Adolescentul, cum sa te comporti?

si inca ceva : tine cont de faptul ca aceste schimbari de dispozitie tin de cele mai multe ori de schimbarile hormonale prin care trece organismul unui adolescent.
e oarecum de inteles, pana la un anumit punct,  sa se comporte asa, pentru ca el considera ca nu s-a schimbat deloc, ci doar ca voi parintii ati devenit de neinteles, exagerat de pretentiosi sau protectori. cu alte cuvinte e posibil sa nu constientizeze pe deplin ca a devenit un "nesuferit". si de aceea nu face mai nimic pentru a deveni o prezenta mai agreabila, sa fie mai optimist, intelegator, samd.
e ca si cum in perioada asta a adolescentei ar fi sub influenta unor "medicamente" care ii schimba comportamentul. si nu realizeaza ca el s-a schimbat si voi nu (prea).

Cauta un psihiatru care sa ii prescrie Prozac si o sa fie cuminte si docil.

Patrulescu, on 19 ianuarie 2016 - 16:43, said:

Asa faci d-ta cu copii dumitale sau cum?

Prien, on 19 ianuarie 2016 - 16:16, said:

Nu m-as fi bagat, dar am vazut ca Thalia a dat like postarii asteia, care, dupa parerea mea, contine sfaturi groaznic de proaste, sfaturi care, nu numai ca nu vor imbunatati relatia cu un adolescent, ci o vor inrautati si mai tare.

Thalia, te alinti Fiul tau este foarte, dar foarte ok, atata timp cat plangerile tale sunt ca merge in tenisi pe ger (vai, ce nenorocire, or sa-i inghete destele de la picioare ), nu isi arunca la timp  mucurile de tigari  si are "mizerie" in camera. Wow!

Regula de baza e simpla: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.

Daca tu ai uita repetat (adolescenta fiind!!!! - e foarte important amanuntul) sa arunci mucurile de la tigari, ti-ar placea sa vina cineva si sa ti le rastoarne peste asternuturi? Ce-i prostia asta?
Ii zici pana te plictisesti sa le arunce, ii explici de ce tii tu neparat sa le arunce, iar daca nu, le arunci tu, nu s-o face gaura-n cer de la atata efort.

Sau, ti=ar placea sa fii una-doua amenintata ca esti gonita din casa, pentru niste chestii absolut fara importanta?
Cred ca nu.

Fiul tau e in schimbare, trece prin modificari care ii afecteaza mult comportamentul si, in principal, atata timp cat nu iti face probleme mari (si, din ce povestesti, nu iti face!), fii rabdatoare si incearca sa il intelegi.
Desigur ca ai si tu rabdarea ta, desigur ca o sa va tot certati, dar mi se pare o mare greseala sa faci fata de el gesturi umilitoare (sa-i versi gunoiul in pat bleah sau altele de genul) sau sa il ameninti prosteste cu chestii pe care stii si stie ca nu le vei face.

Atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, te va aprecia si ii vei fi de ajutor, daca esti binevoitoare si intelegatoare (de astfel de mama are nevoie), nu daca te porti isteric.


P.S. Daca are timp de pierdut, sa faca un sport. Il dezvolta si mental, nu numai fizic.

P.S. 2 Sa nu-l mai duca taica-so la scoala, e ditai galiganu' .

P.S.3 Nu-l mai zoriti dimineata, nu e treaba voastra daca intarzie. Nu ii va conveni sa faca absente si sa piarda prima ora. Se va invata sa-si dramuiasca timpul singur. Ar cam fi cazul.

Quote

...daca tatal meu ar fi procedat asa cu mine cred ca l-as fi urât toata viata .

Edited by Acrisios, 19 January 2016 - 17:05.

Acrisios, on 19 ianuarie 2016 - 17:04, said:

Nu e tocmai de urat, dar nici de respectat...

she_wolf, nu stiu cati ani are copilul tau , dar crede-ma ca ajungi sa ti se ia sa repeti si sa tot repeti la nesfarsit si sa ai aceleasi discutii!

Asa este, nu imi face probleme mari si ii multumesc lui si lui Dumnezeu pentru asta! Dar sunt lucrurile marunte de care intr-o casa te lovesti, de la curatenia in camera pana la mersul in tenisi pe ger sau ploaie. Nu-l dadacim, dar inca e de datoria mea ca mama sa ii arat drumul corect.

Ei au impresia, cum bine spunea cineva mai devreme, ca le stiu pe toate si ca noi suntem prosti, dar din pacate e tocmai invers si fara sa-l jignesc.
Pentru ca mor de ciuda cand vad ca stinge tigara in servetele si cand stiu ca poti ramane fara o casa si cu un credit enorm in spare din cauza unei tigare. El nu se gandeste la asta, eu si tacsu da!
Si ma gandesc in primul rand ca nu e ok sa fumezi in camera in care dormi, ca tot fumul de tigare , reziduri le inhalezi si nu e sanatos.
Zi-mi cum sa nu ma gandesc ca mama la asta?!

Am mai spus-o si recunosc ca problema e si la mine, ca nu mai am rabdare /nervi si  ma ratoiesc la el cand vad ca le face pe dos.

Inca avem probleme cu mancarea, nu mananca orice, legume nici atat, carne cat cuprinde , iar analizele nu au iesit ok ultima data, din cauza acidului uric. Iarasi cu mancarea avem discutii pentru ca nu mananca ceea ce gatesc, uneori vrea tampenii, iar eu sunt impotriva. Stiu e mare, dar uite mancatul prostiilor are consecinte.

Cu sportul, merge din doi in doi, o data ca zice ca nu are timp si uneori nici chef. Nu m-am bagat, cand a vrut s-a dus fara probleme.
Cu dusu la scoala, n-avem cum, unu tre sa-l duca ca stam in afara Buc asa ca musai sa merem impreuna!

thalia, on 19 ianuarie 2016 - 17:16, said:

Ehe... Pe mine mama ma servea afara la fumat. Ce daca erau -15 grade afara? Iti este a fuma? Te imbraci bine si servesti frumos tigara in fata usii. Nu m-a lasat sa fumez nici macar in bucatarie.

Quote

Sunt anii cei mai complicati, sunt ultimii in care il ai langa tine, nu dureaza o vesnicie, asa ca bine ai face sa ai rabdare . Totusi, ai unul, nu 5...

In rest, citeste pe-aici si alege ce crezi tu ca e mai bine si mai ales de folos pe termen lung. Bafta!

mai tii minte etapa lui NU?

thalia, on 19 ianuarie 2016 - 17:16, said:

adolescentii nu realizeaza pericolul din multe situatii de zi cu zi pentru ca al lor creieras inca nu e maturizat / dezvoltat complet.

detalii aici : http://paginadepsiho...rea-creierului/
https://www.ted.com/...ain?language=ro

"Creierul emoțional
Adolescenții adesea utilizează cuvântul dramă pentru a descrie ceea ce ei simt. Persoanele care interacționează cu adolescenții pot să promoveze mai multă înțelegere și o comunicare eficientă dacă înțeleg cu adevărat cum funcționează creierul în această etapă a vieții. Adolescenții procesează informația diferit față de adulți. În timp ce adulții se folosesc, cel mai frecvent, de lobul prefrontal pentru a răspunde la diferite situații, adolescenții răspund cel mai adesea prin intermediul amigdalei; care este responsabilă de răspunsurile emoționale. Ceea ce înseamnă că adolescenții sunt mult mai predispuși, în comparație cu adulții să răspundă emoțional la o situație. Deseori adolescenții întâmpină dificultăți în identificarea cuvintelor potrivite pentru exprimarea propriilor emoții. Această procesarea a informațiilor preponderent prin amigdală, face ca adolescenții să răspundă (reacționeze) mult mai rapid fără a analiza posibilele consecințe ale propriilor acțiuni. Odată cu înaintarea în vârstă adolescenții învață să citească emoțiile altora, dar adesea eșuează în decodificarea corectă a acestor emoții. De exemplu, adesea confundă tristețea cu furia.
Creierul aflat în dezvoltare, la adolescenți, manifestă o vulnerabilitate crescută la stres, și în situațiile cu un nivel crescut de emotivitate adesea vor reacționa exagerat. Aceștia sunt predispuși să testeze limitele și să încalce regulile. Se implică ușor în plâns sau comportamente de furie fără un motiv anume. Odată cu maturarea creierului, adolescenții vor opera tot mai des cu partea de cortex, acolo unde are loc rațiunea și judecata."

Unele persoane fac abstractie de faptul ca nu toti avem talente pedagogice. Multi indica sa discuti cu copilul , sa ii explici , bla-bla-bla . OK, exista persoane calificate sau pur si simplu abile , cu o diplomatie peste medie , care reusesc in general sa isi vada scopurile indeplinite , cu vorba buna. Dar ....ce facem cu parintii normali ? Aia normalii , cu servici , care nu au timp sa studieze metode elevate de recuperat autoritatea ? Ei bine , astia ultimii reprezinta majoritatea . Sunt convins ca nu este cazul de fata , dar ce faci cu un parinte prost ? Ala care are idei [putine si fixe ?
Vedeti voi , adolescentul isi formeaza personalitatea. Este o perioada complicata in viata lui . In primul rand , la modul ideal , parintii ar tebui sa ii acorde timpul necesar depistarii derapajelor. Dar , asta la modul ideal. In realitate , parintii sunt fericiti daca pot castiga cat sa plateasca facturile si sa ii dea banii de buzunar necesari mersului la scoala.
Pe mine , strict in cazul de fata , m-ati pierdut la faltul ca ii permiteti sa fumeze . Clar sunteti inconstienti. Aici nu se negociaza. Parintele poate fuma , este matur , format , o face pe banii lui , pe sanatatea lui si pe prostia lui . Copilul , adolescentul ....nu are voie nici sa treaca pe strada unde acum 5 ani a fumat un prost . Este o crima sa permiti copilului tau sa fumeze . O eroare cumplita , trecuta mult prea usor cu vederea . Aici este o mare ruptura. Lucrurile au devenit negociabile. Adica ...bine , fumeaza , ca esti adolescent ( toti fumatorii stiti ce tampenie este fumatul , dar dependenta nu va permite sa va lasati ) . Aici intervenim cu alte acuze . Nu va puteti lasa , nu aveti vointa necesara ....dar vreti sa va impuneti vonta unui adolescent rebe . Nu sesizati ridicolul ? Eu i-as rupe capul daca l-as vedea cu tigara in gura . Dar , societatea asta degenerata si bolnava accepta usor asemenea nenorociri . O face prin mimetism ...prin imitatie. Daca la altii merge ...merge si la noi . Voi nu mai ganditi deloc cu propriile minti ? Tigara este un drog . O dependenta scumpa si proasta .
Copilul are o scuza in aceasta situatie. E prost , ca toti asemeni lui. I se pare o chestie "tare" sa isi otraveasca plamanii de tanar .  Dar parintii , ce scuza au ca ii permit ?
Draga thalia , aveti de rezolvat probleme mai grave decat razvratirea copilului .

Adolescenta e o varsta a rebeliunii si a cautarii de sine , de intimitate , in care se pune unele dintre ultimele caramizi pentru cladirea caracterului . Un adolescent daca vrea sa fumeze , fumeaza , gaseste la bucata , face cheta cu prietenii , se descurca . Nu numai ca o sa fumeze pe la toate colturile jegoase de bloc (am vazut destui) , dar o sa va si vada ca pe o persoana de care tre' sa se fereasca . Nu vorbeste cu dv pentru ca ii e frica de reactie , ca o sa transformati un simplu banc intr-o morala plictisitoare din care oricum nu va retine nimic , sau povestete o intamplare amuzanta / interesanta din clasa ( ptr mintea lui) si la putin timp : " vezi ca ies afara cu x si cu y . - vai , cu derbedeii aia ?! " . Faceti sa se simta confortabil in prezenta dv , spuneti niste bancuri sau povesti interesante din adolescenta . Duritatea si drasticismul nu prea ajuta , el oricum e retras fata de dv , cu chestii de genul o sa inchideti si ultimele porti prin care puteati sa va apropiati . Frica nu o sa il faca neaparat sa asculte si sa isi repare greselile , ci sa ascunda note , intamplari , probleme , frustrari (am vazut destui ). Unii adolescenti chiar sunt in stare sa plece de acasa , de fapt numarul celor care fug de acasa e destul de mare (am vazut destui) aici in tara pentru ca sunt destui comunisti cu lozinci de genul : " eu te-am facut eu te omor" sau " casa mea , regulile mele " , de altfel deloc prietenoase .

Edited by VladBtz, 19 January 2016 - 18:16.

thalia, on 19 ianuarie 2016 - 17:16, said:

Al meu are 14 și încep să-i dea penele Am avut anul trecut o perioadă în care începuse să se comporte ca al tău: tot ce îi spuneam era enervant sau greșit, indiferent despre ce era vorba: fete, prieteni, cum se îmbrăca... orice.

Până n-am renunțat la tonul ridicat n-am reușit să mă înțeleg cu el. Și în plus, la sfatul unei prietene psiholog, am început să-i spun cum mi-ar plăcea să facă, nu că nu e bine ce vrea. Deci i-am lăsat drept de alegere, dacă n-a vrut să se îmbrace cum am considerat eu că era potrivit l-am lăsat să meargă cum a vrut (asta apropo de tenisi). Și am fost mulțumiți amândoi - el de mine și eu tot de mine, că am reușit să mă abțin   Acum e ok.

Eu cred că dacă nu te schimbi tu n-are cum să se schimbe nici el. Și în plus, corectă observația cu fumatul: să îi permiți asta dar să îi comentezi la cum se îmbracă e puțin cam ciudat. Pari excesiv de restrictivă și de permisivă în același timp, ceea ce e posibil să-i creeze confuzie deci îți pierzi din credibilitate, din autoritate...
Dacă îl consideri destul de mare ca să fumeze ar trebui să fii la fel și în privința celorlalte ''drepturi'': ce mănâncă, cum se-mbracă etc. Pari puțin cam dominatoare iar asta îl face să ți se opună și când, dacă n-ați avea relația asta tensionată, probabil n-ar face-o.

Edited by althea, 19 January 2016 - 18:25.

Pana la urma stiti cum e cu fluviile iesite din matca?Nu le blochezi,le dirijezi pe unde vrei.Cine vrea sa inteleaga intelege.

16 ani si fumeaza, pe banii tai cel mai probabil, in casa si unde vrea muschiul lui?  Din cand in cand merge la o berica cu bajetii tot pe banii tai? Si tot el are bazdaci?

Rezolvi problema simplu, la vara sa-si gaseasca un loc de munca, in 3 luni sa stranga bani sa-i ajunga pentru tot anul, sa vezi cum  o sa aprecieze dupa 3 luni de munca tot ce faci pentru el.

Inseamna ca eu eram prost ca fumam pe banii mei in adolescenta ...

thalia, ma bag si eu in seama din postura omului care nu are copii dar nu a uitat chiar de tot manifestarile adolescentei ().
Mi se pare ca de fapt tie ti-e greu sa il lasi (mai) liber acum, il sufoci, nu ii dai posibilitatea sa isi asume propriile decizii si sa acumuleze si experiente proaste in procesul asta. Probabil ca si eu as fi reactionat la fel in locul lui.
Tu il tratezi in continuare ca pe un copil care are nevoie de mami si tati (nu o spun in sensul rau, e clar ca esti un parinte bun de vreme ce ti-ai pus problemele astea) cand de fapt in mod sigur ar vrea sa il tratezi ca pe un tanar adult.
Ce crezi ca s-ar fi intamplat daca l-ai fi lasat sa mearga la scoala in tenisi? In cel mai rau caz s-ar fi ales cu o raceala si cu invatatura de minte. Faptul ca nu i-ai interzis sa iasa in oras e semn ca nu esti 'control freak' dar nici nu e bine ca l-ai lasat sa fumeze oricand, oricum. Poate nu ar fi chiar asa rau sa ii trasezi niste limite. De ex 'fumezi, dar iesi pe balcon/in fata casei'. Asa nici nu iti subminezi autoritatea dar nici nu te pui in postura de 'nu ma intereseaza ce vrei tu, faci cum iti zic eu'. Trebuie sa gasesti cumva calea de mijloc.

Iti recomand si eu ce s-a zis si mai sus: da-i lui posibilitatea de a isi lua propriile decizii, dar traseaza si niste limite in acelasi timp

@JurasikMan: fumatul nu e cel mai rau lucru pe care il poate face un adolescent. Oricum nu are cum sa ii interzica sa faca asta cata vreme la scoala/in oras fumeaza. Daca aplici metoda ta, cu ruptul capului, nu o sa faci decat sa il frustrezi si sa il impulsionezi sa fumeze si mai mult doar ca sa isi demonstreze si lui si tie ca face cum/ce vrea. In plus o sa isi piarda si increderea in tine.
Da, pe termen lung, e un obicei prost si costisitor (si material si dpdv al sanatatii).

@Prien: ce pot sa zic, ai dat exemplul clasic de 'eu te-am facut, eu te omor'. Nu conteza ce ai facut tu la servici si ce probleme ai acolo. Nu iti versi nervii pe copil, el nu are nicio vina. In loc sa ii explici cu ce a gresit, i-ai taiat macaroana si pa. Esti un bun exemplu de asa nu.