Ce este intelepciunea?

Intrebari:
- Exista intelepciune?
- Exista intelepti? Puteti da exemple de intelepti?
- Ce este si ce nu este intelepciunea?
- Ce cred eu despre intelepciune?
- Ce cred altii despre intelepciune?
- Cum poate fi dobandita intelepciunea?

De-a lungul istoriei culturii intelepciunea a fost asociata ba cu intelegerea superioara asupra omului, lumii, sacrului, ba cu virtutea in sensul de tarie morala, alegere fara exceptie a binelui, frumosului, dreptatii etc.
Deseori intelepciunea a fost pusa in relatie ba cu experienta de viata care vine odata cu varsta, ba cu facultatea de a judeca in profunzime faptele independent de varsta.
Inteleptul apare ba in pozitie de persoana evoluata din punct de vedere intelectual si spiritual, retrasa din viata sociala si urmarindu-si consecvent propriul interes de a atinge idealul de desavarsire, ba in postura de persoana realizata din punct de vedere moral, intelectual, spiritual etc. si care traieste in mijlocul societatii, iesind mai mult sau mai putin in evidenta si indeplinind eventual rolul de educator sau maestru.
La nivelul filosofiei (ca iubire de intelepciune) sau in diverse religii cuvantul din titlul topicului a fost, in general, definit in concordanta cu ideile de mai sus.
La nivel vulgar (la nivelul vulgului, al literaturii vulgare etc.) intelepciunea este considerata in sens restrictiv si confundata ba cu facultatea generala de a emite judecati corecte, ba cu inteligenta, ba cu iubirea neconditionata a tuturor oamenilor, fiintelor, ba cu rabdarea, calmul etc.

In Grecia antica s-a produs, probabil din modestie, o mutatie de la statusul de "sophos" (intelept) al "practicantilor intelepciunii" catre unul mai umil, cel de "philosophos" (iubitor de intelepciune), acordarea etichetei de "sophos" ramanand rezervata doar persoanelor din trecut. Probabil se considera ca mai intai cineva trebuie sa demonstreze ca si-a pastrat "iubirea de intelepciune" pana la moarte ca sa poata fi recompensat prin acordarea acestui statut. Insa, in realitate cultura greaca a acceptat doar un numar foarte limitat de persoane despre care s-a considerat ca au fost intelepti veritabili, restul filosofilor considerandu-se ca nu mai merita acest rang, fie din respect pentru respectivii inaintasi, fie din cauza ca s-a considerat ca lumea s-a mai "prostit" intre timp...

In Orient, intelepciunea reprezinta adesea capacitatea dezvoltata de introspectie in sensul indemnului socratic "Gnothi seauton!" sau al lui Seneca: "Nosce te ipsum!" (Cunoaste-te pe tine insuti!), respectiv capacitatea de a controla corpul fizic, emotivitatea (de exemplu, prin practici Yoga) sau, mai general vorbind, al depasirii tuturor trebuintelor inferioare din "Piramida lui Maslow".

Intelepciunea capata nuante mai mult sau mai putin diferite in functie de paradigma filosofica sau religioasa care incearca sa o explice sau care propune o cale pentru a o atinge. Astfel, pentru a da cateva exemple, avem "Scoala sceptica" din Grecia antica, filosofia hindusa (legata de religia hindusa), Confucianismul si Daoismul chinez (care sunt atat filosofii cat si religii), Buddhismul hindus, tibetan, japonez (Zen) etc. care explica intelepciunea in moduri mai mult sau mai putin diferite, explicatiile imbracand deseori forme mai literare/ poetice. In Orient exista numeroase povesti sau parabole care au drept tema intelepciunea sau dobandirea intelepciunii, Orientul reprezentand in acest sens o resursa bogata pentru inspiratie.

Iata ca in zilele noastre, dupa mii de ani de filosofare si gandire teologica, incepe si stiinta sa isi spuna cuvantul! Voi reproduce in acest sens un citat publicat de Ziare.com in articolul "Ce este intelepciunea? Oamenii de stiinta au, in sfarsit, raspunsul":

Quote

Ce parere aveti despre aceasta explicatie "stiintifica" a intelepciunii?

Asa e ca aia de vroiau unii sa cantareasca sufletul si au ajuns la concluzia ca are vreo 33 de grame.

Edited by andu2012, 14 November 2013 - 17:23.

Înțelepciunea e strâns legată de inteligență. Aceste noțiuni descriu omul ca sumă a experiențelor sale și modul de abordare a acestora + educația primită.

La modul teoretic, oricine poate să devină inteligent, sub un unghi mai mare sau mai mic raportat la ceea cu ce se naște.

Eu aș spune, după definiția filozofică pe care am înțeles-o, că înțelepciunea este calitatea individului de știi cum să-și folosească inteligența și în ce împrejurări.

De asemenea, gradul de înțelepciune tind să cred că este direct proporțional cu timpul, cu vârsta, pentru că astfel căpătăm experiență, de aceea de multe ori simbolul omului înțelept este bunicul.

andu2012, on 14 noiembrie 2013 - 17:23, said:

Ba chiar l-au cantarit. Se pare ca exista o diferenta de greutate (in valoare absoluta) dintre greutatea corpului muribundului si greutatea corpului decedatului, valori masurate la intervale foarte apropiate.
Greutatea care se pierde in momentul mortii s-a considerat a fi greutatea sufletului. Ca o fi fost sufletul, ca o fi fost altceva nu se stie... Explicatii s-au dat: de exemplu, s-a considerat ca diferenta de greutate s-ar fi obtinut printr-o deshidratare brusca si a eliminarii unei cantitati mai mari de aer din plamani cand persoana "si-a dat duhul"...

coolbreeze, on 14 noiembrie 2013 - 17:27, said:

Intelepciunea ar putea fi legata de inteligenta, dar nu neaparat "strans".
"Suma experientelor" se traduce in limbaj psihologic prin sumum de "conditionari" (raspunsuri la stimuli, in sens behaviorist). Conditionarile pot fi voluntare sau involuntare (le mai numit noi reflexe conditionate sau neconditionate). Cantitatea de "reflexe" nu poate defini intelepciunea, ci pot explica anumite personalitati dotate cu o memorie buna, cu o capacitate buna de invatare, spirit conformist etc.

Esti de acord ca pot exista persoane inteligente dar, care isi orienteaza inteligenta spre a face rau altora? Poti numi astfel de persoane "intelepti"? Daca da, atunci, din acest punct de vedere, nu putem rupe intelepciunea de etica.
Deci, din cele ce ai spus ar rezulta ca intelepciunea este "inteligenta" + "capacitate de invatare" + "multe reflexe conditionate" formate de-a lungul unei vieti, la care ar trebui sa adaugam si respectul fata de valori (etice)...

Din punctul meu de vedere este foarte greu sau imposibil de definit intelepciunea. Este mai usor sa spui ce nu este...

Dacă pui problema despre masa sufletului atunci iscăm polemici interesante, dar totuși cred că acea masă e doar rezultatul unor procese chimice ce au loc post-mortem, altfel nu-mi explic faptul că sufletul uman ar putea fi material, încât să aibe masă proprie.

_-_, on 14 noiembrie 2013 - 17:39, said:

Mare adevăr grăiești, am ajuns și eu la concluzia că anumite noțiuni pe care le considerăm simple pe dinafară sunt extrem de complexe și mai mult, imposibil de definit exact.

Tocmai asta e, în mare, înțelepciunea este calitatea ce descrie un individ printr-un comportament rațional, inteligent, în scopuri benefice ; de a știi când și cum să-ți folosești inteligența.

Vorba aceea, câte capete, atâtea păreri. Deci definiția înțelepciunii nu e chiar general acceptată, e mai mult un concept colectiv pe care-l percepem ca atare, astfel fiecare poate să definească înțelepciunea din propriul punct de vedere.

Edited by coolbreeze, 14 November 2013 - 17:48.

coolbreeze, on 14 noiembrie 2013 - 17:40, said:

Unii parapsihologi sustin ca sufletul este o forma de energie asemanatoare luminii dar imperceptibila prin simturile noastre oricat le-am amplifica prin utilizarea aparatelor moderne: poate traversa distante foarte mari intr-un timp scurt (cu viteze apropiate de viteza luminii sau chiar cu viteza luminii, caz in care nu poate avea masa deoarece la viteza luminii masa ar deveni infinita), poate calatori in timp (cu viteze superioare vitezei luminii), poate trece prin anumite obiecte dar prin altele nu (precum lumina prin anumite medii) etc.

In fine, daca asociem intelepciunea unei caracteristici a sufletului, atunci ea ar fi la fel de greu de pus in evidenta cum este si sufletul...

Revin acum la prima intrebare: Exista intelepciune? Sau intelepciunea este o iluzie?
Dar intelepti exista?
"Cei 7 intelepti" conform culturii elene (Solon din Atena, Thales din Milet, Bias din Priene, Chilon din Lacedemona/ Sparta, Cleobul din Lindos, Periandru din Corint si Pittacus din Mitilene) au fost cu adevarat "intelepti"?

Iluzie nu cred că este, cum nici o altă calitate omenească nu ar trebui să fie, iar prin înțelept înțelegem exact individul care se remarcă prin caracteristicile enunțate mai sus.

coolbreeze, on 14 noiembrie 2013 - 17:46, said:

Vezi? Tocmai de aceea nu sunt sigur ca intelepciunea exista... Parerile difera ca si in cazul existentei anumitor zei sau a altora, a lui Dumnezeu, a sufletelor etc.

coolbreeze, on 14 noiembrie 2013 - 17:55, said:

Presupunand ca intelepciunea exista: este ea masurabila? Putem spune ca cineva este mai intelept decat altcineva? Sau este doar o scala cu doua valori (intelept/ neintelept)?
Deci este intelepciunea cantitativa sau calitativa sau amandoua sau niciuna?

Dupa cum vezi este mai usor sa spui ce nu este intelepciunea si sa pui intrebari despre intelepciune decat sa faci afirmatii despre intelepciune...

Ceva atat de variabil definit care ii confuzeaza atat pe filosofi cat si pe oamenii de stiinta la fel ca si pe noi, poate sa existe?

În filozofie nu există răspunsuri exacte la noțiuni precum înțelepciunea, la o întrebare se răspunde cu altă întrebare și tot așa, există o perpetuare continuă, un filozof continuă munca altui filozof.

Noi, oamenii, facem asumpții, folosim termeni pe care îi cunoaștem ca atare, dar nu le-am demonstrat esența concret, iar definiția din dicționar spune că înțelepciunea este o capacitate superioară de a judeca / a privi lucrurile, dar mi se pare incomplet, mai ales că, din nou, vorbim de o calitate proprie, nu generală, un atribut prin comparație : spui despre cineva că este mai frumos decât altul, așa și un individ este mai înțelept decât altul.

Edited by coolbreeze, 14 November 2013 - 18:14.

coolbreeze, on 14 noiembrie 2013 - 18:09, said:

Termenul de "intelepciune" este atat de vechi si atat de raspandit, este inclus in numele unor discipline academice (domenii filosofice), a devenit pana si concept "stiintific" (conform articolului citat in primul post), masuram intelepciunea (desi nu stiu cum) atunci cand spunem ca cineva este "mai intelept", ii atribuim diverse intelesuri in functie de context si cu toate acestea observ ca nimeni, nici eu, nici autorii dictionarelor si, nici altcineva nu avem reprezentari clare asupra semanticii acestui cuvant.
Daca analizam separat fiecare context in care se utilizeaza termenul "intelepciune" putem vedea ca, de fapt, acest termen se poate inlocui cu alti termeni mai precisi. In acest caz, termenul "intelepciune" devine de prisos.
Tot caut o situatie in care cuvantul "intelepciune" sa nu poata fi substituit prin descrieri mai exacte si nu gasesc. In aceste conditii, termenul de intelepciune devine complet inutil pentru ca descrie ceva care nu exista...

Pot totusi afirma cu certitudine ca anumite aforisme despre intelepciune imi plac. Oare de ce imi plac? Pentru ca se refera la ceva care nu exista? La ceva ideal, fantastic, precum sunt conceptele de "inger", "zana", "vampir" etc. care ii impresioneaza atat pe copii cat si pe adultii amatori de filme fantastice/ science fiction sau horror, intrucat se refera "nemurire", "puteri supranaturale" s.a.m.d.?

interior, on 14 noiembrie 2013 - 18:55, said:

De ce nu intelepciunea ca imbratisare a intregului univers al caracteristicilor umane (ceea ce ar presupune acceptarea umanitatii asa cum este)?
Pentru ca detasarea de tot ceea ce este uman (toate caractersiticile umane) ar insemna respingerea vietii (asa cum este)...

Doua aforisme despre intelepciune (unul vechi, altul nou):
"A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune" (Marcus Tullius Cicero)
"Uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune." (Friedrich Nietzsche)

www.intelepciune.ro

www.citatepedia.ro

Astea sunt chiar "tari":

"Nu există deocamdată nici un pericol în privinţa declanşării unei epidemii de înţelepciune."

"Înţeleptul ştie câtă înţelepciune există în nebunie."

"Prostului, tăcerea îi trece drept înţelepciune."

Acest aforism are si revers: "Better to remain silent and be thought a fool than to speak out and remove all doubt." (Abraham Lincoln)

Si o "dovada" de intelepciune in cazul aceluiasi autor:
"You can fool some of the people all of the time, and all of the people some of the time, but you can not fool all of the people all of the time."

Edited by _-_, 14 November 2013 - 19:21.

.

Edited by _-_, 14 November 2013 - 19:20.

Orice citate frumoase, interesante despre intelepciune pe care le-ai gasit sunt binevenite la acest topic

Putem sa facem un fel de brainstorming si sa incercam sa descoperim toate caracteristicile intelepciunii. Intelepciunea a fost asociata cu:
- tacerea (filosofica);
- rabdarea;
- inteligenta;
- coolbreeze spune ca se asociaza cu "inteligenta", "varsta";
- tu (interior) o asociezi cu "detasare de universul caracteristicilor umane" si "iubirea cu nesat a vietii";
Si mai ce?

Am gasit asta la semnatura unui user.
"Un om înțelept este superior tuturor insultelor care i se aduc......"
Eu as schimba putin si as spune asa "Un om înțelept priveste senin, cu ingaduinta, insultele care i se aduc."

Edited by On_my_way, 18 November 2013 - 21:18.

On_my_way, on 18 noiembrie 2013 - 21:18, said:

Frumos! Cu toate acestea voi incerca sa reconsitui din amintiri o poveste...:

Multe persoane il considera pe Socrate un intelept. Socrate se lauda cu seninatatea, calmul si echilibrul sau emotional. Cu toate acestea, dupa Diogenes Laertios, intr-o zi Socrate si-a alergat cu un bat in mana nevasta pana in piata publica. Atunci cand oamenii i-au cerut lamuriri cu privire la comportamentul sau, el a declarat: "Nu este cazul sa fac parada de indiferenta fata de o muiere!".

_-_, on 18 noiembrie 2013 - 21:39, said:

Vrei sa spui ca nimeni nu poate fi atat de intelept incat sa treaca cu seninatate peste toate?

Eu cred ca si cel mai intelept om se mai incrunta din cand in cand...

Ai dreptate. Dar de la incruntatura pana la a se dezlantui...e cale lunga.