Care este filosoful/ citatul preferat?

_-_, on 17 februarie 2014 - 15:33, said:

Legat de Petre Ţuţea, îmi amintesc de o emisiune TV din urmă cu mai mulţi ani, în care era invitat....Gigi Becali. La un moment, moderatorul emisiunii îl întreabă pe Becali, ce părere are el despre următoarea vorbă spusă de Ţuţea: "omul se apropie asimptotic de Dumnezeu", la care Becali răspunde...."dom'le, nu ştiu ce înseamnă asimptotic, dar îmi place ce a spus Ţuţea".


(în matematică, asimptota e o curbă ce se apropie oricât de mult de o linie, dar pe care nu o atinge niciodată )

Edited by lupini, 17 February 2014 - 15:42.

lupini, on 17 februarie 2014 - 15:41, said:

Buna gluma.
Insa adevarul este ca marile sisteme filosofice se izbesc deseori de "comentatori" si "interpreti" ("specializati" in Filosofie) care nu difera prea mult fata de Gigi Becali.

lupini, on 17 februarie 2014 - 15:41, said:

(Ba o atinge undeva la infinit)

_-_, on 17 februarie 2014 - 16:14, said:

Ce e infinitul ?

Dacă o atinge la infinit, e ca şi cum nu ar atinge-o niciodată.

Eu cred ca Filosofia se izbeste deseori de bariere de limbaj. Exista un nivel de abstractizare de la care mesajele transmise isi pierd tot mai mult relatia cu realitatea concreta si devin neclare. In contextul polisemantismului si al sensurilor figurate atribuite unor termeni in mod diferit de catre diversi ganditori, Filosofia devine mai curand decat un instrument epistemologic, o "specie literara" adresandu-se ori simtului nostru estetic ori plictiselii extreme declansata pe marginea sentimentului de inutilitate.
De aceea, voi prefera intotdeauna o filosofie "cu stil", mai apropiata de poezie decat de stiinta, macar pentru a elimina riscul de a ma plictisi in fata unui pasaj filosofic.
Nu am apreciat niciodata filosofia exprimata intr-un limbaj de lemn. De aceea, valorizez mai mult ideile filosofice exprimate de un Nietzsche, un Nae Ionescu, un Cioran, un Tutea... Desi, daca stau bine sa ma gandesc, ma impresioneaza si mai mult filosofiile Orientale: un Lao Tse, un Shankara, un Osho si marea majoritate a filosofilor Zen...

lupini, on 17 februarie 2014 - 16:27, said:

Exista mai multe specii de infinit... Exista geometrii in care conceptul de linie dreapta este desfiintat...
Avem o matematica a infinitului? Avem.
Din momentul in care oamenii au inventat mijlocul prin care sa exprime nimicul (cifra zero) si nesfarsitul (simbolul infinitului), atat "zero" cat si "infinit" au devenit numere, deci tin de domeniul "masurabilului".

Ma mai referisem eu si pe Forum Roportal la posibilitatile deschise de logicile polivalente. (Mi-au banat contul de acolo asa ca am ratat posibilitatea altor discutii cu tine pe teme de filosofie. Presupun ca esti acelasi "lupini". Mi-am dat seama de asta in urma faptului ca "amandoi" sunteti adepti ai simulismului.)
Deci, putem considera (in sens bivalent) ca o asimptota si intalneste si nu intalneste una dintre axele sistemului rectangular de axe de coordonate.

Putem acorda si o nuanta religioasa acestui fapt:
In Crestinism putem afirma ca si Petre Tutea ca apropierea dintre Om si Dumnezeu este asimptotica (adica nu se va realiza niciodata complet), in timp ce in multe Filosofii Orientale intalnirea dintre Om si Divinitate pana la coincidenta este inevitabila si se petrece in cadrul fiecarui Ciclu Cosmic, deci nu undeva la "capatul" timpului.
Insusi termenul "niciodata" aflat in prelungirea "axei viitorului" are sens exclusiv in contextul considerarii timpului ca fiind "liniar" si "uniform". Dar nu exista dovezi ca timpul ar fi astfel.

(Ca sa nu facem offtopic la acest subiect, putem continua discutia la topicul "Intre inaltimile STIINTEI si abisurile SPIRITUALITATII" pe care l-am creat pe acest forum dupa ce am parasit Roportal, desi aici nu a avut acelasi succes.)

Edited by _-_, 17 February 2014 - 17:08.

cephalophodes, on 16 februarie 2014 - 11:26, said:

Sau, mai bine zis, omul intelept nu are gandirea controlata de emotii sau de... dopamina, dupa cum au concluzionat niste cercetatori de la Royal College of Psychiatrists din Edinburgh.
Cine doreste detalii despre aceasta speculatie stiintifica poate citi ultimul pasaj al subiectului introductiv de la topicul Ce este intelepciunea?.
(Nu ofer citatul aici, deoarece nu este un citat filosofic.)

In intelepciunea populara circula un proverb care suna cam asa "Inteleptul nu spune ce stie, iar prostul nu stie ce spune" (posibil o "dezvoltare" a ideii lui Aristotel).

Si filosofia nesistematica exprimata prin asa-numita intelepciune populara contine numeroase idei filosofice de valoare.

mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi

istoricul latin Tacit

Mi-a placut acest pasaj din Nietzsche:

Năzuinţa omului spre „liberul arbitru“, în înţelesul superlativ şi metafizic care din păcate mai domneşte încă în creierele semidocte, vrerea de a purta întreaga şi ultima responsabilitate pentru actele sale, descărcând-o din spinarea lui Dumnezeu, a lumii, a eredităţii, a întâmplării, a societăţii, este nici mai mult, nici mai puţin decât dorinţa de a fi însăşi causa sui. Cu o cutezanţă mai mare decât aceea a baronului de Munchhausen, omul încearcă, trăgându-se de păr, să se smulgă din mlaştina neantului, pentru a se înălţa în existentă. Iar de s-ar hotărî vreunul să-i facă vânt neroziei rustice a acestei noţiuni faimoase a „liberului arbitru“ şi să şi-o scoată din cap l-aş ruga să mai facă un pas pe calea „iluminării“ sale şi să procedeze aşijderea şi în privinţa contrariului acestei pseudonoţiuni a „liberului arbitru“: mă refer la „vrerea încătuşată“ care conduce la un abuz al noţiunilor de cauză şi efect. „Cauza“ şi „efectul“ nu trebuie concretizate, precum o fac în mod greşit naturaliştii (şi toţi cei care naturalizează azi în gândire, asemenea lor), care se conformează neroziei mecaniciste dominante ce îşi imaginează cauza drept ceva care trage şi împinge până în momentul în care este obţinut efectul: trebuie să ne folosim de „cauză“ şi de „efect" doar ca de nişte noţiuni pure, adică în chip de ficţiuni convenţionale în scopul desemnării, al comunicării, şi nu pentru cel al explicaţiei. Noţiunea de „în sine“ nu conţine nici un dram de „legătură cauzală“, de „necesitate“, de „determinism psihologic“, în cazul ei efectul nu este urmarea cauzei, în cadrul ei nu domneşte nici o „lege“. Noi singuri am fost cei care am inventat cauzele, succesiunea, reciprocitatea, relativitatea, obligativitatea, numărul, legea, libertatea, temeiul, ţinta; iar când introducem şi amestecăm în lucruri această lume de semne născocite de noi înşine, în chip de lucruri „în sine“, procedăm iarăşi precum am făcut întotdeauna, şi anume mitologic.Năzuinţa omului spre „liberul arbitru“, în înţelesul superlativ şi metafizic care din păcate mai domneşte încă în creierele semidocte, vrerea de a purta întreaga şi ultima responsabilitate pentru actele sale, descărcând-o din spinarea lui Dumnezeu, a lumii, a eredităţii, a întâmplării, a societăţii, este nici mai mult, nici mai puţin decât dorinţa de a fi însăşi causa sui. Cu o cutezanţă mai mare decât aceea a baronului de Munchhausen, omul încearcă, trăgându-se de păr, să se smulgă din mlaştina neantului, pentru a se înălţa în existentă. Iar de s-ar hotărî vreunul să-i facă vânt neroziei rustice a acestei noţiuni faimoase a „liberului arbitru“ şi să şi-o scoată din cap l-aş ruga să mai facă un pas pe calea „iluminării“ sale şi să procedeze aşijderea şi în privinţa contrariului acestei pseudonoţiuni a „liberului arbitru“: mă refer la „vrerea încătuşată“ care conduce la un abuz al noţiunilor de cauză şi efect. „Cauza“ şi „efectul“ nu trebuie concretizate, precum o fac în mod greşit naturaliştii (şi toţi cei care naturalizează azi în gândire, asemenea lor), care se conformează neroziei mecaniciste dominante ce îşi imaginează cauza drept ceva care trage şi împinge până în momentul în care este obţinut efectul: trebuie să ne folosim de „cauză“ şi de „efect" doar ca de nişte noţiuni pure, adică în chip de ficţiuni convenţionale în scopul desemnării, al comunicării, şi nu pentru cel al explicaţiei. Noţiunea de „în sine“ nu conţine nici un dram de „legătură cauzală“, de „necesitate“, de „determinism psihologic“, în cazul ei efectul nu este urmarea cauzei, în cadrul ei nu domneşte nici o „lege“. Noi singuri am fost cei care am inventat cauzele, succesiunea, reciprocitatea, relativitatea, obligativitatea, numărul, legea, libertatea, temeiul, ţinta; iar când introducem şi amestecăm în lucruri această lume de semne născocite de noi înşine, în chip de lucruri „în sine“, procedăm iarăşi precum am făcut întotdeauna, şi anume mitologic.

Friedrich Nietzsche, Dincolo de bine si de rau

http://www.goodreads...tiv-i-metafizic

"În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă"

Nu e chiar filozof, dr pentru mine este: Constantin Brancusi

Stiti care este povestea Ecorseului pe care il vedeti la Facultatea de Arta ? Ei bine profu' lui Barancusi avea o fata...
Taranul asta necunoscut (pe atunci) care venea din Romania si se certa cu Rodin, monstrul sacru francez....
Care mergea in cluburi cu Modigliani.......
Care statea la o bauta cu Apollinaire.....
Ce este arta si ce nu este s-a discutat la procesul Brancusi....

Edited by Gurban_Dan, 10 April 2014 - 19:45.

_-_, on 21 februarie 2014 - 01:13, said:

Mie-mi place cum vorbeste despre el, cum isi comprima totata teoria aici. Imi place de mor!

[ https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/t1.0-9/1456692_687326231286389_75867264_n.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Din 'Ecce Homo', nu?

(In mesajul meu de mai sus, abia acum am observat ca, fara sa vreau, am dublat citatul...)

_-_, on 25 aprilie 2014 - 17:00, said:

Mhm!

Iar din "Asa grait-a Zarathustra" am o gramada, mi-a placut cel mai mult. De pilda vestirea Supraomului:

[ https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/t1.0-9/1378158_666052743413738_1682277971_n.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by HighHopes, 25 April 2014 - 17:46.

In aceasta seara filosoful meu preferat este Osho si citatul preferat este din cartea "Creativitatea":

Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere.

lupini, on 17 februarie 2014 - 12:51, said:

Suferinta devine suferinta pentru cine o accepta ca atare si nu se gandeste la posibilitatea de a fi depasita . Suferintele vietii consider ca sunt generate in mare masura de om exceptand boala , moartea si catastrofele naturale asupra carora putem lua masuri de precautie psihologico-practice pentru a le preveni sau a le preintamoina cat mai pregatiti cu putinta.
Oricum, acceptarea lor ca atare ca dat firesc sau mers al vietii usureaza mult din incarcatura emtionala a suferintei. Suferinta este o problema de perspectiva.
Suferinta in lume va scadea doar daca omul va deveni mai bun in toate sensurile posibile si mai ales daca vom deveni  mai buni unii cu altii . ( In acest sens daca tot ai amintit de filosofii presocratici, ti-as sugera stoicii care considerau ca  in viata anumite lucruri depind de om iar alte lucruri nu depind de om, omul fiind dator sa se raporteze corect la ceea ce ii sta sau nu in putinta si ar depinde de el. )
Un copil adus pe lume si instruit realist in privinta vietii va avea un mod de raportare sanatos fata de viata lipsit de asteptarea ca viata sa  ii ofere numai lucruri bune.Nu va scadea neaparat suferinta  in lume ci doar populatia pentru ca omul va genera in continuare suferinta iar un singur om poate genera o suferinta cumplita mult mai multor oameni- vezi nazismul. Viata e o provocare data de Necunoscut.

Petre Tutea.

Si spunea de fiecare data cand avea ocazia :  Eu nu sunt filosof.

Dar ce stia el...

Sa notez...lista de filosofi :  

Petre Tutea
Osho.  

Inceputul listei e promitator.....

_-_, on 17 februarie 2014 - 15:33, said:

Vorba colegului de topic, daca si prostanacul asta de Tutea e considerat filosof atunci..

Dar asa suntem noi romanii, avem Messi de Romania, Pamela de Romania, Beyonce de Romania, de ce n-am avea si Socrate de Romania?

Repede va mai grabiti sa insultati (sper ca mai curand datorita varstei decat a lipsei de pregatire).
Voi nu aveti habar cine era Petre Tutea si cate a patimit.
Nici macar timpul petrecut prin inchisorile comuniste nu i-au tocit inteligenta. Dimpotriva si-o intretinea coordonand teze de doctorat "veritabile" din inchisoare...
Iar antrenamentul desfasurat in lipsa instrumentelor pentru scris l-a transformat intr-unul dintre cei mai mari oralisti.
Multi intelectuali cheltuiau bani ca sa il viziteze (indiferent de distanta) doar pentru a schimba cateva cuvinte cu el.
Dar a trecut ceva timp de atunci. Voi nu erati inca nascuti...

Δημοκριτος, Πλατων. Democrit- considerat filosof materialist, Platon, etc ... Α. Schopenhauer. Si inca vreo citiva.  

"En oida, oti ouden oida"- greaca veche- Sokratis. Am vazut, ca nu am vazut nimic.

Kalitera me adio tsepi, para adio kefali... Mai bine cu buzunarul gol, decit cu capul (minte) gol.

Si apropo de ..nimic. "Golul nu este identic cu nimic (non-fiinta) este ceva real. "- Democrit.

"Tacerea nu face niciodata greseli."

"Nu sint Athineos, nu sint cetatean ellen, sint cetatean al ...lumii". Bunicul Sokratis.

Iar Schopenhauer, are ceva interesant spus: Casatoria este mormintul vietii (ca sa te odihnesti bine in ea). Casatoria este pentru a reduce la jumatate drepturile cuiva si a dubla indatoririle altuia. Mai revenim, ca sint nespus de multe intelepciunile ... mintilor luminate.

Seneca, un filosof stoic, care s-a sinucis, a spus cindva: O minte imensa (mare), este o avere imensa.

Mare diferenta intre a nu vrea. si a nu putea, pacatui.

Unele legi nescrise sint mult mai puternice decit cele scrise.

Sufletul, este Dumnezeu, care s-a refugiat in corpul uman,

Platon: Un suflet este nemuritor, pentru ca nelinistea, este nemuritoare... Discutia care are loc, in suflet cu eu-l ei, se numeste INTELECT.

Moha. Gandhi: "In temele constiintei, nu isi are locul, legea majoritatii".

Si cred ca pe acesta il stiti: Cele sapte, pe care nu trebuie sa le aveti: Bogatie, FARA truda. Cunostinte, FARA caracter. Politica FARA principii. Bucurie fara emotie. Comert FARA moralitate. Stiinta FARA umanitate. Dragoste FARA sacrificiu.  

Cit adevar in cele de mai sus. daca sinteti oameni cu o cariera, indiferent care ar fi aceea, si nu aveti in" interior", ceea ce scrie mai sus, e ca si cum sinteti un ...nimic. Ce ar fi un om plin de cunostinte dar FARA un caracter corect (degeaba acele cunostinte, la cum sint spuse poate)... ce ar fi un comerciant, FARA o moralitate, oare ce comert am avea....ce ar fi un politician FARA principiile cu care trebuie sa mearga inainte (de aici si haosul de azi) ... ce ar fi un om de stiinta FARA omenie (taie in orice carne...) si ... ce ar fi un om indragostit FARA un sacrifiu pt. dragostea lui, oare ?