Adolescentul, cum sa te comporti?

Va multumesc tuturor celor care mi-au raspuns.


Voi incerca sa va raspund , fiecaruia imi e destul de greu ca sunt la munca si am multa treaba, dar sper sa cuprind ideile principale..

Cu tenisii, a fost doar un exemplu, un nimic de la care pornesc discutiile.As minti sa spun ca acum are o relatie grozava cu mine (ma doare enorm s-o spun), probabil si din cauza acestor discutii interminabile, dar si pentru ca de la un timp incoace face numai ce considera el ca e bine si nu face mereu bine.


Asa este, a crescut si va creste in continuare, este un adult in devenire, dar uneori nu pot sta cu mainile-n san sa-l vad cand vad ca da cu capul de pragul de sus.

Ca si parinti si el recunoaste facand comparatie cu parintii altor colegi ca nu suntem foarte restrictivi, dar nici nu l-am lasat de capul lui.

Pana vinerea trecuta totul a fost ok, vineri seara de obicei iese cu colegii si cum stiam ca o sa iasa ca de obicei nu ne-am facut probleme. Numai ca a venit baut! In casa cum a ajuns i s-a facut rau si a vomitat, era cu taicas-o si el a trebuit sa curete, sa-l ajute sa-si revina. Era vineri seara si taicas-o curata dupa el.
Sambata, desi ii era rau, a trebuit sa vorbim. L-am restrictionat sa nu mai bea si sa nu mai fumeze, macar acasa, ca la scoala oricum  fumeaza in pauze. De baut, nu are voie nici un strop.

Sambata tot discutand am aflat ca este depresiv si dezorientat ca nu stie incotro s-o apuce cu facultatea, ca colegii s-au cam hotarat si el simte ca nu-i place sa faca nimic dar isi doreste foarte multi bani.

Am reluat aceeasi discutie , spunandu-i ca nici-un job nu e platit bine din primul an, dar ca sunt mari sanse sa aiba un salariu mai bun in anii urmatori. Dar ca cel mai important lucru este sa-si aleaga cu grija o meserie si sa-i placa !

A intrat intr-o bucla anxioasa referitoare la ce o sa faca in viitor, desi n-am discutat de ceva vreme acest aspect.
Aseara am discutat si posibilitatea sa mearga la psiholog, sa reia niste sedinte care in trecut l-au ajutat foarte mult cu aceeasi persoana.

Revenind la iesire, mai nou s-a imprietenit cu niste colegi mai mari , fete in special, si am senzatia ca si din anturajul asta nou ceva il influenteaza si nu in bine. Spun asta pentru ca s-a imbatat numai cand a iesit cu grupul nou si mi s-a confirmat ca in pauze sta numai cu colegele mai mari si fumeaza ca turcii!

N-as vrea sa intru cu bocancii in viata lui, dar nici cu mainile-n san nu pot sta, intrebarea e ce sa fac?

Daca tu nu poti sa ajungi la el, ar fi o idee sa il lasi pe sotul tau sa preia fraiele acum.
Ar fi bine sa stea el de vorba cu baiatul, sa il ajute sa identifice problemele si poate sa gaseasca si niste solutii. Cu ajutorul tau mai din umbra.

Thalia, cu regret te informez ca, la 16 ani, adolescentii nu numai ca poarta tenisi pe ger, dar si beau alcool cand ies in weekend prin oras
Desigur, e naspa sa iti vina acasa atat de afectat de alcool incat sa vomite si sa ii fie rau, trebuie sa ii explici cam care-i treaba cu bautul asta, cu alcoolul si cu creierasul lui in formare , dar in niciun caz nu o sa ai succes daca ai atitudinea asta de negare a realitatii, de panica ("nu pot sta cu mainile in san") si de pusa pe fapte mari .

Principala caracteristica a fiintelor umane e aceea ca doresc sa coopereze (e o chestie dobandita prin evolutie), deci mizeaza fara probleme pe asta si aranjeaza lucrurile in asa fel incat baiatul tau sa colaboreze cat mai lin cu voi.
Mentine regulile cu adevarat importante pentru el si scoate din ecuatie fel de fel de cerinte gen "nu purta tenisi, poarta bocanci. Nu manca snitelele goale, mananca si o capatana de broccoli".
Din ce spui aici, el e cam tot timpul in defensiva....

Edited by she_wolf, 27 January 2016 - 15:42.

she_wof, asa o fi, o spui din experienta cu copilul tau sau din experienta ta?
Poate ca s-a activat butonul de panica, ca nu l-am mai vazut beat si am gresit, recunosc ca am gresit cand i-am dat voie sa fumeze, dar n-am crezut ca o sa si bea.

Ok, o sa incerc sa scot celelalte cerinte sa nu fie presiunea prea mare pe el.

sfantu.dracu, on 21 ianuarie 2016 - 21:06, said:

...la care nu misc si-i zic ca : 1 - sa si-i ia singura si 2-nu imi place cum vorbeste cu mine, a uitat de "magic words". Am avut parte si de marete crize de istericale pe tema asta, e o drama queen in devenire (tot grupa mijlocie)

kittysor, on 27 ianuarie 2016 - 15:48, said:

Pai il las, dar cum sa vina beat acasa, sa-i adune ta-su vomitatura si sa nu reactionez? Pai ia stai asa, ca ma pierdusi si nu-nteleg?!
Si cand il intreb, el e vesnic nemultumit, vesnic suparat, vesnic tafnos! Vesnic nu-i convine nimic,orice am face
Pai de ce?
Noi,ca parinti  unde si ce suntem in ecuatia asta?

Il lasi frumusel sa vina beat acasa si NU cureti dupa el. O va face el, dimineata, cand se va trezi. Daca experienta asta nu ii ajunge, mai taie din resursele financiare... era o chestie cu sa suporte consecintele, nu sa fie pedepsit.

Cred ca trebuie sa te axezi in principal pe problemele care-i dezvolta lui anxietatea - psihologul si ceva pe orientare scolara ar fi utili. El ce vrea sa faca, ce il atrage, ce ii place ?

thalia, on 19 ianuarie 2016 - 15:09, said:

Aşa e orice adolescent la vârsta asta. Ştiu că nici eu nu eram mai diferit: în adolescenţă toţi adulţii erau proşti, numai erau deştept !

Însă, am avut şansa de un anturaj acceptabil, şi de părinţi excepţionali.

Părinţii niciodată nu m-au "interpelat" şi nici nu m-au luat la rost. În schimb, mă lua dirigintele când eram la şcoala generală, sau la liceu. Mă invitau la ei acasă pentru a sta de vorbă cu mine, "ca de la bărbat la bărbat". Mai târziu am aflat de ce se comportau aşa cu mine diriginţii: pentru că părinţii mei luaseră legătura cu ei pentru a nu mă lăsa să-mi fac de cap cum vreau eu.

Asta apreciez mult la părinţii mei: că m-au controlat indirect, aproape insesizabil pentru mine.

Edited by lupini, 27 January 2016 - 16:00.

Asta incercam sa facem, dar este greu sa ajungem la el, cu atitudinea asta. Cu taicas-o mai discuta, dar foarte greu, cu mine se poarta frumos doar daca are un interes.

thalia, on 27 ianuarie 2016 - 15:52, said:

Nu-i convine nimic si e tafnos, pentru ca e la varsta la care e normal sa fie asa, la varsta la care are un simt al justitiei exacerbat, e la varsta la care isi vede parintii cu alti ochi, nu cu ochii copilasului de pana atunci.
Si cum nici voi nu sunteti perfecti - iar el vede asta!!! - ar fi bine sa nu-i cereti nici lui sa fie perfect.

Asta cu vomatul mi se pare un nimic, ia-o ca atare si discuta cu el, nu te purta ca o sotie care vrea sa puna piciorul in prag dupa prima betie cu baietii a sotului .

Quote

Asta este egoism.
Nu trebuie sa astepti osanale si monumente ridicate in cinstea ta.
Rolul tau, unicul tau rol e sa ii fii sprijin neconditionat copilului tau. Point!

Alka10, on 27 ianuarie 2016 - 15:57, said:

Să duci un adolescent la psiholog ?

Un om merge la psiholog doar atunci când nu are pe cineva aproape care să-i dea sfaturi bune. Un psiholog face pe bani, ceea ce face un prieten apropiat, pe gratis.

Dacă un adolescent e dus la psiholog, e catastrofal. Va trăi cu spaima că vor afla prietenii şi colegii, şi-l vol lua la zeflemea !

Depinde cum abordezi problema, asta e aiureala noastra nationala cum ca psihologul trateaza doar oameni nebuni.

Si oricum inteleg ca a mai fost, nu e ceva nou :

Quote

Alka10, on 27 ianuarie 2016 - 16:06, said:

Pai, mie mi se pare asta o mare exagerare, copilul nu are probleme, parintii sunt cei care nu se descurca cu el.
Thalia nici macar nu intelege de ce la 16 ani, lui nu ii convine nimic... Si isi cere drepturile in fata unui adolescent, care se intampla sa-i fie fiu, nu un adolescent oarecare.... Vrea atentia lui, vrea intelegerea lui...
Si vrea sa il trimita la psiholog, adica ii induce copilului impresia ca e ceva in neregula cu el. Mi se pare tare aiurea.

Thalia, mai degraba du-te tu la psiholog

thalia, on 27 ianuarie 2016 - 16:00, said:

Un adolescent se simte bine doar în preajma prietenilor care sunt pe-o minte cu el.

Fiţi şi voi doi (tu cu soţul) prietenii cei mai buni ai fiului vostru ! Vorbiţi cu el despre fete ca şi când n-aţi fi părinţii lui. Mergeţi la o bere...2...3.

Mergeţi pe oriunde merg adolesecenţii. Redeveniţi adolescenţi, pentru a deveni cei mai buni prieteni ai fiului vostru.

she-wolf , te-am intrebat si te mai intreb o data, le zici frumos, spui din experienta cu copilul tau?
Sincer,nu cred.

Toate par extrem de frumos si de usor de rezolvat in teorie, in practica nu e asa si stii de ce, ca vii obosit il vezi ca e ciufut si il intrebi "ce faci? cum a fost azi? si el te repede "lasa-ma-n pace!"

Nu astept osanele, sa fim seriosi, dar nu pot sta cu mainile-n san vazandu-l ca se duce pe o panta.

Bun, nu sunt absurda, si-a facut botezul , s-a facut praf o data, dar a doua oara? De ce?
Bun, s-a facut praf si doua oara, dar daca nu se opreste aici si maine incearca altceva

L-am rugat frumos sa nu mai fumeze in casa, in camera lui. A promis ca se opreste. De dimineaza, ce zici, fum de tigara in camera lui.
Breaking rules.

Quote

..asta nu l-ar umple de ridicol in fata colegilor lui ? Teoria e buna, practica ne omoara...

@ Thalia : el incearca sa-si demonstreze independenta, cam la fel ca la 4 ani, cand fi-mea urla ca vrea doar desert, nu si mancare. De voi, ca parinti, depinde sa setati limitele. Fumeaza in casa ? Ii ia taica-su tigarile, ii taiati baniid e tigari etc. Cand sunteti cu totii odihniti (nu seara cand toata lumea  e nervoasa), stati la masa sii ii explicati frumusel regulile casei. Le incalca, isi asuma consecintele. Calm, fara "strigaturi".

she-wolf Nu il trimite nimeni cu forta la psiholog si Nu m-ar deranja sa merg la psiholog, daca as stii ca asta imi rezolva problemele cu el.
A mai mers si in trecut la psiholog caci au fost probleme si in trecut. Atunci se mutase la alta scoala si suferea ca nu-l baga nici un coleg in seama, ca asa se intampla, era nou si se comporta unii cu altii de parca-s ciumati.
A mers la psiholog si dupa juma de an, era bine si isi facuse si prieteni.

Alka10, on 27 ianuarie 2016 - 16:16, said:

Dacă mama lui arată ca în poza de la profil...tu cum ai reacţiona, colegul lui fiind ?

Dacă părinţii se dau pe mintea copiilor, într-un grup în care sunt prezenţi colegii copiilor lor, aceştia vor aprecia mult situaţia.

Edited by lupini, 27 January 2016 - 16:20.