Istoria Organizatiei Natiunilor Unite

ONU a fost creata la 24 octombrie 1945 si a reprezentat vointa statelor lumii de a preveni o noua conflagratie mondiala prin: inlaturarea amenintarilor la adresa pacii si securitatii mondiale, dezvoltarea de relatii prietenesti intre toate statele lumii, cooperare in vederea solutionarii problemelor economice, sociale, culturale si umanitare cu care se confrunta omenirea; promovarea si incurajarea respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa,sex, limba sau religie.
Desi ONU a fost inzestrata cu toate mecanismele necesare pentru a mentine pacea si securitatea internationala, acest deziderat a fost imposibil de atins avand in vedere ca o serie de conflicte s-au desfasurat sau sunt in curs de desfasurare si astazi intrucat in ceea ce priveste sistemul securitatii colective s-a optat pentru subordonarea intregului mecanism unui organ unic, Consiliul de Securitate. Acordarea unui statut privilegiat, respectiv cel de membru permanent al CS unui numar de 5 state:SUA, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Rusia, Franta si China, a generat o ordine mondiala bicefala, pe de o parte scopurile si principiile Cartei sunt opozabile tuturor statelor, pe de alta parte, marile puteri desi nu neaga formal Carta se situeaza deasupra ei.
Topicul de fata isi propune sa analizeze toate conflictele care au marcat lumea dupa infiintarea ONU, sa raspunda la intrebarea de ce ONU nu si-a indeplinit misiunea si ce reforme ar trebui facute pentru ca in lume sa nu mai exista conflicte.
Ce parere aveti?

Conflictele care au marcat lumea post ONU au fost determinate in principal de confruntarea sovieto-americana ce a inceput sa se manifeste acerb o data cu inceperea procesului de decolonizare.
Razboiul din Coreea,a reprezentat prima mare provocare a ONU si a scos in evidenta slabiciunea organizatiei.Astfel, CS a constatat ca a fost comis un act de violare a pacii si a recomandat acordarea de asistenta autoritatilor sud-coreene prin intermediul unui Comandament Unificat al ONU, adica prin intermediul unui mecanism care nu figura in Carta ONU.
Carta prevedea in schimb infiintarea unui Comitet de stat major, ca organ de consultare si asistenta a CS, in toate problemele militare, precum si in cele ce privesc reglementarea inarmarii si eventuala dezarmare.Comitetul de Stat Major urma sa fie alcatuit din Sefii de Stat Major a celor 5 membri permanenti ai CS.
Comitetul de Stat Major a fost infiintat prin decizia CS adoptata  la 25 ianuarie 1946.Desi acest organ si-a conservat existenta pana in prezenta,pana in prezent, nu a putut sa-si exercite niciodata functiunile sale.Motivele de dezacord au fost in principal neintelegerile dintre marile puteri cu privire la compozitia fortelor armate ce urmau sa fie puse la dispozitia CS, precum si amplasarea acestora.De asemenea un obstacol insurmontabil a fost cel legat de atribuirea conducerii acestor forte.

Razboiul din Coreea
A reprezentat prima dilema a politicii de ingradire practicata de SUA o data cu terminarea WWII.Timp de 3 ani de zile acest tip al politicii a functionat foarte bine.Alianta Atlantica (ce a luat nastere in baza ei, in 1948, ca prima alianta militara pe timp de pace), servea drept bastion impotriva expansiunii sovietice, in vreme ce planul Marshall intarea Europa Occidentala din punct de vedere economic si social.Programul de ajutorare greco-turc respingea amenintarea sovietica din estul mediteranei, iar podul aerian al Berlinului scotea in evidenta ca democratiile erau pregatite sa riste razboiul pentru a se opune amenintarilor URSS.Teoria politicii de ingradire a avut o scapare majora, ceea ce i-a facut pe conducatorii americani sa actioneze pornind de la doua premise gresite si anume:provocarile carora urmau sa le faca fata aveau sa fie in continuare de tipul celor care fusesera pana la iceperea WWII inclusiv iar comunistii aveau sa astepte incapabili dezintegrarea propriei lor stapaniri.
Conducatorii occidentali nu au luat in calcul ca sovieticii vor incerca un alt fel de strategie.Astfel SUA a fost pusa in fata unei amenintari venite din partea unui surogat comunist, care a declansat un conflict cu un stat pe care Washintonul l-a declarat in afara perimetrului de interes strategic al SUA.Agresorul era Coreea de Nord iar victima Corea de Sud, ambele situate cat se poate de departe de Europa-punctul nodal al politicii de ingradire.
Cu toate acestea, Truman, la numai cateva zile de la atac, trimite o forta expeditionarea creata ad-hoc din personalul slab pregatitelor trupe de ocupatie din din Japonia, in scopul de a injheba aparare locala.Insa decizia SUA de a interveni in Coreea era in contradictie flagranta cu ceea ce declarase cu un an inainte, generalul Douglas MacArthur, care asigurase partea sovietica in ceea ce privea linia de aparare americana din Pacific.Totusi a existat un context prielnic, generat de prostia sovieticilor. Mai exact, ambasadorul sovietic la ONU, boicota de luni de zile CS in semn de protest fata de refuzul organizatiei de a restabili capitala Chinei la Bejing.Daca ambasadorul sovietic ar fi fost mai putin inspaimantat de stalin ori daca ar fi fost in stare sa-si obtina mai rapid instructiunile, putea sa-si foloseasca dreptul de veto impotriva rezolutiei SUA, prin care se cerea Coreei de Nord sa inceteze ostilitatile si sa se intoarca dincolo de paralela 38.Neparticipand la sesiune, a dat posibilitate SUA sa organizeze rezistenta ca decizie a comunitatii internationale si sa justifice rolul american in termenii wilsonieni obisnuiti, de dreptate in opozitie cu dictatura, de bine in opozitie cu raul.
Totodata, acesta este si contextul cand SUA a sesizat portita prin care Carta ONU poate fi "amendata".Astfel a luat nastere rezolutia 377/1950 cunoscuta sub numele de rezolutia Acheson sau Uniting for peace.

Uniting for Peace Resolution,
este rezolutia care a schimbat fundamental mecanismul securitatii colective al Cartei ONU, prin largirea functiilor Adunarii Generale, care devine operanta in situatia in care CS nu poate sa functioneze fiind blocat de dreptul de veto.Conform acestei rezolutii, in toate cazurile cand exista o amenintare iminenta contra pacii;o incalcare a pacii sau un act de agresiune si cand, datorita faptului ca unanimitatea nu poate fi realizata printre membrii CS, acestia fiind in imposibilitatea de a se achita de responsabilitatea principala cat priveste mentinerea pacii si securitatii internationale, atunci AG va examina imediat problema in scopul de a face recomandarile necesare asupra masurilor colective ce trebuie luate inclusiv folosirea fortei armate.Daca AG nu se afla in sesiune in acel moment se va reuni in sesiune de urgenta in 24 de ore de la cererea inaintata in acest scop fie de CS fie de majoritatea statelor membre in ONU.
Dincolo de controversele generate de aceasta rezolutie, fiindu-i aduse la vremea respectiva o intreaga suita de critici de ordin juridic (contravine art.12), a fost deseori aplicata, in baza ei fiind infiintate Comisia de mentinere a pacii si Comisia de masuri colective, ca organe subsidiare AG si a generat posibilitatea ca ONU sa se implice mai activ in gestionarea conflictelor prin intermediul Fortei de Urgenta a ONU, operabila inclusiv in acele conflicte in care marile puteri erau parte, ca de exemplu Conflictul Suezului.

Editat de ThinkAbout, 15 noiembrie 2011 - 03:14.

 ThinkAbout, on 14th November 2011, 14:29, said:

Un esec de proportii. Idealism.

 ThinkAbout, on 14th November 2011, 14:29, said:

SI care sunt mecanismele alea? ONU e o adunatura de oameni care se baga singuri in seama. PUNCT. Nu au nici o putere de a-si impune deciziile.

Daca ar avea Romania un loc permanent in consiliul de securitate al ONU, atunci institutia asta ar capata o oarecare legitimitate. Asa e doar o mascarada fara vreo putere decizionala.

 lucifer76, on 15th November 2011, 07:12, said:

Ai rabdare si vei afla.ONU nu este o adunatura de oameni, ci o adunare a statelor.Diplomatie institutionalizata, mecanism aflat pe o treapta superioara conceptului de "echilibru al puterii" practicat pana la constituirea Societatii Natiunilor.
Intrebare:De ce esti asa de vehement importiva ONU in general si a idealismului in special?Nu de alta dar modul in care ONU a transformat lumea este vizibil cu ochiul liber:)

Editat de ThinkAbout, 15 noiembrie 2011 - 08:56.

Conflictul Suezului
A fost unul din acele conflicte in care desi protagonistii erau altii, confruntarea a avut loc intre SUA si URSS.In 1955,sovieticii fac o mare vanzare de arme catre Egipt- o miscare indrazneata de extindere a sferei de influenta sovietice in Orientul Mijlociu.Conducatorii sovietici nu se poate sa nu fi inteles ca prima lor vanzare de arme catre o tara aflata in curs de dezvoltare avea sa starneasca nationalismul arab, sa fac conflictul arabo-israelian si mai greu de gestionat iar prin aceasta, "mutarea" lor sa fie perceputa ca o provocare majora la adresa dominatiei occidentale in Middle East.Pana sa se imprastie fumul, criza Suezului distrusese deja statutul de mari puteri al Marii Britanii si al Frantei si cel mai important, au facut ca in afara Europei, SUA sa se opuna de una singura,expansionismul sovietic.Gambitul lui Hrusciov a fost destul de prudent.URSS nici macar nu era implicata in vanzarea de arme initiala., de vreme ce tranzactia era teoretic cehoslovaca, desi acest subrefugiu a fost abandonat repede.Oricat de bine camuflata, vanzarea de arme initiala a atins un punct nevralgic al Europei occidentale, in special al Marii Britanii.Dupa India, Egiptul reprezenta cea mai importanta mostenire a trecutului imperial al Marii Britanii iar  Canalul Suez devenise principala artera maritima de aprovizionare cu petrol al Europei de vest.In acest context, nationalizarea canalului Suez de catre Nasser  a fost scanteia care a dus la o explozie cu efecte neasteptate.In primul rand, Marea Britanie proprietara din acea vreme a canalului s-a vazut deposedata de o sursa de venit. In al doilea rand Franta a interpretat ad literam provocarea directa adresata de Nasser "nu stim daca batalia Algeriei nu este cumva batalia noastra..."adica au vazut in Egipt, un canal prin care sa se scurga arme catre Maroc si Algeria, primal protectorat francez si al doua departament metropolitan francez, ambele aflate in lupta pentru cucerirea independentei. In al treilea rand, SUA cautau sa se disocieze de Marea Britanie si de Franta cat priveste Orientul Mijlociu pentru a pune temelia propriei sale sfere de influenta ceea ce a facut ca Marea Britanie si Franta sa intervina militar in Egipt pe contul lor.
Interesant este ca ambele au adus conflictul la ONU, incercand sa transforme astfel organizatia mondiala dintr-un vehicol al rezolvarii disputelor internationale in ultimul obstacol ce trebuie inlaturat atunci cand vrei sa faci razboi.
In mod neasteptat si pentru scurt timp Natiunile Unite s-au ridicat la inaltimea momentului.Consultari secrete intre ministrii de externe egiptean, britanic si francez au produs acordul asupra a 6 principii.A fost infiintata o Comisie operativa egipteana si o Comisie a utilizatorilor maritimi cu rol de supraveghere.Disputele dintre cele doua comisii urmau sa fie reglementate prin arbitraj.Cand, Consiliului de Securitate i s-a cerut aprobarea, supriza neplacuta a survenit din partea URSS  care a exercitat drept de veto respingand masurile de implementare a principiilor, cu alte cuvinte s-a opus singurei masuri care putea reglementa disputa pe cale pasnica.
Pe de alta parte nici SUA nu a dat dovada de implicare. Putea face presiune asupra Egiptului sa ceara URSS sa-si retraga veto-ul (presupunand ca acesta rezultase de la bun inceput din intelegerea secreta a celor doua state).De asemenea, exercitarea unei presiuni americane asupra URSS sub forma unui avertisment ca, in cazulunei confruntari SUA se va alia cu Marea Britanie si Franta i-ar fi putut face pe sovietici sa-si retraga veto-ul.Insa SUA a incercat sa ramana in relatii cu toata lumea,adica cu cele doua mari puteri si grupul statelor nealiniate.Astfel se poate considera ca incercarea duplicitara a Americii de a duce politici incompatibile a facut razboiul inevitabil.

Editat de ThinkAbout, 16 noiembrie 2011 - 19:33.

 ThinkAbout, on 15th November 2011, 08:53, said:

Pentru ca in cadrul ONU, unii sunt mai egali decat altii. Votul statelor mici nu conteaza, statele mari isi aranjeaza "legal" interesele. Cate razboaie a impiedicat sau oprit ONU? Coreea, Vietnam, Afganistan, Iran-Irak, macelurile din Africa. Nici macar conflictul-arabi-evrei nu a fost dezamorsat. Atunci care mai este rolul organizatiei? Sa legimitizele interesele americanilor in Golf?

 lucifer76, on 16th November 2011, 19:19, said:

Ai rabdare si o sa vezi ca a facut si lucruri constructive. Oricum fara ONU, lumea ar fi fost mult mai nesigure. Pana la Irak 2003 mai este. Deocamdata imi propun sa arat cum marile puteri au subminat conceptul de securitate colectiva si totusi acest concept a subzistat. ONU poate functiona foarte bine. Are nevoie de cateva reforme fundamentale. Poate umanitatea in intelepciunea sa va reusi sa le impuna. Daca nu, baneaza-ma definitiv pentru ca sunt idealista. Insa ONU este un subiect interesant de discutat.Cel putin pentru mine. Am de gand sa postez povesti zilnic pentru ca ma calmeaza. Aici ne pregatim de razboi, asa ca daca plec pe front macar sa am tema de meditatie:)

 ThinkAbout, on 16th November 2011, 19:32, said:

Rabdare am, dar de 60 de ani nu se vede nimic concret. Gen o forta rapida de interventie.

 ThinkAbout, on 16th November 2011, 19:32, said:

Deci recunosti ca inca nu functioneaza.

 ThinkAbout, on 16th November 2011, 19:32, said:

Cum i-am zis mai demult si lui nea Florica, ai mare grija la ce iti doresti . El s-a ars.

 ThinkAbout, on 16th November 2011, 19:32, said:

Pai si cine mai infrumuseteaza forumul prin prezenta?

da-i inainte ThinkAbout .... eu sunt foarte interesat de ceea ce scrii

stiu ca intr-o lume a ignorantei si superficialitatii acest gen de informatii nu-s prea apreciate de multi, dar .... inca mai suntem si dintre cei care apreciem

Editat de Tarzy, 16 noiembrie 2011 - 19:57.

@
Luci voi lua cu mine Ipad-ul si voi scrie zilnic daca incepe razboiul. Voi fi corespondentul tau personal de pe front:)
In alta ordine de idei ONU a fost impiedicata sa functioneze atunci cand interesele SUA su URSS/Rusia aveau tangenta cu un conflict. Insa au existat si exceptii. Oricum alta organizatie mondiala nu avem iar in ceea ce priveste obligatia ei fundamentala asa cu a fost expusa, adica "sa previna generatiile viitoare ca acestea sa sa nu fie nevoite vreodata sa traiasca experienta unei noi conflagratii mondiale..." putem spune ca s-a achitat pana acum de ea. Cum necum, in sala de dezbateri a CS puternicii lumii au fost fortati sa negocieze. Iar cand au refuzat si au plecat de capul lor la razboi s-au impiedicat si scrantit nasul intorcandu-se dupa tot la ONU (vezi interventia din Irak 2003)

Ps: forta aceea de interventie rapida exista, vezi cum a fost reorganizat tot sistemul operatiunilor de mentinere a pacii, astfel incat sa fie creata capacitatea de a trimite forte in teren intr-un interval de 30-90 de zile sau chiar mai mic iar statele si-au asumat obligatia in baza unor aranjamente cu ONU sa aiba in cadrul fortelor lor armate unitati de lupta in asteptare tocmai pentru a interveni rapid.

 ThinkAbout, on 16th November 2011, 20:13, said:

Textu asta parca e luat dintr-un manual de propaganda anti-sovietica pro-israeliano-americana. Formulari ca "Maroc protectorat francez" is cea mai obscena formulare pt "Marocul tinut in sclavie de francezi". Sau, vezi doamne "UK a fost deposedata de proprietate prin nationalizarea lu Nasser", pai bah nene, asa vin si io la tine in casa, imi trag veceu la tine in sufragerie si aduc zilnic bagabonti si cioflingari sa-si faca nevoile contra unei taxe, si daca indraznesti sa-mi confisti veceul, fac gura ca m-ai deposedat de o sursa de venituri...

La fel, restul limbajului de lemn care numa indoctrinatii si pleava le-or crede: "Rusia si Egiptul au facut conflictul Israeliano-Arab greu de gestionat". "Rusia se opune unei solutii pasnice" etc. Pai frate, ce greu de gestionat, ce solutie pasnica, cand insasi UK si FR si US l-au creat conflictul si il intretin? Au trantit un stat evreu in mijlocu unei lumi musulmane. Asta e ca caterinca cu "Imperiul Roman promotor de civilizatie" si aia subjugasera toate popoarele in juru marii mediterane...

Textul tau o parea super obiectiv si echilibrat pt tine, altfel e o propaganda care incearca sa puna America si Israelul in pozitia de "vai domne, nijte nevinovati care se zbat sa ramana pe calea cea dreapta, navigand pe o mare zbuciumata sub atacul unor nesimtiti care arunca cu pietre".

Deshkide okii, dupa WW1 si WW2, America si Rusia au profitat de slabirea Imperiilor Francez si Englez ca sa ia ele tot potul. Si-au dat una alteia la gioale pana s-au falimentat reciproc. Acum isi face loc cu coatele China.

Editat de criztu, 16 noiembrie 2011 - 20:30.

Esecul ONU rezida din vechiul antagonism SUA-URSS (sau Rusia). Fiecare tara isi vede de propriile interese.
Pentru prima data, in Somalia li s-a permis uzul de arma. Rezultatul? 24 de morti din fortele de pacificare. Au renuntat la neutralitate, devenind parte in conflict.
Alt esec, in fosta Iugoslavie. Fortele dislocate pe teren nu au avutparte de logistica necesara, Castile albastre au fost luate ostatice in mai multe randuri si astfel multe state au refuzat sa isi trimita oamenii in misiuni dificile.
La Srebrenica in 1995, 7000de oameni s-au bazat pe protectia oferita de ONU. Rezultatul? 7000 de morti. In Rwanda 800 000 de oameni au murit, desi fortele ONU erau prezente.

 lucifer76, on 16th November 2011, 20:11, said:

Primul esec a fost in Congo. A fost un esec al modului de constructie a fortei de mentinere a pacii in sensul ca pe parcursul operatiunii mandatul fortei este extins de CS cu sarcini noi si o transforma in poeratiune de impunere a pacii. Ori militarii din teren nu erau dotati cu tehnica militara pentru o asemenea sarcina.Misiunea a fost considerata un esec de proportii, o experienta ce nu trebuie repetata-vietnamul lui ONU.Timp de 3 decenii dupa Congo, ONU nu a mai intreprins operatiuni atat de complexe precum aceea.
In Somalia  a intervenit intai ONU, prin UNOSOM, nu a mai facuta fata si a  autorizat o forta multinationala ce a fost formata de catre SUA -UNITAF.Pe urma le-a alipti formand UNOSOMII care a avut lacune grave cat priveste conlucrarea intre militari proveniti din state diferite. Forta este decimata ceea ce duce la retragerea treptata a contributorilor.
In Iugoslavia au trimis ca desteptii o singura forta, respectiv UNPROFOR si au imprastiat-o peste tot.La fel ca in Congo, trebuia sa opereze pe zone mici ca forta de mentinere a pacii si a fost transformata in cursul operatiunii in forta de impunere a pacii.
In Rwanda a operat initial ONU prin UNAMIR, a fost depasita de situatie, CS autorizeaza ca si in cazul Somaliei o forta multinationala, initiativa este preluata de Franta care lanseaza operatiunea Turquise si care se retrage  in urma neintelegerilor aparute la nivelul membrilor permanenti ai CS, respectiv SUA se opune calificarii ca genocid a actelor comise de cei de etnie hutu contra celor de etnie tutsi.

@Think, Castile Albastre nu sunt ale ONU direct, ci ale tarilor componente. Ceea ce e o prostie. Pentru ca ajungem la concluzia mea, ONU nu are nici o putere. Ce a facut de fapt ONU in timpul recentei crize din Libia? Nimic. Franta a atacat Libia pe baza rezolutiei 1.973. Adica ONU a autorizat folosirea fortei de catre o terta parte. Care zici ca e rolul ONU?

 criztu, on 16th November 2011, 20:08, said:

Critzule daca Franta asa califica la vremea respectiva Marocul ce-ai vrea, sa denaturam istoria, pe motiv ca tu nu poti casca ochii si intelege niste concepte?
Si fiindca te-ai bagat fortoss in discutie, te tog subliniaza-mi partea in care eu am laudat SUA sau Israel sau Marea Britanie sau? Daca esto chior si nu ai vazut partea cu "lupta de independenta" ce sa-ti fac.
Si pe deasupra esti si nestiutor. In mintea ta Orientul Mijlociu este lume musulmana, asa ca m-ai lamurit. Crestinii orientali sunt tot musulmani. Felicitari de incultura.

 lucifer76, on 17th November 2011, 17:33, said:

Luci am explicat deja aceasta chestiune mai sus. Forta internationala la dispozitia CS asa cum s-a impus prin Carta nu a putut fi creata niciodata. Nu s-au inteles marile puteri cu privire la aspecte esentiale.
Ce a facut ONU? Ce a putut avand in vedere ca membrii permanenti s-au chinuit cat au putut de mult sa puna bete in roate. Azi nu este conflict in Liban si datorita lui UNIFIL. Ieri le-au pus o bomba in hotel, doar doar or pleca. 11 000 de militari si 3000 de civili deservesc mentinerea pacii in acest stat. Poate pentru tine nu inseamna nimic, insa pentru tembelii care ar porni imediat un razboi intrareligios doar ca sa-i salveze lui Bashar scaunul inseamna o piedica. Deocamdata. Altfel de ce crezi ca sar lunar cativa militari din fortele de mentinere a pacii in aer?
In ceea ce priveste Libia, Gaddafi si-a atacat cu avioane si elicoptere propriul popor.Este asa ceva normal? Mie mi se pare ca trebuie sa existe niste limite pana la care principiul neinterventiei in treburile interne ale unui stat sa se aplice. Altfel orice tiran poate face genocid pe banda rulanta pe motiv ca nimeni nu-l impiedica.
Oricum in Libia s-a mers pe instituirea de no fly zones si zone de protectie umanitara. La sol razboiul a fost purtat de libieni intre ei.
Faptul ca ONU a autorizat folosirea fortei nu contravine nici unei legi. CS are acest drept ca ori de cate ori constata o amenintare la adresa pacii sa imputerniceasca pe cine doreste adica un stat, o coalitie a statelor, o organizatie regionala ori alte variante ca sa restabileasca pacea.

Editat de ThinkAbout, 17 noiembrie 2011 - 21:26.

Cum se pregateste un razboi?

Tranzactia de arme catre Nasser dimpreuna cu toata retorica sa profund antiisraeliana nu puteau lasa Israelul indiferent.In plus, tratatul anglo iordanian era in vigoare iar relatiile dintre Israel si Marea Britanie erau destul de tensionate ca urmare a incidentului de la Qalqiliya.Franta a speculat acest incident si a reusit sa atraga Israelul in Conflictul Suezului, in baza unui scenariu discutat in formula tripartita la Sevres.Conform acestui scenariu, israelienii urmau sa declansezeo operatiune limitata in apropierea canalului in dupa amiaza zilei de 29 octombrie.A doua zi, guvernele Frantei si Marii Britanii urmau sa lanseze apeluri distincte guvernelor Egiptului si Israelului.Cel adresat Egiptului urma sa ceara acordul pentru ocuparea temporara de catre trupe engleze si franceze a unor pozitii strategice de-a lungul caii de apa in scopul asigurarii liberei navigatii, iar Israelului urma sa i se ceara retragerea.Cele doua guverne vor insista pentru ca exigentele lor sa fie indeplinite intr-un termen de 12 ore, daca unul dintre beligeranti refuza, Franta si Marea Britanie urmau sa ia masurile adecvate pentru ca cererile lor sa fie satisfacute.In cazul in care egiptenii urmau sa refuze, cele doua puteri au convenit sa atace in dimineata zilei de 31 octombrie 1956.
In cartea sa, intitulata David si Fronda sa, Shimon Peres trateaza participarea Israelului plecand de la incidentul de la Qalqilya "...astfel cu cateva zile inainte de grava decizie de a declansa campania din Sinai, era imposibil de a determina clar cu cine se va bate in acel moment Israelul. Cu Iordania, daca singura?Israelul impotriva Iordaniei si Irakului si indirect impotriva Marii Britanii?Sau Israelul, impreuna cu Marea Marea Britanie impotriva Egiptului,chiar in momentul cand pe alt front se va bate Israel cu Iordania,Irak si indirect Marea Britanie?"