Lua-ar sau lua-r-ar?

 Arkouda, on 16 ianuarie 2013 - 16:27, said:

Aici e gresita a doua varianta, pentru ca nu il ia pe nimeni in teza, cu sau fara zece.
Corect e luar-ar, de la luare-ar, asa cum rezulta si din trimiterea lui afh.

Edited by moftware, 16 January 2013 - 16:59.

 gondurasul, on 16 ianuarie 2013 - 16:53, said:

mai nu cred ca exista "lua-r-ar".
la 2a merge "lua-ar bataie dupa ce..."

Expresia este impersonala: de-ar lua foc casele ...si asta este functia lui "r".

Edited by johnnickelby, 16 January 2013 - 16:59.

 moftware, on 16 ianuarie 2013 - 16:54, said:

Zi-i si lui BlueHazard..

Serios? Chiar toată lumea e atât de specializată în probleme lingvistice încât nu are timp sau chef să arunce un ochi pe link-ul pe care l-a furnizat afh?
Pentru leneși sau ignoranți, permiteți-mi să citez de acolo (dintr-un comentariu care are ca sursă Gramatica Academiei):
"În afară de realizarea “scurtă” a componentului continuu, care este şi realizarea curentă, există cu totul limitat (ca frecvenţă, ca utilizare discursivă, ca registru stilistic) şi o componentă “lungă”, constituind forma arhaică şi etimologică a infinitivului, deosebită de forma actuală prin întinderea sufixului de infinitiv: -are, -ere, -re, -âre. Componenta verbala “lungă” a infinitivului se limitează: (a) la apariţia în forma inversată de condiţional, construcţie arhaică şi populară, neuzitată în româna actuală (Închinare-aş şi n-am cui); (b) la apariţia în propoziţii principale cu valoare injonctiv-optativă, conservată în înjurături şi blesteme (Dare-ar boala în ei! Fir(e)-ar să fie de proşti!)."

Edited by Deadontime, 16 January 2013 - 17:09.

‘ra-ţi ai dracu’ de intelectuali!
   e corect?

 knauf75, on 16 ianuarie 2013 - 17:14, said:

Foarte corect! :)

merci afh, knauf75 si Deadontime.
asta: http://diacritica.wo...-ar-sau-fi-r-ar
e super tare!
si asta
http://diacritica.wo.../#comment-14814
e cel putin special.

 piramyd, on 16 ianuarie 2013 - 15:54, said:

Forma corectă e "luar-ar foc" şi vine de la "luare-ar foc", în care "luare" e infinitivul lung al verbului "a lua". Astăzi infinitivul lung e complet substantivizat când se foloseşte singur: citire, scriere, aşteptare, luare, mâncare, fumare, fire. Deci, condiţionalul optativ "ar luare"( auxiliar + infinitiv lung) suferă o inversiune - "luare-ar" -, din care "e"-ul cade în pronunţie prin rapiditatea rostirii.

 afh, on 16 ianuarie 2013 - 16:04, said:

Aberaţii. R-ul nu e o consoană de sprijin. E corect "fir-ai", nu "fi-r-ai".

Edited by dyana25, 16 January 2013 - 17:58.

 Arkouda, on 16 ianuarie 2013 - 16:11, said:

 MarianG, on 16 ianuarie 2013 - 16:37, said:

Baga-mi-as... Mi-ai luat-o inainte.

Edited by foka123, 16 January 2013 - 18:15.

"Luar-ar" şi "mânca-ţi-aş" nu prezintă chiar aceeaşi situaţie. In prima avem infinitiv lung + auxiliar, în a doua infinitiv scurt(+ pronume) + auxiliar. Dificultatea construcţiilor de tipul "luar-ar", "dar-ar", "fir-ai" vine tocmai din prezenţa infinitivului lung.

 piramyd, on 16 ianuarie 2013 - 16:02, said:

Am auyit LUA/R/AR, dar cred că nu este corect nici în limba literară și nici în vreun grai.

 Arkouda, on 16 ianuarie 2013 - 16:11, said:

Deci de abia acum afli? Păi, la școală s-a spus asta.

 Arkouda, on 16 ianuarie 2013 - 16:27, said:

Ba da, mi-l zgîrîie.
Nici una nu e corectă. Corect e așa: lua-ar zece-n teză !

 MarianG, on 16 ianuarie 2013 - 16:37, said:

Așa, trăi-ți-ar !Ai scris scurt și la obiect.

 gondurasul, on 16 ianuarie 2013 - 16:40, said:

Da, pronunția moldovenească este altfel.Nu e cazul să  facem observații celor ce pronunță  ca strămoșii.

 Nemesis-, on 16 ianuarie 2013 - 16:48, said:

Foarte corect. Așa cred și eu.

 robbie_ro, on 16 ianuarie 2013 - 16:53, said:

Hopa! Asta ce mai e? dacă nu se poate folosi o exprimare și cu reflexivul ea nu este corectă?

 gondurasul, on 16 ianuarie 2013 - 16:53, said:

Cea de la mijloc cred că nu e bună.Am auzit-o, dar cred că nu e corectă. Vezi că în două exprimări ai pus substantive articulate (focul, dracii).În cea de la mijloc nu e articulat (bătaie). dacă scrii BĂTAIA....lua-o-ar bătaia.....parcă mai merge, totuși mi se pare nenatural să spună cineva „lua-o-ar bătaia după ce  a făcut rahatu”

N-am auzit niciodată forma "lua-ar". Cred că este o reconstrucţie(incorectă) după formele cu infinitiv scurt, de genul "mânca-ţi-aş".

Mi'amintesc_ca destui oameni, mai ales de la tara, inca mai spun:

"Dare-ar Dumnezeu sa ploua !"

si chiar pronunta asa cum se scrie. Sper ca nu e vorba despre englezescul dare (Sa'ndrazneasca D-zeu sa ploua !)
Care oare vorbeste corect: io sau omu' de la tara ?

 moftware, on 16 ianuarie 2013 - 16:54, said:

Cum adică ...luar-ar? Mai dă tu niște exemple. Trimiterea aia nu e bună pt că acolo sînt diverse idei.

 Nemesis-, on 16 ianuarie 2013 - 16:56, said:

Eu observ că trebuie să fie în acord cu substantivul:
/-Întrebare: să facă toți o petrecere?
Posibil răspuns: făcea-o-ar s-o facă cine-o vrea, că io nu mă duc. O din „făcea-o-ar” se acordă cu petrecerea (feminin)
Alt exemplu:
Întrebare: să facă toți exercițiul?
Posibil răspuns: face-l-ar Aghiuță, că io nu-l fac.
Acel l e pus acolo pt că exercițiul e de genul neutru.Dacă ar fi fost vorba de exerciții exprimarea ar fi fost : face-le-ar.

 moftware, on 16 ianuarie 2013 - 18:48, said:

Da, am auzit și eu „dare-ar Dumnezeu să plouă!”

 florincroitoru, on 16 ianuarie 2013 - 18:54, said:

Nu vezi nici cea mai mică asemănare între construcţii?

Dupa cugetari seculare, care au durat cateva ore printre picaturi, am ajuns la urmatoarea concluzie diavoleasca:
- dare-ar dracul minte moderatorului (sau ce vrea dracul sa dea si cui); observati ca am pus complementul direct inaintea celui indirect
- da-l-ar dracului pe moderator (cu mintea lui cu tot); subiectul este subinteles
la fel si nu tocmai:
- luare-ar dracul mintea moderatorului (sau ce vrea dracul sa ia si cui, dar sa ne lase pe noi in pace)
- lua-l-ar dracul pe moderator (tot cu mintea lui cu tot); aici subiectul e clar, nu ?
si acum:
- fire-ar dracul in pielea tutoror moderatorilor de pe forum (sau doar a celui de pe aceasta arie); observati ca nu ar fi mai rau decat este
- fi-l-ar ... na ca nu se mai potriveste (a fi sau a nu fi intranzitiv); ar merge asa: fi-l-ar dracuit pe moderator, dar nu-mi permit
Acum cred ca ati inteles mai bine.
LE: sper ca nu-mi luati gramatica in nume de rau.

Edited by moftware, 17 January 2013 - 00:57.

 Arkouda, on 16 ianuarie 2013 - 16:11, said:

Nici cuvînt cu o singură cratimă nu există. Tocmai prezența cratimei arată că de fapt sînt două sau mai multe cuvinte unite. Ceea ce scriem pune-le nu este un cuvînt, ci două cuvinte unite prin cratimă.

Dar cuvinte unite prin două sau trei cratime există. Iată exemple:

- dă-mi-le, fă-ți-o;
- de-a-ndoaselea, de-a-n picioarelea;
- pare-mi-se;
- de-acu-ncolo-ncerc, n-o-nțelege-așa (ambele exemple sînt din Ortografie pentru toți, de Mioara Avram);
- De la Nistru pîn' la Tisa tot românul plînsu-mi-s-a (Eminescu);
- da-ți-i-aș, face-ți-s-ar.

Și la o adică se pot uni chiar mai multe cuvinte, dar deja devine un fel de echilibristică, iar citirea e cam incomodă. Poftim, un exemplu cu cinci cratime: Așa spusu-mi-s-a-ntr-o zi.

 florincroitoru, on 16 ianuarie 2013 - 18:28, said:

De, trebuia să vină cineva să bage în discuție și chestia cu corectitudinea. Grea boală obsesia asta!

Construcția luar-ar a ajuns să fie foarte puțin utilizată, de obicei numai în registrul colocvial (în imprecații) și posibil numai regional, deci discuția despre corectitudine e neinteresantă. Dar pentru că există construcții cu exact aceeași structură, ca dar-ar și fir-ar, despre care norma spune explicit că sînt corecte așa, putem extrapola și spune că și luar-ar e la fel de corect.

Iar în graiuri nu există noțiunea de corectitudine, pentru că graiurile nu sînt normate. Putem spune cel mult că într-un grai o anumită exprimare e negramaticală, adică nu respectă gramatica graiului în cauză (și nu vorbim aici de vreo teorie gramaticală a graiului, ci de gramatica lui reală). Dar discuția asta am mai avut-o de cîteva ori și văd că nu v-a folosit la nimic.

 florincroitoru, on 16 ianuarie 2013 - 18:28, said:

Prostii. Nu există așa ceva în uz, nici în limba literară, nici în limba veche și nici în vreun grai. Iar dacă nu există, nu se poate vorbi nicicum de corectitudine.


La obiect, eu am auzit luar-ar doar în imprecații de genul: Luar-ar foc tot neamul lor! Luar-ar dracu' toți lupii! La ureche se confundă uneori lua-l-ar cu luar-ar și din cauza asta unii spun (și scriu) Ce tractorist prost, luar-ar dracu' să-l ia, dar construcția e negramaticală, ilogică; lipsește complementul direct care este inevitabil în sintaxa dracul ia X (trebuie neapărat să spui pe cine să ia).

Formele acestea --- dar-ar, fir-ar, luar-ar, închinare-aș etc. --- sînt rămășițe din forma arhaică de optativ, care se construia cu infinitivul lung: ar fire, ar dare, ar luare etc. (nu știu dacă optativul acesta arhaic a fost găsit efectiv în scrieri vechi sau existența lui a fost doar dedusă acum de lingviști). În imprecații se folosea inversat: fire-aș, dare-ai, luare-ar. Cu timpul e-ul a căzut și a rămas ce avem azi: fir-ar etc.