D'ale forumului

Sincer, nu vreau să trăiesc prea mult. Adică în cel mai rău caz până la 60 de ani.

Edited by djl, 20 April 2018 - 11:56.

djl, on 20 aprilie 2018 - 11:56, said:

Da da, asa ziceam si eu, pina sa ating o anumita virsta
Gindirea de tip viata/moarte, este ca o balanta, ca un balansoar, nu stiu daca explic bine.

Pina la o virsta, zici ca ti se rupe, poti sa crapi oricind, după o virsta, mai lucid si mai intelept, vrei sa ,,moștenești pămîntul ", (este o vorba), nu ai mai murii

Poveste cu final previzibil

Avem ca si subiect un user oarecare, asa ca multi altii. Cu ce se deosebeste el fata de ceilalti? Se implica. Se implica in a anima acest forum si o face cu constiinciozitate.
Scrie depsre orice, oricand, oriunde. Zici ca acum a descoperit lumea. Windows, stiinta, politica, economie, dar mai ales scrie si intreaba despre lucrurile astea marunte din viata pe care le inveti de acasa: "E bine daca ma imbrac maro la nunta?", "Cum devin popular intre prieteni?", "E bine daca scrii pe Softpeia?", "Ce muzica sa ascult cand merg la frizer?", "Scobitul in nas afecteaza auzul?", "Daca mi-e frica de inaltime, pot sa stau langa bordura?". Are un interes aparte spre "stiinta". Ii place sa cocheteze cu stiinta si sa para preocupat ca vrea sa invete.

Apare de nicaieri, dar de obicei e clona unuia de care moderatorii s-au saturat sa-l mai suporte. Asa ca pentru inceput il vedem cum il preocupa un anumit domeniu. Il apreciem pentru dorinta lui de a invata ceva nou.Dar nu invata mult, nu aprofundeaza, pentru ca brusc apare pe alta arie si il preocupa un alt domeniu. Si apoi altul si altul: cum se face un site, cum castigi pe bursa, cum recunosti teroristii de la metroul din Unirii. In principal colegii de forum il suporta. Scrie nevinovat, nu jigneste (mai sunt si exceptii), pare interesat de subiect. Cand clona e descoperita, se simte un val de usurare dinspre useri: Aaaaah...

Insa acum tocmai a deschis un topic. Nu vrea raspunsuri cu adevarat la problema pe care o aduce in discutie, vrea intelegere.
Vrea ca cineva sa-i scrie raspunsul pe care si-l doreste la dilema lui, sa rezoneze cu el, sa fie inteles. Asa ca topicul are un subiect general: fericirea lumii.
Dupa ce a aruncat nada, asteapta sa se prinda "pestele" in carlig. Prima data apar trolii. Glume, bancuri despre subiect, despre el. Apoi apar userii care vor sa discute subiectul, dar nimeni nu intelege unde vrea sa bata initiatorul. Pentru ca prietenul nostru trateaza superficial
subiectul, fiecare intelege ce vrea, iar subiectul o ia razna. Un pic dezamagit prietenul nostru incearca sa dreaga busuiocul, dar ti-ai gasit. Trolii sunt la post si iar se umple subiectul de offtopic.

Cei care doresc sa discute subiectul o iau si ei pe aratura, fiecare prezentand-si propria parere ... dar numai raspunsul dorit nu-l primeste. Intr-un final mai face o incercare in a clarifica problema, dar nu-l mai baga nimeni in seama.

Cei 2-3 useri care discuta serios si-au facut bisericuta si discute despre altceva, nebagand initiatorul in seama. Dezamagit prietenul nostru lasa discutia balta. Trolii dispar si ei satisfacuti, unii chiar au primit like-uri. Discutia in bisericuta incepe sa se incinga. Se adug argumente grele, se scrie mult, se da copy-paste la articole intregi.
Sunt acei useri care au ceva de impartit ceva tot timpul si isi duc razboiul de 100 de ani acolo unde se intalnesc.

Intre timp prietenul nostru a mai deschis inca 2 subiecte: unul despre negii din talpa pe Dezbateri medicale si altul despre licuricii fluorescenti pe aria Stiinta.

Bursul, on 03 mai 2017 - 09:30, said:

Cand se taie macaroana!

... si avea un viitor stralucit. Scoasa cu grija din punga cu paste, macaroana era pusa la gatit. Iar ceilalti se bucurau de ea. Nu erau certuri pentru ea, nimeni nu jignea, fiecare isi aducea contributia la prepararea macaroanei civilizat si era pusa in oala care trebuie, toti erau fericiti. Insa a venit taietorul de macaroane si a taiat-o. Ca asa a vrut. Si am ramas cu totii cu gurile cascate in forma gaurii de la macaroana.
Taietorul de macaroane nu a vazut potentialul macaroanei. Adevarat ca nu era 100% fiarta, dar urma sa fiarba bine, apoi venea sosul peste ea, parmezanul, busuiocul si iesea o macaroana excelenta. Insa a ajuns la gunoi taiata in bucati fara nici o speranta. Macar sa fi intrebat:
" Ce e cu macaroana asta aici? Ce cauta, care e scopul ei, cum va fi servita, cine o mananca?" Dar nimic! Tzac! Tzac! Tzac! Cu foarfeca.
Si am ramas flamanzi in gandurile noastre, deznadajduiti in suflet, ca nu vom mai avea o macaroana ca aceea. Macaroane ar mai fi, ca punga e mare, dar gustul taietorului de macaroane nu se discuta si el are foarfeca. Daca ne taie punga si ramanem de tot fara macaroane?
Asta este, ramanem la fasole! Aia poate fi batuta

Edited by Bursul, 26 April 2019 - 07:25.

Bursul, on 03 mai 2017 - 09:30, said:

Iti multumesc draga Bursule cu lacrimi in ochi. Nici nu stiu de unde sa incep si sper sa acopar toate ideile subliniate   
Nu ca ziua incepe promitator, ci de fapt se apropie de un sfirsit promitator. Cind am deschis, din intimplare evident, acest subiect, am ramas cu gura cascata...Haleluia zic! In gind bineinteles. Dintr-o analiza rapida a rezultat ca nimeni nu poate avea atita noroc cu patru iepuri la o singura tragere. Un subiect pe gustul meu si in acelasi timp o lada de bere proaspat organizata. Parca ar fi un cistig dublu la loto. E clar, in seara asta devin si poet si filosof si istoric si om de stiinta.... Ba nu Bursule, vom deveni impreuna, deoarece ma gindesc sa te implic total in activitatea mea forumistica din seara asta.
Totusi, sincer sa zic, sint putin cam dezamagit. Nici nu citisem bine "introducere misto" si deja aveam un caiet plin de comentarii dulci. Asta e, m-ai privat de dreptul constitutional la bascalie. In schimb sper sa apara userii aia cu pareri contradictorii, ca sa dam impreuna culoare acestui topic minunat, sa-l facem sa respire, ca sa zic asa.

Si da Bursule, imi plac like-urile, le savurez prin toti porii, mai ales ca, la momentele cind mi le dai, nici prin cap nu-ti trece, cit de temeinic urmeaza sa te ard, in caz ca vei formula vreo prostie. Dar sa nu-ti fie teama Bursule, deoarece vei confunda caldura rezultata din frecare cu caldura cuibului, in care te simti in siguranta
Bine, cu like-urile de la gagici stau treburile altfel. Io tot sper sa ma insor cu vreo admiratoare, bineinteles dupa ce ma cere ea cu insistenta.



PS. Topicul asta are si o alta tenta. Postarea 48 mi-a pus un nod in gît. Mai sint si alti oameni pe aici, care au reusit treaba asta. Probabil ca multi nici nu banuiesc, cita durere exista in spatele unor useri. Cu, sau fara bascalie, constat ca nu sint nici io din piatra  

djl, on 20 aprilie 2018 - 11:56, said:

de ce?
am trecut de 60 si parca nimic nu s-a schimbat
de sculat ca intotdeauna
asa ca totul e normal.

Bursul, on 03 mai 2017 - 09:30, said:

unii
altora le place anumite subiecte, vor sa schimbe idei,
eventual sa invete,
eventual sa se clarifice
eventual sa inteleaga ca sunt confuzi
ca au invatat gresit
ca exista si alte modalitati de abordare a unui subiect

Astia suntem cativa

Majoritatea sunt de alt calibru
Sunt fraierii
Sunt chibitii
Carora le place sa se bage in vorba,
de multe ori fara noima.

si sa nu uit, unii sunt angajati ai statului, ai unor agentii, ai  unor partide politice, ai unor ong-uri
si vin aici  sa trolleze, sa faca propaganda, sa induca in eroare.

vata_pa_batz, on 26 aprilie 2019 - 17:48, said:

cred c-o freci degeaba pe aici in cazul asta
tocmai m-am uitat la poll-ul despre avorturi
majoritatea sunt barbati.
noroc la barbati, poate ai noroc.

Bursul, on 03 mai 2017 - 09:30, said:

În principiu,  tuturor ne place să primim like.  
Cu datul este mai greu pentru că a da like poate fi al dracul de greu.  Uneori.   Nu implică doar să faci click pe un buton.  Te gândești la șiragul de înțelesuri pe care acel like amărât îl poate declanșa ulterior.   Poți să îți pierzi prietenii sau să-ți faci dușmani.   Poți să rănești fără să știi că o faci.   A da like poate fi la fel de greu ca și când ar trebui să votezi.
Cum să dai like unui post care îți place dar scris de către un om pe care îl detești?
Și viceversa.

Like-ul unde se duce, de fapt?
Dai like ideii exprimate în post?   Dai like felului cum a fost scris?   Sau dai like celui care l-a scris?

Îți place cum scrie cineva.  Și cum formulează și ideile.  
Dar ai o reținere să-i dai like pentru că persoana este prietenă cu unul pe care-l detești,  sau scrie niște chestii pe care alții le detestă.
Te gândești că like-ul va fi interpretat și că-ți pierzi ”prietenii”.

Grea alegere!


Postezi imagini din vacanță.  Nu musai pentru a fi apreciat,  pentru a te da mare,  a te lăuda,  a-ți hrăni vanitățile.   Pentru asemenea prostii există rețelele de socializare gen facebook & shit.

Dar în tot acest timp stai cu inima îndoită la gândul că pozele acelea vor întrista colegi/colege la care ții.  
Vor fi triști pentru că le deschizi o fereastră către o realitate virtuală.  
Îți vor da like,  se vor bucura de bucuria ta,  dar ...  

Am dat un like din eroare.   De fapt,  dau like-uri din eroare destul de frecvent.   Când forumesc pe tabletă,  fac scrool pe ecran.  Uneori,  atunci când dau cu degetul pentru a da pagina mai jos,  pun degetul pe like, sau pe quote, ori multi quote.   Dar likeul de care spuneam că l-am dat eronat a fost unul rău.   Unul care mi-a rănit un prieten. Era o discuție tâmpită, iar degetul meu netrebnic a apăsat like din eroare chiar pe postul în care autorul postului făcea niște afirmații cretine. Atât de cretine încât prietenul meu s-a șocat.   A înțepenit și cu greu, după două zile de chin, în care și-a pus întrebări existențiale,  mi-a scris și m-a întrebat dacă chiar aprob afirmațiile din acel post.   Unul urât,  hidos,  nedrept.   Un post căruia nu i-aș fi dat like niciodată,  nu pentru a-l menaja pe prietenul meu,  de dragul lui, ci pentru că venea în contradicție cu toate valorile mele despre lume și viață.   Prima reacție a fost să spun ”wtf!!!!,  cum să dau like unei astfel de prostii?  Ești cu capul?”  Dar mi-am spus că omul nu avea cum se prosti subit.  Mi-am vizualizat likeurile date și am descoperit cu oroare că așa era.  Dădusem like unei idioțenii.   L-am luat eu înapoi,  dar gustul amar mi-a rămas.  Gândul că am rănit un prieten,  chiar și fără de voie,  m-a îndurerat.   Evident că i-am explicat și poate că m-a crezut,  dar gustul amar îl am și acum,  chiar dacă a trecut timp.

Pe vremuri s-a pus problema existenței dislikeului. Lângă like să fie și opusul.
Dar administrația forumului a spus niet și așa a rămas.   Poate că ar fi fost mai bine ca totuși să existe dislike.  

Tot politică.
Te uiți cine dă like și cine dă dislike.  
Apoi ALEGI ce faci.  
Sau nu te exprimi nici pentru nici contra.

Edited by tomaso, 27 April 2019 - 10:42.

A fost o vreme când mi se spunea că-mi stric imaginea.   Cei care îmi dădeau like au amuțit.
Nu le plăcea ce scriu și,  în mod firesc,  își păstrau o rezervă. Încercau să-mi spună prin limbaj non verbal ce cred ei despre ideile exprimate în post.

Când ai o asemenea punte de trecut,  vezi care-i adevărata valoare a prieteniilor de pe net.    Partea amuzantă este că poți să devii neplăcut și dacă nu-ți urmezi prietenii.  
Rar sunt cei care te acceptă la pachet cu ideile din dotare.   Foarte rari.  

Oau, mă înfior realizând abisul minții omenești!

Pot fi momente în care cu un singur like poți face un om fericit,  sau să-l arunci în cea mai neagră genune imaginabilă a nefericirii.
Likeul nu este ceva nevinovat,  așa cum ar părea la o judecată sumară.

Uite așa, citind pe aici, ,,vezi femeia din bărbat/bărbați ", și știința spune că există treaba asta
Mai întîi, mă întreb pe mine, dacă sînt moral.
Din momentul ăla nu mă mai interesează, ce crede oareșcine, dacă, evident, și sînt moral și onest.

Nu mă obosesc eu să descopăr alambicarea logicii altora, și vaaai Doamne, să nu ofuschez" pe cineva, mai ales că este de fapt o auto ofuscare", care, de obicei, apare din educația emoțională precară, ori deranjamente la mansardă.

Sînt insensibil ?!
Ete na, cine îmi înțelege bunele intenții, este el pentru el, echilibrat.
Cine găsește nod și în iarbă, nu doar în papură, nu o să fie mulțumit vreodată, dar nu este mulțumit  pentru că nu are echilibru interior, onestitate, înțelepciune, nu că îi fac eu ceva.

Auzi tu, să fiu interpelat, că am dat un like, ,, neplăcut".
Am mai dat și eu din greșeală, dacă am văzut la timp, am șters acel like.
Daca mai sînt like ,,neconforme ", ne observate la timp, vor murii astupate de noianul de discuții noi, care le acoperă, vor murii în uitarea acumulărilor gigantice de informații, care se stratifică, ca gunoiul, dintr-o groapă de gunoi imensă.

Un ,,prieten " de online, sau un prieten, în general, de oriunde, ar trebui să fie destul de doxat, să priceapă cînd este o eroare, să fie îngăduitor și blînd.
Abia ăla este un PRIETEN.

Edited by crisstonne, 06 May 2019 - 15:03.

Debate sau arta de a discuta.

Putini sunt cei care intra pe forum pentru a discuta in contradictoriu. Si nu pentru flame, ci pentru acumulare de cunostinte sau informatii.
Majoritatea intra in discutie sa castige. Aduc argumente, au dreptate si gata.
Insa o anume categorie de useri nu sunt multumiti doar cu atat. Vor sa stie si cum se vede de pe partea cealalta.
Cateodata trebuie jucat rolul de avocat al diavolului, provoci lumea la dialog, obtii informatii. Scopul nu e de a castiga, ci de a acumula. Nu de a avea dreptate, ci de a cunoaste.
Si ce satisfactie mai mare poti avea cand in urma unor discutii mai mult sau mai putin aprinse obtii ceea ce ti-ai dorit? Chiar daca in topic nu ai avut cei mai politicosi parteneri de discutie, iar ei sarbatoresc "victoria", tu te poti retrage linistit din discutii zicand in sinea ta: Today was a good day!

Well, today was a good day!

Bursul, on 27 iunie 2019 - 23:03, said:

ce să provoci lumea pe sp când se şterg topice incomode în draci...? s-a dus vremea când făceam trafic în 2 zile pe sp cât fac alţii acu într-o lună... sp e controlată de muricani... orice e incomod trebuie suprimat...

Edited by gladioc, 27 June 2019 - 23:47.

Bursul, on 27 iunie 2019 - 23:03, said:

Always.

Tragedia forumistului: sa primeasca mai multe like-uri postul care a fost copiat de altcineva pe topicul "Posturi amuzante de pe forum" decat cel original.

De ce nici măcar nu ne punem problema de a ne abține de la comentarii defăimătoare la vederea unei postări cu care nu suntem de acord? De unde scoatem cele mai ofensatoare cuvinte din repertoriu pentru oameni care nu ne-au greșit cu nimic în viața reală sau de ce aruncăm cu atâta ură în minorități etnice, sexuale sau (ne)religioase?

Sociologul american Elizabeth Bernstein susține într-un articol publicat pe Wall Street Journal că (așa cum ne stă în firea de oameni) nu ne dăm înapoi de a prezenta online cea mai bună versiune a noastră.

Ce facem după publicarea unui comentariu defăimător? Ne lăsăm frumușel pe spate în așteptarea feedback-ul instantaneu sub formă de like-uri sau comentarii favorabile, convinși fiind că am făcut ce se cerea făcut: dreptate. (Și iată cum stima de sine personală atinge altitudini halucinante, în vreme ce stima de sine a celuilalt își vede încă un cui bătut între ochi.)

Cu alte cuvinte, suntem convinși că facem un lucru bun atunci când publicăm comentarii ofensatoare, fără să ne dăm seama, însă, că nu facem decât să perpetuăm un șir nesfârșit de umiliri care nu lasă loc unei căi de mijloc și nici unui spațiu pentru discuții.

Așa cum scrie jurnalistul Jon Ronson în cartea sa, "Umilirea publică în epoca internetului", "[…] ideologii sunt cei care câștigă și creează o scenă constantă pentru drame artificiale și stridente, în care toți sunt, fie eroi magnifici, fie răufăcători dezgustători".


Textul nu e al meu.

Edited by Bursul, 28 August 2020 - 13:44.

Bursul, on 28 august 2020 - 13:43, said:

"Homo homini lupus est", sau pe româneşte: "Omul este lup pentru om".

În asta se concentrează natura comportamentului uman. Asta a făcut ca omul să fie inamic omului şi să facă mari orori. Cel care a analizat asta cel mai mult şi mai bine, a fost Thomas Hobbes. Am luat un text al acestuia, unde spune aşa: "Când doi sau mai mulţi oameni au acelaşi scop, aceştia devin duşmani, şi fiecare caută să-l distrugă pe celălalt. Ei nu găsesc o plăcere nici în a se întovărăşi, ci fiecare aşteaptă ca celălalt să-l preţuiască la fel de mult cum se preţuieşte el însuşi, iar dispreţul sau lipsa de apreciere apare drept motiv de conflict".

Prin urmare, omul în stare naturală se comportă ca un lup cu un alt om, mai ales aici în lumea virtuală unde responsabilitatea nu e apăsătoare precum în lumea reală. Deci, în virtual, starea naturală a omului se manifestă din plin. În lumea reală, "lupimea" din om, adică latura lui "lupească" e îngrădită de cutume, legi, reguli, vecinătăţile reale ale altor oameni...care ar atrage pedepse sau dojeni reale.

La urma urmei, poate are de-a face şi cu ceva ce se cheamă empatie. Apropos, cine vorbeşte de lup...eu, lupini !

Edited by lupini, 30 August 2020 - 16:43.

 meme.jpg   224.57K   37 downloads

Va stiti care sunteti! Respect!

De azi m-am hotarat sa ma fac de ras mai tare!

 Intrebare.jpg   109.02K   33 downloads