Originea românilor - partea III, Istoria României, românilor: anii 500-1200

 Pallavicini, on 5th November 2010, 01:03, said:

Aiurea.
Initial se chema Colinda păcurarului, o colinda specifica Transilvaniei, dar si spatiului vest-balcanic.

Sus în vârfu muntelui,
Sub crucita bradului,
Mărgu-si trei păcurărei
Cu oile după ei

Ca sa vada si petrolistii sudisti cum erau denumiti in Ardeal păcurăreii.

In momentul in care colinda a trecut la sudisti, astia, batosi si laudarosi cum sunt, au facut-o balada si au introdus-o  pe OAIA = Oracolul Din Delfi. Au facut o manea. Tipic pentru ei. In plus, pe cei trei păcurărei i-au transformat in baci/sondori reprezentanti ai celor trei principate:
1. ungurean
2. vrancean (muntean)
3. moldovean

Bineinteles au introdus si perversiunea sexuala, odata ce tanarul ardelean păcurăr este transformat in sondor sudist, pus la fantanaritul puturilor de petrol, de care ii este lehamite, de unde si toata perversiunea cu oaia, act in care este surprins de ceilalti sondori/petrolisti

 Pallavicini, on 5th November 2010, 01:03, said:

bai pauliciene, asculta pe mine, ca ma pricep.
Aici e vorba de manelizarea culturii autentice balcano-ardelenesti odata ce Mihai Caftangiul il plageaza pe ungurul Sigismund Bathory, adevaratul autor al conceptului de Dacia moderna (cele trei principate unite). Am putea spune ca versiunea sudista a Colinda păcurarului isi are originea directa in planului ungurului Sigismund Bathory de la 1595 de a unifica cele treci principate. Asa au inceput manelele. Bineinteles trebuie tinut cont si de aspectul sondorului/petrolistului in care se transforma păcurărul in tranhumanta sa afectata de spatiile vaste ale sudului batut de crivat. Aspect important caci crivatul afecteaza creierul.


Bibliografie:
Adrian Fochi  a identificat două versiuni: colind (versiunea primară), cu circulatie atestată în Transilvania, Banat, Crisana si Maramures, respectiv baladă - în Oltenia, Muntenia, Dobrogea si Moldova.
Studiul lui Adrian Fochi (Miorita, 1964) semnalează prezenta Mioritei, în fragmente sau texte alterate, în unele zone ce depăsesc granitele administrative ale ării: zona macedoneană, sârbească, moldovenească, ucraineană si maghiară. Dar s-a mentinut exclusiv în comunitătile vechi românesti.
Miorita, Editura Academiei, Bucuresti, 1964

Edited by fanemusca, 05 November 2010 - 03:35.

ULEI
etimologia posibile fiind din
1. Din bg. ulej.
2. Din sl. olej.
3. Din mag. olaj

Asta e ca in etimologia lui Dunare tinand cont ca in latina avem oleum din masline (in greceste elaion, maslina in greceste fiind elaia).
Partea haioasa este ca maslina DEX-ul il da drept slav. Culmea in macedoromana avem mas(i)nă iar in meglenoromana măslincă precum in bulgareste, maslinka.

Daca slavii ar fi venit de la mama dracului din Polonia sau Bielarus e clar ca nu cunosteau maslina. Ori n-au venit si erau de ai locului ori au venit si au invatat-o de la localnicii din Balcani, unde maslina e la ea acasa.

Mai mult ca sigur meglenoromanii ori macedoromanii nu puteau sa cunoasca maslina la nord de Dunare, cu toate ca termenul e foarte popular la asa zisii daco-romani. Inca o dovada ca n-a existat migratia nord-sud a meglenoromanilor si aromanilor.


Dar subiectul este altul.

Subiectul este cuvantul latin petra  ce a dat in limba romana cuvantul piatra/chiatra.


Cineva aici critica aici posibilitatea ca păcurarii (adica ciobanii) sa se fi apucat de fantanerit unguente negre prin Prahova sau Bacau. Cu alte cuvinte, persoanele respective criticau posibilitatea ca  păcurarii  intr-o economie de piata sa-si fi schimbat meseria, sa devina sondori.

E ca si cum ei ar critica transformarea lui petra + oleum ----> petroleum

Cum se vede, piatra se corceste cu maslina si devine petrol. Adica se poate.
Dar ca păcurarii sa devina sondori e imposibil.

Ciudata logica!?

Quote

Adica romanii aia au adus in limba rom^na o gramada de cuvinte si nu erau in stare sa bage si o maslina, de la ei. Mai ai dovezi din astea?

I am currently working on two book projects. One of them is a social and economic history of Greece between 500 and 1050 for a multi-volume series on the history of Greece to be published by the Edinburgh University Press. The other is a book on Moravia and Bulgaria during the ninth century and in the context of the Carolingian encroachment into (South-)Eastern Europe.

http://www.medievali...h-florin-curta/

Edited by DunareRhinRhone, 05 November 2010 - 14:15.

 Pallavicini, on 5th November 2010, 00:29, said:

Ii admir pe unguri, la fel pe austrieci, chiar si pe rusi la o adica, ... insa nu vad legatura ungurilor in etnogeneza noastra, in afara de faptul ca i-au presat pe slavi peste noi ?!

Nu inteleg ce treaba au ungurii care desi au stapanit un imperiu intins timp de secole, nu au fost interesati sa maghiarizeze imperiul, de aceea chiar in Transilvania nu reprezinta decat cca. 500.ooo-1.ooo.ooo loc. din totalul de cca. 7 mil., iar in Slovacia cca. 1/3 din totalul populatiei !

ASa zisul Val al lui Traian din Dobrogea

Toponimicul Valul lui Traian este modern, dupa ce România a colonizat Dobrogea, adica dupa 1877.
N-a existat nici o constructie antica romana denumita astfel.
Valul, un zid din pamant si piatra se intinde intre Dunare si Marea Neagra,
in portiunea Dobrogei, unde distanta dintre Dunare si Marea Neagra este
cea mai mica. Cam in zona unde s-a construit canalul Dunarea-Marea-Neagra.

A fost construita tarul bulgar Simion, ca sa apere capitala
Bulgariei Preslav. A fost intarita cu forturi, sa pazeasca
capitala de atacurile pecenege.

BASARABI
manastirea in dealul de creta din Basarabi a apartinut calugarilor
bulgari, precum toate schiturile din Dobrogea, care apartinea
unui fenomen religios popular in vremea tarului Simion,
a unei vieti ermite, in manastiri construite in pesteri sau
scorburi, precum cea din dealul de creta de la Basarabi.

Adica toata povestea BOR_ului cu privire la Sfantul Andrei si Basarabi cade.
Caci este o minciuna ordinara.
BOR-ul este o minciuna de la A - Z (de la cap la coada).

PS: inca un mit nationalist românesc demolat.

Edited by fanemusca, 05 November 2010 - 17:46.

din http://www.eveniment...si-croatia.html
În Bulgaria, oficial, statistic, toți sînt numiți vlahi. Totuși, cei care trăiesc în zona Dunării se numesc și sînt denumiți vlahi sau vlați, iar cei din regiunile interioare se numesc aromâni.

La Saruna se afla celebra:
[ http://www.ec-patr.org/mones/vlatadon/images/monh.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
The Holy Royal Patriarchal Stavropegic
Monastery of the Vlatades
(Moni Vlatadon)
The name which has predominated, however, has the founders in the plural: "Vlatadon" or "Vlat(t)aion"

Edited by fanemusca, 05 November 2010 - 18:33.

 Pallavicini, on 5th November 2010, 00:43, said:

Eu nu cred teoria lui "Fanulus vitez", cum ca vlahii provin din vlahii panonieni, mai ales dintre cei de pe langa Balaton.

In conceptia mea vlahii provin din Serbia pana catre Bosnia prin zonele montane, adica nu prea au treaba cu Panonia si vor migra spre est si nord-est, adica in faza intermediara vlahii ajung in aria ce apare desenata pe hartile tale Vici, iar de aici vor urca la nord de Dunare inspre Oltenia.

Iata cum vad eu deplasarea vlahilor:

1.) Vlahii traiesc in toate teritorile sud-dunarene (pana la anul 680);
2.) Vlahii se repliaza spre sud si SV inspre munti (Bosnia, Serbia, Macedonia, Pind, Rodopi (cca. 717-860);
3.) vlahii se repliaza spre nord si est (Serbia, Bulgaria) cca. 1200;
4.) vlahii trec in Oltenia (cca. 1260 /1350).

PS: Poate evenimentele nu sunt corecte, poate ca vlahii au ramas ca populatie masiva in zona Bulgariei nordice, asa cum arati tu Vici, asa ca Bosnia, Serbia, Pind-Rodopi isi pierd importanta, probabil ramane valabil arealul bulgar intre Rodopi, Dunare si Morava sarbeasca.

Quote

nu era mai simplu sa treaca direct Dunarea? Nu de alta dar nu mai consumau atata benzina pe drum/.

Măslină este un cuvânt pe care slavii l-au fabricat pornind de la „maslu” - ulei. De ce nu au preluat cuvântul latinesc sau grecesc? Probabil când au năvălit în Balcani și i-au căsăpit și fugărit pe localnici au dat și peste niște arbori ce făceau fructe uleioase dar cum nu mai era nimeni să le spună cum se cheamă slavii le-au spus maslini adică uleiari.

Quote

Cum ar fi putut Mihai plagia o marionetă, un trădător, un laș și o caricatură de om ca Sigismund Bathory? Visul de a reface Dacia și de a recupera teritoriile năpădite de unguri l-au avut românii dintotdeauna. De la asta a și pornit conflictul dintre Basarab și Carol Robert.

Dar să revenim la epoca lui Mihai, omul cu planul, eminența cenușie a fost Ștefan Josika, cancelarul Transilvaniei, român bănățean.

Găsiți pe net: Gândirea politică a lui Ștefan Jósika, cancelarul principelui Sigismund BÁthory (Paternitatea unei idei politice: unirea Transilvaniei cu Țara Românească și Moldova) de Marius Diaconescu.

Câteva citate, sunt sigur că n-ați auzit până acum de Josika.

Cea mai timpurie informație despre influența pe care Ștefan Jósika a exercitat-o asupra lui Sigismund Báthory datează din decembrie 1591 și aparține iezuitului Ioan Leleszi. Acesta a fost educatorul principelui până în momentul alungării iezuiților din Transilvania în decembrie 1588. Relatarea sa, adresată generalului ordinului, se raportează, în privința caracterizării lui Ștefan Jósika, la situații anterioare acestui moment nefast pentru iezuiți. Scopul lui Leleszi era, după cum el însuși afirmă, să îl informeze pe generalul său despre persoana solului trimis de principele Transilvaniei, adică despre Ștefan Jósika, care „a acaparat puternic sufletul principelui, în așa măsură încât totul depinde de vorba lui”. Iezuitul a propus și o soluție pentru diminuarea influenței lui Jósika: trimiterea unui călugăr, care să devină duhovnicul principelui. Previziunea bătrânului iezuit care l-a educat pe principe s-a adeverit: Alfonso Carrillo, duhovnicul iezuit al principelui, a devenit principalul sfetnic al acestuia și a acționat împotriva planurilor lui Ștefan Jósika, mai ales în problema cedării Transilvaniei către habsburgi.

Călugărul franciscan Giuseppe Pisculo, într-o relatare din august 1595 despre campania antiotomană din Țara Românească, are un fragment semnificativ despre rolul și locul lui Ștefan Jósika în Transilvania. În acest caz avem percepția unei persoane din exterior, călugărul fiind misionar în Țara Românească. Aprecierile sale se bazează atât pe observațiile directe în perioada scurtă în care a fost în anturajul principelui cu ocazia acelei campanii, cât și pe informații culese de la terțe persoane. Scrisoarea lui G. Pisculo reflectă percepția contemporanilor despre Ștefan Jósika, ceea ce îi conferă o valoare deosebită. Guvernarea Transilvaniei era în mâinile cancelarului: „cît despre guvernarea și sfatul de care se folosește principele, după cît se poate vedea și cunoaște, cel care guvernează este domnul cancelar”. Este grăitoare superstiția prin care se explica influența lui Ștefan Jósika: „într-atîta conduce totul și trece totul prin mâna sa, încît se murmură în popor că el a vrăjit pe principe, fiind trecută autoritatea asupra lui peste orice ordine”. Relația dintre cancelar și principe era foarte apropiată, intimă chiar: „cancelarul îndeosebi îl canonește cum vrea, zicîndu-i și cuvinte disprețuitoare și o dată la baie era să-l sufoce pe principe, băgîndu-l cu capul în apă”. Jósika știa să se prefacă și să se lingușească. Totodată, exploata dezinteresul principelui pentru problemele de stat. Călugărul franciscan a remarcat istețimea și abilitatea cu care îl influența pe Sigismund Báthory. Se temea ca „sub influența lui, Alteța Sa să nu sufere (Doamne ferește!) vreun neajuns serios, pentru că nu are pe lângă persoana sa pe nimeni altul socotit bun pentru a duce negocieri”. Ultima remarcă este deosebit de importantă pentru a înțelege rolul lui Ștefan Jósika în istoria Țărilor Române în acea perioadă: cancelarul era principalul negociator al principelui, cel care de fapt a trasat direcțiile de politică externă a principatului Transilvaniei!

Generalul italian Giovanni Francesco Aldobrandini l-a caracterizat într-o singură propoziție pe Ștefan Jósika: un om fără prea multe intenții sincere. Aceasta a fost impresia pe care i-a lăsat-o cancelarul doar după o scurtă călătorie în aceeași caleașcă!
Cosimo Capponi, sosit în suita nunțiului Alfonso Visconti și devenit gentilom al principelui, deplângea și el influența pe care o exercita Ștefan Jósika asupra principelui: „e lucru limpede că acel cancelar Josica va aduce căderea lui și a țării. Toți ascultă de el cu ștreangul de gît și siliți …este atotputernic …și dacă lucrul merge înainte îmi pare rău să văd că această țară merge la pierzanie, căci nimeni nu îndrăznește să vorbească din cauza sa; de fapt el e principele …”.

Cancelarul l-a sfătuit pe principe să îl împiedice pe împăratul Rudolf al II-lea să devină protectorul, adică suzeranul Moldovei și Țării Românești. A speculat ambițiile politice ale lui Sigismund Báthory și l-a sfătuit să devină el însuși protectorul celor două principate. Ba mai mult, i-a suscitat chiar interesul pentru coroana Poloniei. Potrivit acuzațiilor prezentate cu ocazia procesului cancelarului, datorită lui Jósika, principele s-ar fi crezut scutul întregii creștinătăți, mai presus decât împăratul. Pentru a ilustra percepția planurilor politice ale cancelarului la curtea de la Praga, redăm fragmentul respectiv în traducerea editorului A. Veress: „… Josica nu a dat numai sfat principelui Ardealului, dar s’a și încumetat cu el, să nu însărcineze pe Maiestatea Sa Împăratul, Domnul nostru, cu grija și ocrotirea Moldovei și a Munteniei, pentru că Maiestatea Sa Împăratul, Domnul nostru, nici cu puterea sa, nici cu prețul său n’ar fi de ajuns a le ocroti. Dar principele Ardealului poate fi scutul și ocrotirea întregei creștinătăți și nu numai aceea, dar cu Ardelenii săi poate supune Ardealului întreaga Țara-Leșească. Acestea le-a vorbit Josica înaintea lui Gion Marini atunci, când Josica trata în numele Maiestății Sale împăratului Domnul nostru treburile Maiestății Sale.”

Acuzația face referire la solia agentului imperial Giovanni de Marini Polli din primăvara anului 1595. Acesta se afla la curtea de la Alba Iulia în aprilie 1595 și intenționa să meargă în cele două principate românești cu scrisori de la împăratul Rudolf al II-lea. În ciuda cererilor sale repetate pentru a primi permisiunea de plecare, făcută atât la principe, cât și la Ștefan Bocskay și Alfonso Carrillo, cancelarul se împotrivea mereu. Chiar și după ce Sigismund Báthory a poruncit să i se facă pașaportul, cancelarul tergiversa cât mai mult plecarea agentului imperial în Țara Românească.
Cauza intervenției cancelarului este relevată de o discuție reprodusă de același agent imperial. La un moment dat l-a somat pe Jósika să îi permită să plece în interesul stăpânului său sau să declare deschis că acționează împotriva împăratului. Replica a fost următoarea: „maiestatea sa cezaree nu trebuie să se mai înverșuneze în Moldova și Țara Românească și nici să scrie domnilor acelora, căci cine știe ce scrie maiestatea sa în acele scrisori, care ar putea aduce mari pagube principelui”. Răspunsul agentului că scrisorile imperiale sunt benefice principelui nu l-a satisfăcut pe cancelar. Între timp solii ardeleni la Praga, Bocskay și Carillo, obțineau acordul habsburgilor pentru ca principele Transilvaniei să fie suzeranul celor două principate românești.

Erau așteptate delegațiile muntene și moldovene, care, se știe, au încheiat tratatele prin care Sigismund Báthory devenea mai mult decât suzeranul celor două principate, arogându-și o mare parte a atributelor suverane ale domnitorilor. Planul politic al cancelarului a fost descifrat de Giovanni de Marini Poli, care, în aceeași scrisoare către consilierul imperial Bartholomeus Pezzen, prezentată mai sus, exclama: „Dar acest cancelar nu știu ce gînduri i-a băgat în cap cu aceste multe argumente și dificultăți. Cred că se gîndește să se facă monarh al lumii cu atît mai iute, dacă se și face stăpân atît de ușor peste Moldova și Țara Românească”.

La baza formulării acestor pretenții de suzeran și apoi de stăpânitor ale lui Sigismund Báthory se aflau raporturile suzerano-vasalice dintre regii Ungariei și domnii Țării Românești și Moldovei înainte de Mohács, percepute din perspectiva suzeranului. Am arătat mai sus că Jósika era la curent cu acțiunile lui Iancu de Hunedoara și ale lui Mathia Corvin. În aceeași direcție se încadrează și acțiunea de recuperarea din Moldova a unui steag cu inscripția „Sigismundus rex”. Este unul din steagurile pierdute în campania lui Sigismund în Moldova cu două secole mai devreme. Pe de altă parte, pentru suzeranitatea asupra Moldovei s-a iscat un conflict între principele ardelean și regele Poloniei, care a fost supus arbitrajului papei prin intermediul împăratului, deoarece polonezii condiționau intrarea în războiul antiotoman de recunoașterea dreptului lor de suzeranitate asupra Moldovei și Țării Românești. Argumentele invocate făceau referire la trecut.

Dacă din perspectiva lui Sigismund Báthory, unirea celor trei țări  sub sceptrul său, realizată mai mult sau mai puțin în mod teoretic sau practic, era o împlinire a ambițiilor sale personale, pentru cancelarul Ștefan Jósika semnifica o întărire considerabilă pe plan internațional a puterii principatului Ardealului.

Acțiunea de înstăpânire asupra principatelor române, sau, cum a fost sesizată în epocă, de unire, viza ridicarea autorității Transilvaniei în viața politică internațională. În același sens se înscriu și alte planuri ale cancelarului, la fel de ambițioase, din anii următori. Ștefan Jósika și-a adaptat aspirațiile la evoluțiile politice și militare ale momentului, precum și la atitudinea oscilantă a principelui Sigismund Báthory.
Un document, care s-a păstrat până în zilele noastre doar în rezumat, este deosebit de relevant pentru viziunea politică a cancelarului. Pe 27 mai 1597 Sigismundo della Torre îl informa pe cardinalul Cinzio Aldobrandini, secretarul de stat al Statului Papal, în legătură cu o știre secretă comunicată de cancelarul Jósika despre negocierile dintre principe și Mihai Viteazul. Deoarece Sigismund Báthory era hotărât să renunțe la tron, se purtau tratative între domnitorul Țării Românești și principe pentru ca Mihai să rămână pe scaunul Transilvaniei. Informația ne parvine doar dintr-un rezumat (sommario) al scrisorii pe care Sigismundo della Torre o trimisese cardinalului.
Rezumatul este structurat pe ideile de bază din scrisoare. Prima informație este cea prezentată mai sus, cu privire la negocierile pentru preluarea de către Mihai Viteazul a tronului Transilvaniei. Urmează imediat o informare despre relația dintre voievodul român și cancelar: Mihai Viteazul era sprijinit de cancelar, care era rudă cu el.

...

Sigismund Báthory a semănat discordie între magnații ardeleni care doreau să preia tronul Transilvaniei. Cronicarul Szamosközy relatează că, înainte de a abdica, principele i-ar fi propus lui Gaspar Kornis, căpitanul cetății Hust și consiler princiar, să ia el însuși tronul. A doua zi i-ar fi făcut aceeași propunere lui Ștefan Bocskay, unchiul principelui: „te sfătuiesc să nu lași scaunul domnesc, dacă-ți trebuie, nici unui ficior de târfă română”, vizându-l pe Ștefan Jósika. Ulterior, spune cronicarul, a dat el de bunăvoie domnia lui Jósika. Sigismund trimisese soli la Constantinopol care să ceară steag pe seama lui Ștefan Jósika. Acesta, cu învoirea principelui, i-a scris lui Maximilian de Habsburg să nu-și mai trimită comisarii, deoarece Sigismund s-a răzgândit și nu mai abdică. Totul a fost doar o intrigă pentru a amâna deznodământul final.

...

Pentru îndepărtarea lui Ștefan Jósika, Sigismund a conlucrat cu Ștefan Bocskay, celălalt consilier apropiat al său, cu iezuitul Alfonso Carrillo, duhovnicul său, și cu comisarii imperiali. Existența unui plan este dovedită de desfășurarea arestării cancelarului. Dieta a fost convocată, contrar obiceiului, în palatul princiar, nu în catedrala din Alba Iulia. După ce a intrat Ștefan Jósika, ușile au fost blocate de gărzi. Comisarii imperiali, după ce au citit înțelegerea încheiată la Praga între principe și împărat, au arătat scrisoarea cancelarului către arhiducele Maximilian, spunând că se miră că există magnați în Transilvania care să desfacă ceea ce a încheiat stăpânul lor cu împăratul. Principele l-a declarat pe Ștefan Jósika inamic al împăratului și al Ardealului și a ordonat arestarea lui, apoi l-a extrădat comisarilor.
Cancelarul a avut susținători în Dietă. Chiar în momentul arestării, un tânăr nobil a protestat, afirmând că arestarea cancelarului în Dietă contravenea legilor țării și libertății nobiliare. Acesta a fost executat la câteva zile, acțiune care dovedește necesitatea unor măsuri radicale din partea noii administrații imperiale pentru a nu risca organizarea unei rebeliuni nobiliare. După plecarea comisarilor, unii nobili au cerut eliberarea lui Ștefan Jósika și judecarea lui după legile țării. Cel puțin la începutul lunii iunie 1598 încă nu era decisă soarta lui. Comisarii imperiali din Transilvania așteptau probabil ca acesta să depună jurământ de credință față de împărat.
Ștefan Jósika a fost închis în cetatea Chioarului și apoi a fost strămutat la Sătmar, unde a fost anchetat de reprezentanții împăratului Rudolf al II-lea. Chiar și în timpul anchetei, care a utilizat metode specifice epocii, inclusiv tortura, Ștefan Jósika a declarat judecătorilor săi: „Eu până la venirea Domniilor Voastre am fost întru totul principe fără titlu și dacă Maiestatea Sa îmi dă și titlul, eu mă leg că voiu fi slugă credincioasă Maiestății sale până la moarte”.

Puteți să vă imaginați cum puneau lumea a cale cele două rubedenii Mișu Caftangiul și Fane Josica așezați la masă în față c-o mămăliguță, o pastramă, o varză murată, un mujdei și-un urcior de fetească. Din păcate au avut soarta tuturor românilor prea ambițioși.

Marius Diaconescu spune ca ce zici tu e o prostie:
min 10:10 >>>
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/JYM6UF8DKlw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

 Cyber-sapiens, on 5th November 2010, 17:37, said:

vezi ca mania asta cu asimilarea etc. incepe cam in secolul XIX.

 Cyber-sapiens, on 5th November 2010, 17:37, said:

Mde.... maghiarii reprezinta azi 21% din populatia Transilvaniei propriu-zise, 20% din populatia Crisanei si Satmarului si 7% din cea a Banatului atribuit Romaniei.
Pentru Regiunea Centrala ( Transilvania Interioara), ungurii sunt 30%.

 Cyber-sapiens, on 5th November 2010, 17:37, said:

Pai vezi?
Aici e legatura principala.

Edited by Pallavicini, 05 November 2010 - 21:13.

Diaconescu este un idiot util pentru că ne poate servi din documentele la care are acces, dar când spune „mitul că românii au fost asupriți în Transilvania”, ne arată doar cât de josnic și nerușinat poate să fie.

Poate că cele două Supplex Libellus Valachorum au fost glume sau poate Iosif al II-lea era beat când scria după călătoria în Transilvania: acesti saraci supusi români, care sunt, fara indoiala, cei mai vechi si mai numerosi locuitori ai Transilvaniei, sunt chinuiti si impovarati cu nedreptati de toata lumea, fie unguri, fie sasi, asa de mult , ca intr-adevar soarta lor, cand o cunosti, este foarte de compatimit si nu este decat de mirat ca se mai gasesc atatia din acesti oameni si ca n-au fugit cu toti (Iosif II, face aici o  trimitere la migrarea romanilor peste Carpati, in Moldova si Tara Romaneasca, migrare ce a cuprins, uneori, sate intregi.)

Multe neadevăruri în cele ce afirmă și poate fi ușor demolat de orice cunoscător al istoriei românilor care are destul timp la dispoziție.

Iar referitor la valurile de pământ din Dobrogea, cum poți să spui că le-ar fi făcut bulgarii, râd și curcile... Bulgarii doar au distrus. Singurele construcții din Dobrogea antică și medievală (ce preced întemeierea țărilor române) sunt romano-bizantine și au fost aduse la ruină chiar de bulgăroi.

 fanemusca, on 5th November 2010, 18:44, said:

Habar n-ai, sunt mai multe valuri numite "al lui Traian" si nu de ieri de azi ci din vechime. Ala din Dobrogea e doar o mica portiune din sistemul roman de fortificatii, valul lui Traian incepe din Oltenia si se pierde la nord de Baragan in sudul Moldovei.

Cercat-am câtva din ce ieste, de au primenit numele său acestŭ turnŭ, de-i zicŭ Severinul, că acestu lucrŭ, că l-au ziditŭ Traian-împăratul și nu altul deplin și aievea, fără număr odoacă spun istoricii cândŭ au făcut și podul, căruia cu ochii noștri am privit pragurile prin apa limpede a Dunării, cândŭ am mersŭ cu Dabija-vodă cu oștile la Uivar. Cum acel turnŭ ș-au schimbatŭ numele și n-au ținut numele ziditoriului său, cum ține șanțul Troianul pănă astăzi, a ști nu pociŭ. (Miron Costin)

Deci iar n-ai nimerit-o. Toponimul Troianului e vechi si e o alta marturie indirecta a continuitatii.

vezi ca marius diaconescu vorbeste de evul mediu.  adica pana in 1500-1600.
1437 rascoala de la bobalna
1467 rascoala oraselor transilvaniei impotriva lui matia rex
1514 rascoala dozsa gyorgy
1595 rascoala secuilor
exemple in care maghiarii,secuii,sasii sunt asupriti in evul mediu.
eu zic sa-i asculti pe aia mai mari.

 C988, on 5th November 2010, 22:00, said:

Pentru secolele 9-14 nu se poate vorbi despre asuprirea romanilor in Transilvania.
De altfel se vede si in povestea descalecarii atat in Moldova cat si Valahia: descalecarea inseamna colonizare iar in acel moment se facea sub egida coroanei maghiare. Atat Dragos ca si miticul Radu Negru au descalecat ca vasali maghiari. Ca odata cu Ludovic Angevinul situatia se schimba in Ardeal, mai ales dupa dieta de la Turda din 1366 asta este alta poveste. Si nici macar nu o intelegem datorita unui nationalism neghiob care ascunde adevarul in spatele unei propagande de doi lei.

 C988, on 5th November 2010, 22:00, said:

Inseamna ca pur si simplu ti-ai pus un filtru, nu vrei sa asimilezi nimic nou, iar filtrul tau este daco-maniac.

Afla ca la Preslav a existat CENTRUL bulgaritatii.
Iar Preslav se afla in sudul Dobrogei:
[ http://www.catharisme.eu/images/cartes/bulgarie1.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
[ http://www.bulgariagovernment.com/images/bulgaria_simeon_i_893-927.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
[ http://bulgarije.web-log.nl/bulgarije/images/2009/11/23/veliko.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

De altfle pe acel val al lui Traian care de fapt era un zid construit de bulgari s-a descoperit acea inscriptie cel pomeneste pe jupan Dobrotici

 turcoctonul, on 5th November 2010, 22:50, said:

There it is even another theory: the Barbarian. This hypothesis support a so called Trajan's Wall not related to the Roman Empire. This Trajan's Wall shold be connected to the Serpent's Wall, made by Barbarian Kingdoms, that stretched from Bucovina to central Ucraine. This theory [9] supports the opinion that the "Antharic Wall" and the "Greuthungi Wall" are not Roman, creating a controversy.

Serpent's Wall (Ukrainian:  Zmiyevi valy) is an ancient system of fortifications (valla) that stretch across all of Ukraine, from the town of Zmiiv in the east to Podolia in the west. They seem to be similar in purpose and character to Trajan's Wall situated immediately to the west. The remaining ancient walls have a total length of 1,000 km.
The ancient walls were built between the second century BC and seventh century AD, according to carbon dating. There are three theories as to what peoples built the walls: either the Sarmatians against the Scythians, or the Goths of Oium against the Huns, or the Early East Slavs against the nomads of the southern steppes. In Slavic culture, the warlike nomads are often associated with the winged dragon (Zmey), hence the name.

Sa-i vedem pe zmei, dintr-o gravura coptica, din Egipt
[ http://www.fectio.org.uk/articles/draco17s.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
4-5th-c. Coptic wall painting from Kharga Oasis, Egypt, showing Sassanid dracos.

Origins: Sarmatians, Alans, Parthians and Persians:

The draco Standard was originally developed by the cavalry peoples of the steppes, such as the Sarmatians and the Alans, but also by the Parthians and the Sassanid Persians. It may have been used primarily to determine the wind-direction for the horse archers. Arrian described it as a long sleeve, 'made by sewing pieces of dyed material together'. This sleeve/tube hung limp when the rider was at rest, but on the move it flew like a serpent and whistled in the wind. The hollow head, in the form of a toothed dragon, was formed from metal and the wind passing through it would extend the cloth tube tail attached to the neck of the head. The draco was also used by the Dacians (or their allies) and no less than 20 of these are shown on Trajan's Column. Other sources mention Parthian and Sassanid Persian dracos.

Sassanid Persian dracos main have been made of fabric only. From the Historia Augusta we learn that when Aurelianus had reconquered Palmyra (272 AD), amongst the treasure were 'Persian dragon-flags' (Persici dracones)[1], which to me sounds like the standards we're discussing here.Coptic wall painting, showing the occupying Sassanid Persian forces carrying two dracos.

The Draco was adopted first into the Roman cavalry during the 2nd century AD, possibly with the introduction of Sarmatian cavalry into the Roman army. Arrian, who was writing c. 137 AD, described it as a Scythian (he most probably meant Sarmatian) invention which was adopted by Roman cavalry[2]. The Romans first began to use the draco in cavalry games, the so-called 'Hippica Gymnasia'. These were described by Arrian as glamorised versions of training exercises, performed in decorated armour.

 turcoctonul, on 5th November 2010, 22:50, said:

eu nu stiu cum le nimeresti tu, cu degetul?

Edited by fanemusca, 05 November 2010 - 22:23.

Arhitectură romană tipică, cred că este clar cine le-a ridicat.

 lolekbolek, on 5th November 2010, 22:56, said:

Si aia mari mai mananca kkt. Romanii au fost asupriti in Ardeal, nu mai caut acum documentul prin care regele ungariei, in sec. XIV interzice accesul in nobilime ortodocsilor si indeamna la masuri represive impotriva romanilor. Nu e nicio coincidenta ca in aceeasi perioada pleaca Bogdan din Maramu` si intemeiaza Moldova.
Daca pe vremea lu` Ceausescu "aia mari" exagerau intr-o directie acum exagereaza in directia opusa pentru ca asa le canta cei care ii platesc (partidul atunci, UE acum).