Tulburare de comportament?

De cativa ani trec prin niste stari extrem de ciudate si de enervante, care imi paralizeaza orice efort de a-mi reconstrui viata de la inceput. Am fost diagnosticata cu: sindrom depresiv anxios, sindrom anxios fobic, atacuri de panica, episoade maniacale, obsesive etc. Simptomele mele sunt multe: in primul rand e o frica intensa care ma depaseste si imi depaseste si vointa. De 3 luni de zile nu merg la scoala si nici nu cred ca am sa merg de acum incolo. Cum ma apropii de locul respectiv inima o ia razna, transpir si palmele se racesc, ma iau durerile de stomac si nu stiu sa zic decat "vreau acasa" si sa ma intorc din drum. La inceput era vorba de orice iesire din casa, de la mersul la magazin pana la plecarea din oras. Acum am trecut partial de faza asta, in sensul ca frica nu e asa de intensa cand merg la magazin, faza cu plecarea din oras nu am depasit-o, pt ca am o problema si cu dormitul in alta parte. Dar daca plec singura undeva (oriunde), fie ca e vorba de 5 min sau 1 ora, imi este efectiv rau de moarte. Am senzatia ca plutesc, ca altcineva merge in locul meu, ca nu sunt eu, ci ca e altcineva inauntrul meu, cum ar fi suntem 2 persoane care incearca sa castige intr-un fel de lupta, nu stiu exact cum sa ma exprim. In fine, partea mai rea e ca intr-o zi singura pe strada m-am ratacit, am mers intr-un loc complet necunoscut si nu stiam unde sunt si ce caut acolo si nu stiam ce sa mai fac. Sa dau telefon cuiva parca nici nu mai stiam, nu mai tineam minte nici ca pot suna sau pot intreba ceva pe cineva, mergeam ca teleghidata pana cand am ajuns intr-un loc in care stiam cum sa ma intorc acasa. Alta problema este cu ce vad in jurul meu. AM senzatia ca ma urmareste mereu cineva, parca atunci cand sunt singura vine spre mine si imi face in ciuda, si traieste undeva in exterioul meu dar totusi este in mine... Cand merg in camera mea ma uit mereu in spatele meu si astept parca sa fuga dupa mine desi niciodata nu vad pe cineva, decat o singura data mi s-a intamplat intr-un spatiu deschis sa vad un om ciudat cu parul lung strans in coada care ma fugarea prin magazin, si de atunci nu plec nicaieri singura. Cand ma schimb de haine si imi scot bluza mi se pare ca acum acel cineva e in spatele meu si n-o sa mai apuc niciodata sa-mi scot bluza si sa ma uit odata sa vad cine e. De asemenea, sufar de niste stari de nervozitate urate. Ma apuca din senin, dintr-odata, fara ca cineva sa imi faca ceva sau sa ma enerveze o stare atat de cumplita de nervi incat as fi in stare sa omor pe cineva..pe bune. In sensul asta mai am o frica si anume aceea ca am sa omor pe cineva fara sa-mi dau seama, pur si simplu o sa se intample si am sa ma trezesc cu cutitul in mana deasupra unui cadavru si am sa fiu pedepsita pt ceva de care nu mi-am dat seama. Cand dorm noaptea imi este asa de frica de faptul ca o mana ma va prinde de picior si ma va trage jos din pat incat stau cat de ghemuita pot si ascult orice zgomot si ma uit mereu la marginea patului sa vad daca vine mana dupa mine... chiar si ziua cand ma asez pe un scaun imi pun picioarele sub mine ca sa nu ma traga de sub masa si cand ma spal noaptea pe dinti e la fel.. tot ce traiesc e un cosmar. In unele momente ma surprind pe mine vorbind singura cu mine, eu imi pun intrebari si parca un alt eu raspunde, dar sunt eu care vorbeste pentru amandoi, si atunci imi dau seama ca am intr-adevar o boala, ceva psihic. Oricum imi dau seama ca am o problema, o tulburare ceva, pentru ca bunicul meu a fost diagnosticat cu parafrenie, lui ii era teama ca cineva ii pune otrava in mancare si manca doar ceai cu paine, era nervos, vorbea singur, avea vedenii, vedea aratari, nu se mai putea misca etc, si tatal meu...e cam la fel, in tinerete a fost in coma, nu mai putea vorbi, nu se mai misca, vedea lucruri etc. Nu stiu, nu cred ca ma voi vindeca vreodata, dar mi-ar prinde bine un sfat, ceva.... Multumesc.

Tu ar trebui sa iesi mai mult cu prietenii, sa nu te mai uiti la filme horror si sa iti gasesti o persoana pentru a o iubi.

Nu te vei trezi cu nici un cutit deasupra vreunui cadavru si nici nu vei pati ceva daca ajungi la scoala.

Recomand un drum pe la un psiholog, insa acesta il recomand doar pentru a-mi intari spusele - nu ai nimic.

Ca idee, si eu mai vorbesc singur (cred ca imi place sa ma aud cand gandesc - uneori scot niste idei de ma pufneste rasul)

 pelikanu, on 19th December 2009, 14:29, said:

Am mai auzit placa asta de multe ori... "nu ai nimic". Mi-as dori sa o cred, dar nu stiu daca am reusit sa ma fac inteleasa
Nu e ceva ce poate fi inteles de cineva care nu a trecut pe aici...

 valentin02, on 19th December 2009, 14:29, said:

In cazul ei sfaturi la telefon pot fi daunatoare, poti accentua problema fiind in necunostinta de cauza 100% ori o poti face dependenta de convorbiri la distanta accentuind punctul pe singuratate.

 hannah-andrea, on 19th December 2009, 13:56, said:

Te adresezi cu incredere unui psiholog in care trebuie sa ai incredere, acesta te poate ajuta dar numai cu voia si curajul tau.

Nu am trecut prin asa ceva, adevarat. Sunt insa de parere ca fiecare om este un "aparat" perfect, care are capacitatea de a-si auto-corecta absolut toate problemele.

Cheia este sa crezi in puterea ta.

@ pelikanu si eu mai vorbesc singur si nu`s nebun

on-topic

si eu cand eram mai mic si stateam pe intuneric aveam impresia ca vine cineva la spatele meu si ma intorceam, exact ca tine ... cu timpul am constientizat ca aia era doar in mintea mea
faza cu apucatul de picior: stai si gandeste`te si repeta ca aproape tot ce se intampla e doar in mintea ta, nimic nu e real, nu vine nimeni sa te traga de picior sau alte chestii
la scoala nu mai comentez ca si mie mi se face rau cand o vad
stai si analizeaza situatia, si ai sa vezi ca viata nu e un film horror , iar toate senzatiile ciudate sunt in mintea ta, daca scapi de toate astea o sa vezi ca viata nu e chiar atat de urata, ca poti sa iesi singura pe strada fara sa te urmareasca cineva, sau poti sa dormi fara sa te traga cineva de picioare:P

btw cati ani ai?

 Volvo, on 19th December 2009, 14:44, said:

Am 16 ani...

 Header, on 19th December 2009, 14:39, said:

Am fost la psiholog, dar psihiatrul mi-a spus ca acum degeaba m-as duce, ca nu ma poate ajuta in niciun fel mersul la psiholog, ci numai medicatia...

nu o sa poti sta toata viata asa, mai ales daca ai 16 ani...
convinge`te ca toate sunt inchipuiri, cum si sunt...
infrunta`ti teama de maini si persoane care te urmaresc...
cum am spus si eu ma simteam urmarit cand eram mic si stateam pe intuneric si aveam senzatia nasoala ca vine spre mine...mi`am infruntat teama si acum sunt constient ca nu  e nici dreaq la spatele meu

Edited by roua, 19 December 2009 - 23:57.

 hannah-andrea, on 19th December 2009, 14:46, said:

Prin prisma diagnosticelor pe care le-ai primit pana acuma, imi dau seama ca tu mai de graba ai avea nevoie de un psihoterapeut specializat in cognitiv-comportamentala.Fobiile si anxietatea se trateaza prin psihoterapie.Depresia ,mai ales,daca ai avut depresii severe,da,atunci mergi pe recomandarea psihiatrului.E o combinatie de psihoterapie si medicatie.Nu e ca o boala incurabila , sa nu-ti imaginezi ca nu este posibil sa iesi din acest impas.Se poate dar cu rabdare si timp .

Te-as intreba:iti e frica mai de graba de o femeie sau de un barbat ?



@ Volvo:in asemenea stari ,e aproape imposibil sa-ti infrunti singur aceste temeri,poti sa ti le reprimi ,dar in acest fel mai rau iti faci .Teama de-a nu pati ceva rau este foarte mare,atat de mare incat eviti pur si simplu sa dezvolti activitati care in mintea ta ,mai incolo te-ar aduce in fata fobiilor si temerilor tale.

 Balalaika, on 20th December 2009, 15:49, said:

Nu imi e frica nici de o femeie, nici de un barbat, mai degraba de o aratare, de o intruchipare a unei forte rele....

De la ce varsta ti se intampla lucrurile astea ? ; esti mai tot timpul singura acasa ?

 hannah-andrea, on 4th January 2010, 11:25, said:

Te-am intrebat pentru ca ,m-am gandit ca poti percepe diferit un psiholog barbat si un psiholog femeie.

Ce s-a mai intamplat ?

 giannygiani, on 4th January 2010, 11:36, said:

De 2 ani de zile, de la 14 ani... nu sunt singura acasa aproape deloc.

 Balalaika, on 4th January 2010, 21:51, said:

Oricum, am mers la un psiholog femeie..dar oricum nu are legatura.
Nu s-a mai inamplat nimic in bine, ci din contra... Mi-e frica de moarte sa adorm noaptea, pentru ca stiu sigur ca mor in somn... Am niste idei obsesive care nu-mi dau pace, vad in minte niste imagini deranjante, pe care incerc sa le alung, dar fara succes, si ma lupt impotriva lor incontinuu, dar nu pot castiga. Stiu ca e cineva in spatele meu care ma urmareste si nu pot sa le dovedesc celorlalti....Mi-e frica de faptul ca o sa ma atinga aratarea aia pe umar si eu o sa vad cum arata, dar nimeni n-o sa ma creada... iau tratament cu rispen 1 mg 2 seara pentru ca la 1 dim si 1 seara eram somnoroasa toata ziua...ma doare capul si ametesc... si am cosmaruri... in rest nu s-a mai intamplat nimic. Am senzatia ca in mine sunt doi oameni, nu sunt doar eu... ca traiesc in 2 lumi, una cu cei din jurul meu si cealalta cu ideile si obsesiile mele pe care nu le pot depasi...

buna,

pe forum nu vei gasi rezolvarea problemelor tale, din pacate
cel mult vei gasi persoane cu care sa poti discuta si de la care sa primesti sfaturi (mai mult sau mai putin bune)

esti totusi foarte tanara...de ce stai fara sa faci ceva pentru a te insanatosi ? la cati psihologi/psihiatri ai fost pana acum ? normal ar fi sa ceri cel putin 2-3 opinii medicale inainte de a incepe terapia (medicamentoasa si psihologica)

starile, simptomele pe care le descrii pot sa apara in cadrul mai multor afectiuni/tulburari : schizofrenie, tulburare compulsiv-obsesiva, dubla personalitate, tulburare de personalitate tip borderline, etc.

ceea ce ti se intampla nu este normal, asta e sigur 100%. este foarte posibil ca aceste probleme, pe care spui ca le ai de la varsta de 14 ani, sa se fi declansat pe fondul unei mosteniri genetice (bunicul si tatal tau), combinat cu schimbarile hormonale si de comportament/gandire ce apar la pubertate.

asadar, mergi la medic. nu sta fara sa te tratezi. timpul nu iti va rezolva problemele, ci le va accentua. este posibil ca mai tarziu sa nu mai poti face nimic pentru a-ti reveni la normal. ai o viata inainte, de ce s-o irosesti ?

mergi la psihiatru,e clar ca ai o afectiune,nu se poate spune ca "nu ai nimic" sau ca e din cauza adolescentei..astea-s pareri superficiale.dc e adevarat tot ce zici,numai la doctor gasesti solutia,o sa-ti dea antidepresive si d-astea,o sa te indrume.da sa gasesti unul bun,intereseaza-te de cel mai cel din orasu,judetu tau.starea ta o sa se imbunatateasca vizibil  apoi,ai sa vezi

Buna Hannah, in primul
rand iti doresc multa sanatate , in al
doilea rand din punctul meu de vedere e bine ca
tu constientizezi ca ar fi ceva in neregula cu sanatatea ta,
ceea ce este un pas f mare, poti lua atitudine in privinta asta sa te faci bine
eu cred ca nu sunt normale starile pe care le traiesti tu te sfatuiesc sa nu mai
astepti si sa tii legatura cu un medic psihiatru pt ca din cate am inteles cu cat
trece mai mult timp si boala nu este tratata cu atat e mai rau.
Numai bine iti doresc

Edited by roua, 16 January 2010 - 22:39.
medic psihiatric nu stiu sa existe

Sper sa nu deranjez pe initiatoarea topicului daca postez si eu o alta problema (mai mica e drept) dar care se incadreaza la acest titlu.
Rog pe cei in cunostinta de cauza sa imi recomande niste carti care au ca subiect tulburarile de comportament la pacientul bolnav fizic sau la pacientul care are in schema de tratament si opiacee. Citind despre aceasta tema sper sa inteleg anumite lucruri care simt ca momentan ma depasesc.

Chiar ieri am vazut pe cineva cu o situatie asemanatoare... ai o anxietate marcata din cate spui + un delir de persecutie si urmarire (ca din felul cum vorbesti despre respectiva , citez "aratare", nu cred ca pare a fi prea prietenoasa cu tine). Stiu ca frica in anxietate n-o poti controla asa pur si simplu(nici in fobii sau obsesii-simpla incercare de a le rezista si de a te opune lor creaza anxietate si suferinta celui in cauza : aviz - celor carora le e usor sa spuna: invinge-ti teama!...nu e chiar asa simplu)...si stai linistita ca atacuri de panica are toata lumea(fie ca recunoaste sau nu, macar o data in viata fiecare om de pe planeta asta va simti la un moment dat un atac de panica cand ii e frica, i-o ia inima razna, i se usuca gura, i se pune nod in gat sau gol in stomac sau eu stiu ce alte simptome mai asociaza...nu crede pe cine zice ca nu are!). Banuiesc ca ai fost la psihiatru (de te-ai ales cu toate diagnosticele astea), ia in continuare anxioliticele si antidepresivele pe care ti le-a dat (si antipsihoticele , probabil, ca sa nu mai "vezi" aratari) si gandeste ca n-ai nimic grav - e chiar soft pe langa ce au unii,crede-ma,gandeste-te ca multa lume sufera de anxietate si stress si ca nimic nu e de nedepasit din situatiile in care suntem pusi,limitele omului sunt , pana la urma, infinite ...atat timp cat VREA sa-si pastreze sanatatea psihica. Uite, ca exercitiu, practica zilnic autoanaliza. Fa-ti asa o introspectie a ta: am fost ok azi? am reactionat azi disproportionat la ceva? la care lucru nu trebuia sa reactionez asa? cum ar trebui sa reactionez data viitoare? fa exercitii de aduceri aminte de te miri ce chestii(ce-ti trasneste prin cap) sau/si incearca sa-ti exprimi partea logica a mintii tale, fa conexiuni, asociatii, gandeste cat mai complex...ia un lucru si analizeaza-l, desfa-l in 4,6,8... zilnic,ia-ti 15 -20 minute macar pt asta si lucreaza-ti mintea si asigura-te ca functioneaza mereu cum trebuie. Ia sa vezi: medicamentele + toate astea or sa faca minuni. Treaba e sa vrei! Sau incearca o psihoterapie...si eu as fi avut nevoie, de exemplu, insa nu stiu de ce tind sa-i cam desconsider pe psihologi(nu psihologia!) si sa am mai degraba incredere in exercitiile mele. Si eu fac toate astea zilnic, ia incearca si tu!  

ps: si ia un xanax  cu o ora doua inainte de culcare, o sa dormi ca un bebelus!