sex din pasti in craciun?



Ne acuzati pe noi barbatii ca suntem copii mari si avem nevoie de o mama in partenera/sotie.
Dar si voi, cand va asteptati de la barbat doar sa va ofere, sa va suporte si sa nu ceara nimic, sa nu ceara nici macar putina afectiune, vreti de fapt un al doilea tata, nu un partener, iubit sau sot.
Deci uitat-va putin si in ograda proprie.

De curiozitate, clara1, cam ce crezi tu ca ar trebui sa ofere o femeie unui barbat? Sau nici macar nu ti-ai pus vreodata problema, ca nu m-ar mira. La cum gandesti si scrii pe aici.
Exact ce se spune la americani, femeia "iubeste" doar tranzactional, sta si calculeaza totul. Sta sa se gandeasca daca sa ofere un gest de afectiune barbatului.
Si dupa aia va intrebati de ce nu  vor barbatii "Sa isi asume responsabilitati". Pai uite de-aia. De ce-ar face-o?
De ce sa fiu eu fraier si sa fac eu pe servitorul femeii si sa nu astept nimic? Ca asa zic normele sociale tampite?

Edited by axisborn, 02 January 2021 - 13:29.

tomaso, on 04 decembrie 2020 - 21:08, said:

mmmm, nu.

axisborn, on 02 ianuarie 2021 - 13:15, said:

Cine 'se asteapta'?
Poate ar trebui sa mai schimbi anturajul.

Am spus că de afecțiune au nevoie ambii și nu numai femeia dar este greșit când aduci acuze gratuite cum că femeia așteaptă totul de la bărbat și dacă nu mai are nimic de oferit este aruncat la gunoi. În ziua de astăzi femeile (majoritatea) aduc bunăstare în casă mai mult decât bărbatul dar asta nu înseamnă că te debarasezi de el și nici nu îl tratezi ca și cum ar fi și el,,prin casă, ori un obiect)O femeie muncește mai mult decât un bărbat având în vedere locul de muncă, grija copilului dacă există și grija LUI deloc neglijabilă pentru a nu veni cu reproș cum că ar fi  ,,pe locul doi,,

axisborn, on 04 decembrie 2020 - 23:21, said:

Psihologii de scoala noua sunt de rahat.
Suntem barbati si femei cu un motiv. Suntem jumatati. Asa ne-a facut natura sau Dumnezeu, sa formam cupluri, sa ne iubim si sa facem copii. Nu, nu putem fi fericiti singuri, imensa majoritate din noi si sa incerci sa fii si sa crezi ca e ceva in neregula cu tine ca nu esti fericit singur duce numai la frustrari si nesiguranta de sine.

Formarea de cupluri nu are neaparat legatura cu iubirea asa cum niciuna dintre cele doua mentionate inainte nu are neaparat legatura cu facutul de copii.
Poti sa formezi un cuplu si fara iubire, poti sa faci copii si fara sa formezi cuplu si poti sa faci copii si fara iubire.

Unii sunt fericiti singuri, altii in cuplu, altii in comunitati.

Edited by AlexEn, 11 January 2021 - 20:15.

Sustin ceea ce spune Jezebell,  fericirea poate fi traita doar in doi.   In cuplu format din doi oameni care se iubesc.   Cu toata intelegerea si empatia fata de cei singuri.

Quote

Toate variantele astea mi se par cam triste drept sa-ti spun. si cred ca-s niste mari compromisuri pentru cei mai multi care le aleg.

Quote

Nu neg asta, doar zic ca majoritatea nu sunt fericiti singuri, si ca NU e nimic in neregula cu tine daca nu esti fericit singur.
Majoritatea simtim bucuria de a trai viata cand este impartasita cu cineva care ne e alaturi.

Edited by jezebelle, 11 January 2021 - 20:47.

Daca iti par triste nu inseamna ca nu sunt reale si ca nu se intampla. Vezi sarcinile adolescentine la care romanii sunt campioni si copiii abandonati.
Nici eu nu am negat ca oamenii sunt fiinte sociale si ca cei mai multi se simt bine in cuplu (inclusiv eu). Vreau doar sa subliniez ca mai sunt si alte tipuri care nu se muleaza pe ce e traditional si ca nu trebuie sa fie priviti ca niste ciudati sau neadaptati.

jezebelle, on 10 ianuarie 2021 - 10:27, said:

Oare de ce ai ales sa tragi astfel de concluzii, numai dupa spusele cuiva de pe net, care apropo, foloseste termeni al caror inteles nu-l cunoaste sau il incurca cu al altora ?

AlexEn, on 11 ianuarie 2021 - 21:09, said:

Unii au putine modalitati prin care isi pot mentine o stima de sine ridicata. Cel mai facil este sa atasezi atribute de inferioritate celor din jur.

jezebelle, on 10 ianuarie 2021 - 10:27, said:

A nu fi fericit nu este echivalent cu a fi nefericit.

Edited by Cr1spy, 11 January 2021 - 22:42.

jezebelle, on 10 ianuarie 2021 - 10:27, said:

Esti femeie nu-i asa?
Cunosc o gramada de barbati care regreta ca s-au casatorit.
Personal (cred ca am mai scris pe aici) relatiile imi consuma prea multa energie, ma limiteaza, ma constrang.

Iar aia cu iubirea...mda...

jezebelle, on 11 ianuarie 2021 - 20:47, said:

Majoritatea, probabil, dar exista si exceptii.

Faza e ca eu chiar nu simt nevoia de a "a avea pe cineva alaturi". Nu imi trebuie, nu am nevoie de ajutorul nimanui.
Ba chiar orice situatie ar fi, oricat de rea/buna, simt ca pot trece mai usor prin ea de unul singur.
Cand am fost intr-o relatie si am avut o perioada proasta, relatia (nu vreau sa dau vina pe femei) mi-a facut acea perioada si mai proasta.
Si atunci, la ce sa ma mai complic?
De ce sa fac atatea compromisuri ptr a primi ceva de care n-am nevoie, ceva care mai tare ma incurca decat ma ajuta?

Edited by axisborn, 11 January 2021 - 23:07.

axisborn, on 11 ianuarie 2021 - 22:55, said:

Da, da, stiu povestea. Si tata se vaieta pe aceeasi tema, si in acelasi timp recunoaste ca daca era singur cu siguranta regreta ca nu s-a casatorit si facut copii. La fel si aia, daca ramaneau burlaci si fara copii, stai linistit ca majoritatea regretau ca NU s-au casatorit.