Dumnezeu si slabiciunea umana

Inca de mic copil, problema existentei divinitatii incepe sa te framante. O constientizezi sau nu, iti incadrezi intrebarile ca fiind legitime sau ofensatoare, ai o neliniste asumata sau inconstienta, te sperie scepticismul, astepti sa fii pedepsit de divinitate in momentul in care indolaia incolteste in mintea ta. Te simti vulnerabil, astepti ceva, o forma de raspuns a divinitatii la nesupunerea pe care, cu gandul, ai comis-o. Esti inconjurat de formalism, ai devenit un ciudat, ai tradat ? Sunt intrebari la care nu gasesti raspuns, te simti insa coplesit de responsabilitatea cautarii unuia.

Raul, in forma lui absoluta, e omniprezent si omnipotent. Ce face divinitatea in fata marilor tragedii ? Ce pedepse au de ispasit copiii loviti de boli crunte, foamete si saracie ? In fata cui trebuie sa se justifice divinitatea pentru toate ororile ? Cine-i pazeste pe paznici ? Dar cine esti tu sa pui la indoiala actiunile divinitatii ? Are divinitatea nevoie de noi, sau noi de ea ? Noi am creat-o pe ea, sau ea pe noi ?

Te simti frustrat, cauti disperat raspunsuri, te uiti in jurul tau si observi nevoia de divin, de suprem, nevoia de intangibilitate. Esti tentat sa te conformezi, e mai simplu, mai accesibil, mai linistitor. Insa nu poti, prima indoiala pe care ai avut-o nu poate fi si ultima ! In fapt, a fost sunetul interior ce a declansat avalansa, acum e prea tarziu sa mai opresti ceva. Simplitatea gandirii ce frizeaza ignoranta, e o forma de protectie, sau e o lasitate ? Povara cautarii unor raspunsuri, travaliul, sunt justificate de prezumtivul adevar gasit ?  E riscant sa te indoiesti, dar sa nu crezi, cum e ? A nu crede intr-o forta superioara, te transforma intr-un egoist ?

Si se-ntampla sa treci prin momente dificile, singur, in esenta problemelor, esti pe patul de spital, n-ai cum sa stii ce se va intampla. Oare o sa mori, oare e momentul sa crezi ? Sunt intrebari legitime pe care ti le pui. Sa ceri ajutor, acum, dupa ce te-ai indoit, e ridicol, e normal, in definitiv, e necesar ? Sa te folosesti de credinta doar in momentele dificile, e un mod josnic, e o forma pedepsibila de credinta, un afront adus divinitatii ? Credinta te pregateste pentru moarte, fara ea, cum sunt clipele de agonie ?

Daca divinitatea nu exista, e justificata inventarea divinitatii ? Are omul nevoie de divinitate, e divinitatea forma intangibila care transcede toate slabiciunile omului, care stie toate raspunsurile, care n-are nevoie sa se pateze de nesiguranta omului, ce ridica intrebari dificile ?

E divinitatea o unealta a omului ?

Quote

FALS. Raul exista DOAR in om. Nu-i omni-nimic. e doar in om.
Trebuie sa te adaptezi si sa evoluezi in UNIVERS.
Nu e Dumnezeu vinovat de nimic
Esti o fiinta tolerata pe Pamant.
Nu dai vina nici pe moarte nici pe o hiena care ar vrea sa te omoare....
Dai vina doar pe capacitatea ta de-a accepta realitatea

Quote

Divinitatea te-a inventat pe tine, nu tu pe Ea.
De cand existi? De la nastere? FALS. Erai in burta mamei tale si dinaintea nasterii
A avut grija de tine 9 luni ca sa te nasti.
Daca te-ai nascut ai grija de tine. Dar mai important e sa te increzi in bunul Dumnezeu ca are grija de tine.
Fara El e....

Edited by zerobitsunt, 30 June 2013 - 19:25.

zerobitsunt, on 30 iunie 2013 - 19:24, said:

Explica-mi raul din interiorul copilului de 2 ani care sufera de cancer.

zerobitsunt, on 30 iunie 2013 - 19:24, said:

Raul, tragediile, sunt tolerate, deliberat, de divinitate. Actioneaza arbitrar, se poate supune divinitatea criticii ? Poate divinitatea sa greseasca ? NU POATE !

E de neatins tocmai pentru ca asa am vrut sa fie, tainele lui sunt de nepatruns, tocmai pentru ca asa am vrut sa fie. Daca ar fi fost altfel, ar fi fost patat de nesiguranta omului ! DUMNEZEU E PERFECT pentru ca asa am vrut noi sa fie, e autoritatea care inlesneste durerea slabiciunii umane.

Alex-Softpedia, on 30 iunie 2013 - 19:11, said:

Da, este o unealta a omului.

A avut nevoie cand intr-un moment de nesiguranta personala, cand s-a simitit singur si neputincios.
Aceasta metoda de cugetare si durerea simtita atunci cand moare cineva a dus la necesitatea unui demiurg care sa pazeasca diferite aspecte ale vietii omului.

@Alex-Softpedia Dumnezeu ne-a mai dat o sansa, prin suferinta ne putem intoarce la El.
Te-am bagat la Favorites, foarte bun subiectul!

Alex-Softpedia, on 30 iunie 2013 - 19:37, said:

Crestinii or sa spuna o aberatie despre pacatul stramosesc.

Alex-Softpedia, on 30 iunie 2013 - 19:37, said:

Istoric vorbind divinitatea poate sa greseasca, asa au aparut (povesti cu) semi-zeii.
bisericeste divinitatea este perfectiunea absoluta, cica are un plan ....  foarte prost daca este sa ma intrebi pe mine

Alex-Softpedia, on 30 iunie 2013 - 19:37, said:

Da, este perfect cum am vrut noi sa fie, pacat ca acel noi, pe zi ce trece devine din ce in ce mai mic si mai fals (contrar moravurilor promovate)

zero_barat, on 30 iunie 2013 - 19:44, said:

Si acum te intreb, de ce am plecat de la El si am venit sa chinuim invelisurile astea efemere?

Edited by MarianG, 30 June 2013 - 19:49.

Alex-Softpedia, on 30 iunie 2013 - 19:37, said:

1. raul exista doar in om. raul e doar la nivel de "a face rau cuiva sau a-ti face rau".....ce spui tu e altceva.
2. pai nu poate...daca vine un cutremur mare....stie El de ce si unde il trimite...
3. pai sunt de nepatruns. asta e realitatea. nu pentru ca asa am vrut noi

Edited by zerobitsunt, 30 June 2013 - 19:49.

Tabloul cu notificari imi spune
zerobitsunt quoted a post you made
A minute ago
Intelege ca ti-am dat ignore.

Edited by MarianG, 30 June 2013 - 19:50.

MarianG, on 30 iunie 2013 - 19:48, said:

Pentru ca Dumnezeu ne-a creat cu vointa proprie.

Edited by zero_barat, 30 June 2013 - 19:54.

de ce a creeat spirite cu vointa care sa aiba nevoie de corp?

si mai mult, nu ti-a fost bine unde te-a creeat de ce ai venit pe Pamant?

zero_barat, on 30 iunie 2013 - 19:53, said:

da. cu liber arbitru
spirite cu vointa...in corp?
mh...nu...ci un corp cu gandire evoluata

Corpul acesta efemer a aparut la caderea Omului. Omul a devenit grosier atunci cand a ales, din pacate gresit.

Edited by zero_barat, 30 June 2013 - 20:00.

Hai sa fiim intelesi
Sufletul l-a parasit pe Dumnezeu sa ca se intrupeze intr-un invelis efemer din motivul .....


aici completezi tu pe linia punctata.

Edited by MarianG, 30 June 2013 - 20:01.

Totul se rezuma la un lucru. In momentul in care il chestionezi pe dumnezeu, el devine uman, il transformi, isi pierde esenta, cu alte cuvinte, sa folosesc o exprimare academica, iti dai singur cu barda-n oo. El e PERFECT si asa trebuie sa ramana, TOT CE NOI NU STIM, EL STIE ! E o simbioza perfecta. El e creat sa raspunda unor nevoi. Umanitatea, in opinia mea, are nevoie de dumnezeu, e prea slaba !

Dumnezeu e slabiciunea omului.

Edit: Pe dumnezeu cine l-a creat, s-a autocreat din neant ? Dumnezeului i se poate aplica teoria evolutionista, iar omului, pe cea creationista ?

Edited by Alex-Softpedia, 30 June 2013 - 20:03.

Dumnezeu este prietenul imaginar al adultilor, atata tot. Unii oameni sunt slabi de inger si nu pot fara el. Eu ii inteleg, si ii respect, e o slabiciune ca oricare alta. Si eu am varii slabiciuni de exemplu nu ma pot abtine sa nu mananc ciocolata.

MarianG, on 30 iunie 2013 - 20:01, said:

... ca se credea Demnezeu si ca le stia pe toate. Multumit? Ai intalnit astfel de oameni in viata de zi cu zii?

Edited by zero_barat, 30 June 2013 - 20:05.

Alex. Eu te sfatuiesc sa te uiti la filmu cu Sfantu Petru(ala cu omar sharif).....
Dumnezeu e Tatal Nostru iar Iisus Hristos e Fiul Lui
Incearca sa vezi filmu....arata multe adevaruri intamplate dupa moartea celui mai iubit om....

MarianG, on 30 iunie 2013 - 19:55, said:

Ai venit aici ca sa inveti, sa te cunosti pe tine insuti. Iar pe Pamant ai nevoie de-un trup carnal ca sa ai o experienta autentica.