Nevoia de afectiune in cuplu

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 15:24, said:

Dar tu ce înțelegi prin afecțiune?

 Testosteron, on 04 decembrie 2020 - 16:21, said:

Intrebarea e buna, exista mai multe forme de afectiune.
Eu ma refer la cea de gen  mangaiat, dezmierdat , multe emoji in mesaje etc. Vrajeli de genul.
Nu zic ca imi displac de principiu, dar unele femei exagereaza pe partea asta.

 axisborn, on 04 decembrie 2020 - 19:03, said:

Totul depinde de femeie.  
Dacă o iubești cu mintea,  cu sufletul,  cu trupul,  atunci ceea ce primești în schimb sub formă de afecțiune este dulce ca mierea.  Nu te poți sătura, niciodată nu poate fi “prea mult”.

Când ești agasat de mesaje,  de pupăceli și mângâieri,  de atingerile ei, de culcușeli, de mâna ei,  atunci nu o iubești.   Sau ești în faza când dragostea se stinge.  
Este semnul cel mai clar și limpede.  

Iubirea unei femei este un lucru de preț pentru un bărbat.  Să te vezi în ochii ei,  a celei care te iubește.   Unii tânjesc o viață după câteva asemenea secunde, iar alții nu pun preț și cârcotesc, nimic nu le convine.   Atât de simplu este să te lași iubit!

 tomaso, on 04 decembrie 2020 - 20:09, said:

Posibil.
Dar se poate si invers: aceste manifestari in exces sa te faca sa te indragostesti si asta nu prea e bine, ptr ca indragostirea te "slabeste" si femeia isi poate pierde atractia si ramai cu buza umflata.

 tomaso, on 04 decembrie 2020 - 20:09, said:

Mda, altii sufera ceva timp dupa ce secundele alea se vor dovedit a fi fost false ...si nu era de fapt nicio iubire reala din partea ei, doar teatru.
Asta e viata, cine s-a fript odata, stiti vorba aia )

Tomaso, ai toata admiratia ca mai poti fi atat de idealist, dar eu odata ce m-am "fript", a doua oara nu o mai fac.
Pana la urma cred ca aceasta "iubire a femeii" e putin supraevaluata de noi barbatii, cred ca in 90%+ din cazuri e mai mult o iluzie frumoasa in mintea noastra.

Edited by axisborn, 04 December 2020 - 20:21.

 axisborn, on 04 decembrie 2020 - 19:03, said:

Ai avut ghinion şi ai găsit o doamnă prea "siropoasă". Verifică-ţi periodic glicemia!

L.E.  Spune-i pe nume !

In alta ordine de idei ptr mine iubirea unei femei inseamna altceva.
Nu ma impresioneaza foarte tare pupacelile, mangaierile zambetele privirile nu stiu cum sau dezmierdarile.
Astea sunt chestii superficiale care pot fi usor mimate.
Testul real este prin fapte, adica sa se vada ca ii pasa de mine, iar testul suprem aici e simplu: comporta-te ca si cum ai avea probleme sau o stare proasta/o problema de sanatate/la job /depresie whatever.
Ei bine in cazul asta alea care joaca teatru prima data pur si simplu nu te vor baga in seama, se vor comporta ca si cum problema ta nu exista, iar a doua a treia oara pur si simplu vor fugi.
Aia inseamna iubirea la mine, sa ii pese. Nu vrajeala.

Edited by axisborn, 04 December 2020 - 20:31.

Nu știu, dar io aș diferenția între sentimentele de afecțiune și manifestările de afecțiune.

Poți să ai o relație împlinită fără afecțiune? Nu prea cred, dar poate sunt persoane care au nevoie de mai puțin, vor mai puțin, sunt confortabile cu mai puțin sau oferă mai puțin... acum întrebarea e, mai puțină apropiere efectivă sau doar mai puține gesturi sau mai reținute...

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 23:29, said:

Mamele ar trebui să iubească și să arate că iubesc, să nu creeze slăbiciuni, frici, cine știe cum vreo traumă. Aici e un punct nasol. Răceala sau impotența primei femei, care e "totul" pentru creatura pe care a născut-o, cel puțin câțiva ani...

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 23:29, said:

Deci tu personal preferi femeile mai puțin miorlăite, care nu te sărută din senin când sunteți pe undeva sau vedeți un film, care îți spun doar pe nume și sunt serioase în relația cu tine?

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 14:45, said:

Altor bărbați, nu știu câți că nu am un eșantion prea mare, le place să fie tratați cu afecțiune, îmbrățișați, pupați... nu aș zice că e treabă de copil acolo. Dar da, se poate spune că e o prosteală, un alint, care nu se întâmplă cu oricine și în orice moment.
Disconfortul poate apărea dacă totul e prea brusc pentru tine, sau dacă cealaltă persoană e prea ... față de cum ești tu (prea dulcegăroasă), dacă ți se pare că gesturile respective sunt cam fake, dacă ți-e rușine, dacă ți-e teamă să lași garda jos și să pierzi...

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 15:10, said:

Depinde de oamenii din relație. Un "minim de afecțiune" sună nașpa pentru mine... dacă ai vrut să spui că "ar trebui să fie sau ți-ar plăcea să fie acolo niște gesturi drăgăstoase, dar nu exagerate", e altceva.

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 23:29, said:

Aici e o problemă pe care ai mai exprimat-o dinainte de user-ul ăsta, nu prea te împaci cu "ce înseamnă a fi bărbat" sau cu ce crezi tu că "se așteaptă" sau cum crezi că ești privit și chestii de-astea, ai niște răbufniri de nesiguranță, așa. Ei bine, înseamnă mai multe lucruri, că nu ești unidimensional. Nu trebuie să fie exagerări și poli opuși.

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 23:29, said:

Și femeia poate fi judecată că gândește după "ciclu" și haha-hihi. Bărbatul ăla trebuie să se hotărască ce personalitate vrea să aibă lol, și faptul că e iubitor cu una pe care o consideră pe măsura lui, în intimitate, nu îi neagă nimic din celelalte fațete sau, doamne-ferește, din bărbăție.

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 23:29, said:

"singura cale universal acceptata"? De unde și până unde? De aici ar reieși un regret și tânjitul de fapt după alte căi de a primi afecțiune?
Plus că sexul nu prea e "dovadă de afecțiune".

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 14:45, said:

 axisborn, on 04 decembrie 2020 - 20:24, said:

 axisborn, on 04 decembrie 2020 - 20:24, said:

TOȚI ne-am fript cel puțin măcar odată.  
Unii, mai puțin norocoși, s-au fript de mai multe ori.

Și?

Sunt toate femeile “la fel”?   Oare?  
Dacă o relație nu a mers,  putem generaliza?  

Dacă o femeie dezamăgită într-o iubire anterioară se va închide pentru toate cele care vor urma,  devenind rece, evitând să își manifeste afecțiunea de frica unui nou eșec,  oare nu își faultează din start orice început?    Dacă speră să găsească un bărbat afectiv,  cu care să rezoneze,  dar îl tratează cu răceală și îl ține la distanță de teama că ar putea să o rănească,  ce șansă îi dai unei asemenea relații?

Este valabil și pentru bărbați. A fi rece și a menține distanța nu îți garantează că nu te vei mai frige.   Dimpotrivă,  șansele de a rata vor crește.

Din păcate,  iubirea,  dragostea,  sentimentele,  nu reprezintă o știință exactă,  cuantificabilă într-un altgoritm.    Încă suntem instinctuali și ne supunem legilor nescrise ale naturii.
Noi,  bărbații,  încercăm să suplinim lipsa intuiției feminine prin raționalitate.   Gândim diferit de ele și de aceea,  de cele mai multe ori ne frigem pentru că nu le înțelegem semnalele pe care ni le dau.
Așteptăm să fim tratați ca și când ar exista vreo logică în amor.    Și apoi ne prăbușim în negre depresii,  blocați de imposibilitatea înțelegerii acțiunilor lor.


Dacă pricepem că fiecare femeie este diferită și că în lumea asta mai există și noroc,  căutând cu atenție,  DACĂ ai noroc,  POATE vei găsi o femeie cu care să rezonezi.  
Poate dura mult până o vei găsi.   Sau poate nu vei avea acest noroc.    Așa macină morile vieții,  niciodată nu poți ști ce îți aduce ziua de mâine.

A pleca la drum cu prejudecăți negative înseamnă să-ți castrezi șansele.   Și să pierz timp.

Ok,  ai ieșit tuflit dintr-o relație.   Se întâmplă,  așa funcționează natura.   L-a ales pe altul.   Ok.   Asta este.   Nu-ți căuta vreo vină și nici nu duce zgură pe suflet tot restul vieții pentru că una l-a preferat pe altul în locul tău.   Lasă-ți sufletul deschis,  poate,  cine știe,  într-o zi își va face curaj să te abordeze.   Și poate Ea este aceea care îți va aduce fericirea.

Lasă o poartă deschisă și o lumină aprinsă.

 tomaso, on 04 decembrie 2020 - 21:08, said:

Da' de unde, mie mi se par chiar mai rationale femeile decat noi in domeniul relatiilor, sunt mult mai pragmatice chiar.
La noi dispare rationalitatea mai mult ca la ele cand ne indragostim, am observat.
Intuitia feminina e un mit, intuitia, daca exista, nu e ceva carcateristic doar femeilor.
Noi ne frigem nu ca n-avem intuitie, ci pentru ca trecem peste ea mult mai usor decat ele, avem mai mult curaj si ignoram asa numitele "Red flags".
Eu spre exemplu de fiecare data cand "m-am fript" am avut semnale clare ca ceva e in neregula, numai ca am zis "na, poate n-o fi chiar asa".

 tomaso, on 04 decembrie 2020 - 21:08, said:

Oare? Eu cred ca sunt chiar simplu de inteles, problema este ca le idealizam noi.

 tomaso, on 04 decembrie 2020 - 21:08, said:

De acord, chiar n-am o problema cu asta si nu am resentimente nici macar pe cele care m-au dezamagit   , in niciun caz sa fug de toate femeile sau sa le blamez.
Doar ca, de fiecare data dupa o dezamagire se adauga un pic de precautie.

 tomaso, on 04 decembrie 2020 - 21:08, said:

Suna frumos ca o femeie sa iti aduca fericirea dar in realitate cred ca o alta persoana nu te poate face (mult mai ) fericit daca nu esti deja.
Cred ca a te astepta ca altcineva sa iti aduca fericirea mai degraba te duce la nefericire.

Edited by AlbastruIndigo, 04 December 2020 - 23:03.
Scos raspuns la mesaj sters.

Tu poți fi fericit de unul singur?   Întreb.

 tomaso, on 04 decembrie 2020 - 23:14, said:

Uneori da, uneori nu.
Dar asa spun psihologii "de scoala noua" )  daca poti fi fericit de unul singur, ai sanse mai mari de a avea o relatie reusita.
Si e cam logic, cand tu esti nefericit singur, cand vei intra intr-o relatie cu o femeie care te face fericit iti va fi putin teama ca nu cumva sa pierzi aceasta fericire, asa functioneaza mintea umana de obicei,  si vei tinde sa te agati de acea relatie, ca te gandesti ca fara ea vei fi din nou nefericit.
Si stim bine ca agatarea, dependenta, tind sa strice lucrurile intr-o relatie.
Asa se spune, ca ar fi bine sa fii dispus sa pierzi orice , in orice moment. Adica bine, nu o sa te bucuri sau sa zici ca nimic nu s-a intamplat, sa poti trece mai departe fara a drame si depresii.

Dispus?
Cred că “pregătit” sună mai omenește.

 tomaso, on 04 decembrie 2020 - 23:23, said:

Corect.

 axisborn, on 03 decembrie 2020 - 14:45, said:

Afectiunea sincera manifestata in cuplu este o dragalasenie de care are nevoie "copilul interior" din fiecare dintre noi.
Nu e ceva pe care o cautam cu disperare ci este pur si simplu o nevoie a inimii care satisfacuta iti da o stare psiho-emotionala placuta de destindere.
Nu devii mai putin matur daca iti manifesti afectiunea.

Cred ca mai degraba conteaza a stii sa alegi momentul, contextul potrivit pentru dragalesenii in functie de nevoile partenerului/ -ei.

Edited by GRATEFUL, 05 December 2020 - 15:45.

@GRATEFUL, complet de acord.

Afecțiunea  este necesară în cuplu pentru a fi cât mai durabilă și puternică acea relație. Trebuie să arăți că îți pasă ce se întâmplă cu celălalt , dacă este fericit sau supărat,îi ești mereu alături, îl încurajezi și îl iubești necondiționat.

clara1, on 22 decembrie 2020 - 22:13, said:

Suna bine doar ca in realitate nu prea exista asa ceva.

clara1, on 22 decembrie 2020 - 22:13, said:

Astea sunt nevoile tale din perspectiva feminina.
De unde stii tu insa ca un barbat asteapta/are nevoie neaparat de aceleasi lucruri?
Pentru ca nu intotdeauna e asa.
Eu spre exemplu chiar nu simt nevoia ca femeia sa imi fie "mereu alaturi". Pentru ca am fost puternic "programat" spre a fi independent, chiar cand am o problema, nu simt nevoia sa vina femeia sa ma consoleze, ba chiar ma simt aiurea in aceasta situatie. Prefer sa o rezolv singur. Ptr ca noi barbatii vrem sa rezolvam problema, nu sa vorbim despre ea si sa "ne fie inteles modul in care ne simtim". Ma doare-n cot ca femeia "ma intelege" si e de acord cu ce simt cat timp problema e tot acolo, nu ma pot simti bine oricat se discuta despre ea.


Ca acum imi dau seama ca altceva am avut in minte la deschiderea topicului dar nu am punctat bine: baietilor de mici li se ofera mai putina afectiune fizica/emotionala decat fetelor  (mai putina spre deloc cu cat mergem temporal in urma, la generatiile anterioare) iar apoi din adolescenta sunt indreptati mai degraba catre competitie/dominare /independenta decat spre afectiune, de aceea apar probleme cand intra intr-o relatie de cuplu iar femeile se asteapta ca ei sa functioneze la fel ca ele si sa aiba aceleasi nevoi si asteptari.
Trebuie sa recunoastem ca de la barbat se asteapta roluri foarte diferite in viata de zi cu zi fata de relatia de cuplu, pentru o femeie diferentele sunt mult mai mici, ea trebuie doar "sa fie" cum de multe ori se spune.
Pe cand barbatul are aplicate niste restrictii insa apoi se asteapta de la el sa se comporte ca si cum acele restrictii nu ar fi existat. I se cere astfel a avea un fel de  "personalitate multipla", pe cand femeia se poate comporta la fel de natural in cam toate contextele.
Nu mai spunem ca barbatului din start, inca de mic i se impune un blocaj in exprimarea emotiilor , pe cand fetelor nu, ele-s libere sa isi exprime orice emotie.

Deci vezi tu, ideea asta ca intr-o relatie totul e simetric si reciproc e o pista falsa zic eu.

Edited by axisborn, 23 December 2020 - 03:10.

axisborn, on 23 decembrie 2020 - 03:03, said:

Nu prea sunt convinsă că este o chestie generală - da, nu stat îmbrățișați cu mama pe la 10 ani câte nu știu câte minute pe zi, nici fetițe, nici băieți, dar frate-miu de exemplu a primit la fel de multă afecțiune ca și mine cât a crescut - una moderată, necastratoare, deschisă, la momentul potrivit, fără șantaje, încât are o legătură foarte apropiată de "prestator", adică mamă. Cred că depinde de temperamentele - și al părinților și al odraslelor.

axisborn, on 23 decembrie 2020 - 03:03, said:

Cu cât mergem temporal mai în urmă, cu atât fetele erau încurajate destul de brutal să meargă pe câmp, să meargă la fabrică, să se mărite odată să scoată familia din rahat, nu stătea nimeni nici după fundul lor să le spună cât sunt de neprețuite și minunate și să le pupe zi-lumină.

La generațiile vechi afecțiunea chiar era o slăbiciune sau pur și simplu o necunoscută, acum din ce în ce părinții sunt mai soft și cute, chiar și tații, care nu erau așa implicați nu demult.

axisborn, on 23 decembrie 2020 - 03:03, said:

Nu știu dacă sunt îndreptați - de cineva sau ceva, adică, pentru că treburile astea vin sau nu vin din natura lor. Mediul, exemplele pot influența, dar nu cred că "genul dominant" poate fi determinat așa ușor, ești sau nu ești.

axisborn, on 23 decembrie 2020 - 03:03, said:

Nu prea am auzit treaba asta. Nici că apar probleme în cuplu că bărbații au o "formare spartană", nici că femeile se așteaptă ca ei să fie "identici" cu ele. Sunt niște chestii imaginate, după mine.

axisborn, on 23 decembrie 2020 - 03:03, said:

Păi ce se așteaptă de la bărbat în viața de zi cu zi? Să aibă o ocupație, să fie independent financiar, să aibă cuvânt sau un cuvânt de spus, să nu se lase călcat în picioare? Iar în relația de cuplu? Să se poată baza pe el, să fie atractiv, să lase masca de dur pe care poate o poartă în societate? Nu mi se par antitetice, deși evident apar diferențe în modul cum ești perceput de cunoștințe care-ți sunt indiferente și cei apropiați și în cum oferi mult mai mult celor apropiați - și celei mai apropiate, care ar fi iubita - comparativ cu atitudinea și atenția față de indivizii oarecare, colegi, x, y.

Femeia trebuie doar să fie - cam ca o plantă. Depinde de standarde.

axisborn, on 23 decembrie 2020 - 03:03, said:

Ție ți se pare că ți s-au aplicat niște restricții de acum refuzi cică afecțiunea, atenția feminină, înțelegerea celei de lângă? Că "nu simți nevoia ca femeia să îți fie mereu alături". Sau așa ești tu?
Pe de o parte este foarte posibil să fi fost influențat de calitatea părinților și cum ți-a fost hrănită partea emoțională. Pe de altă parte nu toți bărbații au avut aceleași probleme. Sau au probleme în a se lăsa iubiți.