Propuneri pentru vacanțele sau week-end-urile viitoare

Buna ziua,
Aveti idee cumva cam cat de aglomerat este/ar putea fi la Zoo Brasov, dimineata (la deschidere), intr-o zi lucratoare (joi)?
As vrea sa il duc pe cel mic, insa intr-o perioada in care nu este agomerat. Nu as bate drumul pana la Brasov doar pentru a constata acolo ca trebuie sa scurtez vizita (plus supararea celui mic pentru ca l-as lua de acolo).

Explo!t, pe 23 iulie 2020 - 13:48, a scris:

Nu se baga asa, de la o secunda la alta, se anunta masura si se aplica peste cateva ore sau la miezul noptii. Adica daca esti in trecere pe acolo, ai timp sa pleci.

Propunere de vacanta - Muntii Calimani. Iata o descriere a excursiei mele.
Ca sa-mi dreg gustul amar lasat de marea cea neagra si tumultoasa, iata-ne din nou la drum, spre muntele care niciodata nu ne-a dezamagit.

In Calimani n-am fost niciodata, desi sotul meu m-a tot imbiat cu trasee interesante si alta data. Scopul: sa atingem pietrele sculptate de vant si ploaie ale celor 12 Apostoli.

Plecam din Bacau dimineata pe racoare, alegem ruta prin Poiana Teiului, cu gand sa ne oprim la Borca unde, ca de fiecare data, am mancat cea mai buna ciorba de hribi - garantat - la Pensiunea Vittoria. N-o ratati!

De acolo drum bun, proaspat asfaltat spre Neagra Sarului la pensiunea unde ne-am cazat - Pensiunea Off Road Calimani, o recomandam cu drag - sa ne lasam bagajele.

M-am gandit ca ajunsi in jur de ora 12 la pensiune, nu mai avem timp sa ne "aruncam" pe traseu. Am citit ca pana sus faci cam 3 ore si jumatate pentru o persoana sprinteoara, nu pentru noi care avem si ceva kg, dar si ceva ani la bord. Ma gandeam ca in prima zi ne facem incalzirea cu ceva "soft", de incalzire; stiti cum stau jucatorii de fotbal pe margine si se incalzesc, cam asa as fi facut si eu...

Insa sotul meu avea alte planuri. Mi-a ignorat toate bombanelile mele si a luat-o la pas pe traseul cu bulina albastra. Ce sa fac, l-am urmat, nu cu mare entuziasm.

Mai mult, ghetele mele noi mi-au facut o ditamai rana, dar nu mai aveam putere s-o iau la vale singura.

Traseul este foarte frumos, in prima parte se merge relativ usor, cu mici portiuni de urcus. Treceti prin zone imprejmuite de localnici unde vacile pasc linistite. Nu uitati sa puneti la loc drugii de lemn.

Am traversat o zona de padure de o frumusete stranie, cu copaci bolnavi, fara viata si flori crescute mult, pe alocuri depaseau inaltimea unui om. Apoi se intra in padurea deasa si racoroasa. Trecuse de ora 15 cand am intrat in padure. Ne-am intalnit cu un grup de turisti care ne-au "incurajat" spunandu-ne ca mai avem inca pe atat. Eu eram deja cu capsa pusa de jos ca am plecat pe traseu dupa amiaza, cand i-am auzit, am devenit chiar vocala. Sotul meu cel rabdator m-a incurajat si m-a rugat sa am rabdare ca toate eforturile o sa ne fie recompensate sus cu un view nepretuit. Iar la nevoie, daca totusi ne prinde noaptea, avem frontalele.

Nu mai era nimeni pe traseu, nu prea m-a incantat ideea de a-mi pune frontalele printr-o padure deasa. Dar am continuat.

Se merge multisor prin padure, cu portiuni de urcus nu foarte dificil. Te mai iei cu ciupercile care-ti fac cu ochiul in stanga si-n dreapta, cele mai multe, otravitoare - aveti grija. Am iesit din padure si am intrat intr-o portiune de jnepenis si tufe de afine.

Brusc mi-am aruncat ochii spre cer unde niste nori se certau amarnic peste crestele muntilor. Atunci am facut stanga imprejur, am strigat la sotul meu ca e timpul sa coboram fiindca nu prea am chef sa-mi intre apa pana la piele. S-a dovedit ca m-am speriat degeaba, dar deja pornisem cu viteza la vale. Nu aveam idee cat as mai fi avut de urcat pana la obiectivul pentru care parcursesem atata drum. Incapatanarea mea a fost mai puternica decat toate rugamintile sotului de a continua traseul.
Seara n-a fost usoara pentru mine, m-am tot zvarcolit, ma mustra rau constiinta ca-mi suparasem sotul si ca nu mi-am atins scopul.
Dis de dimineata m-am trezit cu chef de urcat, m-am cait jumatatii mele si i-am promis ca n-o sa-mi auda gurita deloc pe tot traseul. Evident ca a plusat, ca sa-mi testeze docilitatea, mi-a spus ca vom urca pe un alt traseu, ceva mai lung, pana la 12 apostoli. Am lasat masina tot acolo, in parcarea de la intrarea pe 12 apostoli, dar am luat-o pe traseul cu cruce albastra. Mi-a placut mult acest traseu, se urca prin padure, nu e foarte abrupt urcusul, zmeurica, fragute, ciuperci (galbiori). Chiar nu simti cand ajungi sus.
Cand se termina padurea, mai ai de urcat un pic prin iarba deasa si inalta, nu ne-a pus probleme deosebite, pana ajungi la traseul indicat cu bulina rosie. De acolo se merge pe culme, aproximativ o ora jumate spre 2 ore pana la 12 apostoli. Traseul acesta cu bulina rosie este foarte frumos. Am mers prin padure vreo ora, stanga-dreapta hribii ne faceau cu ochiul. Am cules cativa, dar nu prea ne-am abatut din drum. La iesirea din padure o sa dati de o zona de campare. Deci, daca va incumetati sa urcati cu un cort si va doriti libertare maxima in varf de munte, aici e locul potrivit.
La doi pasi de locul de campare curge un izvor cu o apa limpede si rece, cum numai muntele ti-o poate oferi. Nu uita sa lasi locul curat, asa cum l-ai gasit.
De acolo se mai merge cam o ora prin jnepenis si prin tufele de afine. Noi cred ca am facut ceva mai mult fiindca eram ca ratustele din cantecel, cu "codita" in sus si cu capul in tufisul cu afine. Nu-ti mai trebuie altceva.
In sfarsit ajungem si la locul de intalnire cu traseul de ieri, cel marcat cu bulina albastra, trecem de el si iata ca ni se arata semetele fete ale apostolilor, maiastru sculptate de natura. Ne intalnim si cu alti turisti, pana aici nu am gasit pe nimeni. Impresionant, aici sus am intalnit o doamna de o varsta apreciabila, dar de o vivacitate care m-au determinat sa-i spun c-o admir din tot sufletul. Cu cata usurinta "ataca" toate pietrele alea, stanga-dreapta, pasi siguri si sprinteni, daca ai fi ignorat parul alb, ai fi zis ca e o tanara sportiva. Mi-a spus ca in fiecare an isi propune sa faca cate un traseu si nu se lasa pana nu-l da gata. Deci, perseverenta si intelepciunea fac cat toate pastilele de "intinerire". Ma tot framantam, oare cat mai aveam de parcurs aseara din traseu, din locul unde am inceput sa vociferez ca nu mai vreau sa continui. Si o luam inapoi spre masina, pe traseul cu bulina albastra. Bineinteles ca mi-am recunoscut locul unde am facut stanga-imprejur, mai erau 10 minute de parcurs pana la punctul final - in concluzie, don' t give up, keep going!
Am ajuns epuizati dupa un traseu lung de 3 1/2 ore pe "cruce albastra" + 2 ore pe "bulina rosie" + 3 ore pe "bulina albastra". Dar cu satisfactia scopului indeplinit, cu imagini superbe pe telefon si mai ales in suflet.
Nu pot incheia aici, as vrea sa mai fac o recomandare, la intoarcerea de pe munte, ne-am mai rasfatat putin cu un pastrav grozav mancat la pastravaria "La poalele Calimaniului", e in drumul dintre Gura Haitii si Neagra Sarului. Au pus acolo in prepararea pestelui un ingredient secret, va las sa-l descoperiti.

cateva fotografii care sa va inspire..

Foarte misto! Cam cate zile “ai ce face” daca stai in zona? Prin ai ce face ma gandesc la trasee frumoase sau alte activitati, nu stat in curtea pensiunii

Zona e destul de ofertanta, zic. Sunt destule trasee pe care ai putea sa le abordezi, inafara de 12 apostoli. De la cariera de sulf se mai pleaca pe cel putin un traseu. In Neagra Sarului am mai vazut si un indicator spre o locatie de unde se pleaca cu caluti. Vatra Dornei e aproape. As zice ca va puteti umple lejer 4-5 zile. Sfatul meu este sa mergeti in cursul saptamanii, e mult mai liber.Vacante frumoase!

Noi am stat 2 zile pline. Cazarea am avut-o la Pensiunea Off Road Calimani - 2 nopti. Pensiunea este foarte curata, la un pret mai mult decat decent, dotata cu tot ce aveti nevoie, iar familia care o administreaza isi vor da toata silinta sa te simti foarte bine la ei.
In plus fata de alte pensiuni, gazda are o flota impresionanta de ATV-uri si de snowboard-uri.
Chiar in timpul sederii noastre am gasit un grup de tineri care au inchiriat mai multe ATV-uri si dupa un instructaj ca la carte pe care l-au primit de la gazda, au plecat sa exploreze zona. Am intrebat cat costa de inchiriat un ATV, mi-au raspuns ca 150 lei/ora. Iata un bun motiv de a alege sa-ti petreci o vacanta aici.

Multumesc!

traseul 12 apostoli e cel mai scurt, si am inteles ca cel mai fain. cam 2.5 ore dus, mers lejer, chiar si cu o mica ratacire prin jnepenis...
restul, din cate stiu sunt trasee lungi, si de o zi, cu iesire in alt punct decat ala de plecare.
prin zona mai e tinovul saru' dornei, cine vrea manastire, e piatra taieturii, se urca cu auto. drum forestier, dar accesibil cu orice masina, daca nu esti genul la care masina e icoana.
cazare in gura haitii, ieftina, https://www.lapensiu...0764/index.html 60 lei. nu mai tin minte care sunt conditiile, am folosit-o doar seara pentru dormit, stiu ca e liniste, gazda de treaba.
zona nu e aglomerata, nu e la traseele turistice, ca sa ajungi tre' sa iti propui expres lucrul asta.

Azi despre valea Zalanului si Cheile Varghisului
Pornim iar la drum, categoric e anul descoperirii tarii noastre. De data asta ne alegem ca si puncte de interes Valea Zalanului, Conacul Kalnoky si cheile Varghisului.
Baza de plecare o stabilim in Baraolt, Cazare For-Rest Accommodation, de pe booking (pe scurt: curat, dotat cu foarte strictul necesar, la bloc, bun de o noapte, doua). Timp alocat pentru acest trip: in weekend. - mare greseala! Sambata am parcurs distanta Bacau - Tg Secuiesc - Malnas Bai - apoi pe drum pietruit pana la localitatea de "bastina" a printului Charles. Drumul este foarte pitoresc, prin padure, se merge foarte incet si se admira natura. La casuta mai erau cativa turisti, unii chiar cazati acolo, am inteles. E acea atmosfera de tihna care ne lipseste atat de mult noua, orasenilor.
De acolo am plecat prin Aita Seaca spre Batani. Drum pietruit (cam jumatate), de mers incetuc. Am mai oprit ici-colo prin padure, am privit pastravii mici-mici din ochiurile de apa ale paraiasului de-alungul caruia am mers. Din Batani, am facut stanga spre Biborteni. Acolo ne-am facut plinul de apa minerala. Izvoarele au debit mare, apa e foarte buna.
Ne-am continuat drumul, din Baraolt am luat-o spre Miclosoara, conacul Kalnoky unde ne-a intampinat tanarul nobil mostenitor, care ne-a inmanat audio guide-urile si ne-a rugat sa ne punem papucii, mastile si sa ne dezinfectam mainile.
Conacul este frumos, te transpune intr-o atmosfera apartinand grand epoch (asa as numi-o eu), cu parfum de crinoline, baluri distinse, dantele, pian si alte lucruri fine. Curtea conacului este deasemeni foarte frumoasa. De acolo, fiindca ni se facuse foame, am mancat la Stone Pub (acceptabil), au o placinta de mere grozava.
Seara inca nu s-a sfarsit, sotul meu a vrut sa mai mearga la moara de apa din zona Herculian. Eu nu l-am mai urmat si mi-a parut rau. Mi-a zis ca de acolo se mai poate face un traseu al unor izvoare de apa minerala.
Duminica dimineata, la 9, am plecat pe traseul cheilor Varghisului. Pentru a ajunge acolo treceti prin Talisoara si Varghis, localitati frumoase, cu niste biserici lutherane deosebite. Experienta din chei as putea-o descrie intr-o propozitie: frumos dar foarte, foarte aglomerat.
Cand am intrat pe traseu ne-am intalnit cu un domn care atunci se intorcea, ne-a zis ca plecase de foarte dimineata. Abia peste vreo 2 ore am realizat cat de bine procedase.
La dus a fost cum a mai fost, prin pesteri singuri explorand intunericul, insa la intoarcere am mers in sir indian. Puhoi de lume. Stresant maxim, fiindca dupa fiecare podet scoteam dezinfectantul. N-as mai repeta aventura la acea ora, in weekend. Las pozele sa va arate ce nu am descris. N-am pozat si multimea de oameni, n-am vrut sa "stric" imaginile.

nehotarata, on 01 septembrie 2020 - 12:08, said:

Ceva poze din interior ai ? Sau nu se putea fotografia ?


Sănătate şi felicitări !

Buna seara, Ovidiu. N-am fotografiat nimic in interior. Se putea, dar pur si simplu m-a luat "valul".

nehotarata, on 01 septembrie 2020 - 20:22, said:

De fapt asta mă interesa cel mai mult, să pot face poze. Mor când mi se încalcă dreptul ăsta.


Sănătate şi mulţumiri !

Nu ai dreptul asta decat cu acordul proprietarului.

De acord, şi eu zic că aşa ar fi, dacă nu s-ar vizita. Însă dacă proprietarul a expus locul pentru turism, iar ca să vizitez plătesc bilet, atunci deja e loc public şi am voie să fac poze.
Mă comport civilizat şi nu distrug nimic - asta daaaaa, însă nişte amărâte de poze sunt binevenite pentru toată lumea, ba chiar mai mult pentru el, evident dacă nu dăunează exponatelor.
Sunt de acord chiar şi cu o taxă pentru fotografiat/filmat, însă cu interdicţia nu, fiindcă îmi limitează libertatea. Cine nu vrea să se facă poze să ţină locul privat, nu să-l expună turiştilor. Eu aşa consider. Era o vorbă: "libertatea ta ţine până acolo unde începi să iei din libertatea altuia". Cu alte cuvinte, dacă s-a expus în public, nu mai are libertatea de a interzice ceva altuia. Poa' să pună condiţii, da' nu să interzică de tot. Iar eu nu-i limitez cu nimic drepturile dacă m-a invitat să vizitez.


Sămătate şi toate cele bune !

Edited by OvidiuNS, 02 September 2020 - 10:52.

Iti inteleg supararea si pot fi ( partial ) de acord cu tine.
Dar din moment ce la intrare scrie ca este interzis fotografiatul, este decizia ta daca intri sau nu, dar trebuie sa respecti regula.

Vrei sa admiri spre ex. o opera de arta. Langa tine sunt 2 - 3 care fotografiaza cu blitzul, ce crezi, iti mai arde de admirat ? Iti garantez ca nu.

cristiany, on 02 septembrie 2020 - 15:33, said:

Dacă scrie clar că nu e voie, atunci eu nu intru. Evident că vorbesc de obiective turistice neesenţiale. Dacă e vorba, de exemplu, de Cina cea de taină (în biserica Santa Maria delle Grazie din Milano), atunci mă conformez. Problema e că de obicei întâi plăteşti biletul, şi abia apoi, la intrare în muzeu, afli că nu se fotografiază deloc. Mi-am format obiceiul de a întreba chiar când cumpăr biletul, dar mai uit uneori. Şi mai sunt cazuri în care e logic să fie permis fotografiatul (gen muzee arheologice), dar ... surpriză !

În ce priveşte admiratul operelor de artă, e de discutat. Eu nu o lălăi cu admiratul, fac poze la greu şi ulterior, acasă, admir. Cât să stai în faţa unui pbiect de artă ? Mă uit, admir, apreciez, apoi valea ! Viaţa e scurtă şi sunt foarte multe de văzut. Chiar mă deranjează câte unii care staaaaau aiurea şi cască gura obturîndu-mi mie vederea.
În ce priveşte bliţ-ul, de obicei nu e voie cu el în muzeele de artă, pentru că de obicei dăunează exponatelor. Dacă cineva face poză cu bliţ, chiar mă iau de el pe loc. Bine, vorbesc în special de tablouri, dacă e vorba de artă aplicată atunci lumina blitz-ului nu dăunează. Nu mă deranjează dacă cineva face poze lângă mine, cu condiţia să plece repede mai departe. Chiar am grijă să nu am acelaşi traseu cu alţi turişti "fotografi" ca mine, nu de alta, dar să nu ne consumăm reciproc şi inutil timpul.

Apropo, Nehotărâta, e voie să foloseşti bliţul în conacul Kalnoky ? Din cele câteva cuvinte ale tale şi de pe site pare că e vorba mai mult de artă aplicată, ceea ce mă face să bănuiesc că e voie cu bliţ. Ştii cumva dacă e aşa ?


Sănătate şi tcb !

Edited by OvidiuNS, 02 September 2020 - 19:06.

In mare parte da, e vorba de arta aplicata. Nu am vazut tablouri de valoare, doar a fost conac de vanatoare, nu-si tineau lucrurile valoroase aici, ma gandesc. L-am intrebat si pe sotul meu, nici el nu mai stie daca se putea folosi blitul. Pentru fiecare incapere ne imaginam cum se desfasura activitatea, povesteam intre noi cam ce credeam ca se intampla (eram doar noi, familia noastra in incapere), astfel incat tot mergand si povestind, mai aparea si tanarul care ne mai dadea ceva informatii, am parcurs toate salile. Eu zic ca un telefon rezolva toate dilemele.