Serviciul ... noul sex?

La un moment dat, serviciul poate parea cel mai bun mod pentru a-ti
asigura fericirea, dar in timp vei realiza ca nu este deloc asa.
Dependenta de munca a devenit saptamana trecuta un subiect extrem de
discutat in Statele Unite ale Americii.

Motivul? Katherine Ward, una dintre cele mai de succes avocate, cu un
salariu de sase cifre, s-a sinucis aruncandu-se de la balconul unui
hotel, releva ziarul The Sunday Times In scrisoarea de adio lasata pe
masa spunea ca a realizat ca a facut prea multe sacrificii pentru
cariera sa de succes.Depresia ei s-a declansat dupa ce presedintele
firmei la care lucra i-a interzis sa mai vina duminica la birou si asa
si-a dat seama ca toata viata ei se reducea la locul de munca si ca nu
mai are nimic in rest. De ani intregi statea la serviciu, absolut in
fiecare zi, pana la 10-11 noaptea, iar in rest nu iesea deloc. Cand
ajungea acasa,noaptea tarziu, ii placea sa bea un pahar de sampanie, iar
o data pe saptamana se ducea sa isi faca manichiura.

*Casatorite cu slujba*

In trecut, serviciul era ceva ce trebuia sa suporti pentru a te putea
intretine, dar in ziua de azi a ajuns sa ne satisfaca fanteziile si
visele asa cum o face de regula casnicia. Intr-o era in care viata
sentimentala a ajuns extrem de greu de controlat, serviciul pare metoda
cea mai buna pentru a-ti asigura fericirea. In lumea marilor companii,
acolo unde competitia este extrem de
acerba, s-a nascut conceptia conform careia "succesul este noul sex".
Exista deja foarte multe femei "casatorite cu slujba", care isi doresc>
atat de mult sa aiba o cariera de succes incat, dupa cativa ani, isi dau
seama ca nu a mai ramas nimic altceva in viata lor.

"Munca peste program, cultura de masa "
In tratarea subiectului despre "workaholici" (dependentii de munca),
"The Sunday Times " i-a cerut parerea Carolinei Scott (46 de ani), fost
director de comunicare la una dintre cele mai mari banci din lume. Ea
recunoaste ca dependenta de munca i-a afectat psihicul si relatiile
personale. " Semnale de alarma au existat de la inceput, dar am hotarat
sa nu le vad. Intotdeauna am vrut sa muncesc, iar cand am obtinut o
slujba la o mare banca am dorit sa dovedesc ce pot. Oricum lucram
intr-un mediu in care " munca peste program" era o adevarata cultura de
masa",explica fosta directoare.

"Ma facea sa ma simt sexy si puternica" " Ceea ce multi oameni nu
inteleg este ca devii dependenta de munca tocmai pentru ca iti place.
Eram mereu promovata, viata mea devenise
doar un sir de termene-limita, intalniri si delegatii. Duceam o viata
luxoasa, la care visasem dintotdeauna. Serviciul imi aducea satisfactii
pe care nu le traisem pana atunci, ma facea sa ma simt sexy si puternica
", povesteste Caroline.

Si ca orice drog, pe masura ce trecea timpul, avea nevoie de doze din ce
in ce mai mari, asa ca a devenit exagerat de ambitioasa si
neintelegatoare. "Lucram cu femei mai tinere pe care le obligam sa aiba
acelasi program ca mine. Nu le intelegeam atunci cand imi spuneau ca au
nevoie sa stea mai mult timp cu familia", recunoaste Caroline. Si-a
angajat o menajera, un designer interior si chiar o persoana care sa se
ocupe de cumparaturi, dar nu si-a dat seama ca dependenta de munca o
face sa se neglijeze foarte mult.

"Din pacate, nimeni nu se putea duce in locul meu la doctor, la dentist
sau la cosmetica. In timpul celor opt ani cat am lucrat la banca nu am
avut timp sa ma intalnesc cu prietenii si ma simteam superioara, incat
nici un barbat nu mi se parea potrivit. In weekenduri, hainele obisnuite
mi se pareau neglijente, asa ca obisnuiam sa port tot costume"

*Dupa demisie s-a trezit zambind*
Cu timpul, Caroline si-a dat seama ca nu mai are energie, sefii ei au
vazut ca nu mai da randament si au mutat-o intr-un alt departament. "Ma
simteam umilita si mi-am dat seama ca, in afara de serviciu, nu mai
aveam viata. Si, oricum, viata profesionala nu merita traita",
povesteste Caroline. Dupa trei saptamani si-a dat demisia si, in mod
ironic, a doua zi s-a trezit zambind si multumita de ea insasi. In
cateva zile s-a inscris la un curs de management si apoi si-a deschis
propria afacere.

"Obiective reale si program fix"
Psihologul Mirela Zivari afirma ca oamenii care ajung sa fie dependenti
de munca sunt in general cei carora parintii le-au spus mereu ca trebuie
sa fie cei mai buni. Sunt singuri si izolati, dar
au in trecut o experienta amoroasa dureroasa. Singura relatie care le
aduce satisfactie este munca si isi canalizeaza toata energia pentru a
obtine satisfactii macar acolo. Nu trebuie sa stam intotdeauna peste
program. In plus, nu trebuie sa ne luam de lucru acasa, pe cat posibil
sa nu ne instalam internet in locuinta, sa ne inchidem telefoanele
mobile imediat ce am intrat in
casa si sa ne protejam viata personala. Trebuie sa ne impunem obiective
reale si un program fix, ne sfatuieste Mirela Zivari.

Da intradevar munca poate provoaca dependenta!
Dar ce nu provoaca dependenta in ziua de azi? drogurile, cafeaua, tigarile, sexul, internetul, alcoolul, chiar si invatatul la unele persoane sau chiar sportul toate pot provoca dependenta.Pot, dar nu intodeauna produc dependenta.  Dependenta intervine in momentul in care ne place ceva prea mult.

Bun topic gabi80

Asta este o chestiune interesanta. In Evul Mediu, oamenii munceau mai mult decit noi si totusi nu aparea dependenta. Cred ca sunt doua explicatii pentru asta:

1. Omul nu muncea pentru ca vroia sa munceasca, ci pentru ca era absolut necesar pentru ca sa aba ce minca sau pentru ca era obligat - in felul asta nu risca sa-i placa prea mult :) .

2. In Evul Mediu exista o ierarhie a valorilor si activitatile omului se inscriau in aceasta ierarhie. Munca era cu un scop exterior: sustinerea stapinului locului, servirea societatii sau a bisericii. In felul asta, munca nu reprezenta un scop in sine,. Azi scopul muncii e ceva mai volatil, ca sa spun asa; nu stii ce se alege de munca ta in 10 - 20 de ani.

gabi80, on May 22 2006, 10:04, said:

Asa este o mare vrajeala... poate sa fie catava cazuri izolate de nefericiti care sunt singuri si nu au alt hobby decat munca, dar eu nu am intalnit inca un om normal sa se duca la munca din cauza de dependenta si sa refuze un concediu platit.
Se munceste mai mult pentru ca viata este mai scumpa si nu se ajung banii. Asta este tot "secretul"... Eu sunt "dependent" de munca asa cum sunt de mancat si de baut.

Intradevar multi  oameni au senzatia ca un serviciu "bine platit" iti poate asigura fericirea,dar nu realizeaza la cate lucruri trebuie sa renunte...Cati din cei cu astfel de sevicii au timp si pentru familie,prieteni ? asta in cazul in care mai au prieteni ...Lucrand cate 10-12 ore pe zi  ajung la un moment dat sa fie doar simpli" musafiri "in propria lor familie ...se rup de prieteni ...si asta pentru ce? pentru BANI. Traim intr-o lume "haotica" ...pentru multi BANII sunt "sursa lor de fericire"...sunt primordiali ...in detrimentul familiei...
Parerea mea e ca nu serviciul da dependenta ...ci banii care ii luam lucrand peste program .NU cred ca exista persoane care  stau peste program daca nu sunt platiti pentru asta.

adevarul este, ca de obicei, la mijloc.

de acolo se aleg babalacii libidinosi ce la pensie apar cu tinerele de 18 ani la brat si babetele cu ditamai playboii in pat :) gusta totul la maxim dupa ce se pensioneaza. Macar unii mor fericiti :)))

Edited by romaximusro, 25 May 2006 - 13:21.

gabi80, on May 22 2006, 17:04, said:

trist, dar adevarat.
pacat ca doamna sau domnisoara Ward a inteles ca nu merita facute unele sacrificii cand era prea tarziu. sa-i uram succes in viata urmatoare.

Stai domnule ca mai conteaza si genul locului de munca pe care-l ai.Pe santier fiind n-o sa devin niciodata dependent de locul de munca,nu credeti?
Ma rog,daca la locul de munca te simti intr-adevar bine ... ai un loc caldut.cu prieteni si beneficii pe masura,e foarte posibil sa devi dependent.
Este clar ca in societatea actuala munca acapareaza o mare parte din timpul atat de limitat.Uneori stau si ma intreb pt ce traiesc?Sa muncesc ca sa traiesc sau traiesc ca sa muncesc?
Intr-un fel e bine sa nu te simti prea grozav la locul de munca ,asta ca sa nu cazi in acea dependenta care este cat se poate de reala.Asa ca nu cautati locuri de munca prea grozave,mai moderat :deadtongue:

ucinrov, on May 26 2006, 10:41, said:

nu asta e problema, daca locul de munca e placut sau nu.

problema apare pentru 2 tipuri de oameni:

1. cei in care latra adrenalina serios la locul de munca...mai devreme sau mai tarziu devine un drog.
2. cei care viseaza zi si noapte doar cariera, avansari, bullshit.

daca primii pot fi tratati ca simpli drogati (se vindeca in "Trenuletul groazei" sau cam asa ceva, in cel mai rau caz), cu a doua categorie e mult mai trist. ajung la 50-60 de ani, ies la pensie, primesc un ceas marca "Fals" din partea firmei si un parastas de adio, dupa care-si trag un glont in cap, cand vad pentru ce au abandonat viata lor personala...si eventual, au afectat-o (sau chiar distrus-o) si pe-a altora.

spun ca-si dau seama pe la 50-60 de ani, ca atunci copii nu mai faci, cel mai probabil...daca ai deja, probabil ca abia te cunosc, esti doar fraierul ala care mai platea ceva facturi prin casa...nevasta/barbat, daca ai, ai dupa vreo 3-4 divorturi...stuff like that.

trebuie sa fii cel putin anormal sa te duci la munca de placere, oricare ar fi ea.
pacat ca la noi, natie de maimute, mimetismul e in floare, toti viseaza oportunitati de business, functii cu cit mai multe cuvinte in engleza pe cartea de vizita, costum de marca si masina de firma.

Quote

Mai degrabă "noua viață" - acolo muncești , acolo mănânci de prânz, acolo "socializezi", acolo îți faci prieteni - cu care petreci minimum 8-9 ore pe zi, în fiecare zi (cine mai are așa prieteni?)... Câteodată de-acolo îți iei soț/soție, dacă firma are și creșă, acolo-ți cresc și copiii, la un loc cu viitorii lor colegi sau șefi... brrrrr  :deadtongue:

proud freelancer  :thumbup:

A, da, eu mă duc la muncă în ce mai mare parte a timpului cu plăcere... și cel mai des în papuci de casă.  :D

Sunteti toti cu capul in nori!
Sa va explic:
Presedintele firmei o babardea in fiecare weekend. Nevasta-sa (ma vad obligata sa precizez: a presedintelui firmei) i-a acordat un cartonas galben si tipul, fiind la al doilea, s-a temut sa nu-l vada si pe cel rosu.
In consecinta, el i-s spus Katrinei sa "get a life biatch!" si i-a dat papucii... iar ea, proasta, a crezut ca-s aripioare.

Ferice de cei care nu au servici ... :D

Topicul acesta imi da satisfactii pentru ca eu de 8 ani de zile nu mai merg la serviciu. Cu ce traiesc ? Pai, daca mergeam la serviciu, credeti ca rezolvam in mod favorabil grija de mai sus ?

sweetR, on May 25 2006, 07:33, said:

sunt
si chiar stau de placere
asta am vrut sa fac de cand eram mica
acum asta fac
stau 12 ore pe zi

mai este un aspect... dar hai s-o luam altfel; tine de inteligenta si de cat de bine te cunosti. si de cum vrei sa-ti traiesti viata. poate eu vreau o bicicleta speciala, ca sunt pasionat de asa ceva. si nu am bani destui, si atunci tre' sa muncesc...

Dacă nu te duci la serviciu cu plăcere, atunci mai bine stai acasă și caută-ți alt loc de muncă.
Cred că e condiția esențială: ca munca pe care o faci zilnic să fie tot mai plăcută.
Să-ți placă ceea ce faci pentru că astfel timpul va trece mai ușor, ești creativ iar la finalul zilei te întorci acasă  oarecum mai relaxat.
Cel puțin psihic.
Una e să vii zi de zi de la un loc de muncă unde nu îți place nimic dar trebuie să te duci pentru că ai nevoie de un salariu, și alta e să te întorci dintr-un loc unde ai mai făcut ceva ce ți-a plăcut.