Povești profesionale

Nu am văzut alt topic care să abordeze aceasta temă așa că îl propun eu : cum ați ajuns programatori? (liceu/facultate urmată;cum v-ati descoperit pasiunea-> experiențe interesante;etc)

Programat acasa pe un CIP incepand cu 1989 (la vreo 4 ani).

WishShadow, on 20 august 2020 - 21:45, said:

In primul rand nu suntem pe cafenea.
puteti povesti "din memoria volatila" aici
https://forum.softpe...iitorul-vostru/


Multumesc.

am programat intr-un garaj... oh, wait...

si cei care nu-s programatori?

Sunt rugati sa ia notite.

Skyrim mods si experimente in source engine.

MarianG, on 21 august 2020 - 08:39, said:

crezi ca sunt chestii asa interesante pt cei care au o viata?

Ce importanta are ce cred eu ?
Eu v-am rugat o chestie ca sa nu fiu marlan si sa spun "sa se abtina".

ok. suntem chit. peace.

Înainte să spun ce am făcut eu, țin să precizez că a fost un drum lung și greu.
Am făcut multe greșeli pe parcurs și nu reprezintă nicidecum un model de urmat.

Acestea fiind spuse iată ce s-a întâmplat în cazul meu:

La finalul clasei a 8-a mi-a fost clar că trebuie să îmi aleg o meserie.

Pe atunci citeam revista Level și îmi plăcea mult să mă joc pe calculator.
Din păcate calculatorul meu era cam vechi, iar jocurile noi cam scârțâiau chiar și pe setari minime.
În plus împărțeam calculatorul cu părinții, deci nu puteam să mă joc cât aș fi vrut.

Când le-am spus că îmi doresc un calculator mai bun, mi-au spus că nu au destui bani.
Nu știu dacă mi-au spus adevărul sau nu, dar am rămas cu o frustrare super mare.
Nu puteam să le cer să cheltuie bani pentru o jucărie, dar eram hotărât că lucrurile se vor schimba, iar într-o zi îmi voi permite astfel de jucării.

Am decis că cel mai important lucru pentru mine când vine vorba de lucru este salariul.
Am început să analizez și mi-am dat seama că programarea este singurul domeniu unde chiar pot să câștig mulți bani relativ repede.

Așa că lucrurile au fost clare: voi deveni programator.
Pe vremea aceea credeam că am nevoie de liceu de mate info și de facultate în domeniu. Din fericire aveam note mari așa că intrarea la liceu nu a fost o problemă.

Credeam că alesesem bine liceul deoarece văzusem că intrarea era plină de diplome la olimpiade naționale și auzisem că sunt mulți pasionați de informatică care studiază acolo.

Primele săptămâni de școală mi-au demostrat că m-am înșelat grav...

Aveam teme peste teme, profesori severi la biologie, chimie, geografie, română și logică. Mi se părea că nu am timp nici măcar de teme și că la informatică și la matematică nu prea înțeleg.

Totuși vedeam că lucrurile predate sunt inutile și că faptul că știu despre nu știu ce proteine dubioase nu mă va ajuta la nimic.
Așa că am decis să mă concentrez 100% pe programare.
Lucrurile mergeau greu și de multe ori nu înțelegeam. Totuși zi de zi mă grăbeam să ajung acasă și stăteam ore în șir rezolvând probleme.
De cele mai multe ori mă prindea seara, dar preferam să fac asta în loc să învăț la biologie.

După ce am terminat problemele din culegerea de la clasă profesoara ne-a dat niște probleme de olimpiadă.
În fiecare zi mă uitam la ele ca mâța în calendar. Când era timp, ne arăta la școală cum să le rezolvăm, dar de cele mai multe ori nu înțelegeam soluțiile sau când ajungeam acasă și le implementam, nu păreau să meargă.

Totuși printr-un mare noroc m-am calificat la olimpiada națională de informatică.
În prima zi de concurs am luat 0 puncte, dar am aflat ceva foarte important. Toți cei care avuseseră rezultate bune nu se pregăteau cu profesoara de la clasă.

În schimb fie luau meditații, fie se pregăteau cu elevi din anii mai mari. Am observat o regulă: cu cat era cineva mai sus în clasament, cu atât avea profesori mai buni de la care lua ore.

Așa că m-am pus pe căutat și am găsit un student care fusese în lotul național de informatică cu care am început să mă pregătesc.
Am continuat să lucrez la fel de serios, iar în anul următor am luat mențiune și medalie de argint.

De aici lucrurile au mers în linie dreaptă: pe măsură ce devenam mai bun, îmi găseam profesori mai buni.
În plus, mă împrieteneam și cu alți olimpici, iar lucrul acesta avea să mă ajute mult în continuare.

Din acest punct aveam cv-ul suficient de bun și nu am avut niciodată probleme de a fi chemat la un interviu pentru o poziție de programator.

Bănuiesc că după liceu a venit și facultatea tot pe aceeași linie

Oricum, felicitări, e un exemplu pozitiv de se poate ��

Edited by MarianG, 25 August 2020 - 20:26.
se poate si fara quote de un kilometru, mai ales ca postul este o pozitie mai sus

petru_trimbitas, on 24 august 2020 - 18:32, said:

Pot confirma, frustrarea cauzata de lipsuri poate impinge foarte mult un copil/tanar, daca este directionata constructiv, si copilul este deja educat sa lucreze mult.

WishShadow, on 20 august 2020 - 21:45, said:

Indirect am descoperit-o. Eram pasionat de aviatie (colectii carti, reviste, machete - nu era net pe atunci). Si prin cls. a XI-a am decis sa interceptez convorbirile turn-avion. Asa ca am recitit electricitatea de la fizica cu alti ochi (mult mai captivanta cand esti impins de un interes), am mers la biblioteca dupa carti de electronica, scheme receptoare, emitatoare si tot tacamul. Dupa vreun an de teste si studiu am reusit sa modific un radio comercial pe frecventele dorite. Insa o data ce mi-am atins scopul nu mai era interesant dar am ramas din povestea asta si cu notiuni de electronica digitala ce m-au facut sa inteleg ca mai departe zona de interes/necunoscuta pentru mine nu e hard ci soft. Asa ca la facultate stiam unde sa merg dar nu aveam experienta programarii decat vag in HC si Basic iar bazele meseriei mi le-am insusit in facultate.

Credeți că s-au schimbat multe de atunci în facultate? (dpdv al programei) sau bazele de atunci pot fi la fel de eficiente și acum pentru a te introduce în domeniu?

Și încă o curiozitate, electronica și informatica au tangente destul de mari? V-ati fi descurcat la fel de bine fără noțiunile acumulate în electronică?

Edited by MarianG, 25 August 2020 - 20:26.
quote

Principiile nu s-au schimbat, doar tehnologiile-s mai actuale. Insa nu faci facultatea pt. un instrument, acesta se schimba in viata profesionala, citesti manualul tehnic si intelegi noutatea insa elementele fundamentale te ajuta sa acumulezi noul. Iar aceasta meserie mereu te pune la studiu, trebuie sa tii pasul cu vremurile dar acest lucru nu pare o corvoada atat timp cand iti doresti asta. Strict de la scoala doar iti iei zborul, nu devii mare meserias dar acela e momentul cand tu esti stapan pe deciziile tale si-ti ghidezi traseul profesional.

Programarea cu ajutorul unui API oferit de un sistem de operare nu-ti solicita cunostinte hardware. Exista in sfera aplicatiilor si segmente unde-i nevoie dar procentual nu-i mare piata ca in primul caz, sunt ocupate de ingineri pe domeniile lor.

Vad ca e un trend sa se povesteasca cu nostalgie inceputurile in programare, dar unde-s povestile nostalgice de dupa? Nimic interesant la primele locuri de munca (sau in facultate)?

Nu e nimic interesant in umblat cu lupa dupa bug-uri.