Avioane

@floryyn
Nu, nu te inseli, avionul e North American P 51D Mustang. Intradevar,a hotarat soarta razboiului, parte prin performante, dar covarsitor prin numarul mare de unitati construite.......

@floryyn
Nu, nu te inseli, avionul e North American P 51D Mustang. Intradevar,a hotarat soarta razboiului, parte prin performante, dar covarsitor prin numarul mare de unitati construite.......

Cateva poze proprii, de la fostul loc de munca:

29042008.jpg   29042008_001_.jpg   29042008_002_.jpg

29042008_003_.jpg

Un fel de tanc M4 Sherman, al avioanelor.

Lockheed P-38 Lighting, este un alt avion preferat al meu.

[ http://2.bp.blogspot.com/_TZ4zYEBSw1I/SZIjP7puSrI/AAAAAAAAJhw/gPLYynDVwVE/s400/p38_lighting_2.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

EROU UITAT, GRIGORE MUȘICĂ
ZIUA ARIPILOR FRANTE

Pe 21 aprilie 1944, raidurile americane au distrus elita flotei aeronautice romane.
Pentru prima oara se face lumina intr-unul dintre cele mai negre capitole din istoria aviației militare românești: bătălia aeronautică din 21 aprilie 1944, când au căzut la datorie cei mai buni piloți de vânătoare români. Evitat cu obstinație de regimul comunist, pentru care Al Doilea Război Mondial începea după 23 august, episodul din trista zi de vineri 21 aprilie rămâne un element de referință pentru istoria națională. Studiul realizat de istoricii Sorin Turturică și Vasile Tudor a scos la iveală din analele istoriei eroismul piloților noștri, care și-au dat viața înfruntând un dușman nemilos, ce manevra cu dibăcie niște adevărate mașini ale morții...
Când vin americanii...
La începutul anului 1944, americanii au început bombardamentele sistematice asupra obiectivelor strategice romanești. Operațiunile au fost executate de Forța a 15-a Aeriana a USAAF, dislocată in Italia și aflată sub conducerea generalului-locotenent Nathan Twining. Primul atac a avut loc pe 4 aprilie, când vânătorii români au reușit sa facă fata inamicului. Si asta pentru ca bombardierele americane au venit fără protecția avioanelor de vânătoare. In următoarele atacuri, din 5, 15 si 16 aprilie, aparatele americane de vânătoare P-38 ,,Lighting” vor însoți bombardierele, stânjenind atacurile piloților de vânătoare români și ale aliaților germani. Astfel, bombardierele B-17 si B-24 reușesc sa lovească rafinăriile de la Ploiești si Câmpina, Triajul si Gara de Nord din București, Uzinele IAR din Brașov si instalațiile portuare de la Turnu Severin.
“Alarma! Toata lumea in aer!”
In prima parte a zilei de 21 aprilie, patru straturi de nori acopereau soarele, ascunzând parca un pericol iminent. La ora 09.44 eșaloanele superioare ale aviației de vânătoare romane si germane au fost informate ca “mai multe sute de avioane inamice au decolat din regiunea Brindisi si se îndreaptă spre coasta Dalmatiei”. Intre 10.10 si 10.43 formațiunile au trecut peste Dubrovnik si s-au îndreptat in doua valuri spre Romania. La 11.06, primul val a pătruns pe la Moldova Noua, a survolat zona Oravița-Reșița, iar la vest de Pitești se scindează: o grupare ataca zona petrolifera, iar cealaltă Capitala. La ora 11.25, al doilea val a pătruns pe la Calafat, a ocolit Craiova pe la sud si, de asemenea, s-a divizat : O grupare s-a îndreptat spre Ploiești, iar cealaltă spre București. Concomitent, 130 de avioane românești si germane primesc ordin să intre in luptă.
Măcelul din văzduh
Deasupra României se aflau trei tipuri de avioane americane: bombardierul B-24 “Liberator” si aparatele de vânătoare P-38 “Lightning” si P-51 “Mustang”. Atacul fusese minuțios organizat, pentru ca rezultatele lui să fie cât mai dezastruoase. Avioanele de bombardament păstrau formația cu orice preț si reacționau cu foc numai la distanțe mici. Vânătorii deschideau lupta de la 4-500 m, cu rafale scurte, urmărind avioanele romanești “pana la doborâre sau pana dispăreau în nori”. Daca pilotul se salva parașutându-se, încercau să-l mitralieze in aer, chiar dacă exista obiceiul ca omul din parașută sa fie lăsat sa trăiască. Evitau lupta când erau izolați si atacau numai în formații de 2, 4 si chiar mai mari.
In schimb, piloții români, deși buni trăgători si manevrieri, atacau de multe ori individual, cu foarte mult elan, fără să-și coordoneze eforturile cu ceilalți. Pentru șefii de formații era foarte greu să-i stăpânească, fapt care s-a dovedit fatal. Mai mult, au făcut grava eroare de a confunda “Mustang”-ul cu avionul german Me-109 și nu l-au atacat, ba multa vreme nici măcar nu s-au ferit de el.
Schimbare de tactică
In general, luptele aveau loc la 6-8.000 m altitudine, adică la nivelul de zbor al bombardierelor. Piloții români trebuiau sa atace bombardierele grele ale USAAF pana la lansarea bombelor. Si asta pentru ca după ce scăpau de încărcătură acestea deveneau mai ușoare si apropierea de ele necesita mai mult timp, interval când micul avion de vânătoare era expus unui foc încrucișat devastator. O schimbare de tactică a americanilor a avut un deosebit succes: din 21 aprilie 1944 vor trimite înainte cu o jumătate de oră la vânătoare libera monomotoarele de tip “Mustang”, care vor angaja în condiții foarte avantajoase de înălțime și viteză IAR-urile românești, atrăgându-le la o înălțime care depășea posibilitățile de manevrabilitate a acestora. Strategia de lupta americană urmărea ca atunci când bombardierele ajungeau deasupra obiectivelor, avioanele românești să fie deja la limita de muniție sau în pană de benzină. Deși piloții de pe “Mustang”-uri vor dobori mai multe IAR-uri 81, ei vor raporta că au dat jos fie un Focke Wolf 190 german, fie un Fiat 50 italian, confundându-le.
Pierderi grele
Cele mai grele pierderi le-au suferit cei din Grupul 1 Vânătoare : 5 morți si 2 răniți (aproape o treime din efectivul apt de luptă), iar 6 IAR-uri 81A au fost distruse si avariate alte 4 (toate aterizaseră forțat și erau recuperabile). O întreagă patrulă, compusă din 4 aparate, condusă de cpt. av. Grigore Mușică, a fost surprinsa de “Mustang”-uri deasupra Snagovului și doborâtă în câteva secunde, fără ca zburătorii români să reușească măcar să reacționeze. Alături de căpitan au murit adj. maj. av. Andrei Ciobănaș , adj. stg. av. Ioan Marchiș și adj. stg. av. Mircea Catană. Scena a fost văzută de la distanta de un aviator izolat, sublocotenentul Mihai Vieru, care se salvează sărind cu parașuta. După un timp, când camarazii vor merge la mormântul căpitanului Mușică, vor constata ca acesta fusese înmormântat fără cruce și că peste mormânt erau urme de camion.
Raportul “dezastrului”
La câteva zile după evenimente, generalul Ermil Gheorghiu, șeful Statului Major al Aerului, înaintează șefului aviației, generalul Gheorghe Jienescu, raportul cu pierderile. Jienescu pune pe raport următoarea rezoluție: “Dezastru! (...) Nici 2 atacuri si suntem desființați. Rog Statul Major al Aerului a întocmi un studiu asupra acțiunilor aeriene inamice începând cu 4 IV '944 și a trage concluziile ce rezulta...”. Conformându-se ordinului, doi ofițeri de Stat Major au vizitat unitățile implicate în luptă și au constatat că “aviatorii Grupurilor 1 și 2 nu sunt instruiți să lupte pe grup, lipsindu-le coeziunea si spiritul de echipa” și că “vânătoarea română și cea germană colaborează deficitar. Concentrarea întregii aviații nu s-a realizat pentru că germanii apărau în primul rând zona petroliferă, iar românii Capitala”. Totodată, aceștia observau că “atacul contra aviației de vânătoare nu se poate da decât din față, dacă aceasta acceptă lupta, pentru că avioanele americane au calități net superioare și se pot eschiva oricând de la luptă”.
Câteva cuvinte despre căpitanul aviator Grigore Mușică
Căpitanul aviator Grigore Mușică a fost atras de zbor încă din liceu si această pasiune nu l-a părăsit decât odată cu viața. În plus , el nu a fost doar un simplu aviator ci mai ales un autodidact, ce și-a proiectat și și-a construit propria avionetă YR-MUȘ în cadrul Atelierelor Arsenalului Aeronautic Român din București, avionetă cu care a și zburat timp de câțiva ani înainte de fatidicul 21 aprilie 1944, fără nici un fel de probleme. A avut și o familie , care după tragica sa dispariție a dus-o tot mai greu, zbătându-se în lipsuri , ca urmare a persecuției proaspăt înființatului P.C.R. , care-i persecuta pe foștii ofițeri , din cauza apartenenței la fosta armată regală și antonesciană. Copii și soția lui însă au reușit să reziste acestor persecuții, nu însă fără sacrificii enorme și fără suferințe. Fiica a devenit tehnician chimist, fiul mai dotat pentru matematică și tehnică a reușit să facă politehnica.

Rușii se înarmează. Se pare că americanii nu vor mai fi singurii care au avioane invizibile. Românii vor avea așa ceva deabea prin anul 2050

...
Oricum, eu cred ca din cauza diferentelor din doctrinele militare, rusii si americanii dezvolta unlele arme in paralel, unele cu mari diferente de perioade, iar unele deloc.
...

Vedeti pe Google Earth la 42gr., 52 min. 54,71 sec. N cu 47 gr., 39 min. 23,79 sec. Est. Acolo au abandonat mai multe. Vedeti pozele.