Maha-bharata

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 132

Drona și Drupada
Semnificația continuării prieteniei

"Vaisampayana spuse, 'Apoi, O rege, puternicul fiu al lui Bharadyagi s-a prezentat în fața lui Drupada, și adresându-se moranhului, spuse, 'După cum știi eu sunt prietenul tău.' Fiind astfel adresat, fiul lui Bharadwagi, cu inima veselă, domnul Pancealilor, nu a putut suporta acea afirmație. Regele fiind intoxicat de mândria dată de avere, s-a încrutat și furios și cu ochi roșii i s-a adresat lui Drona, 'O Brahmane, se pare că nu prea ai multă inteligență, considerându-te dintr-o dată prietenul meu!

O tu, a cărui gândire nu e prea ascuțită, marii regi nu pot fi niciodată prieteni cu asemenea creaturi nenorocoase și sărace ca tine! E adevărat că înainte a existat între noi prietenie, pentru că ne aflam în aceleași circumstanțe. Dar Timpul, care distruge totul în drumul său, de asemenea distruge și prietenia.
În lumea aceasta prietenia nu durează etern în nici o inimă.
Timpul o nimicește și furia o face și ea.
De aceea nu trebuie să te agăți de o prietenie uzată.
Nu te mai gândi la ea. Prietenia pe care am avut-o cu tine, o primul dintre brahmani, a avut un scop anume.

Prietenia dintre
un om bogat și un om sărac,
un învățat și un analfabet,
un erou și un laș
nu poate continua.

De ce dorești să continuăm prietenia noastră dinainte?
Prietenie sau ostilitate poate exista numai între persoane ce au aceeași putere sau avere.
Cel sărac și cel bogat nu pot fi prieteni și nici nu au pentru ce să se certe.

Cel a cărui naștere este impură nu poate fi prieten cu cel a cărui naștere este pură;
Cel ce nu este un lupător cu carul de luptă nu poate fi niciodată prieten cu cel ce este;
Iar cel ce nu este rege nu poate fi prieten cu cel ce este.

De aceea nu văd rostul continuării prieteniei noastre de dinainte'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel adresat de către Drupada, puternicul fiu al lui Bharadwagi a fost cuprins de furie,dar reflectând pentru un moment,
s-a răzgândit în ceea ce privește ceea ce urma să facă, căci văzând insolența regelui din Panceala, s-a hotârt să-l pună la punct în mod efective și de aceea,
părăsind capitala Pancealei, Drona s-a îndreptat către capitala Kauravillor, numită după elefant (Hastina-pur).'"

Edited by madhukar, 23 March 2017 - 09:16.

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 133

Drona îi farmecă pe prinții Kuru prin măestria sa
și devine preceptorul regal al acestora în arta mânuirii armelor

"Vaisampayana spuse, 'Sosit în Hastinapura, fiul lui Bharadwagi, continuă să trăiască privat în casa lui (Kripa). Puternicul său fiu (Aswatthaman) în pauzele de la învățăturile predate de Kripa obișnuia să le dea fiilor lui Kunti lecții în folosirea armelor. Totuși în acel moment nimeni nu cunoștea capacitățile lui Aswatthaman.
"Drona a trăit astfel ceva timp privat în casa lui Kripa, când într-o zi, eroicii prinți, toți împreună au ieșit din Hastinapur și au început să se joace cu o minge, bucurându-se. Și s-a întâmplat ca mingea cu care se jucau să cadă într-o fântână.

Prinții s-au străduit din răsputeri să o recupereze. Dar în ciuda efortului, nu au fost în stare să o recupereze. Apoi s-au uitat unii la alții rușinați și neștiind cum să o recupereze, anxietatea le-a fost mare. Chiar atunci au văzut în apropierea lor un brahman cu pielea de culoare închisă, decrepit și slab, sanctificat de executarea sacrificiului Agnihotra și care-și terminase riturile zilnice de venerare.

Și privind acel ilustru Brahman, prinții, care erau disperați că nu aveau succes, l-au înconjurat imediat. Drona (care era acel brahman), văzând că prinții nu aveau succes, și fiind conștient de propriile sale capacități, a zâmbit și li s-a adresat, 'Rușine vouă puternici Kshatriya și rușine să fie și îndemânării voastre în mânuirea armelor! V-ați născut în neamul Bharata! Cum e posibil să nu puteți recupera mingea?
Dacă îmi promiteți o cină astăzi, vă voi scoate cu aceste fire de iarbă nu numai mingea, ci și acest inel ce am să-l arunc acolo în fântână!' Spunând acestea, Drona își aruncă inelul în fântâna secată. Apoi Yudhishthir, fiul lui Kunti, i se adresă lui Drona, 'O Brahman (ceea ce ceri e nimic)! Cu permisiunea lui Kripa îți vom da atât cât să-ți ajungă toată viața!'

Fiind astfel adresat, Drona zâmbi și replică, 'Această mână de iarbă lungă o voi investi prin mantrele mele cu virtutea armelor. Priviți aceste fire, ce posedă virtuți, pe care alte arme nu le au! Voi străpunge mingea cu un fir, iar acel fir cu alt fir de iarbă, și tot așa construind un lanț cu care voi ridica mingea.'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi Drona a făcut exact cum a spus. Prinții au fost uimiți, iar ochii li s-au mărit de plăcere. Considerând ceea ce au văzut ca fiind de departe extraordinar, spuseră, O învățate Brahman, adu repede și inelul pe care l-ai aruncat jos.'
"Apoi ilustrul Drona, luând un arc și o săgeată, a străpuns inelul cu acea săgeată și l-a adus imediat sus. Și luând inelul pe care-l scosese din fântână și care încă era străpuns de săgeată, l-a dat prinților uluiți. Iar acești văzând astfel inelul recuperat, spuseră, 'Ne înclinăm în fața ta, O Brahmane! Nimeni nu este în stare de o asemenea faptă. Am vrea să știm cine ești, și al cui fiu? Și de asemenea, ce am putea face pentru tine?'

"Fiind astfel adresat, Drona replică prinților, spunând, 'Duceți-vă la Bhishma și descrieți cum arăt și ce pot. Cel puternic mă va recunoaște.' Apoi spunând, 'Așa să fie,' prinții s-au dus la Bhishma și informând despre cuvântarea Brahmanului, au relatat totul despre capacitățile sale. Auzind totul de la prinți, Bhishma a înțeles imediat că acel Brahman nu era altul decât Drona, și gândiundu-se că l-ar face cel mai bun preceptor al prinților, s-a dus el însuși la el, i-a urat plin de respect bun venit și l-a adus la palat.

Apoi Bhishma, cel mai de seamă dintre purtătorii de arme, l-a întrebat cu îndemânare despre scopul sosirii sale la Hastinapur. Iar Drona i-a spus tot ce s-a întâmplat cu el, 'O domnule, am fost la Rishi Agniveșa pentru a obține armele sale, dorind de asemenea să învăț știița armelor. Devotat serviciului preceptorului meu, am trăit cu el mulți ani, ca Brahmacearin, cu plete încâlcite pe cap. Pe atunci, determinat de aceleași motive, prințul din Panceala, puternicul Yaghia-sena, a trăit în același azil; a devenit prietenul meu, având grijă de bunăstarea mea. L-am plăcut mult. Într-adevăr am locuit împreună mulți, mulți ani. O tu, cel din neamul Kuru, încă de la o vârstă vragedă am studit împreună și a fost prietenul meu din copilărie, totdeauna vorbind și făcând ceea ce era agreabil pentru mine. Pentru a mă gratifica, O Bhishma, obișnuia să-mi spună, 'O Drona, sunt copilul favorit al ilustrului meu tată. Când voi fi instalat ca rege al Pancealilor, regatul va fi al tău. O prietene, aceasta este promisiunea mea solemnă. Domeniul, averea și fericirea mea să depindă de tine.'

În cele din urmă a venit timpul să ne despărțim. Terminându-și studiile, s-a îndreptat spre țara sa. I-am oferit urările mele de bine și într-adevăr îmi amintesc mereu cuvintele sale după aceea.
"La ceva timp după aceea, ascultând instrucțiunile tatălui meu și dorind să am urmași, m-am însurat cu Kripi, cea cu păr scurt, dăruită cu multă inteligență, care a respectat multe jurăminte rigide și a fost mereu angajată în executarea Sacrificiului Focului și al altor sacrificii și austerități. Gautami, a dat naștere unui fiu, pe nume Aswatthaman de mare putere și egal în splendoare Soarelul însuși. Într-adevăr am fost la fel de mulțumit că l-am obținut ca fiu pe Aswatthaman ca și tatăl meu când m-a obținut pe mine.

"Și s-a întâmplat ca într-o zi, copilul Aswatthaman văzând copilul unui om bogat, care bea lapte, a început să plângă. Astfel mi-am ieșit din fire și mi-am pierdut cunoașterea punctelor cardinale. În loc să-i cer celui ce avea doar câteva vite, am vrut să obțin o vacă de la cel ce avea din belșug și am mers din țară în țară, însă fără folos. După ce m-am întors fără succes, unii dintre prietenii de joacă ai fiului meu i-au dat apă amestecată cu făină de orez, spunându-i să o bea. Fiind astfel înșelat, a început să danseze plin de bucurie, punând, 'O, am băut lapte. Am băut lapte!'

Privindu-l cum dansează în mijlocul prietenilor de joacă, care zâmbeau datorită simplității sale, am fost foarte mișcat. Auzind de asemenea vorbele batjocoritoare ale celor întreprinzători, care spuneau, 'Vai de săracul Drona, care nu se zbate să obțină avere, și al cărui fiu, care a băut apă amestecată cu făină de orez, a crezut că-i lapte și a dansat plin de bucurie, spunând,
'O, am băut lapte. Am băut lapte!' am fost foarte deranjat.

Reproșându-mi aceasta, în cele din urmă m-am hotărât dacă nu ar trebui să renunț la atitudinea impusă brahmanilor, și din dorința de a obține avere, să lucrez pentru cineva, care oricum este mereu invidios.
Hotărându-mă astfel, o Bhișma, m-am dus, ținând cont de vechea prietenie, la regele neamnului Somaka, luându-mi soția și copilul cu mine. Auzind că a fost instalat ca suveran, m-am considerat peste măsură de binecuvântat. Plin de bucurie m-am dus la dragul meu prieten, care stătea pe tron și i-am amintit de vechea noastră prietenie și de propriile sale cuvinte în acest sens. O ilustrule, apropiidu-mă de Drupada, i-am spus, 'O tigru printre oameni, eu sunt, prietenul tău!' Și spunând acestea m-am apropiat de el în mod confidențial, așa cum o face un prieten.

Dar Drupada, râse batjocoritor, ca și cum aș fi fost un amic vulgar. Apoi mi se adresă, 'Se pare că nu ai destulă inteligență pentru a înțelege că nu ești de o clasă superioară, pentru a mă aborda așa dintr-o dată, spunând că am fi prieteni! Timpul care distruge totul, distruge și pritetenia. Fosta mea prietenie cu tine a avut un anumit scop.
Cel a cărui naștere este impură nu poate fi niciodată prietenul celui a cărui naștere este pură.
Cel ce nu este un luptător cu carul nu poate fi prietenul celui care este.
Pritenia poate exista doar între cei care au același rang.
Prietenia nu poate subzista etern în inima mea.

Timpul distruge prieteniile și de asemena furia le distruge.
Nu te agăța de prietenia trecută dintre noi. Nu te mai gândi la ea. Prietenia pe care am avut-o cu tine, o cel mai de seamă dintre brahmani, a avut un scop special.

Nu poate exista prietenie între un bogat și un sărac, între un analfabet și între un o de litere, între un laș și un erou.
De ce dorești să reînviezi prietenia noastră trecută?
O tu, care ai o minte simplă, marii regi nu pot fi niciodată prieteni cu oameni săraci și fără de nocor ca tine.
Cel ce nu este rege, nu poate avea un rege ca prieten.

Nu-mi amintesc să-ți fi promis regatul meu. Dar, o brahmane, îți pot oferi de mâncare și adăpost pentru o noapte.'

Fiind astfel adresat, am plecat imediat împreună cu soția, jurând să fac, ceea voi face cu siguranță curând. Fiind astfel insultat de Drupada, o Bhishma, am fost plin de furie, și am venit la cei din neamul Kuru, dorind să dau învățături unor discipoli inteligenți și docili. Am venit în Hastinapur pentru a-mi realiza dorințele. O, spune-mi ce trebuie să fac.'

"Vaisampayana continuă, 'Fiind adresat de fiul lui Bharadwagi, Bhishma spuse, 'Ia-ți arcul, O Brahmana, și fă prinții Kuru să fie desăvârșiți în mânuirea armelor. Fiind venerat de neamul Kuru, bucură-te cu o inimă mulțumită de tot confortul pe care ți-l oferă rezidența lor. Tu ești domnul nostru absolut, o brahmane, a averii pe care o are neamnul Kuru, a suveranității și regatului lor! Kauravii (Kurus) îți aparțin. Gândește că ceea ce ai de gând, este ca și realizat. O Brahmane, noi te-am obținut ca fruct al marelui nostru nocor. Într-adevăr favoarea pe care ne-ai făcut-o prin sosirea ta aici, este mare.'

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 134

Argiuna promite să lupte pentru îndeplinirea scopului inimii lui Drona
Argiuna folosește arma Varuna pentru a asista la instrucțiunile secrete ale lui Drona
Venerarea cu dăruire a statuii maestrului și practica neântreruptă sunt cheia succesului – revelate în exemplul lui Eka-lavya.
Argiuna este invidios pe Eka-lavya (invidia este semnul inferiorității și al fricii
Testul de concentrare propus de Drona

"Vaisampayana spuse, 'Fiind astfel venerat de Bhishma, Drona, s-a cazat în rezidența Kauravilor și a continuat să trăiască acolo, primind adorația acestora. După ce s-a odihnit o perioadă, Bhishma, luându-i pe nepoții săi cu el, prinții Kauravi, i-a înmânat acestuia, ca discipoli, făcându-i în același timp multe cadouri de valoare.
Și puternicul (Bhishma) i-a dat de asemenea cu bucurie fiului lui Bharadwaji o casă, care era îngrijită și arătoasă și bine dotată cu orez și orice alte bogății. Și acel prim dintre arcași, Drona, i-a acceptat cu bucurie pe Kauravi, adică pe fiii lui Pandu și ai lui Dhritarashtra, ca discipoli.

Într-o zi, chemâdu-i deoparte, Drona i-a pus să-i atingă picioarele în semn de supunere și le-a spus cu inima-i crescând, 'În inima mea am un scop anume. Promiteți-mi în adevăr, voi cei fără de păcat, că atunci când veți deveni experți în mânuirea armelor, veți îndeplini scopul inimii mele.'
"Vaisampayana continuă, 'Auzind aceste cuvinte, prinții Kuru au rămas tăcuți. Dar Argiuna, O rege, a jurat să o îndeplinească, oricare ar fi aceasta. Atunci, bucuros, Drona l-a strâns pe Argiuna la piept și i-a mirosit capul în mod repetat, lacrimi de bucurie curgându-i tot acest timp. Apoi Drona ,dotat cu mare cunoaștere și practică, i- a învățat pe fiii lui Pandu mânuirea multor arme, atât celeste cât și umane. Și mulți alți prinți s-au perindat pe la acest cel mai de seamă dintre Brahmani pentru a fi instruiți.

Cei din neamul Vrishni și Andhaka, și prinți din alte țări, și fiul Radhei (Karna care era fiu corporal al lui Kunti) din clasa Suta), toți au devenit discipolii lui Drona. Dar dintre toți, copilul Suta, Karna, din invidie, de multe ori l-a defăimat pe Argiuna (care era de fapt fratele sau dupa mama), și sprijinit de Duryodhan, obișnuia să-i desconsidere pe Pandavi.
Totuși Argiuna, datorită dedicației sale pentru știința armelor, se afla tot timpul de partea preceptorului său, și în îndemânare, putere a brațelor și perseverență, îi întrecea pe toți discipolii. Într-adevăr, deși instrucțiunile preceptorului erau aceleași pentru toți, totuși în ușurință și îndemânare Argiuna deveni cel mai de seamă dintre toți discipolii. Iar Drona era convins că nici unul dintre discipolii săi ar putea fi în stare să-l egaleze pe acel fiu al lui Indra.

"Astfel Drona continuă să dea lecții prinților. Iar datorită faptului că el dădea fiecăruia dintre discipolii săi un ulcior cu gura mică pentru a-l umple și-apoi să vină la lecții, propriului fiu, Aswatthaman i-a dat un ulcior cu gura largă, ca să-l poată umple repede și să vină mai repede, pentru a putea fi instruit în metodele superioare (de folosire a armelor). Gișnu (Argiuna) aflând acest lucru, a început să-și umple ulciorul cu ajutorul armei Varuna (după numele Zeului Apelor) și a început să vină în același timp ca și fiul preceptorului.

Și în mod corespunzâtor inteligentul fiu al lui Pritha nu a fost inferior fiului preceptorului său. Dedicarea lui Argiuna pentru servirea preceptorului său, cât și pentru arme era deosebit de mare și curând a devenit favoritul preceptorului. Iar Drona, privind dedicația discipolului său pentru arme, l-a chemat pe bucătar și i-a spus în secret, 'Niciodată să nu-i dai mâncare lui Argiuna pe întuneric și nici să nu-i spui că ți-am ordonat astfel.'
La câteva zile după aceasta, totuși, pe când Argiuna mânca, a venit un vânt și a stins lampa ce ardea. Dar Argiuna, dotat cu energie, a continuat să mănânce pe întuneric, mâna continuând să meargă la gură din obișnuință. Atenția fiindu-i controlată de forța obișnuinței, puternicul fiu al lui Pandu s-a hotărât să practice mânuirea arcului în timpul nopții. Și, O Bharata, Drona, auzind zbârnâitul corzii în noapte, a venit la el, l-a îmbrățișat și i-a spus, 'Cu-adevărat îți spun că voi face din tine un arcaș fără egal în această lume.'

"Vaisampayana continuă, 'După aceea Drona a început să-l învețe pe Argiuna arta de a lupta pe spatele calului, pe spatele elefantului, pe carul de luptă, și pe jos. Puternicul Drona l-a instruit de asemenea pe Argiuna în lupta cu buzduganl, sabia, lancea, sulița și săgeata. Și de asemenea l-a instruit în folosirea mai multor arme în lupta cu mai mulți oameni. Și auzind știri despre îndemânarea sa, regi și prinți, dornici să învețe știința armelor, s-au perindat pe la Drona cu miile. Printre aceștia a fost și un prinț pe nume Eka-lavya, care era fiul lui Hiranya-dhanus, regelor neamului Nishada (cea mai joasă dintre clasele sociale amestecate).

Drona, totuși, cunoscând regulile Dharmei, nu l-a acceptat pe prinț ca discipol în mânuirea arcului, pentru că era un Nishada care ar fi putut să-i întreacă pe discipolii săi ce avea o naștere superioară. Dar prințul Nishada atingând picioarele lui Drona cu capul său plecat, a plecat în pădure și acolo și-a făcut o imagine din lut a lui Drona și a început să-l venereze cu respect, ca și cum ar fi fost maestrul său real și a început să practice mânuirea armelor în fața acestei imagini cu cea mai rigidă regularitate.

Ca urmare a respectului său excepțional pentru maestrul său și a dedicației pentru scopul propus, toate cele trei procese: de fixare a săgeții în coardă, de țintire și de slobozire a săgeții, au devenit foarte ușoare pentru el.
"Într-o zi prinții Kuru și Pandava, cu permisiunea lui Drona, au pornit în carele de luptă într-o excursie de vânătoare. Un servitor îi urma în tihnă, cu echipamentul obișnuit și un câine. Intrând în pădure, s-au tot vânturat pentru a-și realiza scopul. Între timp câinele, de asemenea cutreierând singur prin pădure, a dat peste prințul Nishada (Ekalavya). Și privindu-l pe prințul Nishada de culoare închisă și mânjit cu mizerie, îmbrăcat în negru și cu codițe de păr încâlcit, câinele a început să latre tare.

"Iar prințul Nishada, dorind să demonstreze dibăcia sa, i-a trimis șapte săgeți în gură (închizând-o). Câinele străpuns astfel de șapte săgeți, s-a întors la Pandavi. Acei eroi, privind acest lucru, s-au minunat mult și fiindu-le rușine de propria lor pricepere, au început să laude îndemânarea și precizia (necunocutului arcaș). După aceea s-au hotărât să-l caute pe necunoscutul locuitor al pădurii, ce le-a demonstrat o asemenea îndemânare. Curând Pandavii l-au găsit slobozind necontenit săgeți din arcul său. Și privind acel om cu fața hotărâtă, și care le era total necunoscut, l-au întrebat, 'Cine și al cui fiu ești tu?' Fiind astfel întrebat omul replică, 'O eroi, sunt fiul lui Hiranya-dhanus, regele neamului Nishada. Să știți că eu sunt un discipol al lui Drona, preocupat de a deveni un maestru în arta armelor.'

"Vaisampayana continuă, 'Pandavii aflând totul despre acesta, s-au reîntors (în oraș), și ducându-se la Drona, i-au spus despre minunatul arcaș pe care l-au întâlnit în pădure. Argiuna, în special, s-a gândit tot timpul că Ekalavya se întâlnea cu Drona în particular și bazându-se pe afecțiunea maestrului său pentru el, spuse, 'Tu mi-ai spus cu iubire, strângându-mă la piept, că nici un discipol de-al tău va fi egalul meu. Atunci de ce ai un discipol, puternicul fiu al regelui Nishada, care-mi este superior?"

'Vaisampayana continuă, 'Auzind aceste cuvinte, Drona se gândi un moment, și luând o hotărâre despre ce avea de făcut, l-a luat pe Argiuna cu el și s-a dus la prințul Nishada. L-a zărit pe Ekalavya cu corpul acoperit de mizerie, cu șuvițe de păr încâlcit și îmbrăcat în zdrențe, ținând în mână un arc, cu care trăgea continu săgeți. Iar când Ekalavya l-a văzut pe Drona apropiindu-se, a mers câțiva pași în întâmpinare, i-a atins picioarele cu capul și s-a prosternat în fața sa.

Iar fiul regelui Nishada venerându-l pe Drona, s-a prezentat ca discipol al acestuia, și prinzându-i mâna cu respect a stat în fața sa (așteptându-i ordinele). Apoi Drona i s-a adresat lui Ekalavya, spunându-i, 'O eroule, dacă într-adevăr ești discipolul meu, atunci dă-mi o plată.' Auzind aceste cuvinte, Ekalavya a fost foarte mulțumit, și a replicat, 'O ilustre maestru, ce aș putea să-ți ofer? Ordonă; pentru că, o cel mai de seamă dintre persoanele care cunosc Vedele, nu e nimic, care să nu-l ofer maestrului meu.' Drona răspunse, 'O Ekalavya, dacă într-adevăr vrei să-mi faci un dar, aș vrea să am degetul mare de la mâna dreaptă (cu care așezi săgeată, și tragi).'

"Vaisampayana continuă, 'Auzind aceste cuvinte crude ale lui Drona, care i-a cerut degetul cel mare ca taxă pentru învățare, Ekalavya, fiind pentru totdeauna devotat adevărului și dorind să-și țină promisiune, cu fața veselă și inima nederanjată și-a tăiat fără să clintească degetul mare și i l-a dat lui Drona. După aceea, când prințul Nishada a început să tragă cu ajutorul degetelor rămase, a realizat că și-a pierdut îndemânarea anterioară. Văzând aceasta Argiuna s-a bucurat, febra invidiei părăsindu-l.

"Doi dintre discipolii lui Drona au devenit maeștrii în lupta cu buduganul. Aceștia erau Druvodhan și Bhima, care tot timpul erau invidioși unul pe altul. Aswatthaman îi întrecea pe toți (în misterele științei armelor). Gemenii (Nakula și Sahadev) îi întreceau pe toți în mânuirea sabiei. Yudhishthira îi întrecea pe toți în lupta cu carul de luptă; dar Argiuna, totuși, îi întrecea pe toți în orice privință legată de inteligență, găsirea soluțiilor, putere și perseverență.

Desăvârșit în mânuirea tuturor armelor, Argiuna a devenit cel mai de seamă chiar dintre cei mai de seamă luptători cu carul de luptă; iar faima sa s-a răspândit pe întreg pământul până la marginea mării. Și deși instrucțiunile erau aceleași pentru toți, puternicul Argiuna îi depășea pe toți prinții. Iar dintre toți prinții, Argiuna a fost singurul care a devenit un Atiratha (luptător cu carul, capabil să lupte în același timp cu 60 000 de potrivnici). Iar răii fii ai lui Dhritarashtra, privindu-l pe Bhima-sena dotat cu mare putere și pe Argiuna, desăvârșit în mânuierea tuturor armelor, au devenit foarte geloși pe aceștia.

"Într-o zi Drona dorind să îi pună la test pe discipolii săi, i-a adunat după studiu. Înainte de a-i aduna a făcut o pasăre ca țintă și a pus-o în vârful unui copac din apropiere. Și după ce s-au adunat, Drona le-a spus, 'Luați-vă repede arcurile și ochiți pasărea din copac, pentru a-i tăia capul, și dați drumul la săgeți de îndată ce voi da ordin. Vom face aceasta rând pe rănd, cu toții.'

"Vaisampayana continuă, 'Drona, cel mai de seamă dintre urmașii lui Anghira i s-a adresat mai întâi lui Yudhishthir spunând, 'O tu cel ce ești de neînfrânt, ochește și dă drumul la săgeată de îndată ce-ți voi da ordin. Yudhishthira a luat mai întâi arcul, așa cum și-a dorit maestrul său și stătea ochind pasărea. Dar brusc Drona adresându-se prințului Kuru, spuse, 'Privește acea pasăre din vârful copacului.' Yudhishthira replică maestrului său, 'Da.' Drona îl întrebă apoi, 'Ce vezi acum? Vezi copacul, mă vezi pe mine și frații tăi?' Yudhishthir răspunse, 'Văd copacul, pe mine, frații mei și pasărea.' Drona a repetat întrebarea, dar a primit mereu același răspuns. Apoi Drona, iritat de răspunsurile lui Yudhishthir, i-a spus cu reproș, 'Dă-te de-o parte. Nu este pentru tine să lovești ținta.'
Apoi Drona a repetat experimentul cu Duryodhana și ceilalți fii ai lui Dhritarashtra, precum și cu ceilalți discipoli, Bhima și restul, incluzând prinții veniți din alte țări. Dar în toate cazurile răspunsurile au fost asemănătoarea celui dat de Yudhishthira, adică., 'Noi vedem copacul, pe tine, prietenii noștrii și pasărea.' Și fiind mustrați de perceptorul lor li s-a spus să se dea la o parte.'"

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 135

Concentrarea lui Argiuna
Numai o astfel de concentrare aduce succesul (mintea nu trebuie să fugă)
Agerimea lui Argiuna la doborârea crocodilului
Argiuna primește arma Brahma-șira

"Vaisampayana continuă, 'După ce toți eșuaseră, Drona, zâmbind l-a chemat pe Argiuna și i-a spus, 'Trebuie să dobori ținta; întoarce-ți de aceea ochii către ea. Trebuie să dai drumul la săgeți de îndată ce-ți dau ordin. De aceea, o fiule, stai aici o clipă cu arcul și săgeata.' Fiind astfel adresat, Arjuna a stat ochind pasărea, așa cum a vrut maestrul, cu arcul îndoit. Imediat ce Drona l-a întrebat, ca și în cazul celorlalți, 'Vezi to, o Arjuna, pasărea de acolo, copacul și pe mine?' Arjuna a replicat, 'Văd numai pasărea, nici un copac și nici pe tine.'

Apoi neînvinsul Drona, mulțumit de Arjuna, imediat după aceea l-a întrebat din nou, 'Dacă vezi vulturul, atunci descrie-l.' Arjuna spuse, „Nu văd decât capul vulturului, nu-i văd corpul.” La aceste cuvinte ale lui Argiuna, i s-a ridicat părul pe corp (lui Drona) datorită bucuriei și plăcerii. Apoi i-a spus lui Partha, 'Trage.' Iar acesta din urmă instantaneu a dat drumul (la săgeată) și cu vârful ei ascuțit a rupt capul vulturului din copac, făcându-l să cadă pe pământ. Și de îndată ce fapta a fost dusă la sfârșit Drona l-a îmbrățișat pe Phalguna (Argiuna) și s-a gândit la Drupada și toți prietenii săi, care-l umiliseră, că sunt deja învinși în luptă.

"La ceva timp după aceea, Drona, însoțit de discipolii săi, s-au dus pe malul Gangelui pentru a face baie în acel curent sacru. Iar când Drona a sărit în apă, un aligator puternic, trimis așa cum se cade de Moarte, l-a prins de coapsă. Și deși în stare să scape singur, Drona aparent grăbit s-a adresat discipolilor săi să-l salveze. El spuse, 'O, omorâți monstrul și salvați-mă.'

În chiar același moment, Vibhatsu (Argiuna) a lovit monstrul, ce se afla în apă, cu cinci săgeți ascuțite și irezistibile în traiectoria lor, în timp ce ceilalți discipoli stăteau consternați, fiecare la locul lui. Privind agerimea lui Argiuna, Drona l-a considerat ca cel mai capabil dintre discipolii săi și a devenit foarte mulțumit de acesta. Între timp, tăiat în bucăți de de săgețile lui Argiuna, a dat drumul ilustrului Drona și și-a dat duhul. Fiul lui Bharadwagea s-a adresat apoi puternicului luptător cu carul, Argiuna spunând, 'Acceptă, o tu cel cu brațe puternice, această armă superioară și irezistibilă numită Brahma-șira și metodele de a o declanșa și a o opri.

Dar să nu o declanșezi niciodată împotriva unei ființe umane, pentru că atunci când este declanșată împotriva unui inamic ce are o energie inferioară, poate arde întreg universul. O, copile, se spune că această armă nu are egal în cele trei lumi. De aceea păstreaz-o cu mare grijă, și ascultă de ceea ce-ți spun. Dacă vreo dată, vreun dușman, care nu este uman, te atacă, poți s-o folosești împotriva lui pentru a-l omorâ în luptă.' Spunând că va face așa cum a fost instruit, Vibhatsu cu mâinile împreunate în fața pieptului a primit măreața armă.

Apoi maestrul, adresându-i-se din nou, spuse, 'Nimeni în această lume nu va deveni un arcaș superior ție. Nu vei fi înfrânt de nimeni, iar realizările tale vor fi mari.'"

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 136

Prinții Kauravi își prezinta măiestria

"Vaisampayana spuse, 'O tu, din neamul Bharata, privindu-i pe fiii lui Dhritarashtra și Pandu desăvârșiți în mânuirea armelor, Drona i s-a adresat regelui Dhritarashtra, în prezența lui Kripa, Somadatta, Valhika, înțeleptului fiu al zeiței Gage (Bhishma), Vyasa, și Vidura, spunând, 'O cel mai de seamă dintre regii Kuru,copiii tăi si-au terminat educația. Cu permisiunea ta, o rege, hai să le vedem măiestria.

Auzindu-l, regele spuse cu inima încântată, 'O cel mai de seamă dintre brahmani, într-adevăr ai realizat o faptă măreață. Poruncește tu însuți unde, când și în ce manieră și ce încercări vor avea loc. Supărarea provocată de propria-mi orbire mă face să fiu invidios pe cei care, binecuvântați cu vedere, pot să privească măestria copiilor mei în arta mânuirii armelor.

O Kshatri (Vidura), fă tot ceea ce îți cere Drona. O tu, cel care ești devotat virtuții, cred că nimic nu-mi este mai agreabil ca acest lucru.' Apoi Vidura, dându-i asigurări regelui, ieși pentru a face ceea ce i se ceruse. Iar Drona dotat cu mare înțelepciune, a măsurat apoi o bucată de pământ, care era lipsită de copaci și tufișuri și a dotat-o cu fântâni și arteziene. Și pe acea bucată de pământ, Drona alegând o zi a lunii când steaua ascendentă era auspicioasă, a oferit sacrificii zeilor în prezența cetățenilor adunați prin anunțuri pentru a fi de față.

Apoi artificierii regelui au construit acolo o tribună largă și elegantă, conform regulilor din scrierile revelate, pe care au fost adunate tot felul de arme. De asemenea au construit o altă tribună elegantă pentru spectatoare. Cetățenii au construit multe platforme, în timp ce cei mai avuți au ridicat multe corturi spațioase și înalte de jur împrejur.

"Când a sosit ziua fixată pentru întrecere, regele însoțit de miniștrii săi, cu Bhishma și Kripa, cei mai de seamă preceptori, mergând în față, au sosit în acel teatru de o frumusețe aproape celestă, construit die aur pur, și împodobit cu șiraguri de perle și pietre de lapis lazuli.

Iar Gandhari, binecuvântată cu mare noroc și Kunti, și celelalte doamne din casa regală, în îmbrăcăminți minunate însoțite de doamnele lor de companie, s-au urcat cu bucurie pe platforme, asemenea doamnelor celeste ce suie pe muntele Sumeru. Cele patru clase sociale, incluzându-i pe brahmani și luptători, dorind să privească măiestria prinților în mânuirea armelor, au părăsit orașul și au sosit în fugă în acel loc.
Fiecare era atât de nerăbdător să vadă spectacolul, încât o mare mulțime s-a adunat acolo aproape instantaneu. Datorită sunetelor trompetelor și ale tobelor precum și datorită zgomotului multelor voci, acea mare adunare părea să fie un ocean agiatat.

"În cele din urmă, Drona însoțit de fiul său, îmbrăcat în alb, cu un șnur sacru alb, cu bucle și barbă albă, cu ghirlande albe, pastă albă de santal unsă pe întregul corp, a intrat în acea adunare, ca și cum Luna însoțită de Marte ar fi apărut pe un cer fără nori. Intrând Bharadwaja a executat venerarea cuvenită și i-a pus pe brahmanii versați în mantre să celebreze ritualurile auspicioase.

Și după ce s-a cântat la dulci instrumente muzicale, ca ceremonie de liniștire, anumite persoane au intrat echipate cu diferite arme. Și după ce și-au încins coapsele, acei luptători puternici, cei mai de seamnă din dinastia Bharata și-au făcut intrarea, dotați cu protectori pentru degete, arcuri și tolbe cu săgeți. Avându-l pe Yudhishthir în frunte, vitejii prinți au intrat conform vârstei și au început să-și arate minunata dibăcie în mânuirea armelor .

Unii dintre spectatori și-au plecat capetele, temându-se de ploaia de săgeți, în timp ce alții priveau fără teamă, minunându-se. Călărind repede pe cai și mânându-i cu dexteritate, prinții au început să lovească țintele cu săgeți pe care erau gravate numele lor. Văzând îndemânarea prinților înarmați cu arcuri și săgeți, spectatorii se gândeau că privesc orașul zeilor Gandharva din lumile de sus (celeste) și au devenit încântați.

Și, O Bharata, dintr-o dată, câteva sute și mii de spectatori, cu ochii larg deschiși datorită minunării, au exclamat, 'Bine făcut! Bine făcut!' Și după ce în mod repetat și-au demonstrat priceperea și dexteritatea în folosirea arcurilor și în mânuirea carelor de luptă, puternicii luptători și-au luat spadele și scuturile, și au început să alerge în șiruri, jucându-se cu ele.

Spectatorii le-au privit agilitate, simetria corpurilor, grația, calmul, fermitatea prinderii și priceperea lor în folosirea spadei și scutului. Apoi Vrikodara și Suyodhana, încântați în sinele lor (la ideea că vor lupta), au intrat în arenă, cu buzduganul în mână, asemenea a doua piscuri de munți. Iar acei luptători cu brațe puternice, adunându-și toată energia, au strigat asemenea a doi elefanți înfuriați ce concurează pentru o elefăntiță; și ca doi elefanți înfuriați au alergat în dreaptă și în stânga, făcând înconjorul adunării. Iar Vidura le explica lui Dhritarashtra și mamei Pandavilor (Kunti) și lui Gandhari (soția lui Dhritarashtra), toate loviturile și activitățile prinților.'"

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 137
Argiuna își prezintă măestria

"Vaisampayana continuă, 'La intrarea regelui Kuru și a lui Bhima, cel mai de seamă dintre cei dotați cu putere, intrând în arenă, spectatorii s-au împărțit în două tabere, ca urmare a parțialității datorate propriilor afecțiuni.
Unii au strigat, 'Priviți eroicul rege al Kauravilor!' Iar alții au strigat ' Priviți-l pe Bhima!' Și ca urmare a acestor strigăte, deodată a apărut un tumult puternic. Văzând că locul a devenit asemenea unui ocean învolburat, inteligentul Bharadwagi îi spuse fiului său, Aswatthaman, 'Calmează-i pe cei doi puternici luptători, atât de capabili în mânuirea armelor. Lupta dintre Bhima și Duryodhana nu trebuie să provoace furia adunării.'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi fiul profesorului prinților i-a temperat pe acei combatanți cu buzduganele lor ridicate, asemenea a două oceane învolburate de vânturile ce suflă la disoluția universală. Drona însuși a intrat în incinta arenei, le-a spus muzicienilor să se oprească și cu o voce profundă ca a norilor, spuse aceste cuvinte, 'Priviți acum pe Partha (Argiuna), care-mi este mai drag decât propriul fiu, maestrul tuturor armelor, fiul lui Indra și asemenea fiului mai tânăr al lui, (Vishnu)!

După ce a executat riturile de împăcare, tânărul Phalguna (Argiuna), echipat cu protectori pentru degete și tolba plină de săgeți, cu arcul în mână, lovindu-și armura aurie, a apărut în incintă asemenea unui nor ce reflectă razele soarelui la apus și iluminat de nuanțele curcubeului și ale fulgerului.
"Văzându-l pe Arjuna, întreaga adunare a fost încântată și de jur împrejur s-a început să se sufle în marile cochilii și în alte instrumente muzicale. Totodată a apărut un mare tumult, ca urmare a exclamațiilor spectatorilor,--'Acesta este grațiosul fiu al lui Kunti!'--'Acesta este Pandavul mijlociu!'--'Aceste este fiul puternicului Indra!'--'Acesta este protectorul Kauravilor--'Acesta este cel mai de seamă dintre cei versați în arme!'--'Acesta este cel mai de seamă dintre cei ce prețuiesc virtutea!'--'Acesta este cel mai de seamă dintre cei ce au un comportament corect, marele rezervor al cunoașterii bunelor maniere!'

La acele exclamații, lacrimile lui Kunti, amestecându-se cu laptele pieptului ei, i-au udat pieptul. Ajungându-i la urechi acel tumult, acel primul dintre oameni, Dhritarashtra (care era orb), l-a întrebat pe Vidura cu plăcere, 'O Kshatri, de ce este toată agitația asta, asemenea unui ocean în tumult, care s-a ridicat brusc, ajungâng până la ceruri?' Vidura replică, 'O prea puternici monarh, fiul lui Pandu și Pritha, Phalguna, îmbrăcat în armură, a intrat în incintă. De aceea a apărut acest tumult!' Dhritarashtra spuse, 'O tu, cel cu suflet măreț, prin cele trei focuri (cei trei copii - Yudhișthir, Bhima și Argiuna) ce au apărut din pântecul Prithei, care este asemenea combustibilului sacu, am fost într-adevăr binecuvântat, favorizat și protejat!'

"Vaisampayana continuă, 'Când spectatorii, încălziți de plăcere, și-au mai recâștigat liniștea, Vibhatsu (Argiuna) a început să demonstreze ușurința cu care mânuia armele.
Cu arma Agneya, a creat foc, iar cu arma Varuna a creat apă, cu arma Vayavya, a creat aer, iar cu arma Parjanya a creat nori.
Cu arma Bhauma a creat pământ iar cu arma Parvatya a creat munții. Cu arma Antardhana a făcut ca toate aceastea să dispară.

Acum iubitul maestrului său (Arjuna) apărea mare apoi apărea mic; când apărea pe oiștea de la carul de luptă, când pe car, iar imediat după aceea pe pământ.
Iar eroul favorizat de dexteritatea practicată, a lovit diferitele ținte –unele cu o compoziție moale, unele rafinate iar altele groase.
Și ca o singură săgeată a făcut să zboare cinci săgeți deodată în gura unui porc mistreț din fier din arcul său.
Iar acel erou de o extraordinară energie a tras douăzecișiuna de săgeți în golul lăsat de un corn ce pendula, legat de o sfoară.
În acest fel, Arjuna și-a arătat îndemânarea deosebită în folosirea sabiei, arcului și a buzduganului, deplasându-se circular în incintă.

"Și, O Bharata, când prezentarea s-a apropiat de sfârțit, efervescența spectatorilor s-a răcit iar sunetele instrumentelor a încetat. Atunci dinspre poartă s- auzit, lovirea armelor, demonstrând măreție și putere, asemenea bubuitului tunetului. Iar, o rege, de îndată ce s-a auzit acest sunet, cei adunați s-au gândit, 'S-au crăpat munții sau însuși pământul s-a despicat, sau cerul răsună de bubuitul norilor adunați?

Și-atunci toți spectatorii și-au întors capul spre poartă. Drona stătea înconjurat de cei cinci frați, fiii lui Pritha, și era asemenea lunii înconjurat de cele cinci stele ale constelației Hasta.
Iar Duryodhana, acel învingător al dușmanilor, s-a ridicat în grabă și a fost înconjurat de cei 100 de frați trufași ai săi, printre care se afla și Aswatthaman.
Iar prințul, cu buzduganul în mână, astfel înconjurat de cei 100 de frați cu armele ridicate, a apărut asemenea lui Purandara (Indra) în zile de mult uitate, înconjurat de oastea celestă, cu ocazia luptei cu Danavii.'"

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 138

Karna intră în arena și dorește să lupte cu Argiuna

"Vaisampayana continuă, 'Când spectatorii, cu ochi mari datorită minunării, au făcut loc pentru acel cuceritor al orașelor ostile, Karna, acel erou, născut cu armură naturală și față iluminată de cercei, și-a luat arcul și s-a încins cu sabia. Apoi a intrat în spațioasa incintă, asemenea unei stânci umblătoare. Acel renumit învingător al oștilor vrăjmașe, Karna, cel cu ochi mare, fusese născut de Pritha în tinerețea ei. El era o porție a Soarelui cu raze fierbinți iar energia și îndemânarea sa era asemenea unui leu, sau zimbru, sau conducătorului cirezii elefanților.

Ca splendoare era asemenea Soarelui, în afecțiune asemenea Lunii, iar energi sa era asemenea focului. Conceput cu însuși Zeul Soare, el era înalt asemenea unui palmier auriu, și dotat cu vigoarea tinereții fiind capabil să răpună un leu. Chipeș, el poseda nenumărate calități. Puternicul luptător privind de jur împrejurul arenei, se plecă indiferent către Drona și Kripa.

Întreaga adunare, nemișcată și privind concentrată, gândi, 'Cine să fie?' Și au devenit agitați în curiozitatea lor, de a-l cunoaște pe războinic. Și acel deosebit de elocvent om, vlăstar al Zeului Soare, spuse cu o voce asemenea bubuitului norilor, adresându-se fratelui său Argiuna, fără să știe că sunt frați, care era fiul învingătotrului zeu asura, Paka, (care era Indra), 'O Partha, (fiul al Prithei) voi executa procedee de luptă în fața acestei mulțimi care se holbează, care le întrec pe cele expuse de tine!
Privindu-le te vei minuna.' Și, O tu, deosebit în vorbire, de-abia a început, că spectatorii s-au ridicat imediat, ridicați de ceva instrument, așa cum a fost. Duryodhan (prietenul lui Karna) a fost încântat, în timp ce Vibhatsu (Argiuna) s-a simțit rușinat și furios. Apoi cu permisiunea lui Drona, puternicul Karna, găsind plăcere în luptă, a făcut tot ceea ce Partha făcuse mai înainte.

După aceea Duryodhana și frații săi l-au îmbrățișat pe Karna cu bucurie i-au spus, 'Bine ai venit, puternice războinic! Te-am primit datorită norocului meu, O tu, cel ce ești politicos! Trăiește așa cum îți dorești și condu-mă pe mine și regatului Kauravilor.' Kama replică, 'Când ai spus-o, o privesc ca și realizată. Nu-mi doresc decât prietenia ta. O domn, nu-mi doresc decât o singură luptă cu Arjuna.' Duryodhan spuse, 'Fie ca să ne bucurăm de lucrurile bune ale vieții! Fi binefăcătorul prietenului tău și puneți piciorul pe capetele dușmanilor."

"Vaisampayana continuă, 'Arjuna, după aceasta, se simți înjosit și-i spuse lui Karna, care se afla printre frații lui Duryodhan, asemenea unei stânci. 'Calea pe care intrusul nebinevenit și vorbitorul neinvitat o ating să fie a ta, O Karna, pentru că vei fi ucis de mine.'
Karna replică, 'Această arenă este pentru toți, numai pentru tine nu, O Phalguna! Ei sunt regii care sunt superiori în energie; și cu adevărat Kshatriya (războinicii), ce iau în considerare puterea și numai puterea (armelor). Ce nevoie ai de altercații, care sunt exercițiile celor slabi? O Bharata, verbește cu săgeți, până când săgețile mele nu-ți vor străpunge capul astăzi în fața preceptorului tău!'

"Vaisampayana continuă, 'Fiind îmbrățișat repede de frații săi, Partha, cu permisiunea lui Drona, înaintă pentru luptă. De partea cealaltă, Karna, după ce a fost îmbrățișat de Duryodhan și frații săi, luându-și arcul și săgețile, era gata de luptă. Cerul se acoperi de nori, emițând fulgere, iar coloratul arc al lui Indra (curcubeul ce apare și la Evrei ca fiind un semn al lui Iehova) a apărut răsândind razele sale strălucitoare. Iar norii păreau să râdă datorită șirurilor de cocori albi, care zburau atunci.
Și văzând că Indra privea astfel arena din afecțiune (pentru fiul său Argiuna), Soarele dispersă norii de deasupra propriului fiu (Karna). Phalguna (Argiuna) rămase acoperit de nori în timp ce Karna deveni foarte vizibil, fiind înconjurat de razele soarelui. Iar fiul lui Dhritarashtra stătea de partea lui Karna, în timp ce Bharadwagi, Kripa și Bhishma rămaseră de partea lui Partha (Argiuna). De asemenea întreaga adunare era împărțită, ca și spectatoarele. Dar știind cum stăteau lucrurile (că cei doi erau de asemenea frați, Kunti, (mama lor) fica lui Bhogea, leșină. Cu ajutorul însoțitoarelor Vidura, versat în domeniul Datoriei Prescrise, a readus-o în simțiri pe Kunti, stropind-o cu pastă de santal și apă. Revenindu-și în fire, Kunti, văzându-și cei doi fii în armuri, a fost cuprinsă de frică, dar nu putea să facă nimic.

Privindu-i pe cei doi luptători cu arcurile în mână, fiul lui Saradwat, Kripa, cunoscând Datoria și regulile duelului i se adresă lui Karna, 'Acest Pandava, care este fiul cel mai mic al lui Kunti, aparține liniei Kaurava: el se va angaja în luptă cu tine. Dar, tu puternice luptător, tu trebuie să ne numești linia din care te trage, numele tatălui și mamei tale și linia regală care-ți este ornamentul. Cunoscând toate acestea, Partha va lupta cu tine sau nu. Fii regilor nu luptă niciodată cu cei a căror linie genealogică nu este glorioasă.
'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel adresat de către Kripa, culoarea lui Karna deveni asemenea unui lotus palid, zdrențuit de rafalele puternice ale sezonului ploios. Duryodhana spuse, 'O preceptorule, chiar srierile revelate afirmă că trei clase de persoane pot avea pretenții la regalitate, cele de sânge regal, eroii și în cele din urmă, cei ce conduc armate. Dacă Phalguna nu dorește să lupte cu o persoană ce nu este rege, îl proclam pe Karna ca rege al regiunii Anga.'
"Vaisampayana spuse, 'Chiar în acel moment, așezându-se pe un scaun de aur, cu orez uscat, flori, recipiente cu apă și mult aur, puternicul luptător Karna a fost instalat ca rege de către Brahmani, versați în mantre. Umbrela regală a fost așezată deasupra capului său, în timp ce coyi de Yak erau agitate în jurul redutabilului erou hero a cărui atitudine era grațioasă.

După ce uralele au încetat, regele (Karna) se adresă lui Duryodhan, 'O tigru printre monarhi, ce-ți pot oferi, care să se poată compara cu darul tău, care este un regat? O rege, voi face ceea ce-mi ceri! La care Suyodhana îi spuse , 'Nu doresc decât prietenia ta.' Karna replică, 'Așa să fie.' Apoi s-au îmbrățișat cu mare bucurie, fiind deosebit de bucuroși.'"

ThinkAbout, on 20 octombrie 2013 - 13:29, said:

1. Scopul nu este ca lumea aceasta să fie perfecta
2. Atingerea perfecțiunii înseamnă să fii în lumea spirituală într-o relație de iubire cu Domnul Transcendental.

Legea migrației sufletului nu spune că în fiecare viață trebuie să înveți câte ceva și astfel devii perfect.
Legea migrației sufletului spune că atâta timp căt nu ai primit mila fără de cauză a Domnului Transcendental, nu te vei angaja în activități de apropiere de Acesta.
Dacă El vrea să te apropii de El, atunci îți va da posibilitatea să te asociezi cu cei ce Îl cunosc
iar această asociere o obții, dacă faci fapte pioase eterne, aşa cum este confirmat în Brihan-naradiya Puran (4.33)

bhaktis tu bhagavad-bhakta sangena parijayate
sat-sanga-prapyate pumbhih sukritaih purva-sancitai

Serviciul devotional (către Domnul Transcendental( se obţine - bhakti parijAyate
prin asociere cu devoţii puri ai Domnului - sangena bhagavad-bhakta,
dar asocierea transcendentală poate fi atinsă – tu sat sanga prapyate
de către fiinţele umane prin vasta accumulare – pumbhih sancitai
de activităţi pioase transcendentale – sukritaih (din vieți) anterioare – purva.

Aceste sukriti care dau naştere associerii cu personae spirituale (sadhu-sanga) rezultă în urma asocierii cu
1. devoţii care nu sunt prea avansați
2. zilele sfinte - ca Ekadaşi, Janmaştami, Gaura-purnim şi alte ocazii care dau unei atitudini sfinte
3. Obiecte devoţionale – ca vederea şi atingerea plantei Tulasi, onorarea mâncării oferite Domnului - maha-prasad; etc.
4. Locuri devoţionale sfinte – ca templele, Şri Vrindavana şi alte locuri sfinte, care sunt conectate cu Domnul Suprem, sau râuri sfinte ca Gangele sau Yamuna.

Când aceste activităţi sunt executatea fără a le înţelege semnificaţia transcendentală, ele se numesc sukriti.
Când, totuşi, aceate activităţi sunt exectuate în asocierea devoţilor şi în deplină cunoaştere a măreţiei lor, ele devine activităţi devoţionale – bhakti sadhan.

In Śrī Caitanya Caritāmṛta Madhya 19.151 se spune:

brahmāṇḍa bhramite kona bhāgyavān jīva
guru-kṛṣṇa-prasāde pāya bhakti-latā-bīja

Călătorind prin univers (în diferite vieţi pe plante pământeşti, paradisiace sau demonice) - brahmāṇḍa bhramite
Unele fiinţe deosebit de norocoase -kona jīva bhāgyavān
Obţin sămânţa plantei devoţionale- pāya bīja bhakti-latā
Prin mila maestrului spiritual şi a lui Krişna— prasāde guru kṛṣṇa

În acest sens se spune în Śrī Caitanya Caritāmṛta Madhya 22.45 şi 47:

kona bhāgye kāro saḿsāra kṣayonmukha haya
sādhu-sańge tabe kṛṣṇe rati upajaya

Pentru o persoană care are noroc (datorită destinului) -kona bhāgye kāro
ciclul reincanării este distrus- saḿsāra haya kṣaya-unmukha -
apoi prin asocierea cu devoţii ce au atins perfecțiunea - tabe sādhu-sańge —
iubirea pentru Krişna este trezită kṛṣṇe rati upajaya .

kṛṣṇa yadi kṛpā kare kona bhāgyavāne
guru-antaryāmi-rūpe śikhāya āpane

Dacă Krişna arată milă unei persoane favorizată de noroc (destin) - yadi kṛṣṇa kare kṛpā kona bhāgyavāne
El personal, sau sub forma Suprasufletului, sau ca maestru spiritual dă învățături - āpane rūpe antaryāmi guru śikhāya

Edited by madhukar, 08 May 2017 - 14:03.

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 139

Tatăl adoptiv al lui Karna intră pentru a-și îmbărțișa fiul (pe Karn)
Bhima îl batjocorește pe Karna
Yudhishthir vede în Karna un luptător de neegalat pe pământ'

Vaisampayana spuse, 'După aceasta, Adhiratha (cel ce conduce carul de luptă) cu teaca atârnându-i, transpirând, tremurând, și sprijinându-se într-un toiag, intră în arenă.
"Văzându-l, Karna și-a lăsat jos arcul și împins de respect filial și-a plecat capul încă ud de apă inaugurării sale ca rege. Iar cel ce conducea carul și-a acoperit repede picioarele cu marginea pânzei și i s-a adresat lui Karna care cu succes fusese încoronat, ca fiului său.

Iar cel ce conducea carul (tatal vitreg al lui Karna), l-a îmbrățișat pe Karna, iar din exces de afecțiune i-a udat capul cu lacrimi, care încă era ud cu apa cu care fusese stropit la ceremonia încoronării care rege de Anga. Uitându-se la conducătorul carului de luptă, Pandavul Bhimasena l-a luat pe Karna drept fiul unui conducător de car de luptă și i s-a adresat ridiculizându-l, 'O fiu al unui vizitiu, tu nu meriți să mori de mâinile lui Partha. În ceea ce privește familia din care te tragi, mai bine ia un alt bici. Și, o tu cel mai josnic dintre muritori, cu siguranță nu meriți regatul Anga, așa cum un câine nu merită untul pus în fața focului sacrificial.'

Karna, fiind astfel adresat, cu buze ușor tremurânde, trase cu putere aer în piept, și se uită la Zeul Zilei (Soarele) din cer. Asemenea unui elefant furios ce se ridică dintr-o grămadă de lotuși, puternicul Duryodhana se ridică dintre frații săi și s-a adresat acelui performer de fapte teribile, Bhimasena, present acolo, 'O Vrikodara, nu se cade să spui astfel de cuvinte. Puterea este vitutea cardinală a unui luptător (Kshatriya) și chiar și cu un Kshatriya ce are o naștere inferioară merită să lupți.

Linia genealogică a eroilor, ca și sursa râurilor, nu este niciodată bine cunoscută. Focul ce înconjoară întreaga lume se naște din apă. Fulgerul care i-a ucis pe Danavi (fii lui Danu, ce fac parte dintre prietenii zeilor Asura) a fost făcut din oasele (marelui Muni) Dadhici. Ilustrul zeu Guha, care combină părți din toate celelalte zeități, are o origine necunoscută. Unii îl consideră vlăstar al lui Agni; unii al lui Krittika, unii al lui Rudra, iar alții al zeiței Gangelui.

Am auzit că persoane născute în familii de Kashatriya au devenit Brahmani. Viswamitra și alții (născuți ca Kshatriyas) au atins eternul Brahma. Cel mai de seamă dintre purtătorii de arme preceptorul Drona s-a născut într-un vas de apă iar Kripa din familia Gotama s-a născut pe un bărăgan. Propriile voastre nașteri, o prinți Pandava îmi sunt mie necunoscute. Este posibil ca dintr-o căprioară să se nască un tigru (ca și Karna), care să aibă splendoarea soarelui, și care să fie dotat cu tot felul de semne auspicioase și care să fie născut cu o armură naturală și cu cercei?
Acest prinț printre oameni merită suveranitatea lumii, nu a regatului Anga, ca urmare a puterii brațelor sale și jur că am să-l urmez în toate. Dacă există cineva căruia ceea ce am făcut pentru Karna i se pare intolerabil, să urce atunci în carul de luptă și să să-și îndoaie arcul cu ajutorul picioarelor.'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi s-a ridicat un murmur confuz printre spectatori, aprobând cuvântarea lui Duryodhana. Soarele totuși se coborâse, dar Duryodhana luându-l pe Karna de mână l-a condus afară din arena, care era luminată de nenumărate lămpi. Și o rege, Pandavii, însoțiți de Drona, Kripa și Bhishma, s-au reîntors în apartamentele lor. Oamenii au plecat și ei, unii numindu-l pe Arjuna, alții pe Karna, iar alții pe Duryodhana (ca și câștigător al zile).
Iar Kunti, recunoscându-l pe propriul fiu în Karna, datorită semnelor auspicioase de pe persoana sa și privindu-l instalat ca suveran peste Anga, datorită afecțiunii materne, a fost foarte mulțumită.
Duryodhana, obținându-l pe Karna (astfel de partea sa), și-a alungat frica pe care o avea datorită îndemânării pe care o avea Arjuna în domeniul armelor.
Iar eroicul Karna, desăvârșit în privința armelor, a început să-i mulțumească lui Duryodhan prin cuvinte dulce,
în timp de Yudhishthir, cel mai mare dintre Pandavi, era impresionat de Karna, considerând că pe pământ nu mai exista un luptător asemenea lui.'"

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 140

Lupta teribilă dintre Pandavi și Panceali
Drona se răzbună pe Drupada, regele Pancealilor și devine rege peste jumătate din regatul acestuia

"Vaisampayana continuă, 'Privindu-i pe Pandavi și pe fiul lui Dhritarashtra desăvârșit în mânuirea armelor, Drona s-a gândit că a sosit timpul să poată să ceară taxa pentru ceea ce i-a învățat.
Și, o rege, adunându-și discipolii, într-o zi, preceptorul Drona le-a cerut taxă, spunând, 'Luați-l ostatic pe Drupada, regele din Panceala în luptă și aduceți-l la mine. Aceasta este cea mai acceptabilă taxă.'

Atunci acei luptători răspunseră, 'Așa să fie', se urcară repede în carele lor de luptă și pentru a-și achita datoria față de profesorul lor, au plecat însoțit de el. Acei zimbrii printre oameni, înfrângându-i pe Panceali în drumul lor, au asediat capitala marelui Drupada. Iar Duryodhan și Karna și puternicul Yuyutsu, Duhsasana, Vikarna, Jarasandha și Suloceana, precum și alți puternici prinți Kshatriya, au făcut concurență, pentru a fi primii care atacă.
Iar prinții, mergând în care de luptă de cea mai bună calitate și urmând cavaleria, au intrat în capitala ostilă, deplasându-se pe străzi.

"Între timp regele din Panceala, privind acea forță puternică și auzind strigătele puternice, ieși din palat însoțit de frații săi. Deși regele Yaghiasena era bine înarmat, aramta Kauravilor i-au atacat cu o ploaie de săgeți, scoțând strigătele lor de luptă. Yaghiasena totuși, nefiind ușor de învins în luptă, se apropie de Kauravi în carul său de luptă alb și a început să împrăștie în jur o ploaie de săgeți îngrozitoare.

"Înainte de a începe lupta, Arjuna, privind mândria îndemânării afișată de prinți, i se adresă preceptorului său, și spuse, 'Îmi voi etala îndemânarea, după ce aceștia au afișat propria lor îndemânare. Regele din Panceala nu poate niciodată să fie luat pe câmpul de luptă de nici unul dintre aceștia. Spunând acestea, Argiuna, înconjurat de frații săi, a așteptat afară din oraș, la o distanță de o milă de acesta. Între timp Drupada privind armata Kauravilor, ieși în față și trase o ploaie îngrozitoare de săgeți, care i-a afectat teribil pe Kauravi.

Iar ușurința cu care se mișca pe câmpul de luptă, deși se lupta fără a fi sprijinit, într-un singur car de luptă, îi facea pe Kauravii sa creada, datorită panicii, că sunt mai mulți care luptau cu ei. Iar săgețile cumplite ale monarhului cădeau aproape din toate părțile, până când cochilii, trompete și tobe cu miile au început să sune din casele Pancealilor. Apoi dinspre puternica oaste a Pancealilor s-a auzit un răget teribil, ca cel al unui leu, în timp ce sunetul corzilor arcurilor lor, păreau să despice chiar cerul.

Apoi Duryodhan, Vikarna, Suvahu, Dirghaloceana și Duhsasana s-au înfuriat și au început să toarne săgețile lor asupra inamicului. Dar puternicul trăgător cu arcul, fiul lui Prishata, invincibil în luptă, deși foarte pătruns de săgețile inamicului, a început instantaneu să afecteze rândurile atacatorilor ostili cu o deosebită vigoare. Și gonind cu mare viteză pe câmpul de luptă, ca o roată de foc, regele Drupada i-a lovit cu săgețile sale pe Duryodhan și Vikarna și chiar pe puternicul Karna și mulți alți prinți eroici și nenumărați luptători, și le-a potolit setea de luptă.

Apoi toți cetățenii au turnat asupra Kauravilor o ploaie de diferite rachete așa cum norii toarnă picăturile de ploaie pe pământ. Tineri și bătrâni s-au grăbit să lupte, atacând Kauravii cu vigoare. Kauravii, apoi văzând că bătălia a devenit înspăimântătoare, s-au dezmembrat și au fugit către Pandavi.

"Pandavii, auzind teribilele urlete ale oastei înfrânte, l-au salutat cu reverență pe Drona și s-au urcat în carele lor de luptă. Apoi Argiuna l-a rugat în grabă pe Yudhishthir (fratele cel mai mare) să nu se angajeze în luptă si s-a grăbit în față, numindu-i pe fiii lui Madri (Nakula și Sahadev, frații săi mai mici) să-i protejeze roțile carului de luptă, în timp ce Bhimasena care lupta în carul de transport, alergă în față cu buzduganul în mână. Arjuna cel fără de păcat, fiind astfel însoțit de frații săi, auzind strigătele inamice, înaintă către aceștia, umplând întreaga regiune cu zgmotul roților carului său de luptă.

Și asmenea unui animal Makara ce intră în mare, Bhima, cel cu brațe puternice, asemenea unui al doilea zeu al Morții - Yama, cu buzduganul în mână, intră în rândurile Pancealilor, strigând înfiorător, asemenea unui ocean în furtună. Iar Bhima, cu buzduganul în mână, mai întâi alergă cătrre șirurile de elefanți au forțelor ostile, în timp ce Arjuna, desăvârșit în luptă, a atacat acele forțe cu îndemânarea brațelor sale. Iar Bhima, asemenea marelui Distrugător însuși (la sfârșitul lui Kali-Yuga), a început să doboare acei elefanți cu buzduganjul său. Acele animale masive, asemenea unor munți, lovite de buzduganul lui Bhima au avut capetele zdrobite. Acoperite de șiroaie de sânge, au început să cadă la pământ, asemenea stâncilor desprinse de fulgere.

Pandavii o doborât elefanți, cai și care de luptă cu miile și au ucis mulți ostasi pedeștri și luptători cu carul. Într-adevăr așa cum un păstor în pădure mână înaintea sa cu bățul multe animale cu ușurință, la fel și Vrikodara (Bhima) mâna în fața sa carele și elefanții forțelor ostile.

"Între timp, Phalgun (Argiuna), împins de dorința de a-i face bine fiului lui Bharadwagi, l-a atacat pe fiul lui Prishata cu o ploaie de săgeți și l-a doborât de pe elefantul pe care se afla.
Iar Arjuna, asemenea unui foc teribil care consumă toate lucrurile la sfârșitul (ciclului de 1000 de ere (Yuga), a început să doboare la pământ cai și care de luptă și elefanți cu miile. Pancealii și Sringeay, pe de altă parte, i-au atacat pe Pandavi, întâmpinându-i cu o perfectă ploaie de arme de toate felurile. Au scos țipete teribile și au luptat cu disperare cu Argiuna. Lupta a devenit furioasă și teribilă când o priveai. Auzind strigătele inamicului, fiul lui Indra (Argiuna) s-a înfuriat și a atacat oastea ostilă cu o ploaie deasă de săgeți, și s-a grabit cătrea aceasta făcând-o să sufere cu o vigoare reînoită.

Cei care-l priveau pe ilustrul Argiuna atunci, nu puteau distinge un interval între așezarea săgeții și eliberarea acesteia din arc. Puternice erau strigătele ce se ridicau si se amestecau cu aclamațiile de de aprobare. Apoi regele Pancealilor, însoțit de comandantul Satyagit, s-au repezit cu mare viteză spre Arjuna asemena zeului Asura Samvara ce s-a grăbit spre șeful celeștilor (Indra). Apoi Arjuna l-a acoperit pe regele Pancealilor cu o ploaie de săgeți.

Atunci s-a ridicat un vuiet înfiorător dinspre Panceali, asemenea răgetului unui leu puternic ce sare la conducătorul unei turme de elefanți. Privindu-l pe Argiuna grâbindu-se către regele Pancealilor pentru a-l captura, Satyajit, de mare putere, s-a grăbit către acesta. Iar cei doi luptători, asemenea lui Indra și zeului Asura, fiu al lui Viroceana (Vali), apropiindu-se unul de altul pentru a lupta, au început să macine rândurile oastei opuse.

Apoi Arjuna l-a străpuns cu mare putere pe Satyagit cu zece săgeți ascuțite, la a cărei îndemânare spectatorii au fost uimiți. Satyajit, fără a pierde timp, l-a atacat pe Argiuna cu o sută de săgeți. Apoi puternicul, Arjuna, dotat cu o remarcabilă ușurință de mișcare, fiind acoperit de o ploaie de săgeți, și-a frecat coarda arcului pentru a face să creasca forța și viteza săgeților. Apoi despicând (cu săgețile sale arcul oponentului, Argiuna se grăbi către regele Pancealilor, dar Satyagit, luând repede un arc mai puternic, a străpuns cu săgețile sale pe Partha (Argiuna), carul de luptă, vizitiul și caii.

Arjuna, fiind astfel atacat, nu și-a iertat dușmanul. Dorind să-l omoare imediat, i-a străpuns cu un număr de săgeți caii, steagul, arcul, pumnul de pe arc, vizitiul și pe însoțitorul din spatele carului de luptă. Ca urmare Satyagit, văzând că arcul îi este în mod repetat tăiat în două și caii uciși, s-a oprit din luptă.

"Regele Pancealilor, văzând că generalul său fusese învins în luptă, a început el însuși să-l împroaște pe prințul Pandava cu săgeți. Atunci Argiuna, încununat cu succes, a început să lupte cu furie, și repede i-a tăiat arcul oponentului în două, precum și steagul, pe care l-a făcut să cadă, i-a străpuns caii și vizitiul cu cinci săgeți. Apoi aruncându-și arcul Arjuna și-a luat tolba, și scoțând un paloș încovoiat, a scos un țipăt puternic și a alergat de la carul său la cel al oponentului.

Și stând acolo absolut neînfricat, l-a capturat pe Drupada (regele Pancealilor) așa cum Garuda prinde un șarpe uriaș după ce a agitat apele oceanului. Văzând acestea , trupele Pancealilor au fugit în toate direcțiile.
"Apoi Dhanangeaya (Argiuna), afișându-și astfel puterea brațelor sale în prezența ambelor oști, a scos un țipăt puternic și a ieșit din rândurile Pancealilor. Privindu-l reîntorcându-se, prinții au început să jefuiască capitala lui Drupada. Adresându-li-se Arjuna spuse, 'Acest monarh este o rudă a eroilor Kauravi. De aceea, o Bhima, nu le măcelăriți soldații. Hai să-i înmânăm preceptorului nostru taxa cerută.'

"Vaisampayana continuă, 'O rege, fiind astfel oprit de Arjuna, puternicul Bhimasena, deși încă nesăturat de exercițiul luptei, s-a oprit din măcelărirea oponenților. Apoi prinții, luându-l pe Drupada cu ei, împreună cu prietenii și consilierii săi, l-au oferit lui Drona. Iar Drona privindu-l pe Drupada adus sub controlul său, umilit și deprivat de avere, i-a amintit monarhului de ostilitatea sa anterioară și i s-a adresat, spunându-i, 'Regatul tău și capitala au fost jefuite de mine. Dar nu te teme pentru viața ta, deși acum depinde voința dușmanilor tăi. Vrei să reînvii prietenia ta cu mine?'

Spunând acestea, zâmbi puțin și spuse din nou, 'Nu te teme pentru viața ta, rege curajos! Noi brahmanii, suntem întotdeauna iertători iar afecțiunea și iubirea mea pentru tine au crescut ca urmare a faptului că ne-am jucat împreună în copilărie în ermitaj. De aceea, o rege, îți cer să fim din nou prieteni.
Și ca și cadou îți ofer jumătate din regatul tău, care acum nu-ți mai aparține. Mai înainte mi-ai spus că cel ce nu este rege, nu poate fi prietenul unui rege. De aceea, o Yaghiasena, voi păstra jumătate din regatul tău. Tu vei fi rege peste toate teritoriile la sud de Bhaghirathi (un braț al Gangelui), în timp ce eu voi fi rege peste teritoriile tale la nord de rău. Și, o Panceala, dacă îți face plăcere, de acum consideră-mă prietenul tău.'

"Auzind aceste cuvinte, Drupada răspunse, 'Tu ești un suflet nobil și ai mari capabilități. De aceea , o brahmane, nu sunt surprins de ceea ce ai făcut. Sunt foarte mulțumit de tine și-mi doresc eterna ta prietenie.'
"Vaisampayana continuă, 'După aceasta, o Bharata, Drona l-a eliberat pe regele din Panceala, și bucuros și-a executat oficiile în ceea ce privește dăruirea jumătății regatului său. De aici înainte Drupada a început să locuiască cu tristețe în orașul Kampilya în provincia Makandi de pe malurile Gangelui plin de orașe și orășele. După ce a fost înfrânt de Drona, Drupada a condus de asemenea și regatul de sud al Panchalilor până la țărmul râului Cearmanwati.

Iar din acea zi Drupada a fost foarte convins că prin puterea sa nu va fi în stare să-l învingă pe Drona, fiindu-i inferior acestuia ca putere brahma (spirituală). De aceea a cutreierat pământul pentru a găsi mijloace pentru a obține un fiu (care să-l învingă pe Drona).
"Între timp Drona a continuat să locuiască în Ahiceatra. Astfel, o rege, teritoriul Ahiceatra, cucerit de Argiuna, care era plin de orașe și sate, a fost dăruit lui Drona.'

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 141

Dhritaraștra îl numește pe nepotul său Yudhișthir ca moștenitor al tronului.
Argiuna îi promite profesorului său că va lupta împotriva sa, când va fi necesar, ca taxă pentru că a primit de la acesta arma celestă Brahma-șira.
Doar Argiuna și Bhima singuri cuceresc Estul și Sudul
Unchiul lor Dhritarașthra devine invidios pe nepoții săi Pandavii

"Vaisampayana continuă, 'După un an de la luptă, Dhritarashtra, împins de bunătatea sa pentru lume, l-a instalat pe Yudhishthir, fiul mai mare al lui Pandu, ca moștenitor al regatului,
datorită fermității, vitejiei, răbdării, binevoinței, corectitudinii și a onestității de nezdruncinat.
În scurt timp Yudhishthira, fiul lui Kunti, prin bunul său comportament, maniere și o pricepere deosebită în afaceri, a eclipsat faptele tatălui său.

Cel de-al doilea Pandava, Vrikodara, a început să primească în mod continu lecții de la (Domnul Transcendental) Sankarșan (Bala-raam, fratele lui Krișna) în lupta cu sabia și buzduganul și cu carul de luptă.
Iar după ce pregătirea lui Bhima a fost terminată, puterea sa a devenit asemenea lui Dyumatsena; și continuând să trăiască în armonie cu frații săi, a început să-și exercite îndemânarea.

Argiuna a devenit celebru pentru fermitatea cu care ținea armele, pentru ușurința cu care se mișca, precizia cu care țintea și expertiza cu care folosea armele Kshura, Naracha, Vala, Vipatha și a tuturor armelor, fie că erau drepte, încovoiate sau grele.
Iar Drona a certificat că nimeni în lume nu putea fi egalul lui Argiuna în ușurința mânuirii și în experitiza generală.

Într-o zi Drona, adresându-se lui Argiuna de față cu adunarea prinților Kauravi, spuse, 'Unul dintre discipolii lui Agastya în știința armelor pe nume Agnivesha a fost profesorul meu. Datorită meritelor mele ascetice am obținut de la el arma Brahmashira, care nu poate fi fără efect și care ea însăși este asemenea unui tunet, capabilă să distrugă tot pământul.
Acea armă, o Bharata, prin ceea ce am făcut, poate fi înmânată mai departe următorului discipol. Când mi-a înmânat-o, preceptorul meu mi-a spus, 'O fiu al lui Bharadwagi, să nu declanșezi niciodată arma împotriva ființelor umane, și mai ales împotriva celor ce au puțină energie. Tu, eroule, ai obținut arma celestă. Nimeni altcineva nu o merită. Dar să respecți instrucțiunea Rishiului (Agnivesa).

Acum, Arjuna, te rog să-mi dai taxa în prezența verilor și a celorlalte rude.' Când Arjuna, a auzit aceasta, și-a dat cuvântul că îi va da preceptorului ceea ce îi va cere, iar acesta din urmă spuse, 'O cel fără de păcat, să lupți împotriva mea, atunci când va trebui sa lupt cu tine.'

Iar acel zimbru printre prinții Kuru și-a dat cuvântul lui Drona atingând picioarle acestuia si a plecat în nord. Apoi s-a ridicat un strigăt puternic ce a acoperit întreg pământul, legat de centura de mări, având ca efect faptul că nu exista nici un arcaș care să fie asemenea lui Argiuna. Și într-adevăr Dhanangeaya (Argiuna), în lupta cu buzduganul, sabia și cu carul de luptă, a obținut o minunată măiestrie.

Sahadev a obținut întreaga știință despre Datoria Prescrisă de la (Vrihaspati) gurul zeilor sura ai lumilor paradisiace, și a continuat să trăiască sub controlul fraților săi.
Nakula, favoritul fraților săi, fiind învățat de Drona, a devenit cunoscut ca un luptător îndemânatic și un luptător cu carul măreț (Ati-ratha).
Într-adevăr Argiuna și ceilalți prinți Pandavi au devenit atât de puternici încât l-au ucis în luptă pe marele Sauvira, care executase un rit sacrificial ce durase trei ani, neînfricoșat de raidurile Gandharvilor celesti. Regele Yavanilor pe care puternicul Pandu nu a putut să-l supună, a fost supus de Arjuna.

Apoi Vipula, regele Sauvirilor, dotat cu mare dibăcie, care tot timpul nu a arătat respect Kauravilor, a fost determinat de inteligentul Argiuna să simtă limita puterii sale. Argiuna a reprimat de asemenea cu ajutorul săgeților sale mândria regelui Sumitra din Sauvira, cunoscut de asemenea ca Dattamitra care cu hotărâre a căutat lupta cu acesta.
Cel de-al treilea dintre prinții Pandavi, Dhananjaya (Argiuna), asistat de Bhima, cu un singur car de luptă a subjugat toți regii din est, sprijiniți de mii de care. În același fel au cucerit cu un singur car de luptă tot sudul si au trimis în imperiul Kauravilor o mare pradă de război.

"Aceasta au făcut iluștrii Pandavi, cucerind teritoriile altor regi, extinzând limitele imperiului lor. Privind însă marile realizări și puterea acelor mari arcași, sentimentele regelui Dhritarashtra pentru Pandavi au devenit brusc otrăvite iar din acea zi monarhul devenit neliniștit și cu greu a mai putut dormi.'"

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 142 - I
Prosperitatea Materială și luptă implicită pentru aceasta
Șacal să fi în viața asta
Politica regală față de dușmani
poartă culorarea pasiunii – care e calea răului – fără de milă

"Vaisampayana continuă, 'Auzind că eroicii fii ai lui Pandu erau dotați cu un exces de energie si deveniseră atât de puternici, regele Dhritarashtra s-a simtit foarte mizerabil și anxios. Apoi luându-l de-o parte pe Kanika, cel mai important dintre consilieri, specialist în ștințele politice și expert în sfătuirea regelui spuse, 'O cel mai de seamă dintre brahmani, Pandavii acoperă pământul în mod exagerat. Sunt deosebit de invidios pe ei. Să caut pacea sau să fac război cu ei? O Kanika, sfătuiește-mă în adevăr, căci voi face așa cum vei propune.

"Vaisampayana continuă, 'Acel brahman, fiind astfel adresat de către rege, îi răspunse în mod liber, în aceste cuvinte, în concordanță cu semnificațiile științei politice."
"Ascultă-mă, o rege fără de păcat, nu se cade să te înfurii pe mine, după ce vei auzi ceea ce-ți voi spune. Regii trebuie să fie întotdeauna gata să-și ridice buzduganele, și tot timpul trebuie să-și sporească și capacitățile proprii.
Evitând cu grijă toate greșelile, ei trebuie să aibă tot timpul în atenție greșelile dușmanilor lor și să profite de acestea.
Dacă regele este tot timpul pregătit să lovească, toți îl vor teme.
De aceea regele trebuie să aibă mereu o scăpare pentru a pedepsi în tot ceea ce face.

El trebuie să se comporte în așa fel încât dușmanul său să nu detecteze nici o slăbiciune la acesta.
Dar slăbiciunile dușmanului său trebuie să le detecteze și să le folosească în favoarea sa.
El trebuie tot timpul să-și ascundă mijloacele și scopurile, așa cum broasca țestoasă se ascunde în carapace și de asemenea trebuie să-și ascundă slăbiciunile față de alții.
Iar dacă începe ceva, trebuie să-l ducă la bun sfârșit. Iată, un ghimpe care nu este extras în întregime, produce o bubă dureroasă.

Uciderea unui dușman, care-ți face rău, este întotdeauna demnă de laudă.
Dacă dușmanul posedă mari capacități, trebuie tot timpul să fi atent când va veni ora dezastrului său și atunci omoară-l fără scrupule.
Dacă aceste este un mare luptător, de asemenea trebuie să veghezi asupra orei dezastrului său și-apoi trebuie să-l faci să dispară.

Domnule, un inamic nu trebuie niciodată să fie disprețuit, oricât ar fi vrednic de dispreț.
O scânteie e capabilă să consume o întreagă pădure, dacă se poate de la un obiect la cel din apropiere.
Uneori regii trebuie să pretindă că sunt orbi și surzi, pentru că dacă nu sunt capabili să aplice o corecție, trebuie să pretindă că nu au remarcat greșelile, care necesită corecția.
În ocazii ca acestea, fă-i să-și considere arcurile ca și cum ar fi făcute din paie. Dar fă-i să fie tot timpul în alertă, asemenea unei turme de căprioare în pădure.

Dacă dușmanul se află în mâinile tale, distruge-le prin orice mijloace, secrete sau nu. Nu arăta nici un fel de milă acestuia, chiar dacă caută protecția ta.
Un dușman sau unul care te-a rănit vreo dată, trebuie distrus, cheltuind bani fără de măsură, dacă e nevoie, pentru că dacă-l omori ai scăpat de-o grijă, iar liniștea e fără de preț. Cel mort nu-ți poate inspira frică.

Trebuie să distrugi cele trei, cinci și șapte (resurse) ale dușmanilor tăi.
Trebuie să distrugi rădăcina și ramura dușmanilor tăi. Trebuie să-i distrugi aliații și partizanii.
Aliații și partizanii nu pot exista, dacă cel ce-i conduce e distrus.
Dacă rădăcina copacului este distrusă, ramurile și rămurelele nu vor mai exista nici ele.

Ascunzând cu grijă mijloacele și țelurile tale, să-ți ai tot timpul în atenție dușmanii, căutând tot timpul să le afli slăbiciunile.
O rege, condu-ți regatul, având tot timpul grijă să-ți supraveghezi dușmanii.
Menținând eternul foc al sacrificiilor, prin haine maronii, părul încâlcit și vizuini de animale folosite ca propriul loc de dormit, trebuie mai întâi să căștigi încrederea dușmanului tău; iar după ce ai câștigat-o, să sari asupra lui ca un lup.
Pentru că s-a spus că în achiziționarea averii chiar și îmbrăcămintea celor spirituali pot fi folosite ca un cârlig care este folosit pentru a apleca o creangă pe care se află fructe coapte. Metoda urmată în culegerea fructelor, trebuie să fie metoda de a distruge dușmanii, pentru că trebuie să folosești principiul selecției.

Poartă-ți dușmanul pe umeri până când va veni timpul să-l arunci, spărgându-l în bucăți asemenea unui vas de lut aruncat cu violență pe o suprafață de granit. Niciodată să nu-i dai drumul dușmanului chiar dacă ți se adresează cerându-ți milă. Să nu arăți milă, ci să-l omori imediat.
Prin artele concilierii sau a cheltuirii de bani să-ți omori dușmanul.
Creind neînțelegere printre aliații săi sau prin folosirea forței, chiar prin tot ceea ce-ți stă în putere să-ți distrugi dușmanul.'

"Dhritarashtra spuse, 'Spune-mi cum poate fi distrus un dușman prin artele concilierii, a cheltuirii de bani, a creierii de neînțelegere sau a folosirii forței.'
"Kanika replică, 'Ascultă o monarh, istoria unui șacal, ce a trăit în vremuri de demult în pădure și care era expert în știința politicii. Acesta era înțelept, își cunoștea propriul interes și trăia în compania a patru prieteni, un tigru, un șoarece, un lup și o mangustă.

Într-o zi ei au văzut în pădure un cerb puternic, conducătorul unei turme, pe care ei însă nu-l puteau prinde datorită vitezei și puterii sale. Ca urmare au făcut o ședință pentru a se consulta. În deschidere șacalul spuse, 'O tigrule, tu ai făcut mari eforturi pentru a prinde acest cerb, dar degeaba, pentru că acest cerb este tânăr, rapid și foarte inteligent. Hai să se ducă șoarecele și să-i roadă copitele când doarme. Și după ce a făcut aceasta, hai să se apropie tigrul și să-l prindă. Iar după aceea ne vom înfrupta cu toții, cu mare plăcere.'

Auzind aceste cuvinte ale șacalului, toți s-au pus pe treabă cu precauție, după cum li se spusese. Șoarecele a ros picioarele cerbului iar tigrul l-a omorât așa cum se anticipase. Și privind corpul cerbului, lipsit de mișcare, pe pământ, șacalul li se adresă însoțitorilor săi, 'Fiți binecuvântați! Mergeți și executați purificarea rituală. Între timp voi avea grijă de cerb.'
Ascultându-l pe șacal s-au dus la un râu. Șacalul i-a așteptat acolo, gândindu-se la ce are de făcut.

Tigrul, dotat cu mare putere, s-a întors primul după ce executase spălarea rituală și l-a văzut pe șacal cufundat în meditație. Tigrul spuse, 'De ce ești atât de trist, înțeleptule! Tu este cel mai de seamă dintre ființele inteligente. Hai să ne bucurăm astăzi, înfruptându-ne din carcasa lui.' Șacalul spuse, 'Ascultă, ce a spus șoarecele, O, vai de puterea regelui animalelor! Acest cerb a fost ucis de fapt de mine. Prin puterea brațelor mele, el își va astâmpăra foamea.' Atâta timp cât s-a lăudat într-un astfel de limbaj, în ceea ce mă privește , nu vreau să mă ating de această mâncare.' Tigrul replică, 'Dacă într-adevăr șoarcele a vorbit astfel, simțurile mele s-au trezit (ma simt jignit) și începând de azi înainte, voi omorî doar prin propria mea forță creaturile ce colindă pădurea și să mă înfrupt din carnea lor.' Spunând acestea tigrul plecă.

"Și după ce a plecat tigrul, iată că a sosit șoarecele. Șacalul i se adresă acestuia spunând, 'Fi binecuvântat, o șoarece, dar ascultă ce mi-a spus mangusta, „Carcasa acestui cerb este otravă (fiind atinsă de ghearele tigrului)“. Nu voi mânca din ea, dar pe de altă parte dacă-mi permiți, o șacalule, îl voi omorî pe șoarece și ne vom înfrupta din el.'Auzind acestea șoarecele a fugit printr-o gaură.

După aceea a venit lupul, o rege, după ce-și făcuse purificarea rituală. Văzându-l sosind, șacalul îi spuse acestuia, 'Regele animalelor s-a înfuriat pe tine. Răul te va copleși. El e așteptat aici cu soția sa. Fă ceea ce consideri de cuvință.' În felul acesta a scăpat șacalul și de lup. Iar lupul a fugit, contractându-și corpul în cele mai mici dimensiuni posibile.

Apoi a venit mangusta. Iar șacalul văzând-o venind spuse, 'Prin puterea brațelor mele i-am învins pe toți ceilalți, care deja au fugit. Mai întâi luptă cu mine și după aceea vei mânca din această carne după bunul plac.' Mangusta replică, 'De vreme ce tigrul, lupul și inteligentul șoarece au fost învinși de tine, se pare că ești cel mai mare erou. Nu vreau să lupt cu tine.' Spunând acestea, mangusta fugi.

"Kanika continuă, 'După ce toți au plecat, șacalul, foarte mulțumit de succesul politicii sale, a mâncat singur acea carne. Dacă regii ar acționa mereu în acest fel, ar fi fericiți. Astfel trebuie să îi aduci la mâna ta

• pe cei timizi incitându-le fricile,
  
• pe cei curajoși prin artele concilierii,
  
• pe cei lacomi prin daruri costisitoare iar
  
• pe cei egali și inferiori prin etalarea propriilor capacități.

În afară de acestea, ascultă altceva.'
"Kanika continuă, 'Dacă fiul tău, prietenul, fratele, tatăl sau chiar preceptorul spiritual, devine dușmanul tău, dacă dorești prosperitate, omoară-l fără scrupule.
Prin blesteme și incantări, prin dar de avere sau prin înșelăciune trebuie să-ți omori dușmanul. Acesta nu trebuie niciodată neglijat sau disprețuit.
Dacă ambele tabere sunt egale și succesul nu este sigur, cel care va acționa consecvent va atinge prosperitatea.
Dacă maestrul spiritual este vanitos, ignorant despre ceea ce trebuie făcut și ce nu și este vicios, chiar și el trebuie pus la punct.

Dacă ești furios, să nu o arăți, chiar și atunci vorbind cu un zâmbet pe buze. Nu reproșa nimănui ceva, dacă sunt semne că ești furios. O
Bharata, vorbește plăcut înainte de a-ți lovi dușmanul și chiar în timp ce îl lovești! După ce l-ai doborât, deplânge victima, arată-te mâhnit, și chiar varsă lacrimi.
Reconfortează-ți dușmanul prin conciliere, prin daruri de avere și un comportament blând și doboară-l când nu este atent.
Trebuie să zâmbești în egală măsură ofensatorului ca o hienă care trăiește practicând virtutea, pentru că îmbrăcămintea virtuții îi acoperă ofensele așa cum norii  acoperă munții.

Trebuie să arzi casa acelei persoane, pe care ai pedepsit-o cu moartea.
De asemenea nu trebuie să permiți cerșetorilor, ateiștiilor și hoților să trăiască în regatul tău.

• Printr-o bătălie prin surprindere,
  
• prin folosirea otravei sau
  
• prin coruperea aliaților dușmanului,
  
• prin mituire,
  
• prin orice mijloace de forță

trebuie să-ți distrugi dușmanul.

Poți acționa cu cea mai mare cruzime. Trebuie să-ți ascuți dinții, pentru a face o mușcătură fatală. Iar dușmanul trebuie în așa fel doborât, încât să nu mai fie în stare să se mai ridice vreo dată împotriva ta.
Totdeauna să te temi chiar și de cei de care nu ai avea motiv să o face, ce să mai spunem de ceilalți. Pentru că dacă cei dintâi vor deveni puternici, te-ar putea distruge din rădăcină.

Să nu ai niciodată încrededere în cei ce nu-ți sunt loaiali, dar nici să nu te încrezi prea mult în cei ce sunt, pentru că dacă cei în care ai încredere vor deveni dușmani, cu siguranță vei fi distrus.
După ce le-ai testat loialitatea, trebuie să folosești spioni în propriul regat și în celelalte regate. Spionii tăi în celelalte regate trebuie să fie maeștri în arta înșelării și să poartă îmbrăcămintea asceților; ei trebuie plasați în grădini, locuri de agrement, temple și alte locuri sacre, locuri de băut, străzi și cele opt tirthas (locuri) (ale ministrului, preotului suprem, moștenitorului, comandtului Forțelor Armate, păzitorilor curții regale, persoanelor din apartamentele intime, șefului penitenciarului, șefului Supravegherii, șefului trezoreriei, Șefului Executivului, Șefului Poliției, Șefului arhitect, Șefului Justiției, Președintelui Adunării miniștrului, Șefului departamentului punitiv, Comandantului fortului, Șefului arsenalului, Șefului Pazei de frontieră și Îngrijitorului Pădurii), în locurile de sacrificiu, lângă fântâni, pe munți și în râuri, în păduri și în locurile în care se adună oamenii.

Vorba trebuie să îți fie mereu umilă, dar inima să-ți fie ascuțită ca o lamă. Iar în momentul în care ești angajat în cel mai crud și teribil act, trebuie să vorbești cu zâmbetul pe buze. Dacă dorești prosperitate, trebuie să folosești toate artele -- umilinta, jurământul, concilierea, venerarea picioarele celorlalți prin plecarea capului, inspirînd speranță și altele similare.

Iar o persoană cunoscătoare a regulilor politicii este ca un copac acoperit de flori, dar fără fructe; dacă face fructe, aceste trebuie să fie la mare înălțime, pentru a nu se poate ajunge ușor la ele, iar dacă vreunul dintre acestea s-a copt, trebuie avut grijă să para că nu e gata. Purtându-te astfel, fructul ne se va ofili.

Edited by madhukar, 27 May 2017 - 08:11.

Mahabharata Cartea 1.
Sambhava din Adi parva 142 - II

Virtutea, averea și plăcerea - materialism
Prosperitatea Materială și lupta implicită pentru aceasta

Virtutea, averea și plăcerea au toate efectele lor bune și rele strâns împletite.
În timp ce extragi efectele pozitive, trebui să le eludezi pe cele rele.
• Cei ce practică virtutea, sunt nefericiți din lipsă de avere și a neglijării plăcerilor, datorită lipsei cunoașterii transcendentale.
• Cei care caută plăcerea, sunt nefericiți datorită lipsei celorlalte două.
• Iar cei care caută plăcerea, suferă datorită inatenței lor pentru virtute și avere.

De aceea trebuie să le urmezi pe toate trei și în acest fel nu vei suferi din lipsa uneia dintre ele. Cu umilință și atenție, fără invidie, pentru a-ți atinge scopul,
trebuie, cu toată sinceritatea să te consulți cu brahmanii. Dacă ai căzut, cu blândețe sau violență, prin orice mijloace, trebuie să te ridici; și după ce te-ai ridicat, trebuie să practici virtutea.
Cel ce nu a fost niciodată lovit de calamități, nu poate avea vreodată prosperitate. Acest lucru poate fi văzut în viața celor care au suferit nenoriciri.

Cei loviți de suferințe, trebuie să se consoleze recitând din istoria persoanelor din timpuri de mult apuse (ca Nala ș Raam). Cei ale căror inimi nu au fost lovite de nenorociritrebuie să se consoleze cu speranța pentru prosperitatea viitoare.
Cel ce este învățat și înțelept trebuie consolat, oferindu-i posturi plăcute.
Cel ce a încheiat un tratat cu un inamic și s-a culcat pe urechea că ar fi la adăpost, este asemenea unei persoane care trezește și cade din vârful copacului, unde dormise.

Regele trebuie să țină secrete sfaturile, având frică să nu fie acuzat de calomnie și în timp ce privește totul cu ochii spionilor săi, trebuie să aibă grijă să-și ascundă propriile emoții în fața spionilor inamicilor săi. Asemenea unui pescar care devine prosper prin prinderea și omorârea peștilor, un rege nu poate deveni prosper fără să distrugă vitalitatea inamicilor săi și fără să facă apel la fapte violente.

Puterea inamicului tău, reprezentată de forțele sale armate, trebuie complet distrusă din rădăcină sau altfel făcând-o să se înbolnăvească, înfomentând-o sau însetând-o.
O persoană în nevoie nu abordează pe cel ce are bunăstare (pentru că l-ar iubi); iar cel care și-a atins scopul, nu mai are nevoie să abordeze pe nimeni.
De aceea orice ai face în acest sens, nu o face până la capăt, ci mai lasă loc pentru ceva care să mai fie dorit de ceilalți (de ale căror servicii mai ai nevoie).

Cel ce dorește prosperitatea, trebuie să caute în mod consecvent aliați și mijloace și să conducă foarte atent războiul.
În acest sens, strădaniile sale trebuie să fie mereu ghidate de prudență. Un rege prudent trebuie să se poarte mereu în așa fel
încât atât prietenii cât și dușmanii să nu cunoască motivele sale, înainte de face ceva. Dă-le de știre, după ce ai acționat sau acțiunea ta rapidă s-a încheiat.

Iar atâta timp cât nu apar pericole, să acționezi ca și cum ți-ar fi frică. În momentul în care au apărut însă, trebuie să le faci față cu curaj (fără frică).
Cel ce are încredere într-un dușman, care a fost supus prin folosirea forței, își cheamă moartea, asemenea unui crab în momentul actului de împreunare.
Întotdeauna consideră acțiunile viitoare, ca și cum ar fi avut loc deja, altminteri, din dorința de a fi calm, care este cauzata de graba de a contracara acele acțiuni,
ai putea să treci cu vederea lucruri importante, în încercarea de rezolva situația în fața cărei ești pus.

Cel ce dorește prosperitatea, trebuie să acționeze întotdeauna cu prudență, adoptând măsuri în concordanță cu timpul și locul. Trebuie să se uite cu un ochi la destin, ca fiind capabil să-l reglementeze prin mantre și rituri sacrificiale, pentru a duce la virtute, prosperiate materială și plăcere. Este binecunoscut că acținea care ține cont de timpul și locul potrivit, întotdeauna produce cel mai mare bine.
Chiar dacă dușmanul est insignificant, totuși nu trebuie disprețuit, pentru că destul de curând poate crește asmenea unui copac palmyra, extinzându-și rădăcinile, sau asemene unei scântei în pădure, care destul de repede se poate transforma într-o mare conflagrație. Așa cum un foc mic, hrănindu-se gradual cu mănuchiuri de lemn, curând este în stare să consume buturugi întregi, la fel și persoana care-și mărește puterea făcând alianțe și prietenii, va fi în curând capabilă să învingă și cel mai formidabil dușman.

Speranța pe care i-o dai dușmanului tău, trebui să o amâni la timp, pentru a nu se îndeplini; și când din nou vine timpul pentru a fi îndeplinită, inventează un pretext pentru a o amâna din nou.
Pretextul trebuie prezentat ca bazându-se pe un anumit motiv, care la rândul său trebuie prezentat ca bazându-se pe un alt motiv.
În ceea ce privește uciderea dușmanilor, regii trebuie să fie asemenea unei lame în orice împrejurare; fără să le plângă de milă, de vreme ce aceștia sunt gata pregătiți, ascunzându-și intențiile, așteptând să lovească, atunci când va apare o oportunitate, măturându-și din cale inamicii cu toți aliații lor, ca și cum s-ar rade pe cap sau își rad barba fără să lase un singur păr.

O cel ce sprijină demnitatea Kauravilor, suportându-i pe Pandavi și alții așa după cum dictează politica, acționează în așa fel încât pe viitor să nu fi mâhnit. Știu foarte bine că ești dotat cu toate binecuvântările și posezi toate semnele fericirii. De aceea, o rege, protejează-te față de fiii lui Pandu! Fiii lui Pandu sunt mai puternici decât verii lor (fiii tăi); de aceea îți voi spune direct, ceea ce trebuie să faci. Ascultă împreună cu copiii tăi, și după ce ai ascultat, fă ceea ce trebuie, acționând în așa fel încât să nu-ți mai fie teamă de Pandavi. Adoptă astfel de măsuri în consonanță cu ștința politicii, ca să nu ai de suferit în viitor.'
"Vaisampayana continuă, 'După ce Kanika a vorbit astfel s-a reîntors în lăcașul său, în timp ce regele Dhritarashtra a devenit gânditor și melancolic.'"

Mahabharata Cartea 1.
Geatugriha din Adi parva 143

Formarea conspirației răului: Sakuni, Duryodhan, Duhșasan și Kama
Kunti și fiii ei sunt exilați în Varanavata
Complotul pentru a fi arși în palatul din rășină eșuează

"Vaisampayana spuse, 'Apoi fiul lui Suvala (Sakuni), regele Duryodhan, Duhșasan și Kama, consultându-se au format o conspirație a răului. Cu aprobarea lui Dhritarashtra, regele Kauravilor, au hotarat să o ardă pe Kunti și pe fiul ei. Dar înțeleptul Vidura, capabil să citească inimile după semnele externe, și-a dat seama de intențiile acestor persoane rele, doar considerându-le expresia fețelor. Apoi Vidura, cel fără de păcat, al cărui suflet era iluminat de adevărata cunoaștere și devotat binelui Pandavilor, a ajuns la concluzia că Pandavii și Kunti trebuie să fugă de dușmanii lor.

Pentru acest scop a făcut rost de o ambarcațiune destul de puternică pentru a rezista vântului și valurilor, i se adresă lui Kunti spunând, 'Acest Dhritarashtra s-a născut pentru a distruge faima și urmașii Kauravilor. Având o minte rea, el e pe cale de a se lepăda de virtutea eternă. O cea binecuvântată, am păstrat pregătit pe râu o ambarcațiune capabilă să reziste vântului și valurilor. Scapă cu ajutorul ei din plasa pe care moartea a aruncat-o asupra ta.'

"Vaisampayana continuă, 'Auzind aceste cuvinte, ilustra Kunti a fost foarte amărâtă și a pășit cu copiii ei în barcă și au plecat pe Gange. Apoi părăsind barca, așa cum îi sfătuise Vidura, Pandavii au luat cu ei averea ce le fusese dată (în timp ce se aflau în Varanavata) de către dușmanii lor și au intrat adânc în pădure. În casa făcută din rășină, care fusese pregătită pentru distrugerea Pandavilor, o inocentă femeie din neamul Nishada, care venise acolo cu treabă, a ars împreună cu cei cinci copii ai ei.

Iar cel mai rău dintre Mleceas, ticălosul Puroceana (care fusese arhitectul ce construise palatul din rășină) a ars de asemenea în conflagrație. Și astfel le-au fost înșelate așteptările fiilor lui Dhirtarashtra și ale consilierilor lor. Și asal au fost salvați iluștrii Pandavi împreună cu mama lor, datorită sfatului lui Vidura. Dar oamenii nu știau despre siguranța lor. Iar cetățenii din Varanavata, văzând arsă casa din rășină (și crezând că Pandavii muriseră) le-a părut deosebit de rău. Aceștia au trimis regelui Dhritarashtra vorbă despre tot ceea ce s-a întâmplat.
Aceștia au spus, 'Ți-ai atins marele scop! Ai reușit să le dai foc Pandavilor! Dorința ți-a fost îndeplinită, bucură-te cu copiii tăi.' Auzind acestea, Dhritarashtra și copiii lui, au făcut un show de durere și împreună cu rudele sale, incluzându-i pe] Kshattri (Vidura) și Bhishma, cel mai de seamă dintre Kauravi, au executat onorurile funerare pentru Pandavi.'

"Geanamegeaya spuse, 'O cel mai de seamă dintre brahmani, aș dori să aud în întregime istoria arderii casei făcută din rășină și a evadării Pandavilor de acolo. A fost un act crud al acestora (Kauravilor), acționând datorită sfatului răului (Kanika). Recită tot ceea ce s-a întâmplat. Ard de curiozitate.'
"Vaisampayana spuse, 'O monarh, voi recitat istoria arderii palatului de rășină și a scăpării Pandavilor. Ticălosul de Duryodhana, privindu-l pe Bhimasena, care-i depășea pe toți în putere și pe Argiuna, care era deosebit de priceput la arme, a devenit gânditor și trist.

Apoi Karna, vlăstar al zeului Soare și Sakuni, fiul lui Suvala, s-au străduit în toate felurile să găsească o cale de a-i omorî pe Pandavi. Pandavii la rândul lor au contracarat toate acele uneltiri, una după alta și ascultând de sfatului lui Vidura, nu au vorbit niciodată despre acestea după aceea.
Apoi cetățenii, privindu-i pe fiii lui Pandu, ce posedau toate bunele calități, o Bharata, au început să vorbească despre aceștia în toate locurile publice. Adunați în curți și alte locuri de adunare vorbeau de fiul mai mare al lui Pandu (Yudhishthira) ca posedând calificările necesare pentru a conduce regatul. Iar aceștia spuneau, 'Dhritarashtra, deși poseda ochii cunoașterii, fiind născut orb, nu a obținut inițial regatul, deși era cel mai mare dintre frați. Atunci cum este posibil, ca să devină rege acum? Căci Bhishma, fiu lui Santanu, al jurămintelor stricte și devotat adevărului, renunțând înaintea acestuia la domnie, nu va accepta acest lucru acum.

De aceea ar trebui să-l instalăm pe tron, cu ceremoniile de rigoare, pe cel mai mare dintre Pandavi, ce este dăruit cu tinerețe, priceput în luptă, versat în Vede, cinstit și blând. Venerându-l pe Bhishma, fiul lui Santanu și pe Dhritarashtra, cunoscător al regulilor moralității, el îl va menține pe primul cât și pe cel din urmă, cu fiii săi, asigurându-le orice fel de plăceri.

"Ticălosul de Duryodhan, auzind cuvintele partizanilor lui Yudhishthir, a fost foarte amărât. Foarte afectat prințul ticălos nu putea suporta acele discursuri. Inflamat de invidie, s-a dus la Dhritarashtra și găsindu-l singur, l-a salutat cu reverență, și supărat datorită faptului că cetățenii țineau partea lui Yudhishthir, i s-a adresat monarhului, spunând, 'O tată, am auzit că cetățenii rostesc cuvinte de rău augur. Trecând de tine și de Bhishma, ei doresc ca fiul lui Pandu să le fie rege. Bhishma va fi de acord cu aceasta, pentru că nu vrea să conducă regatul.
De aceea se pare că cetățenii ne vor face un mare neajuns. Pandu a obținut regatul strămoșesc prin virtutea propriilor realizări; datorită faptului că ești orb, nu ai primit regatul, deși erai pe deplin calificat să-l obții. Dacă fiul lui Pandu va obține acum regatul ca moștenire de la Pandu, fiul său îl va obține de la el, iar fiul acestuia de la el, și tot așa, rămânând în linia lui Pandu.

În cazul acesta, o împărat al lumii, noi și copiii noștri, fiind excluși din linia regală, vom fi cu siguranță desconsiderați de toți. De aceea, o monarh, adoptă astfel de sfaturi încât să nu suferim la nesfârșit, devenind dependenți de alții pentru hrana noastră. O rege, dacă ai fi obținut suveranitatea înainte, noi am fi fost desiguri urmașii, totuși mulți oameni nu ne-ar ar fi fost favorabili.'"

Mahabharata Cartea 1.
Geatugriha din Adi parva 144

'Yudhishthir, înțelegând pe deplin motivele lui Dhritarashtra de a-i trimite la Varanavata dar considerându-se slab și fără prieteni acceptă să plece


"Vaisampayana spuse, Apoi prințul Duryodhan, împreună cu frații săi au început încet încet să-i câștige pe cetățeni de partea lor prin oferirea de daruri și onoruri.
Între timp consilieri deștepți, instruiți de Dhritarashtra, au început să descrie orașul Varanavata ca fiind un loc încântător; și au anunțat că festivalul lui Pașupati (Siva)
începuse deja în orașul Varanavata. Participarea oamenilor este mare iar procesiunea este cea mai încântătoare din câjte au existat vreo dată pe pământ.

Dotată cu tot felul de ornamente, încânta inimile tuturor spectatorilor.' În felul acesta vorbeau acei consilieri, instruiți de Dhritarashtra, despre Varanavata; iar în timp ce vorbeau ,

Pandavii au simțit dorința de a merge în acel oraș încântător. De îndată ce regele (Dhritarashtra) a realizat că a reușit să trezească curiozitatea Pandavilor, fiul lui (Dhritaraștra) le-a spus, 'Acești oameni ai mei vorbesc adesea despre Varanavata ca despre cel mai încântător oraș din lume. Copii, dacă de aceea doriți să luați parte la acel festival, mergețila Varanavata împreună cu însoțitorii și prietenii voștri și bucurați-vă acolo asemenea persoanelor celeste.
Și dăruiți perle și pietre prețioase brahmanilor și muzicanților. Petreceți acolo un timp, după placul inimii, asemenea strălucitoarelor persoane celeste, și bucurați-vă de plăcerecât veți vrea și apoi reîntoarceti-vă la Hastinapura.'

"Vaisampayana continuă, 'Yudhishthir, înțelegând pe deplin motivele lui Dhritarashtra și considerându-se slab și fără prieteni, replică regelui, 'Așa să fie.' Apoi adresându-se lui Bhishma, fiul lui Șantanu, înțeleptului Vidura, Drona, Valhika, Kauravilor, Somadatta, Kripa, Aswatthaman, Bhurisravas, și celorlalți consilieri și brahmanilor, asceților, preoților, cetățenilor, ilustrei Gandhari, spuse încet și umil, 'Cu prietenii și însoțitorii noștri vom merge în încântătorul și populatul oraș Varanavata la comanda lui Dhritarashtra.
Acordați-ne cu bucurie binecuvântările voastre, astfel încât să obținem prospeirtate și să nu fim atinși de păcat.'

Fiind astfel adresați de fiul cel mare al lui Pandu, șefii Kauravi și-au pronunțat cu bucurie binecuvântările spunând, 'Fii al lui Pandu, fie ca toate elementele să vă binecuvânteze pe drumul vostru și nici cel mai mic rău să nu vă atingă.'
"Pandavii, după ce au executat riturile necesare pentru a obține regatul , și după ce au termiinat pregătirile, au plecat spre Varanavata.'"

Edited by madhukar, 13 June 2017 - 18:06.

Mahabharata Cartea 1.
Geatugriha din Adi parva 145

Puroceana, un alt ticalos, este trimis la Varanavata

"Vaisampayana spuse, 'Ticălosul Duryodhan a fost foarte mulțumit de rege, o Bharata, care le vorbise astfel Pandavilor.
Apoi Duryodhan (fiul lui Dhritarashtra)  convocându-l în ascuns pe consilierul său Puroceana, l-a luat de mâna dreaptă și-i spuse,
'O Purocean, lumea aceasta, plină de bogății, este a mea. Dar este și a ta în aceeași măsură. De aceea se cade din partea ta să o protejezi.
Nu am un consilier în care să am mai multă încredere decât în tine. De aceea, domnul meu, ascultă-mi sfatul și exterminează-mi dușmanii printr-un meșteșug inteligent. O, fă cum te rog.

Pandavii, datorită lui Dhritarashtra, au fost trimiși la Varanavata, unde la comanda lui Dhritarashtra, se vor distra în timpul festivităților.
Fă în așa fel încât chiar în această zi să ajungi la Varanavata într-un car tras de animale rapide. Ajungând acolo, fă în așa fel încât
să se ridice un palat în formă pătrată în apropierea arsenalului, bogat în materiale și mobilă; și păzește clădirea bine.
De asemenea pune să se folosească rășină și cânenpă (în ridicarea palatului) și alte materiale inflamabile pe care le mai poți procura.

Amestecând puțin pământ cu unt, ulei, grăsimi și o mare cantitate de lac, fă un fel de ghips pentru a căptuși pereții și presară peste tot cânepă
și ulei și unt și lac și lemn în așa fel încât Pandavii, sau oricine altcineva, să nu poată, chiar la o examinare atentă, să nu-și dea seama că palatul ar fi inflamabil.
Și după ce ai ridicat o astfel de clădire, fă în așa fel ca Pandavii, după ce i-ai venerat cu reverență, să locuiască împreună cu Kunti și toți prietenii lor.

Și pune acolo locuri de stat, mijloace și paturi, și cei mai buni maiștri, pentru Pandavi, în așa fel încât Dhritarashtra să nu aibă nici un motiv să se plângă.
De asemenea trebuie să ai grijă ca nimeni din Varanavata să nu afle nimic până sfârșitul pe care l-am pus la cale. Și după ce te-ai asigurat că Pandavii
s-au obișnuit să doarmă fără grijă, să dai foc palatului începând cu ușa de la intrare.

Pandavii trebuiesc arși iar oamenii trebuie să creadă că au ars accidental în conflagrația palatului.
"Spunându-i prințului Kuru, 'Așa să fie', Puroceana a plecat la Varanavata într-un car tras de catâri rapizi.
Ajungând acolo, fără pierdere de timp, ascultând de instrucțiunile lui Duryodhan, a făcut tot ceea ce-i ceruse prințul."

Mahabharata Cartea 1.
Geatugriha din Adi parva 147

Cel orb nu-și vede drumul: orbul nu are cunoaștere despre direcție.
Cel ce nu are fermitate, nu va obține prosperitate.
Cei ce-și pot controla simțurile pot obține suveranitate peste întreaga lume

Pandavii părăsesc capitala spre Varanavata.
Vidura îi avertizează că palatul unde se duc este făcut din materiale inflamabile
Și că trebuie să-și construiască un tunel cu multe ieșiri, ca locuința unui șacal

"Vaisampayana spuse, 'Între timp Pandavii s-au urcat în carele lor, înhămând cai superbi, dotați cu viteza vântului. Înainte de a urca în carele lor, au atins, cu tristețe, picioarele (bunicului lor) Bhishma, ale regelui Dhritarashtra, ale ilustrului Drona, ale lui Kripa, Vidura și a altor oameni mai în vârstă din dinastia Kauravilor. Apoi salutându-i cu reverență pe toți acei oameni mai în vârstă și îmbrățișându-i pe cei egali lor, și-au luat la revedere chiar și de la copii, și după ce și-au luat la revedere de la venerabilele doamne, și le-au înconjurat în semn de respect, și și-au luat la revedere de la toți cetățenii, Pandavii, care tot timpul își urmau jurămintele, au pornit la drum spre Varanavata.

Iar Vidura, care poseda o mare înțelepciune și alți Kauravi și de asemenea și cetățenii, datorită durerii despărțirii, i-au urmat pe acei tigri printre oameni, la o oarecare distanță. Unii dintre cetățeni și oameni de la țară, care-i urmau pe Pandavi, îndurerați peste măsură la privirea fiilor lui Pandu atât de supărați, au început să strige tare, 'Regele Dhritarashtra cu gânduri rele, nu vede lucrurile cu aceeași ochi. Monarhul Kuru nu privește spre virtute. Nici Yudhishthir cel fără de păcat, nici Bhima, cel mai de seamnă dintre cei puternici, nici Dhananjaya (Argiuna) fiul (mai mic) al lui Kunti, vor fi vreo dată vinovați de păcat.

Dacă aceștia rămân tăcuți, cum vor putea să facă ceva iluștrii fii ai lui Madri? Moștenind regatul de la tatăl lor, Dhritarashtra nu a putut suporta acest lucru. Cum va sancționa Bhishma, care suferă datorită exilului Pandavilor în acel loc rău, acest act de injustiție? Vichitravirya, fiul lui Șantanu, înțeleptul rege Pandu din dinastia Kauravilor au avut ambii grijă de noi, ca niște părinți. Dar acum după ce Pandu s-a ridicat la ceruri, Dhritarashtra nu-i poate suporta pe acești prinți, copiii lui (Pandu). Noi, care nu suntem de acord cu acest exil, ar trebui să părăsim acest excelent oraș și să mergem acolo unde se duce Yudhishthir.'

"Reflectând pentru un moment, Yudișthir cel virtuos se adresă acelor cetățeni îndurerați ce vorbeau astfel și spuse, 'Regele este tatăl vostru, demn de respect, ghidul nostru spiritual și superiorul nostru. Urmând ceea ce ne cere, cu mintea lipsită de suspiciune, este într-adevăr datoria noastră. Voi sunteți prietenii noștri. Înconjurându-ne și făcându-ne fericiți prin binecuvântările voastre, reîntorceți-vă acum la căminele voastre. Când va veni timpul, ca să faceți ceva pentru noi, atunci să faceți ceea ce este într-adevăr agreabil și benefic pentru noi.'
Fiind astfel adresați, cetățenii i-au înconjurat pe Pandavi, i-au binecuvântat și s-au reîntors la căminele lor.

"Și după ce cetățenii au încetat de a-i urma pe Pandavi, Vidura, cunoscător al tuturor dictatelor moralității, dorind să-i trezească pe cel mai în vârstă dintre Pandavi, i s-a astresat cu aceste cuvinte, vorbind în jargonul (Mleceas)  cu Yudhishthira care de asemenea cunoștea același jargon, astfel încât nimeni altcineva, în afară lui Yudhishthira să înțeleagă.
El spuse, 'Cel ce cunoaște stratagemele dușmanului său și face planuri conform dictatelor științelor politice, trebuie, cunoscându-le, să acționeze în așa fel încât să evite pericolul. Cel ce știe că existe arme ascuțite, capabile să taie corpul, deși nu sunt făcute din oțel și înțelege de asemenea mijoloacele prin care le poate evita, nu poate fi niciodată rănit de dușman. Cel ce se poate proteja, trăiește cunoscând că nici ceea ce consumă paiele și lemnul și nici ceea ce usucă roua nu va arde locuitorii unei peșteri din păduri.

Cel orb nu-și vede drumul: orbul nu are cunoaștere despre direcție.
Cel ce nu are fermitate, nu va obține prosperitate.
Ținând cont de acestea, fii tot timpul în gardă. Cel ce ia o armă ce nu-i făcută din oțel (ci de exemplu din foc) dată de dușman, p
oate scăpa de foc, făcându-și un lăcaș asemenea celui al unui șacal (cu multe ieșiri).
Călătorind un om poate să-și însușească știința drumurilor și cu ajutorul stelelor poate determina direcția
Iar cel ce are cele cinci simțuri sub control, nu poate fi niciodată subjugat de inamicii săi.'

"Fiind astfel adresat, fiul lui Pandu, Yudhishthir Cel Drept îi replică lui Vidura, acel învățat de seamă, spunând, 'Te-am înțeles.' Apoi Vidura, după ce i-a instruit astfel pe Pandavi și i-a urmat, i-a înconjurat și urându-le la revedere, s-a reântors în casa sa.

După ce cetățenii, Bhishma și Vidura au încetat să-i mai urmeze, Kunti s-a apropiat de Yudhishthir și i-a spus, 'Nu am putut înțelege cuvintele pe care Kshattri (Vidura) ți le-a spus în mijlocul oamenilor, atât de indistinct, ca și cum nu ți-ar fi spus nimic și nici răspunsul tău în cuvinte și voce similare. Dacă nu este nepotrivit să le cunoaștem, te-aș ruga să le auzim și noi.'
"Yudhishthir replică, 'Virtuosul Vidura mi-a spus că ar trebui să știu că palatul (construit acum în Varanavata) a fost făcut din materiale inflamabile și de asemenea că drumul de scăpare nu trebuie să-l cunoști. De asemenea a mai spus că cei ce-și pot controla simțurile pot obține suveranitate peste întreaga lume.' Ceea ce i-am spus lui Vidura a fost, 'Te-am înțeles.'
"Vaisampayana continuă, 'Pandavii în a opta zi a lunii Phalguna, când steaua Rohini era în ascendență și sosind Varanavata au contemplate orașul și oamenii.'"

Mahabharata Cartea 1.
Geatugriha din Adi parva 148
Pandavii sosesc în Varanavata și se pregătesc să contracareze planul de a fi arși de vii

"Vaisampayana spuse, 'Apoi toți cetățenii (din Varanavata) auzind că a sosit fiul lui Pandu, plini de bucurie, au ieșit repede din Varanavata, în tot felul de vehicole, cu miile, luând cu ei orice articol auspicios, așa cum fusese indicat în scrierile relevate (Șastre), în întâmpinarea acelor oameni de seamă. Iar oamenii din Varanavata, apropiindu-se de fiii lui Kunti, i-au binecuvântat, rostind Geaya și i-au înconjurat.
Acel tigru printre oameni, virtuosul Yudhishthir, fiind astfel înconjurat de aceștia, arăta strălucitor asemenea Celui ce poartă Fulgerul (adică, Indra sau Iehova la evrei) în mijlocul persoanelor celeste. Iar acei fără de păcat, întâmpinați astfel de cetățeni, au intrat în populatul oraș Varanavata, ce era împodobit cu tot felul de ornamente.

Intrând în oraș, acei eroi s-au dus mai întâi la așezământul brahmanilor, angajați în propriile lor datorii. Apoi s-au dus la așezământul oficialilor orașului (Kșatriya), la Sutas și la Vaisyas (negustori) și chiar și la Șudras (servitori). Astfel adorați de cetățeni, Pandavii, în cele din urmă, avându-l în frunte pe Puroceana, s-au dus la palatul ce fusese construit pentru ei. Apoi Purochana i-a servit cu mâncare și băutură, paturi și carpete, toate de cea mai bună calitate. Pandavii, îmbrăcați în costume scumpe, au continuat să trăiască acolo, adorați de Puroceana și de cei ce-și aveau locuințele în Varanavata.

"După ce au locuit acolo zece nopți, Puroceana le-a vorbit Pandavilor despre palatul construit, numindu-l 'Binecuvântatul cămin', ce în realitate era „Casa blestemată“. Apoi acei trigri printre oameni, îmbrăcați în costume scumpe, au intrat în acele palat la insistența lui Puroceana, asemenea Guhyakilor la intrarea lor în palatul (lui Șiva) de pe muntele Kailas. Cel mai de seamnă dintre ce virtuoși, Yudhishthir, inspectând casa, îi spuse lui Bhima că era într-adevăr construită din materiale ușor inflamabile. Simțind mirosul de grăsime amestecat cu unt pur și preparații din lac (cauciucat), îi spuse lui Bhima, 'O mustrător al dușmanilor, casa aceasta este într-adevăr construită din materiale inflamabile! Într-adevăr, această situație este evidentă!

Inamicul, evident, cu ajutorul unor artiști înzestrați în construcția de case, a construit în cele din urmă acest palat, după ce a procurat cânepă, rășină, iarbă neagră, paie și bambus ce au fost cu toate înmuiate în unt pur (ghi). Acest ticălos împuțit, Puroceana, acționând la comanda lui Duryodhan, se află aici, pentru a mă arde de viu, când va considera că mi-a câștigat încrederea. Dar, o fiu al Prithei, Vidura, ce are o deosebită inteligență, a știut despre acest pericol și de aceea m-a prevenit. Știind totul, acest cel mai tânăr unchi al nostru, ce ne dorește întotdeauna binele, datorită afecțiunii sale, mi-a spus despre această casă plină de pericole, ce a fost construită de ticăloși, ce au acționat în secret la ordinul lui Duryodhan.'

"Auzind acestea, Bhima replică, 'Domnule, de vreme ce știm că această casă este inflamabilă, consider că ar fi mai bine să ne întoarcem acolo unde am fost cazați prima dată.' Yudhishthir replică, 'Eu sunt de părere că ar trebui să continuăm să trăim aici, aparent fără a avea vreo suspiciune, dar tot timpul precauți și căutând anumite mijloace de a scăpa. Dacă Puroceana află că noi încercăm să scăpăm, acționând în grabă, poate că ne va da foc imediat. Lui Puroceana îi pasă prea puțin de rușine sau păcat.

Acest ticălos se află aici la porunca lui Duryodhan. Dacă vom fi arși de vii, se va înfuria oare bunicul nostru Bhishma? De ce să fie furioși pe el Kauravii, în cazul în care își va arăta furia? Sau poate că bunicul Bhishma și celălalt zimbru al dinastiei Kuru, privind cu indignare acest act păcătos, fiind virtuoși vor deveni furioși. Dacă totuși datorită fricii de a fi arși, vom fugi de aici, Duryodhana, având ambiția de a deveni suveran, cu siguranță va unelti pentru omorârea noastră cu ajutorul spionilor.

În timp ce noi nu avem nici rang, nici putere, Duryodhan le are pe amândouă; în timp ce noi nu avem nici prieteni și nici aliați, Duryodhan le are pe amândouă; în timp ce noi suntem lipsiți de avere, Duryodhan are la dispoziția sa întreaga trezorerie. Oare în aceste condinții, nu va încerca el să ne distrugă, adoptând mijloace adecvate? De aceea, înșelându-l pe acest ticălos (Puroceana) și pe ticălosul de Duryodhan, ne vom petrece zilele, deghizându-ne uneori. Hai să ducem o viață de vânători, călătorind pământul. Astfel, având în vedere că trebuie să fugim de dușmani, vom fi în stare să cunoaștem toate cărările. Chiar astăzi vom începe cu săparea unui pasaj subteran în camerele noastre, în mare secret. Dacă vom acționa astfel, ascunzând față de toți ceea ce facem, focul nu ne va atinge. Vom trăi aici, făcând totul pentru siguranța noastră, atât de secret încât nici Puroceana și nici un alt cetățean din Varanavata să afle care ne sunt intențiile.'"