Mantuirea prin credinta

 richelieu, on 28 februarie 2019 - 12:46, said:

Am tras concluzia respectiva din faptul ca te-ai grabit sa judeci parintii copilului de care ziceam, odata ca au facut greseli de parenting (ceea ce cred si eu), apoi ca ei sunt vinovati ca ar fi plini de pacate si de-asta a iesit copilul asa, deci tot ei sunt vinovati. De-asta te-am intrebat daca te crezi fara pacat, din moment ce te grabesti sa ii judeci asa drastic pe altii.
Nu sunt nicidecum oameni rai sau mai pacatosi ca altii, dimpotriva. Dar au facut greseli in educatia copilului, tocmai din cauza permisivitatii de care ziceam. Iar copii nu sunt  doar o prelungire a parintilor, anumite lucruri si inclinatii se mostenesc dar joaca un rol esential propriile alegeri, modul cum sunt educati si destinul personal(ca exista unul, chiar daca se stabileste dinainte de a se naste, sau  daca se decide pe parcurs). Nu exista om fara un destin. Si orice copil are trasaturi unice de personalitate, fapt ce e mai vizibil in familiile cu mai multi copii.
De exemplu surioara baiatului de care ziceam are o personalitate cu totul diferita, fapt ce era vizibil din primele zile/luni de viata.

Edited by Kriss77, 28 February 2019 - 13:27.

Știi cum ai făcut acum?
Eu vin și spun...uite, lucrul asta e verde.
Tu spui...te contrazic...este o culoare compusă, obținută din albastru și galben.

Citești și retii doar ce îți convine din ce spun eu și ma contrazici dându-mi dreptate....

Permisivitatea aceea este tot ce-au invatat ei din parenting. Au luat trunchiat, doar ce i-a coafat. Nu scrie in nicio carte de parenting ca esti obligat sau se recomanda sa ii oferi copilului tot ceea doreste. Ba dimpotriva, achizia de jucarii ii poate dezvolta copilului compulsivitate.
Permisivitatea de care vorbeste parentingul este cea emotionala, pe care a precizat-o indirect si Richelieu. Ei au transformat-o in permisivitate materiala.
That is, exact ceea ce spuneam si eu mai sus, depinde cine citeste.

 Kriss77, on 28 februarie 2019 - 08:39, said:

Atentie, ca nu a scris ca il inchide o zi intreaga, singur in camera lui, ci ca va sta o seara (2-3 ore) fara jocul preferat. Ala de care vorbesti tu este Silviu Prigoana, alt nebun, cititor de carti de parenting.

Edited by Cr1spy, 28 February 2019 - 15:53.

 Kriss77, on 28 februarie 2019 - 13:18, said:

Cu ceva timp în urmă, m-am întâlnit cu o fostă directoare și din vorbă-n vorbă (nu mai țin minte exact care a fost ultima idee discutată), a început să-mi povestească despre o colegă de-a ei care avea probleme cu copilul ei, de fapt avea o fată la facultate și un băiat mai mic de vreo 7, 8 ani... problema era că băiatul era un răsfățat, a fost alăptat până la o vârstă mai mare și i s-a permis să aibă acces la țâțele lu' măsa când avea el chef! Chestia era că, cu cât creștea devenea tot mai nesuferit, era ca un diavol în casă, soră-sa era disperată că nu putea să învețe din cauza lui, pentru că i se permitea orice, și o teroriza când trebuia să rămână cu ea și să aibă grijă de el, i se făcea toate poftele! Chiar și în public o prindea pe măsa de țâțe, de-i crăpa la femeie obrazul de rușine... ideea e că atunci când i s-a propus să îl disciplineze pe "micuțul terorist", a sărit în sus ca arsă, "cum, să-mi bat eu băiețelul, nici vorbă?!"!
Ceea ce vreau să spun, este că unii părinți își merită soarta, no offence!

Edited by heart_of_ice, 28 February 2019 - 17:36.

 Cr1spy, on 28 februarie 2019 - 15:51, said:

Mai, nu stiu exact cum l-au crescut, ca nu am stat sa ii supraveghez, dar stiu ce mi-a spus prietena mea: ca niciodata nu a tipat la el, nu l-a bruscat si in principiu nu i-a refuzat nicio experienta, in sensul ca l-a cam lasat sa faca ce vrea in ideea ca asa isi dezvolta personalitatea. Si o cred ca e mai blanda de felul ei. Exemplul cu masinuta era doar un exemplu al faptului ca era obisnuit sa obtina ce vrea, nu neaparat in sens material. Sigur ca are jucarii dar asa au toti copiii, nu ceva deosebit. Permisivitatea era exact emotionala, in sensul ca nu si-a impus punctul de vedere incat a ajuns micutul sa ii terorizeze pe toti, sa li se urce in cap si sa bata cu pumnul in masa ca vrea asta sau cealalta.
Este o mare greseala permisivitatea emotionala din punctul meu de vedere, echivaleaza cu lipsa educatiei.

Quote

Uite mai jos ce a scris:

Quote

Toata treaba se intampla in jur de ora 12 ziua deci iti dai seama ca sfatul nu ar fi functionat. Insa a fost amenintat ca va fi dus acasa si rezultatul a fost ca a plans in continuare dar era mai atent  .

 heart_of_ice, on 28 februarie 2019 - 17:33, said:

Dar nu trebuie sa-l bata, maxim una peste fund si sa inteleaga ca se vorbeste serios cand i se interzice ceva.
Eu stiu ca inghetam cand ridica taica-meu vocea la mine, o singura data m-a batut cu jordita si am fost foarte suparata ca am considerat ca nu am meritat. Si maica-mea tot o data dar am plans mai mult sa-i arat ca chiar are efect, ca nu ma durea nimic.. E doar o cale sa inveti respectul fata de parinti cand lucrurile scapa de sub control. Si binenteles ca de la o varsta nu mai functioneaza, poate atunci sa mearga remediile lui Richelieu (peste 7 ani sa zicem).

Edited by Kriss77, 28 February 2019 - 17:46.

Deci maxim una peste fund nu e bătaie
Bun, am lămurit-o și pe asta.
Dar de unde in sus începe sa fie bataie? 3 peste fund? Una peste cap?
Un ochi vânat?

Dacă soțul/iubitul îți arde una peste fund (și nu...nu ma refer la acel tip de una peste fund) sa înțelegem ca nu e bătaie?

De ce la adulti se aplica alte măsuri coercitive atunci când greșesc, bătaia nemaifiind acceptabila de peste un secol in societatea noastră, însă la copii...una peste fund nu se pune?

Ce intreabari pui, mai Richelieu!
De ce nu e acceptabil la adulti sa le dai una peste fund?
Pentru ca se presupune ca sunt deja formati, ca au discernamant si a-i incerca sa ii educi la varsta maturitatii e deopotriva jignitor cat si inutil.
Insa copiii nu au discernamant, si sunt responsabilitatea ta de a-i educa, de a-i forma ca oameni fiindca ei sunt in proces de formare si prind din jur tot ce vad. De-asta e esential sa se formeze de la inceput corect, chiar cu pretul unor mici bruscari.E mai important raportat la beneficii, la fel ca un pom micut caruia daca ii pui o atela poti sa il indrepti dar daca ajunge sa creasca stramb nu mai ai ce sa ii faci. Credeam ca stii atata lucru.

Edited by Kriss77, 01 March 2019 - 00:43.

Pai dacă sunt deja formati, de ce e nevoie sa le impui tot felul de reguli și de pedepse dacă le încalcă?!
Adulții sunt la fel ca și copiii sunt doar “mai” formați, nu integral formați.
Evident ca e o mare diferența între un adult și un copil, pe cel din urma îl Strici ușor, iar pe primul îl repari foarte greu
De aceea trebuie mare atenție in educarea unui copil, iar palma la fund trebuie exclusa

 Kriss77, on 28 februarie 2019 - 13:18, said:

Kriss, tu ai copii?

 Kriss77, on 28 februarie 2019 - 17:45, said:

Permisivitatea emotionala nu se rezuma la "a permite"/a da voie. Este un concept complex, pe care trebuie sa-l intelegi in ansamblu.
De exemplu, daca un copil se loveste si incepe sa planga, parintele nu are voie sa-i interzica sa planga, pe motiv ca "nu este frumos". Sau sa-i dea o palma sa taca, cu justificarea ca trebuie sa invete "sa fie puternic" si nu "plangacios". Dar de asemenea nu trebuie sa stimuleze reactiile negative ale copilului, in sensul de a exagera cu plansul ptr lucruri care nu sunt foarte grave. Incurajarea de genul: Lasa mami, ca trece, ai sa vezi ca nu te mai doare mai incolo, etc. il invata pe copil sa treaca mai usor peste disconfort si teama.
De asemenea, a-si satisface niste dorinte sau orice dorinta nu este echivalent sau nu are intotdeauna legatura cu dezvoltarea personalitatii. In fine, sunt multe de spus, iar eu vreau sa ma rezum doar la niste explicatii necesare.

Eu am interpretat ca fiind doar un fel de a spune "il inchizi in  camera lui", fiindca nu prea imi inchipui cum ai putea inchide un copil intr-o camera, din moment ce are nevoie si la toaleta, mai ales seara.
Dar este posibil si ca Richelieu sa fie o persoana mai autoritara, din moment ce a ales expresia respectiva. Important este sa nu faca abuz de autoritate.

Richelieu, de multe ori scrie pe scurt, pentru ca de tot atâtea ori considera (uneori greșit pare-se), ca se adresează unui auditoriu suficient de matur și de pregătit intelectual, încât sa extragă esenta ideii și sa nu se cramponeze in detalii “tehnice”
Bineînțeles ca Richelieu nu se referea la o izolare completa a copilului in camera, eventual cu o punga de un leu pe post de olița .
Și nici cu privarea de alimentație și toate celelalte nevoi fiziologice.

Richelieu militează pentru metode de educare, care nu presupun violenta fizica și care e dovedit de experți ca sunt mai eficiente.

 richelieu, on 07 mai 2019 - 22:29, said:

Am în familie un nepot autist, vai de mă-sa și bunică-sa, la 6 ani a început să le bată... e rău din cale afară, face numai ce vrea el, educație ioc, nu știu ce o să se aleagă de el!

 richelieu, on 07 mai 2019 - 22:29, said:

Asta am presupus si eu, de la bun inceput, dar am completat vizavi de obiectiile aduse de Kriss si am fost de acord cu ea, ca exista si metode non-violente, care pot fi la fel de dure, ca si violenta.
Izolarea fiind una dintre ele, adica privarea de stimuli, asa cum se intampla de exemplu, in inchisori, la carcera.
Deci, este bine sa facem diferenta, intre interzicerea accesului la un lucru (placut sau preferat) si izolare totala pe parcursul unei zile. Si scriu asta, nu neaparat pentru noi, cei care participam la discutie, ci pentru cine mai poate citi topicul si fie din graba, fie din alte motive, sa nu inteleaga gresit.

Amin!

 richelieu, on 08 mai 2019 - 08:24, said:

Adevarat ca daca vei cred ca Tatal ceresc ne iubeste "cu o iubire vesnica" vei fi mantuit (transformat).

Intelectul fiind identic cu conţinutul său numenal, creaţia intelectuală este în esenţă acelaşi lucru cu o creaţie prin rostirea unui nume sau unor nume. Operaţia intelectuală este strict vorbind o concepere, ce este formulat în „inimă”, prin aplicarea lui manas asupra lui vâc, este de fapt o generare şi o operaţie vitală. Tatăl este manas (intelect), Mama este vâc (Cuvântul), Copilul este prâna (viaţa). Noul născut necesită un nume, Agni, prin nume răul este înfrânt, prin nume se face trecerea de la potenţialitate la act.
„Numele” lucrurilor sunt veşnice şi sub acest aspect, spre deosebire de lucrurile însele sub aspectul manifestării lor contingente, atunci când un om moare, ceea ce nu iese din el este numele său, nume care este fără sfârşit (ananta), el fiind „scris în Cartea Vieţii”.
Individuaţia şi identificarea sunt limitări specifice care implică posesia doar a unui ansamblu particular de posibilităţi către exluderea tuturor celorlalte. Vorbirea (vâc) este coarda şi numele, nodurile de care toate lucrurile sunt legate.
Eliberarea (mukti), spre deosebire de Salvare (Mântuire), e altceva decât a fi o fiinţă ideală şi perpetuă încă ea însăşi. Eliberarea în sensul cel mai complet al cuvântului, se referă la o eliberare nu doar din devenirea fenomenală, ci şi de orice determinaţie numenală.

Edited by gladioc, 12 July 2019 - 18:49.

 3sat, on 15 octombrie 2016 - 23:00, said:

troll

 heart_of_ice, on 07 mai 2019 - 23:28, said:

De la 6 ani ? Pai acei parinti inseamna ca l-au rasfatzat prosteste. Da de ce zici ca e autist daca isi bate mama si bunica ? Nu e ortodox, nu ?
Sper sa nu sara iar pe mine moderatorul.