Nesimtirea celor cu credit in franci elvetieni

degeaba, la noi nu vor creditacii, ei vor si la cursul de atunci, dat daca le zici de dobanda la lei de atunci, parca le zici de uciga'l'toaca, ei vor lei la curs istoric, dar cu dobanda de la creditul in franci.

http://www.bursa.ro/...col=262706.html

Împrumutaţii în CHF contrazic vehement Banca Naţională
BURSA 27.02.2015/ EMILIA OLESCU

Un proces impotriva Pireus bank a fost castigat si banca obligata sa inghete cursul la data acordarii creditului si sa recalculeze ratele. Stie cineva de pe aici sa dezvolte subiectul?

interesant. unde ai citit asta?

Este vorba de decizia Tribunalului Gorj dec 209/2015 18.05.2015

conu71, on 19 mai 2015 - 09:36, said:

Uite aici:
http://www.curieruln...arii creditului

neamanole, on 19 mai 2015 - 09:26, said:

În general, genul ăsta de procese, ajung la curți superioare și deseori, acolo, clienții pierd.
Băncile rareori se "laudă" cu asta din rațiuni de marketing, de percepție, să nu irite publicul.

Ideea e că spețele astea forțează economia în ansamblu să tindă către o monedă unică.

Atâta timp cât piața valutară este o mare nebuloasă pt cetățeanul de rând, el neputând participa direct (doar prin interpuși care sunt băncile), cum este la bursa de valori spre exemplu, dpdv etic, dpmdv, decizia tribunalului este corectă.
Deja există suficiente indicii cum că piața valutară a fost manipulată fraudulos pe LIBOR în trecut.
Sunt absolut sigur că și în Ro indicii ăștia sunt elastici și se trag de ei cum au chef unii, în esență fiind un jaf la drumul mare.

Dacă lucrurile ar fi transparente și corecte, doar în condițiile astea, decizia tribunalului pe speța de la Gorj ar fi un mare abuz.

Romania fiind la periferia Sistemului Mondial Modern, o semicolonie, sunt permise/ tolerate multe chestii.

Ideea e, cea mai mare fraudă în privința acestor credite în CHF, este cu totul alta decât pare.

În realitate, dacă mă refer la marea majoritatea a acestor credite, scriptic, pe contracte în CHF, în realitate au fost tot în EURO (majoritatea) sau LEI (o parte mai mică).
Marea majoritate a celor care au făcut credite în CHF au primit acești bani în contul A de unde au fost convertiți în EURO sau LEI și mutați în contul B și din acest cont s-a făcut plata către vânzător în contul C în EURO sau LEI.
În realitate acești CHF nu au existat.
Practic, băncile dețineau în trezorerii o sumă mică de CHF ca și rezervă în situația în care apare un țăcănit de vânzător care chiar vrea CHF, să aibă ce să-i dea.
Aceleași buffer de CHF a fost folosit la mii de credite în CHF, ca și măsură de precauție dar plățile efectiv s-au făcut în EURO sau LEI.
Practic, marea majoritate a vânzătorilor de case nu au primit niciodată CHF în conturi.
Or fi și excepții dar sunt foarte puține.

Dacă erai bancă și aveai 1 Milion de CHF în trezorerie, cu acest milion s-au dat credite de zeci de milioane, sute de milioane de CHF.
CHFul nu avea nevoie de acoperire în cash pt că nimic nu-i vroia.
Erau doar o monedă cârtiță pt. a-l ajuta pe cumpărător să se încadreze legal la o suma dorită în euro sau lei.

Ciudat e că nimeni, în special autoritatea, cum ar fi BNRul, tace mâlc.

Edited by paradigmatic, 19 May 2015 - 12:25.

pai e vina bnr-ului

Da, bnr e vinovata principala.Atunci când împrumutatul a cerut credit in lei sau euro, banca nu a putut sa-i dea ptr ca, conform normelor impuse de bnr, nu se incadra. Deci bnr a intervenit intre parti, influentand actul comercial.De ce acum nu intervine ptr a repara situatia, spunând ca nu poate interveni intr-un contract intre doua parti, pai cum a intervenit la acordare? Pai ori intervii, ori nu intervii

mai este ceva...in filmul the queen of versaille, facut ca un documentar, este un caz real, personajul principal (care e dealtfel f bogat) are un credit ipotecar de cateva milioane pe care nu il mai poate plati; merge asadar la banca si discuta, astia nici nu vor sa auda de ceva reesalonari, resturcturari, etc; ii scot proprietatea la licitatie; el vorneste atunci cu un prieten sa participe la licitatie si sa ii dea el bani ulterior; asa ca tipul isi rascumpara proprietatea cu 30% din valoare si ajunge sa se intrebe: cine I-a mai angajat si pe tampitii astia in banci?
se pot gasi solutii, problema este ca daca restructurezi unuia, sar toti sa le restructurezi, inclusiv cei buni-platnici.,..cine sunt deci fraierii?

Edited by Xenon2006, 19 May 2015 - 12:54.

Poate nu au existat fizic in banca dar imi imaginez ca banca are si ea deschisa o linie de credit pe CHF cu ceva banca elvetiana, altfel nu ar fi avut cum sa dea la CHF dobanzi mai mici decat la euro, nu?

paradigmatic, on 19 mai 2015 - 12:22, said:

pai tu ai impresia ca pentru clientii care iau credite in lei sau euro banca are cash toti banii aia???
nu, soc si groaza, nici pe aia nu ii are, doar plimba niste cifre dintr-un cont in altul.  cash au sume minuscule, ca se mai trezeste cate unul ca vrea cash sa-si ia tembelizor sau mai stiu eu ce.

asta e fundamentul sistemului bancar, bnr nu are la ce sa intervina.

Edited by slai, 19 May 2015 - 13:04.

slai, on 19 mai 2015 - 13:02, said:

Cam are sau cel puțin are o foarte mare parte din ei.
În economia românească se lucrează cu euro sau lei în cash în special în zona de tranzacții imobiliare.
Mă rog, azi există niște limite dar în trecut nu existau.
Dacă spre exemplu, A își vinde apartamentul lui B care la rândul lui face credit în euro sau lei ca să-i plătească lui A, A la rândul lui cumpără o altă proprietate, spre exemplu un teren, o casă sau un alt apartament mai mare dar îl plătește cu cash.
Scoate sau se scoteau acei euro sau lei în cash de la bancă și cu sacoșica te duceai la notar pt următoarea tranzacție.

În cazul CHF nu a fost așa pt. că aici se făcea reconversia imediat.
CHFul erau doar un pretext legal de a te încadra la un anumit credit dar vânzătorul primea tot euro sau lei.
CHFul nu a fost și nu este monedă de tranzacționare în economia reală, cea de la nivelul străzii.

Ar fi interesant să existe un raport al BNR sau al INS al retragerilor de euro cash de la ghișeul băncii.
Teoretic, aceste ieșiri în cash ar trebuie să poată fi contabilizate foarte precis.
Băncile raportează către BNR aceste ieșiri și doar BNR ca și arbitru poate ști sumele astea pe ani.
Pe CHF nu au exista ieșiri pe cash sau dacă au existat erau insignifiante.
Foarte puțini au folosit CHF în tranzacția efectivă între cumpărător și vânzător.

Edited by paradigmatic, 19 May 2015 - 13:47.

Atunci ,daca nu are bnr la ce sa nu intervina, de ce a intervenit intre imprumutat si banca la acordarea creditului? Erau 2 parti,  se incheia un contract, se respecta sau nu de catre una din parti, urmau consecinte legale , ca si in celelalte tipuri de contracte comerciale etc. Omul venea, cerea o suma de bani in euro sau ron, indiferent de cat avea salariul, daca banca vroia sa-i dea ii dadea, daca nu, nu, daca omul nu platea , banca ii lua casa sau mai stiu eu ce, treaba lor.Asa, bnr nu a dat voie bancii sa acorde suma ceruta de om in ron sau euro, cele doua parti au ocolit asta gasind varianta cu franci, si omul a luat acea suma de care avea nevoie, dar s-a dus definitiv la vale datorita cresterii enorme a chf.Deci, cine l-a bagat pe om in cofa?raspuns clar=bnr.Atunci bnr sa rezolve problema asta, care a devenit o problema sociala importanta, sunt totusi sute de mii de oameni afectati

Alteran, on 19 mai 2015 - 12:59, said:

Are ceva CHF în cash dar e o cantitate f mică.
Practic nu era necesar cashul pt. că nimeni nu-l dorea.
Doar creditele s-au făcut în CHF, plățile se făceau în euro sau lei după reconversia imediată, în aceeași zi sau chiar în aceeași oră.

neamanole, on 19 mai 2015 - 13:48, said:

Din ce am înțeles din polemicile din 2014 de prin presă e că BNRul nu s-a putut opune creditării în CHF.
Ceva legat de UE, legislație, circulația liberă a capitalului, etc..nu mai știu detalii.
Ce putea face BNRul era să limiteze și mai mult gradul de îndatorare la EURO sau LEI și chiar dacă s-ar fi făcut credite în CHF cu reconversie instant, oricum sumele ar fi fost mai mici.

Ideea nu e asta totuși.
Ideea e că băncile, deși au contracte de credit în CHF, ele au dat EURO sau LEI către clienți.
Nu văd o problemă de morală în a face reconversia creditului în CHF de la data respectivă (2006-2008) în EURO sau LEI, exact în moneda aleasă de client pt a face plata către vânzător.
În fond, de moneda respectivă s-a lipsit banca, nu de CHF.

Tocmai, ca este irelevant in ce moneda ti s-a platit suma la momentul ala, important este mecanismul prin care iti este finanta creditarea, in cazul de fata rata la CHF plus marja bancii, dovada ca tu ai de dat bancii inapoi CHF, nu euro, nu lei, nu altceva pentru ca si banca are de dat mai departe CHF, nu euro, nu lei, nu altceva.