Cand incep sa vorbeasca copiii?

Arianna (fiica mea) face 2 ani in Noiembrie.
E foarte bine dezvoltata motor, alearga fara probleme, se coordoneaza exemplar; din pacate insa pare ca nu vrea sa vorbeasca.

Intelege mai mult decat mi-as dori eu cateodata, insa vocabularul momentan este monosilabic si f. rar: nu, da, papa, pipi, tata, mama, apa etc.

Canta des pe limba ei, imi arata lucruri, mimeaza actiuni etc.

Eu sunt cam ingrijorat, pt ca nu pare sa evolueze deloc in ceea ce priveste vorbitul.

O fetita cu 5 luni mai mica din cartier, deja repeta frumos ceea ce ii spui, stie cum ma cheama pe mine si pe Arianna; incearca sa comunice verbal.
O alta fetita, la 1.5 ani deja facea fraze...

Idei? Cum a fost pentru voi/copii vostri?

Poti sa incerci sa vorbesti mai mult cu ea.Sa ii tot repeti cuvinte usoare: mama, tata.
Nu iti face griji, mai devreme sau mai tarziu o sa vorbeasca.

Verisoara mea de 10 luni zice doar mama si mamama(mamaie)...
Matausa mea ii pune muzica zilnic... hip hop, pop, muzica pentru copii mici...

Edited by avlad18, 08 September 2010 - 15:09.

Am vazut doua fetite/prietene care stau fff mult impreuna (mamici prietene):
Una la doi ani iti povestea din carticele, ce fac animalele, etc...
Alta de-bia de la 2 ani ~ jumatate a inceput sa zica 2-3 cuvinte legate (cu sens).

Primei ii placea sa stea sa i se citeasca din carti cu orele.
Celei de-a doua ii placea sa sara pe carti sau sa le rupa/arunce

Si am mai auzit ca porneste mai greu sa vorbeasca si in cazul in care in familie se vorbesc mai multe limbi.

Edited by Ravy, 08 September 2010 - 15:14.

 avlad18, on 8th September 2010, 16:07, said:

Al meu are aproape 1 an si tot ce stie sa zica este ada (= da-mi). In rest silabiseste si canta pe limba lui. Cand am fost cu el la un consult general o zis dosctoru m-a lasat sa inteleg ca atata timp cat copilul se dezvolta normal din punt de vedere fizic nu am ce sa-mi fac probleme pentru dezvoltarea phisica.

Courage, nu sunt tipul care să ia de bune toate cele ce se spun la TV, dar acum ceva vreme (maxim o lună în urmă), parcă la Ce se întâmplă doctore?, am auzit că un copil în jurul vârstei de 2 ani trebuie să știe cam 50 de cuvinte pe care să le poate pronunța inteligibil și să poate construi și propoziții. Altfel e recomandată o vizită la medic.

Încă nu am bebe (și pân-o vorbi mai durează) dar nepotul meu, care are 1,5 ani, vorbește destul de clar.

 Ravy, on 8th September 2010, 15:14, said:

Că veni vorba de asta, nepotă'miu e bilingv. Cu mă'sa vorbește românește, iar cu tac'su și ai lui în italiană.
Iar dacă se face vreunu că nu-l aude sau înțelege... o dă pe cealaltă limbă.

În însușirea limbajului, toți copiii au o perioadă de stagnare mai mare sau mai mică după ce au asimilat câteva cuvinte, după care se produce o adevărată explozie, reușind să asimileze sute de cuvinte într-un timp scurt, având totodată și un progres calitativ, cuvântul nemaifiind doar un semnal pentru trebuințele copilului (apă, papa, pipi etc) ci parte a comunicării directe și contextuale cu adultul.

Limbajul non-verbal pare să fie dezvoltat în cazul ei, semnificația obiectelor din jurul ei conștientizată din câte spui, socializează, interacționează... ok, e puțin în urmă în ceea ce privește comunicarea verbală, dar încă nu e cazul de vreun semnal de alarmă.
Eu personal aș pune mult accent pe activitatea directă cu obiectele, solicitând-o să repete verbal după mine.
Se începe cu producerea și emiterea de sunete - bătăi ritmate în birou de exemplu, pe care trebuie să le reproducă, apoi plescăit, suflat, umflat baloane, pronunțarea unor vocale într-un tub de carton etc.
Ideea este ca ea să ajungă să imite adultul și musai ca totul să se desfășoare sub formă de joc, pentru a nu deveni reticentă.
Dacă întâmpină probleme în a reproduce ceea ce vede, totul se poate desfășura în fața unei oglinzi, pentru a observa poziția corectă a buzelor, a grimasei etc.
Puteți apela și la un logoped. Vă va explica/arăta mult mai bine ce am încercat eu aici să transpun în cuvinte.

Personal, dacă ar fi vorba de copilul meu, încă nu mi-aș face griji și nu cred că aș începe să bat pe la uși, deși rău n-are ce să-i facă.
Ah, și nu o mai compara cu alții. Nu se dezvoltă doi la fel.  

Fie-mea pana pe la 2 ani jumate nu zicea decat cateva cuvinte uzuale, si-alea stalcite; pe urma, brusc, a inceput sa vorbeasca direct in fraze surprinzator de elaborate si cu pronuntia corecta, de nu-i mai tacea gura, vorbea non-stop, inclusiv singura. La fel baietelul unor cunostinte, binisor dupa 3 ani a inceput sa tina conferinte. Ideea e ca unii au nevoie sa acumuleze in capul lor si-abia pe urma se decid sa se exprime, asa mi-a spus pediatra la vremea respectiva.

http://medlive.hotne...at-medicul.html

Daca nu sunt probleme medicale, eu cred ca va incepe sa vorbeasca brusc si va vorbi foarte bine.

Pai nu se dezvolta doi la fel dar fiecare vrea ca al lui sa fie Zorro...

 JayBird, on 8th September 2010, 17:02, said:

Nu neapărat.
Fiecare părinte vrea să-și vadă copilul cu o dezvoltare normală, iar când ceva nu se întâmplă așa cum te aștepți, apar temeri, nu ambiții.

Edited by CICI&Co, 08 September 2010 - 16:09.

fetita mea are 1 an si e foarte interesata de plescait, suflat (chiar fluierat), orice sunete poate scoate...

ii place muzica si devine foarte atenta cind cint si eu... da' cum sint afona de-a binelea am dat-o pe "la, la,la" si am surprins-o lalaind la papusa...

in schimb, cuvintele simple refuza sa le mai zica dupa ce a reusit sa le pronunte corect - le spune bine de vreo 10-15 ori la rind dupa care nu le mai repeta.

a zis pina acum mama, tata, apa, papa, da, caca (da' nu cred ca stie ce e cu asta), mac-mac...

in schimb, nepotul meu n-a scos o vorba pina la 3 ani. si cind a inceput sa vorbeasca, nu se mai oprea din turuit.

Aceeasi problema am avut-o si eu cu fetele mele asa ca stai linistit, o sa vorbeasca. Logopedul la care am fost la vremea respectiva ne-a spus ca o sa ne dorim sa taca cand or sa inceapa sa vorbeasca
In rest a explicat CICI&Co foarte bine.
Sanatate maxima!

 mlp, on 8th September 2010, 17:34, said:

Asigură-te că a înțeles și semnificația cuvântului pronunțat, nu doar a repetat mecanic.
Apoi, adu mereu ceva nou în activitate. Copiii se plictisesc ușor și refuză să mai participe.

Edited by CICI&Co, 08 September 2010 - 16:48.

 sfantu.dracu, on 8th September 2010, 16:17, said:

Aham, asta citisem si eu prin iarna. Maica-mea sarea in sus sa o duc la logoped. La 2 ani fiica-mea stia mama, tata, papa, apa, unu, doi tei...pana la zece (nu pe de rost, chiar recunostea cifrele), intelegea tot dar nu comunica. Ci mergea de jumatate de an la gradinita, credeam ca o va ajuta sa fie in colectivitate.

La 2 ani si 3 luni a inceput sa scoata cuvine noi si sa comunice asa, fara propozitii.
La 2 ani si jumatate....turuie toata ziua. Inclusiv TACI MA    daca o intrerupe cineva. Vorbeste la telefon, raspunde la ce e intrebata, povesteste ce a facut chiar si cu o saptamana in urma, vinde din casa, etc. Ah, ce liniste aveam in casa acu o luna...

fericitule! mie imi spune sa-mi bag dintii in gura!
si are abia 2 ani...

 Courage, on 8th September 2010, 15:57, said:

Mijlocia mea face 2 ani in decembrie si pana acum se comporta fix ca a ta in descriere.
Cu cea mare am fost si noi ingrijorati (eu de fapt) ca asteptam sa vorbeasca la 1 an iar acuma (6 ani in decembrie) comunica perfect in romana si norvegiana si vad ca scoate si ceva engleza din ea  

A mea aia mare la un an și-un pic făcea propoziții simple pronunțând corect tot (vreau apă, uite cățelu' etc). Ăla mic până nu l-am dus la creșă (un an și 4 luni) s-a descurcat perfect cu interjecții și stâlcituri de cuvinte, că intrasem în panică și eu. La trei ani și ceva încă avea sunete pe care nu le spunea, le stâlcea sau mai sărea peste ele în cuvânt. Acu' nu le poți închide gura, niciunuia.