Chackrele indiene - cele sapte ”peceti” din Apocalipsa

mario_bril, on 06 martie 2019 - 15:59, said:

Aceasta este pentru ca provocarea din Apocalipsa este adresata tuturor fiintelor, inclusiv ereticilor!

Dorel666, on 03 martie 2019 - 23:39, said:

Servus Dorel,

Monotheismul introdus ca noțiune de creștinii greci care au negat existența tuturor celorlalți zei,
în lupta lor pentru denigrarea celorlalte religii puternice ale acelor timpuri
nu are în compoziția sa decât două cuvinte:
mono - singur
theos - zeu

Speculații ulterioare au introdus și noțiunea de domn.

Cele bune
madhukar

Un alt lucru interesant in legatura cu cea de a cincea chakra, Anahata, chakra inimii si considerata cea mai importanta chakra:

Despre aceasta se spune ca, in ea, se intalnesc energiile de la Tatal cu energiile de la Mama Pamant. Deasemenea, se spune despre ea ca, atunci cand se afla in echilibru, persoana respectiva resimte o puternica stare de fericire si se simte ”in al noualea cer”. Ce este interesant despre aceasta stare de beatitudine? Ca Hristos, pe care eu il consider (din cele deduse din Scriptura) localizat in chakra plexului solar, zice despre sine ”Eu sunt poarta si cine va intra prin mine, va intra si va iesi si va gasi odihna”. Adica cine intra si iese prin chakra lui Iisus, cea a plexului solar, intra in chakra inimii si, in aceasta chakra, gaseste odihna. Adica inca o confirmare ca, Hristos, intr-adevar, este chakra plexului solar, numita si Manipura.
Si o confirmare ca exista un sens al liniei chakrelor si acesta este de jos spre in sus. Si aceasta inseamna ca deschiderea chakrelor ar trebui sa inceapa de la cea mai de jos, de la chakra impamantarii, ”aflata la 20 cm sub picioare”. Adica deschiderea chakrelor incepe prin impacarea cu Mama Geea, cu ”pamantul” cel dat in stapanirea lui Satan. Deci, cine nu se impaca mai intai cu ”Parasul” si cu ”Ispititorul”, cu Satan adica, nu poate porni pe drumul deschiderii chakrelor...
Amin

https://noutati.ener...sunt-echilibru/

madhukar, on 06 martie 2019 - 16:23, said:

Madhukar, ”monoteismul” cu semnificatia de ”un singur zeu”, este doar in mintea nemintosilor. Si cred ca domnia ta nu ai pretentia sa te iei dupa ei! Pentru ca, daca citesti Scriptura, pana la urma te vei lovi si de acele versete care zic ”muntele dumnezeilor”, ”dumnezei sunteti si fii de dumnezei” etc. Deci, de unde ai scos domnia ta ca Scriptura propovaduieste existenta unui singur zeu?!

Edited by Dorel666, 06 March 2019 - 16:35.

Ba chiar uite ca Scriptura vorbeste explicit de o zeita, Astarteea:

1 Imparati 11:5 Solomon s-a dus după Astarteea, zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor.
1 Imparati 11:33 Şi aceasta, pentru că M-au părăsit şi s-au închinat înaintea Astarteei, zeiţa sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentru că n-au umblat în căile Mele, ca să facă ce este drept înaintea Mea şi să păzească legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon.

Si inca si de zeita Diana vorbeste Scriptura, fara ca vreun apostol sa nege existenta ei:

Faptele apostolilor 19:27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.”
Faptele apostolilor 19:35 Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?

Dupa cum vezi, Scriptura nu neaga existenta altor zei, ci spune ca toti sunt facuti de Dumnezeu si doar Dumnezeu este nefacut, nenascut si vesnic, Creatorul a toti si a toate.

Dorel666, on 04 martie 2019 - 19:54, said:

Servus Dorel,

desigur ai avea dreptate dacă ar fi vorba despre aceleași personaje,
Numai că în Cartea Egipteană a Morților este vorba despre Horus și Ra în acea descriere,
personaje care nu au nimic de-a face cu "Cristos" și inventatul "theos" unicul (zeu) pe nume Zeu (theos) (fără "domn")
al "creștinilor" despre care cele patru secte grecești scriu în "evanghelii" lor.

Cât despre cele 4 "evanghelii" canonice, este binecunoscut faptul că variantele relativ finale
ale acestora sunt apariții târzii ale celei de-a doua jumătăți a secolului al doilea când ele sunt
pentru prima dată pomenite (182 numărătoarea creștină) în literatura
"creștină" (nume fals, care de fapt nu are nici un fel de legătura cu vreun Cristos, vezi Mesia - regele uns al evreilor)
de către "sfântul" Irineu care scrie despre cele 4 secte grecești, ce erau considerate eretice,
dar la a căror doctrină va adera mai târziu însuși "sfântul" Irineu.

Reprezentanții celor patru evanghelii, care sunt prezentați de cel ce le amintește în cartea sa "Împotriva ereziilor", episcopul Irineu, sunt
Ebioniții care fiind cei ce compilaseră "Matei" foloseau numai această "evanghelie"
Marcioniții care fiind cei ce compilaseră "Luca" foloseau numai această "evanghelie"
"Cei ce-l separau pe Isus de cristos" care fiind cei ce compilaseră "Marcu" foloseau numai această "evanghelie"
Valentinieni care fiind cei ce compilaseră "Ioan" foloseau numai această "evanghelie".

Sau cum spunea Faustus, Manicheistul (din secta manicheistä a creştinismului timpuriu, martor al acelor timpuri):
“Toţi ştiu foarte bine că Evangheliile nu au fost scrise nici de Isus şi nici de apostolii săi,
ci mult timp dupa aceea, de persoane necunoscute,
care avand in vedere ca era greu sa fie crezuţi,
au scris aceste istorii folosind in titlu numele apostolilor sau ale discipolilor contemporani apostolilor."

Dacă luăm în considerare existența unui text comun (în germană textul Q- Quelle -Sursă)
din care s-ar fi inspirat cele trei așa zise evanghelii sinoptice
pentru că ele conțin diferite versete identice,
putem înțelege că a avut loc un proces de "dezvoltare" în fiecare sectă prin care s-au inventat versiuni proprii,
în parte copiind unii de la alții, precum și din alți filozofi greci, cum este distertația despre "La început a fost cuvântul".

„Luka“ are cu „Matei“ 240 Versuri comune
"Matei" ar avea inițial 240 Versuri (Luka fiind o lucrare mult mai ... târzie și mai dezvoltată, cum și atuorul necunoscut susține)
„Luka“ are cu „Markus“ 350 Versuri comune;

În Luka și Marcu sunt încă 350-240=110 Versuri comune adăugate de secta Marcionită carei îi  aparținea Marcu,
și copiate de secta care a făcut Luca (sau invers)
care nu pot fi atribuite așa zisului document original Q altminteri ar fi găsite și în "Matei".

„Marku“ are cu „Matei“ 600 Versuri comune
Deci în "Matei" au fost adăugate 600-240 =360 Versuri de secta ebionită,
care nu se regăses în versurile pe care Matei le are comun cu „Luka“
și deci nu aparțin așa zisului document Q original, altminteri ar fi apărut și în așa zisa evnaghelie a lui Luca.
versuri împrumutate de la secta Marcionită carei îi  aparținea„Marku“ (sau invers)

În această situație, în afară de un minim de 240 der versuri,
am putea înțelege încet, încet, că celelalte versuri sunt adăugiri mai târzii.
Realizând dilema în care se află, apologeții creștini au încercat să dezvolte alte variante pentru a explica,
existența versurilor identice din aceste trei așa zise evanghelii atribuite lui Luca, Matei și Marcu.

Cele bune
madhukar

Edited by madhukar, 07 March 2019 - 12:43.

madhukar, on 07 martie 2019 - 12:18, said:

Madhukar, faci ce faci si tot la autoritate faci apel. Te legi mereu de forma, niciodata de continut. Te legi mereu de ce au scris altii, niciodata de ce gandesti cu mintea dumitale. Ori, ma intreb eu, cu cine ma cert? Cu dumneata, sau cu cei pe care ii iei dumneata drept specialisti infailibili?!
Avand in vedere cele de mai sus si faptul, ca desi te-am atentionat ca faci constant greseala de logica numita ”apel la autoritate” si nu negi aceasta, dumneata te incapatanezi sa o folosesti in continuare, nu cred ca are rost a continua sa ma contrazic cu dumneata. Pentru ca, orice as spune eu, dumneata tot cu ce a spus altul imi vei da in cap. Ceea ce inseamna ca dumneata nu gandesti, doar iti insusesti ce au gandit altii. Caz in care, chiar nu avem cum sa discutam, oricat m-as stradui eu!

mario_bril, on 04 martie 2019 - 21:34, said:

Servus mario,
Argumentația oferită de tine, vezi postarea ta din 03 martie 2019 - 19:27 la care am răspuns pe 03 martie 2019 - 21:46
nu spunea:
1. al cui discipol să fi fost "Ioanul de la Patmos" care după 18 secole îl înlocuia pe Ioan "apostulul" ca autor al "Apocalipsei"
2. Ce a căutat el pe o insulă pe care nu existau nici un fel de creștini?... unde împăratul Domițian nu-l exilase, căci acest împărat nu este cunoscut ca fiind împotriva creștinilor.
3. Și cui a dat "Ioan de la Patmos" "Revelația" care acum îi este atribuită acestuia?

cele bune
madhukar

mario_bril, on 04 martie 2019 - 21:34, said:

Servus mario,

afirmația mea apare în contextul în care tu ai afirmat că nu a fost o înșelătorie a bisercii creștine faptul că până în secolul al 18-lea ea a afirmat că autorul așa zisei Apocalipse ar fi fost Ioan "apostolul"
ci că biserica creștină ar fi crezut că Ioan "apostolul" este autorul, vezi postarea ta din 03 martie 2019 - 21:46,

De aceea am afirmat că  de fapt credința nu este știință.
Am repetat acest lucru pentru că cea de-a doua afirmația a ta era tot numai credință și nu știință.

cele bune

madhukar

Dorel666, on 04 martie 2019 - 21:37, said:

Servus Dorel,
ce afirmație științifică demonstrează Credo Niceno, conform credinței creștinei al cărui adept ești?

cele bune
madhukar

mario_bril, on 04 martie 2019 - 21:49, said:

Servus mario,

1. Citatul prezentat de tine nu afirmă nimic despre Tanach, ci spune clar că "Cartea lui Enoh" a influențat modelarea doctrinelor Noului Testament. Iată traducerea:

"Nu există nicio îndoială că 1 Enoch a influențat modelarea doctrinelor Noului Testament despre Mesia, Fiul Omului, împărăția mesianică, demonologia, învierea și eschatologia. Limitele influenței lui 1 Enoh sunt discutate pe larg de R.H. Charles Ephraim Isaac și G.W. Nickelsburg în traducerile și comentariile lor respective. Este posibil ca secțiunile anterioare ale lui 1 Enoh să aibă o influență textuală și contextuală directă asupra numeroaselor apocrife biblice, cum ar fi Jubilees, 2 Baruch, 2 Esdras, Apocalipsa lui Abraham și 2 Enoh, deși chiar și în aceste cazuri conexiunea este de obicei a mai multor ramuri ale unui trunchi comun decât o dezvoltare directă."

2. Citatul prezentat de tine contrazice afirmațiile tale din 03 martie 2019 - 22:04 conform cărora această carte ar fi fost necunostă creștinilor acelor timpuri,
deși însăși Cartea lui Enoch a făcut parte din canonul creștin (Biblia) până în secolul 4, vezi citatul de mai jos:

"În timpul secolulului al IV-lea, Cartea lui Enoh a fost în cea mai mare parte exclusă din canoanele creștine și acum este privită ca scriptură numai de Biserica Tewahedo ortodoxă etiopiană și de Biserica Ortodoxă Eritreană Tewahedo."
Sursa Christianity

cele bune
madhukar

Edited by madhukar, 08 March 2019 - 15:12.

madhukar, on 08 martie 2019 - 14:08, said:

Poti sa reformulezi?

Signed_on_ice, on 05 martie 2019 - 11:14, said:

Servus Signed_on_ice

Pentru o mai bună înțelegere ar trebui cunoscut pe ce s-a bazat Massey în afirmațiile sale:

Rezumatul lui Gerald Massey despre imaginile și inscripțiile din Luxor apare în Cartea sa „Isusul istoric și Cristosul mitic”, vezi și postarea Isus și Christos:

„Vom vedea că istoria Evangheliei a fost "scrisă înainte (de creștini)" de la început până la sfârșit. Povestea
„Bunei Vestiri”, „Miraculoasa Zămislire (sau întrupare)”, Nașterea și Adorarea copilului ceresc” fuseseră deja gravate în hieroglife și reprezentate în patru scene consecutive, pe pereții interiori ai sfântului sfinților dinTemplul lui Luxor, construit de Amen-hept al III-lea, un faraon din dinastia a optsprezecea. Aici tânăra regină Ment-em-Ua, mama lui Amen-hept, viitorul ei copil, are rolul mamei virgine care a născut fără bărbat... (Alte personaje istorice )

Prima scenă din partea stângă îl arată pe zeul Taht [Thoth], Mercurul lunar, divinul Cuvânt sau Logos, în actul de a saluta regina virgină, anunțându-o că va da naștere unui fiu. În următoarea scenă, zeul Kneph (împreună cu Hathor) îi dă viată. Acesta este Sfântul Duhul sau Spirit care provoacă Zămislirea; Kneph fiind spiritul.
Insămânțarea și concepereea sunt evidențiate în forma plină (de gravidă) a fecioarei. În continuare mama este așezată pe scaunul moașei, iar copilul este ținut în mâinile uneia dintre asistente.

A patra scenă este cea a adorației. Aici copilul este întronat, fiind omagiat de zei și primind daruri de la oameni. În spatele divinității Kneph, în dreapta sunt trei bărbați care îngenunchează și oferă daruri cu mâna dreaptă și viață cu stânga. ...”

În Prelegerile lui Gerald Massey apare un eseu mai scurt cu același titlu, care este puțin diferit.
... De exemplu el înlocuiește termenul "miraculos" cu "imaculat" atunci când descrie Zămislirea și elimină cuvintele "magi" și "spirite" ca descrieri ale celor trei indivizi din "Adorația" egipteană. Aceste modificări din urmă indică faptul că munca lui Massey trebuie să fi fost criticată că folosea terminologia creștină.
Massey descrie aceste scene și în alte lucrări, inclusiv în „Egiptul Antic, Lumina Lumii”, în care, în ceea ce privește panoul cu Taht-aan / Thoth anunțând "regina virgină "că "va da naștere unui fiu", adaugă el că, "Acestea au loc pentru a concepe regalul Repa (fiul zeific în care Ra era zeul tată) ca având caracterul lui Horus sau Aten, moștenitorul divin."

Astfel, copilul divin este identificat cu Horus, devreme ce ambii îl reprezintă pe rege. Din prezentarea lui Massey sunt evidente o serie de corespondențe importante cu creștinismul.

Descrierea scenei de la Luxor din punctul de vedere al relației sale cu creștinismul nu provine inițial de la Massey, ea aparținând de fapt lui Dr. Samuel Sharpe, care prezintă ultimele două panouri și apoi face unele remarci surprinzătoare:
„În această imagine avem Buna Vestire, Concepția, Nașterea și Adorarea,
așa cum sunt descrise în primul și al doilea capitol al Evangheliei „după Luca”;
și așa cum avem asigurarea istoriei manuscriselor creștine că de fapt capitolele din Evanghelia „după Matei”,
care conțin Miraculoasa Naștere a lui Isus sunt o adăugare târzie, ele neapărând în manuscrisele mai vechi,
este destul de „probabil” că aceste două capitole din „după Luca” ea însăși o lucrare mult mai târzie,
după cum însuși autorul afirmă, vezi Versete comune,
sunt de asemenea împrumutate din relatările egiptene ale „nașterii miraculoase” a regiilor lor.

Sursa: Christ in Egypt The Horus-Jesus Connection by D.M. Murdock

cele bune
madhukar

Edited by madhukar, 10 March 2019 - 10:45.

madhukar, on 10 martie 2019 - 10:36, said:

Nasterea Fiului lui Dumnezeu, cred ca realizezi ca este un eveniment de importanta mondiala si universala. De aceea era normal ca acest eveniment sa fie vestit, dinainte, tuturor popoarelor, incepand cu poporul egiptean, fata de care Dumnezeu Tatal are o afinitate deosebita, de vreme ce a ales sa-si nasca ”fiul”, poporul evreu adica, pe teritoriul Egiptului. ”Fiu” care s-a nascut din amestecul si unirea dintre ”evreul Avraam”, cu femeile egiptene. Deci, daca Avraam ii este tata lui Hristos, de buna seama ca Egiptul ii este  mama, altminteri nu ar fi scris ”Voi chema pe Fiul Meu din Egipt”.

In concluzie, faptul ca poveste lui Iisus apare pe peretii templelor egiptene, este tocmai o dovada a faptului ca, intr-adevar, Hristos este Fiul lui Dumnezeu!
Amin

În fine ați reușit careva sa deschideți  a șaptea chakra, Sahasrara ghidați fiind de Isus?

madhukar, on 10 martie 2019 - 10:36, said:

Dacă îl includem și pe Lucifer în ecuația istorico-religioasă, e posibil ca el să fi intuit anumite aspecte, și chiar el să fie autorul scenei de la Luxor!

Testosteron, on 10 martie 2019 - 12:58, said:

Mai bine intreaba de prima mai intai!

Si cred iarasi ca trebuie sa faci diferenta intre deschiderile accidentale, ce se intampla frecvent si pe termen scurt, si capacitatea de a deschide si a lasa aceasta poarta deschisa, pentru ca energia sa poate circula in voie, atat cat este necesar si de folos. Adica-i vorba nu de deschiderea chakrei, ci de controlul ei absolut.

heart_of_ice, on 10 martie 2019 - 23:15, said:

Doar daca Dumnezeu Insusi l-a trimis pe Lucifer ca vestitor al nasterii Sale.

Dorel666, on 06 martie 2019 - 12:37, said:

Servus Dorel,

În primul rând similitudinile între Horus și Isus sunt de ordin esențial vezi
Horus cuvântul lui Ra prin care se face Ordinea
„Buna Vestire a lui Horus”, „Miraculoasa Zămislire (sau întrupare) a lui Horus”, „Nașterea și Adorarea copilului ceresc Horus”

În al doilea rând dovada că lucrările care vorbesc despre Isus copiază din lucrările egiptene despre Horus și Ra, este că
inițial Isus nu a fost prezentat ca fiul zeului lui Israel, Iehova,
care era Zeul Ploii, al furtunii și Fulgerului asemenea lui Zeus sau Indra din Cunoașterea Vedică,
și nicidecum nu poate fi egalat cu zeul Soare Ra de la Egipteni, cunoscut în literatura Vedică ca Surya,

ci că el a fost prezentat ca fiind fiul lui Iosif, care chipurile ar fi făcut parte din dinastia regelui David,
așa cum ne-au rămas mărturie așa zișii arborii genealogici inventași în evangheliile "după Matei" și "după Luca"
și astfel Isus a fost prezentat ca fiind un descendent din neamul lui David.

Versete introduse ulterior îl prezintă pe Isus după modelul egiptean al lui Horus,
Horus (Isus) cuvântul lui Ra (Yahve) prin care se face Ordinea
„Buna Vestire a lui Horus ”, „Miraculoasa Zămislire (sau întrupare) a lui Horus”, „Nașterea și Adorarea copilului ceresc Horus”
contrazicând în mod evident existența acelor arbori genealogici în care Isus este prezentat ca fiul al lui Iosif , care chipurile ar fi făcut parte din dinastia regelui David.

Faptul că Isus a fost prezentat inițial ca om și nu zeu se poate vedea și din următoarele traduceri greșite din arameică:

Isus este de mai multe ori numit numit „fiul omului” în evanghelii,
care de fapt este o traducere voit greșită din aramaicul bar-nasha care de fapt înseamnă uman sau ființă umană,

În arameică atunci când "bar" stă înaintea unui cuvânt, îi schimbă înțelesul acestuia.
"Bar-abba" tradus cuvânt cu cuvânt înseamnă "fiul tatălui", dar traducerea corectă este "asemenea tatălui“.
"Bar-Agara" tradus cuvânt cu cuvânt înseamnă "fiul părții de sus a îmbinării acoperișului", dar traducerea corectă este „nebun“.
"Bar-hila" tradus cuvânt cu cuvânt înseamnă "fiul puterii", dar traducerea corectă este „soldat“.

În același timp Isusul creștin a fost  denumit „fiul lui (Dumne)zeu”
care este o traducere cuvânt cu cuvânt din arameică a expresiei
"bar-dahala", dar în traducerea cu sens înseamnă înțelept sau tânar blând, aducător de pace, om pios.

O altă traducere falsă, din arameică este cea a cuvântului ehedaya „deosebit“.
Acesta a fost tradus în greacă prin monogenes care înseamnă „fel unic“,
care apoi a fost transformat în „unicul fiu născut al lui Dumne-zeu“.

cele bune
madhukar

Edited by madhukar, 13 March 2019 - 18:40.

Dorel666, on 11 martie 2019 - 12:38, said:

Chakrele se numără de jos în sus a șaptea e cea care conectează omul cu Dumnezeu și nicidecum prima.
Cine sa controleze chakra? Tu? A încerca să controlezi o chakra este echivalent cu a încerca sa-l controlezi pe Dumnezeu.
A încerca să înțelegi o chakra este însă cu totul altceva. Chakrele trebuie înțelese nu controlate

Edited by Testosteron, 13 March 2019 - 19:09.