Sicilia

Ziua 7 - marți, 31.05 Ar fi trebuit să fie o zi cu treburi (activități neturistice), însă cum de prezența mea nu era nevoie, soția a rămas cu Romy (după treburi au făcut și ceva shopping, ceea ce pe mine oricum nu mă atrăgea), așa că eu am profitat și am făcut singur o excursie la Siracusa și Noto.
Din păcate, până ne-am hotărât ce facem fiecare, timpul a trecut, iar la Siracusa (la Parcul Arheologic Neapolis) am ajuns abia la 11.15. De la autostrada A18 am ținut via per Floridia, apoi via Ermocrate și via Paolo Orsi, intrând la stânga pe viale Giuseppe Agnello pentru parcare. De data asta am plătit (3eur/zi), apoi am ieșit per pedes pe viale G.Agnello și am apucat la stânga până dincolo de clubul de tenis, de unde începe situl arheologic. Viale Paradiso e pietonală, însă nu se vindeau bilete de intrare în acest capăt al aleii. Am zis că e-n regulă, mai ales că pe dreapta (cum urci spre est) poți fotografia prin gard (gratis) Altarul lui Ierone al 2-lea (Ara di Ierone II - pozele 1-3). Însă nu se poate intra la obiectivele principale (Teatrul grec și Latomia del Paradiso) fără bilet (7eur). Problema e alta: ca să cumperi bilet trebuie să parcurgi toată aleea până sus, să traversezi strada (via Francesco Saverio Cavallari) și să intri într-un fel de autogară (unde sunt și multe autocare). Până să ies de pe viale Paradiso, am intrat tot gratuit la Anfiteatro Romano (pozele 4-7), care se află exact în poziția unde pe google-maps figurează greșit Teatro Greco. Apoi în capătul aleii am fotografiat tot prin gard bisericuța San Nicolo dei Cordari (poza 8), construită deasupra băilor romane (poza 9); asta după ce mi-am tras sufletul la un fresh de portocale stoarse în fața mea (2eur), prilej și de 2 țigări la umbră (deh, era deja căldură mare). Apoi am traversat în acea parcare mare, am mai bănănăit după suvenire printre tarabele de sub acoperișul imens (pata albă triunghiulară de pe google-maps), am luat bilet de intrare și m-am întors la intrarea în amfiteatrul roman unde se află dugheana cu fresh-uri de portocale. Erau și vreo 4-5 mese cu umbrele, așa că am profitat și am și mâncat de prânz (o plăcintă mare cu brânză și o cafea). Apoi, în drum spre intrarea în cariera (latomia) paradisului, am făcut câteva poze de ansamblu prin gard (pozele 10-11 - teatrul grec se ghicește în stânga sus).
Latomia del Paradiso e o groapă imensă (fostă carieră), adâncă de vreo 25m, acum plină de vegetație, și unde se poate vizita Urechea lui Dionisos (pozele 12-17).
Orecchio di Dionisio e o fisură naturală care a fost lărgită în peretele creat artificial prin exploatarea carierei. Cavitatea a fost folosită în antichitate ca închisoare pt. prizonierii de război și pentru cei ce erau arestați, întrucât în interior se găsește undeva sus un orificiu care comunică cu exteriorul, fapt ce îi conferă cavității o acustică excelentă. Se spune că dacă stai afară în dreptul micului orificiu din poza 16, poți auzi orice șoaptă spusă înăuntru, iar acest lucru era folosit de Dionisos, unul din tiranii Siracusei (ca să obțină informații de la cei încarcerați acolo). Alături se găsește și Grotta dei Cordari (poza 18), care, din păcate, nu se mai vizitează. Din cauza unor infiltrații, vizitarea grotei a devenit periculoasă.
Pentru a ajunge la Teatro Greco (pozele 19-24), ieși din Latomia del Paradiso și urci destule trepte săpate în piatră (spre vest). Însă merită urcușul !
Din păcate, se făcuse deja ora 13.30 când am ajuns la mașină. Și voiam neapărat să ajung la Noto. Așa că am lăsat pentru vacanța viitoare vizitarea muzeului arheologic, muzeului papirusului, catacombelor și sanctuarului (Madonna delle Lacrime). De fapt, acum, când scriu, îmi dau seama că poate era mai bine să las Noto pentru o vacanță viitoare, și să cuplez cu Cavagrande del Cassibile și Ragusa, așa cum plănuisem inițial. Dar în fine, poate e mai bine așa "cum a căzut", că și Ragusa e mare.

Va urma ...


Sănătate și toate cele bune !

Editat de OvidiuNS, 12 februarie 2012 - 04:49.

Ziua 7 - continuare
De la Siracusa spre Gela, autostrada A18 este nouă și nu are facilități, dar nici toll-uri. Nu am înțeles de ce este limitare de viteză la 110km/h, dar așa cum știam de la Sici, nu există camere de luat vederi pe A18 deloc, așa că la 14.45 eram la Noto, unde am parcat chiar sub copacii frumos tunși (poza 1), unde erau marcaje albastre. Am întrebat de bilete de parcare pe cineva de la o tarabă, iar răspunsul a fost că nu știe să se plătească parcarea. Însă pe partea de nord a străzii, la unul din magazinele gen "coșmelie de termopane", patroana (o asiatică) mi-a vândut 2 bilete de parcare de câte o oră (d-alea pe care răzuiești data și ora) cu 0,50eur biletul. Le-am pus pe bord la loc vizibil și, cu inima împăcată am purces la drum. Am pătruns pe Corso Vittorio Emanuele (strada principală) trecând prin Porta Reale (poza 2), am trecut pe lângă o frumoasă fântână (poza 3) și am ajuns în Piazza Immacolata, unde, pe lângă Museo Civico, se află și chiesa di San Francesco (poza 4 - dreapta) și Monasterio del SS Salvatore (poza 4 - stânga).
La intrarea în muzeul civic era o fată care vindea bilete. Se putea intra cu 2eur, dar și mai bun a fost un bilet combinat de 3eur, cu care am vizitat Museo Civico, Palazzo Ducezio și Teatro Vittorio Emanuele. Altminteri m-ar fi costat 6eur ca să le văd pe toate 3 (câte 2eur fiecare). La 15.10 am intrat în muzeu (pozele 5-10), dar vizita nu mi-a luat decât 15 minute, întrucât pinacoteca e pe bază de artă contemporană, ceea ce pe mine nu mă pasionează. Cel mai interesant mi s-a părut etajul 2, cu medaliile și lucrăturile în bronz frumos expuse, dar și cu terasa de unde se vede o parte din oraș (nou și vechi) și chiar și marea (poza 11).
În drum spre Piazza Municipio (unde se află și domul), trecând pe lângă diverse terase, mi-a atras atenția o gașcă mare de oameni care păreau că stau la o coadă cam dezordonată. Ce credeți ? Stăteau să cumpere înghețată ! Instantaneu mi-am adus aminte de recomandarea lui @flc, însă e evident că n-aveam timp de pierdut, mai ales că nu-mi place să stau la coadă. Ajuns în Piazza Municipio, am intrat în Palazzo Ducezio, care e chiar primăria (Municipio) și e față-n față cu domul.
Înăuntru se vizitează cu 2eur sala oglinzilor (pozele 12-18). Am arătat biletul combinat, mi l-au perforat și la 15.35 am intrat. Nici aici (așa cum nici în museul civic) nu e voie să fotografiezi, dar nimeni nu a venit după mine să mă supravegheze (la fel și la muzeul civic). Nu am fost singurul vizitator, dar femeile de ordine discutau între ele, nu-și făceau treaba, așa că timp de 10 minute am admirat nestingherit minunatele decorațiuni baroce.
Apoi, în drum spre teatrul comunal (Vittorio Emanuele), n-am rezistat tentației și am intrat în frumoasa biserică San Carlo (pozele 19-28). Era cât p-aci să urc și-n clopotniță (2eur biletul), dar când am văzut intrarea în turn, imediat mi-a venit în minte senzația de claustrofobie încercată în minaretul moscheii Fetihe din Ioannina, așa că m-am lăsat păgubaș. 15 minute a durat vizita bisericii San Carlo.

Va urma ...


Sănătate și toate cele bune !

Editat de OvidiuNS, 13 februarie 2012 - 02:56.

Ziua 7 - continuare 2
Ajuns în Piazza XVI Maggio (poza 1), am admirat pe-afară biserica San Domenico (poza 2) și teatrul (poza 3) în care am intrat.
În sala de spectacole se pătrunde prin niște uși batante frumos capitonate (poza 4) cu catifea purpurie, la fel cum sunt și scaunele dinăuntru. Am nimerit în mijlocul unei repetiții, dar oamenii nu s-au sinchisit de mine, iar eu mi-am văzut de treabă, admirând bijuteria de sală (pozele 5-11). Am stat doar 10 minute, ca să nu deranjez, așa că la 16.25 deja mă îndreptam spre dom (poza 12).
M-am hotărât să intru, deși până la 16.45 mai era puțin, și nu cumpărasem nici suvenire. Domul din Noto nu e superb doar ca arhitectură și decorațiuni exterioare, ci și pe interior (pozele 13-24). Am avut nevoie de 20 de minute ca să pozez cam ce m-a impresionat, apoi, în goana calului am reușit să cumpăr și ceva suvenire. M-am liniștit când am găsit mașina în bună regulă, la umbră. Deși depășisem timpul cu un sfert de oră, nimeni nu s-a sinchisit.
Am ajuns acasă la timp ca să ne pregătim pentru seară, când aveam treabă împreună cu Sici și Romy. Evident că după aia ne-am tratarisit toți patru cu înghețată la Al Pescatore, unde am pus țara la cale pentru seara următoare.

Va urma ...


Sănătate și toate cele bune !

Ziua 8 - miercuri, 01.06 După un mic dejun copios și o cafea "prelungită", am pornit spre Catania. Urma ca maxim la ora 15 să ne întâlnim cu Sici și Romy în Piazza Duomo, ca să prindem ultima urcare de telecabină pe Etna.
De pe A18 am coborât pe via Etnea și am ținut drumul pe via Passo Gravina, via Filocomo, via Antonino Longo, via Salvatore Tomaselli, via Santa Maddalena, apoi pe via Cappuccini, am ocolit ruinele amfiteatrului antic și, după ce am traversat via Etnea spre est, am făcut jumate' dreapta și mai apoi dreapta pe via Palermo, unde imediat pe stânga e o parcare măricică. Coborând geamul, i-am făcut un semn băiatului de acolo, iar el mi-a confirmat că pot intra. I-am dat 3 euro (parcare până la ora 15), astfel că la ora 11.45 deja scăpasem de grija mașinii.
Ne-am întors pe jos până la via Etnea și am început s-o parcurgem către sud, spre dom. Trecând pe lângă biserica San Michele Arcangelo (poza 1), am tot căscat gura la vitrinele magazinelor, la ingeniozitatea vânzătorilor ambulanți (poza 2) și la fațadele baroce ale clădirilor (poza 3). Am admirat și fațada triplu-concavă a basilicii Collegiata (poza 4), apoi, trecând rapid prin piața domului și prin pitoreasca piață de pește și de alte alimente, ne-am dus glonț la Castelul Ursino (pozele 5-6), despre care știam că se vizitează doar până la ora 13 și că găzduiește o frumoasă pinacotecă. Degeaba am fost acolo la 12.15, castelul era în renovare.
Nu ne-am supărat, tocmai câștigasem timp să căscăm gura prin piața alimentară (pozele 7-18), care nu fusese în plan. Vacarmul dat de vocile ridicate ale vânzătorilor de pește și de zgomotul câte unui scuter ce își făcea loc printre tarabe și imensele "ligheane" azurii mi s-a părut extrem de pitoresc.
Încet-încet, tot pozând și filmând, apoi trecând pe lângă frumoasa fântână din marmură albă (care habar n-am cum se cheamă - pozele 19-20), am ajuns în Piazza Duomo (pozele 21-27). Domul era închis (nu știu de ce), iar Museo Diocesano nu intra în planurile mele pt. vacanța asta. Ne-am tot pozat prin piață, inclusiv cu fântâna elefantului Liotru (făurit de Vaccarini) - simbolul Cataniei (poza 23). Între timp, am mai întrebat pe la terasele de pe latura de vest a pieței (și de pe străduțele adiacente) dacă au "Paste alla Norma". Aveau, dar era cam vânt în piață, iar un vânzător dintr-un magazin de suvenire, auzindu-ne vorbind, când a auzit de "Paste alla Norma", ne-a spus în engleză: "Why don't you go to Antica Sicilia ?" Ne-a explicat că e un local destul de select și se mănâncă mai bine și mai ieftin decât în localurile din piața domului. Mi-a explicat pe hartă unde se află (era bucuros că-i făcusem destulă vânzare), iar noi n-am mai stat pe gânduri, deja era 13.15.
Osteria Antica Sicilia (pozele 28-31) se află pe via Roccaforte, 15, prima străduță paralelă (prin nord) cu via Vittorio Emanuele II și e marcată pe google-maps ca osterie-ristorante-pizzerie. Am stat pe terasă, aceasta fiind bine ferită de vânt. Ce credeți că am mâncat ? Rigatoni alla Norma (poza 32) !
Mulțumesc @Basti, a fost perfect !

Va urma ...


Sănătate și toate cele bune !

Editat de OvidiuNS, 14 februarie 2012 - 22:06.

Ziua 8 - continuare
La 14.30 eram din nou în Piazza Duomo, unde ne-am mai învârtit ceva timp și ne-am așezat la o terasă. Cu o cafea și o ciocolată caldă sub nas așteptam să apară Romy cu Sici. Au zbârnâit ceva mobilele până au sosit ei. Ne-am suit și noi rapid, pe bancheta din spate, dar până am ajuns pe via Palermo (înjurând sensurile unice) a trecut prea mult timp. Nici o șansă să mai ajungem la Rifuggio Sapienza ca să urcăm pe Etna ! Cu ocazia asta trebuie să rectific: în ziua 4 am scris greșit Rifuggio Nicolosi; este Rifuggio Sapienza, Nicolosi fiind satul de la poale. Mea culpa !
Urcarea cu telecabina pe Etna a rămas pe data viitoare. Regrete multe nu am avut, întrucât oricum nu se putea urca mai sus cu jeep-urile. Ori văd tot, ori mai bine lipsă ! De fapt "dădusem deja cu nasul" pe la rifuggio Sapienza.
Am scos mașina din parcare fără să mai plătim nimic (tipul n-a obiectat în nici un fel, de fapt nu ne dăduse nici o hârtie la mână, doar notase el într-un carnețel). Dacă tot nu mai mergeam pe Etna, am propus să mergem în grădina botanică. Sici a fost de acord imediat, mai ales că nici el n-o văzuse. Deh, așa se întâmplă, omul lasă locurile din apropierea casei nevizitate, poate le va vedea la bătrânețe, când nu-ți mai vine să călătorești departe. Fetele au fost și ele încântate, așa că ne-am lansat prin Catania la o cursă în doi până la grădina botanică ! Glumesc, desigur, Sici a fost ghidul iar eu l-am urmat ascultător. Am reușit amândoi să găsim parcare chiar pe via Antonino Longo, în dreptul grădinii botanice. Marcajul fiind albastru, ne-am luat bilete pe o oră (1eur) de la un automat de pe o străduță laterală.
Orto Botanico este a Universității din Catania, nu este foarte mare, dar are o zonă cu cactuși deosebiți, iar varietatea arborilor (pe partea cu via Etnea) e și ea remarcabilă (am văzut chiar și arbori de Dracena Drago - ce-i drept, nu la fel de bătrâni ca Drago Milenario din Tenerife). Iar în seră am văzut anturium de diferite culori (pozele 20-26).
De la 16.10 până la 17.10, adică fix o oră ne-am delectat efectiv ! A fost o idee inspirată, zic eu, adică a meritat vizita (parcă 1,5eur de căciulă) fiindcă am prins foarte mulți cactuși înfloriți.

Va urma ...


Sănătate și toate cele bune !

Editat de OvidiuNS, 15 februarie 2012 - 03:54.

Ziua 8 - continuare 2
Eram invitați la casa de la țară a lui Sici, așa că ei au plecat direct, ca să se ocupe de unele pregătiri. Mai fusesem de două ori în zilele anterioare, așa că am zis că am învățat drumul și că o să mă descurc. Așa a și fost.
Noi eram deja pregătiți de luni, de la Enna (cumpărasem câte ceva ca să nu mergem cu mâna-n fund), așa că i-am lăsat să plece, iar noi am urmat via Antonino Longo până la intersecția cu via Piazza Roma, apoi stânga și drept înainte pe via Regina Margherita - viale 20 Settembre - Corso Italia - via Piazza Europa, ajungând la șoseaua de coastă. Apoi am urmat șoseaua principală de coastă pe viale Ruggero di Lauria - viale Alagona Artale - via Piazza Mancini Battaglia - via Acicastello - via Angelo Musco până la intersecția cu via Mollica, unde pe google-maps figurează un sediu al Funivia dell'Etna. Aici am ieșit pe faleză și am parcat pentru o pauză de cafea (poza 1). Am avut noroc că nu ne-a plouat, deși în poze vedeți nori amenințători. De fapt frontul ploios a mers tot timpul spre nord, noi venind după ce ploaia încetase sau chiar mai iertase unele zone. Am mai făcut o scurtă pauză în Aci Castello (am pus avaria și am scos capul pe geam) ca să fotografiem Castello Normano (poza 2 - în dreapta se văd și insulele ciclopilor), apoi ne-am oprit într-o parcare cu marcaje albastre în portul de la Aci Trezza, unde se află rezervația Isole dei Ciclopi. Parcarea se plătea doar de la ora 20 încolo, iar ceasul arăta 18.10. Super !
Ne-am dus pe dig, de unde am admirat atât așa-numitele "insule ale ciclopilor" (pozele 3-6) - de fapt niște rămășițe drăguțe de la o erupție veche a vulcanului Etna, cât și portul și pitorescul orășel Aci Trezza (pozele 6-11). După juma' de oră vântul ne-a gonit la mașină, astfel încât la ora 19 fix eram în satul Pozzillo (pozele 12-15), construit chiar pe faleza de lavă, și despre care aflasem de la Sici că se află lângă un golfuleț romantic (se ghicește în poza 13 - în dreapta), unde sunt și vreo 2 terase, pe care noi le-am găsit ferecate. Totul era pustiu.
Nici o problemă, și așa era destul de târziu și aș fi vrut să ajungem pe lumină la casa de la țară a lui Sici. Deh, acu' eram pe cont propriu și drumul era cam întortocheat. Ne-am aranjat puțin acasă, apoi am plecat "în vizită" la familia lui Sici. Evident, acolo urma să mâncăm pizza proaspătă, făcută în cuptorul proiectat și construit chiar de Sici. Mândru sicilianu', vorba aia, nevoie mare ! Oricum, pentru noi a fost o experiență unică. Coca era deja pregătită când am ajuns noi (poza 16), iar cuptorul și-a făcut treaba (pozele 17-19). Douăsprezece pizze s-au făcut cam în 15 minute, astfel că toată lumea s-a bucurat de pizza caldă aproape simultan (poza 20). Superbă seară !

Va urma ...


Sănătate și toate cele bune !

Editat de OvidiuNS, 16 februarie 2012 - 03:47.

Ziua 9 - joi, 02.06 După micul dejun ne-am băut cafeaua/ceaiul la Al Pescatore, unde au venit și Sici cu Romy și și-au parcat mașina. Suzuki-ul închiriat ne-a dus apoi pe valea râului Alcantara. În trecere pe lângă satul Calatabiano (se poate urca cu telefericul - se vede în depărtare de pe autostradă), Sici ne-a povestit că în urmă cu 20 de ani el și prietenii lui spuneau că acolo e "satul de plumb", datorită gloanțelor trase în răfuielile mafiote din sat. Am tras mașina sub un pom din marea parcare de unde se pot parcurge câteva poteci de-a lungul canionului râului Alcantara (Gole d'Alcantara). La ora 11 fix am cumpărat doar bilete de intrare (7eur), salopete nefiind disponibile decât pentru tururi cu ghid în grup mare. Poteca este lată de cca. 1m și amenajată frumos, cu balustrade din lemn lăcuit, iar în unele locuri s-au amenajat câteva "balcoane", de unde priveliștile asupra stâncilor de bazalt ale canionului sunt excepționale. Sunt și unele panouri format A4 pe care sunt informații despre flora (și parcă și fauna) din zonă (deh, este parc botanico-geologic). Se merge pe sus, la nivelul șoselei (nivelul apei fiind la cca. 50m mai jos), aproximativ orizontal (cu unele succesiuni de trepte în câteva locuri), astfel că oricine se poate plimba pe cei 1220m cât măsoară "Sentiero delle Gole" (mai puțin cei în scaun cu rotile, datorită treptelor).
Am mers până la capăt, în amonte, adică acolo de unde începe canionul (poza 17), apoi întoarcerea se face pe aceeași potecă în sens invers. O oră și 40 de minute ne-am plimbat și am făcut poze, încântați. Cel mai încântat era Sici, care nu vizitase niciodată canionul, deși sunt mai puțin de 40km de la el de acasă, pe șosea.
Apoi am coborât scările de beton până la nivelul apei (poza 20). Lumea se bălăcea și făcea plajă. Noi am intrat doar puțin cu picioarele, apa fiind gheață.
După ce ne-am încălțat, am urcat cu ascensorul, pe care-l zărisem de sus, din potecă, la întoarcere (poza 19).
S-a făcut 13.30 până ne-am învârtit prin magazinul de suvenire (de unde luasem și biletele de intrare), unde în zona barului mirosea frumos. Am profitat că tocmai fusese scoasă din cuptor o lasagna imensă cât pentru un batalion și am mâncat de prânz la terasa cu copertină albă, semicilindrică, amenajată chiar lângă magazin (poza 24).

Va urma ...


Sănătate și toate cele bune !

@OvidiuNS - multam' pentru povestire.
Tu ai facut acest traseu ?
Trail Info:
Difficulty: easy
Length: about 1220 meters
Open: from 8.00 am until sunset

Din pozele tale si cele de pe site pare a fi acelasi traseu. Vad ca intrarea pentru 2012 este 8 eur/adult.
Primesti o harta cu traseul la intrare sau te ghidezi doar dupa indicatoarele de pe traseu ?
Vad ca sunt mai multe trasee, exclud cel de pe rau - probabil este vara accesibil.
Ai observat cumva daca este statie de bus in apropiere de intrarea in Alcantara Gorge ?
Vin cu bus-ul din Taormina, am vazut ca face 40 min.

 metalactual, on 18th February 2012, 16:42, said:

Mai am două postări de făcut și termin povestirea (după-amiază am fost încă o dată în Taormina).

Ăla e traseul. Așa cum am spus, nu se poate trece nici vara prin apă decât cu ghid și în grup (se plătesc salopete), de fapt în poza 6 se vede că erau unii prin apă cu niște salopete kaki. În 2011 era 7eur intrarea, acum s-o fi majorat la 8, din cauza inflației (și RomaPass-ul a crescut de la 25 la 30eur). Mai e un traseu în aval, parcă; oricum, la intrare îți iei și tu un pliant, sunt gratuite. N-ai cum să rătăcești drumul, sunt indicatoare excelente, scrie clar "Sentiero Gole", sunt puse parcă pt. americani, ăia sunt atât de idioți că se pot rătăci și la ei în curte. Toate "balcoanele" sunt și ele semnalate super, n-ai de ce să-ți faci griji.
Iar în ce privește stația de bus, nu știu, dar ar trebui să fie, e un obiectiv turistic destul de important. Întrebi și tu șoferul, nu cred eu că nu te descurci. Dacă busul face 40 de minute, înseamnă că sunt vreo câteva stații, deci ar trebui să fie și la Gole d'Alcantara (e pe stânga cum merge busul spre amonte, se vede pe google-maps din satelit).

Sănătate și tcb !

Editat de OvidiuNS, 18 februarie 2012 - 21:20.

Ziua 9 - continuare
Se cuvine să fac o rectificare. Sici și Romy au mers și ei cu mașina lor, nu a rămas parcată la Al Pescatore, aia a fost în ziua a 3-a. Mea culpa !
Mi-am amintit amănuntul acesta, întrucât din parcarea de la Gole d'Alcantara ei au plecat direct spre casă, deh, mai aveau multe de făcut, a doua zi plecam spre România. Oricum, ne-am reîntâlnit seara.
Noi am coborât la șoseaua națională (SS114) și ne-am oprit direct în marea parcare de la funicularul ce te duce sus, la Taormina. Aici, belea majoră: am făcut 3 ture prin parcare și, în disperare de cauză, ne-am băgat într-o parcare particulară, un pic mai sus de clădirea funicularului, unde la sfârșit am achitat 6eur. Deh, era ora 15, iar la coborâre am ajuns la mașină un pic înainte de 18.00.
De data asta, în Taormina am început plimbarea tot de la Porta Messina (poza 1), dar am parcurs tot corso-ul Umberto I până la Porta Catania și înapoi. Ne-am înțeles de minune, ea prin magazine, eu pe lângă. Așa că vă dați seama că am făcut o groază de poze. Din cauza asta am spart și postul în două, ca să nu abuzez cu prea multe poze într-unul singur. Pozele 2-28 sunt făcute de pe corso, dar doar până la Piazza IX Aprile inclusiv. În această minunat poziționată piață (pozele 15-28) se află biblioteca orașului (în fosta biserică Sant' Agostino - poza 16) și biserica San Giuseppe, în care nu m-am abținut și am intrat pentru câteva minute (pozele 18-24), dar nu înainte de a-mi instala soția la o masă liberă pe terasa cafenelei Wunderbar, aflată în vestul pieței, lângă lunga balustradă de unde panorama spre sud este magnifică (pozele 27-28).

Va urma ...


Sănătate și toate cele bune !

Ziua 9 - continuare 2
Cum spuneam, Caffé Wunderbar (pozele 1-2) are terasa poziționată perfect. Când am sosit și eu, mă aștepta un capuccino cald (4eur) și ... nevastă-mea (cine altcineva ?), care aproape și-l terminase pe-al ei. Am plecat spre Porta Catania așa cum venisem, adică ea tot prin magazine, eu tot pe lângă (pozele 3-15). Am făcut, totuși, o excepție, datorită magazinului ticsit de obiecte din ceramică de Caltagirone, magazin ce mi s-a părut deosebit (pozele 9-13). De la Porta Catania (pozele 16-17 și 32) priveliștile sunt iarăși superbe, atât spre castelul sarazin și Madonna della Rocca (poza 32), cât și spre sud (pozele 18-19).
La întoarcere am intrat amândoi în Dom (pozele 20-27). Nu prea le avem noi cu italiana, totuși mai înțelegem câte ceva, așa că ne-am dat seama că se ținea o predică unor copii despre cum să se comporte corect (sper să nu mă înșel). Apoi, până la teleferic am concretizat vizitele soției prin magazine, iar eu nu m-am putut abține să nu mai fotografiez câte ceva inedit (pozele 28-29).
După ce am recuperat mașina, am plecat spre casă, făcând o mare greșeală: am mers pe SS114. Așa se face că am trecut prin Giardini Naxos (poza 30), dar am făcut o oră până acasă (oră de vârf, ce să-i faci !). N-a contat prea mult, și iată de ce: în toată vacanța, în afară de pizza de la Sici, nu încercasem deloc pizza la un restaurant; așa că, imediat ce am ajuns acasă, am și plecat pe jos câteva sute de metri spre Riposto (când a fost cu Romy, nevastă-mea văzuse niște pizzerii destul de aproape), dar fără folos, cele 3 restaurante pe lângă care am trecut abia făcuseră focul în cuptor; era prea devreme !
Am mai strâns câteva lucruri (cum spuneam, a doua zi aveam avionul spre Românica), apoi ne-am hotărât să mâncăm mai aproape, adică la restaurantul situat pe plajă, vis-a-vis de Al Pescatore (poza 31). Culmea e că și ei aveau cuptor cu lemne, așa că am mâncat câte o pizza imensă și bună, stropită de mine cu un pahar cu vin roșu sicilian, iar de soție cu o bere. Mmmmm !
Mai târziu, au venit și Sici cu Romy și ne-au luat cu mașina lor (deh, băusem   ) la o înghețată la Riposto, în port. A fost cea mai bună înghețată savurată în Sicilia (nu pot face comparație cu cea din Noto, fiindcă acolo n-am mâncat).
Târziu, în noapte, terminasem și noi de făcut bagajele.

Ziua 10 - vineri, 03.06 Am mâncat la micul dejun ce mai rămăsese (nu mare lucru), apoi am plecat spre aeroport. La benzinăria Shell de pe A18 chiar înainte de Catania am făcut plinul și ne-am întâlnit cu Romy, Sici și tatăl lui, acestuia din urmă lăsându-i și cheia apartamentului. Ajunși la aeroport, am mers direct la "Plecări", unde am lăsat bagajele și fetele. Sici și-a luat rămas bun de la tatăl său, care a plecat la treabă. Apoi, noi (bărbații) am dus mașina la "Sosiri" în parcare și am predat cheia. N-a fost nevoie de ajutorul lui Sici, tipul de la Europ rent-a-car era exact cel ce-mi dăduse mașina la venire. Ne-am strâns mâinile și am urcat scara rulantă la fete (aeroportul Fontanarossa are "Sosirile" la parter și "Plecările" chiar deasupra, la etaj). Zborul a fost ok, fără întârzieri și fără probleme.

Cam asta a fost !

LE: Cer scuze, urcasem altă poză pe poziția 18. Am șters-o, am urcat poza corectă, apoi am modificat și textul, astfel că acum totul e corect.


Sănătate și toate cele bune !

Editat de OvidiuNS, 19 februarie 2012 - 03:56.

Nota 10 @OvidiuNS

Plec si eu la jumatea lui martie sa vizitez Catania si imprejurimile

 eugen926, on 19th February 2012, 06:12, said:

Mulțumesc pt. apreciere !

Dacă ai nevoie de vreo informație, te ajut cu plăcere (dacă pot, evident   ).

Sănătate și toate cele bune !

 OvidiuNS, on 12th February 2012, 04:32, said:

@OvidiuNS - excelenta prezentare pe zile a excursiei tale.
Poti sa imi spui, te rog, de unde se pot lua biletele pentru Parcul Arheologic Neapolis.
Aici este harta cu cele doua intrari. Din descrierea ta, inteleg ca biletele se iau de la intrarea notata pe harta cu B, pe via Francesco Saverio Cavallari - unde apare si o mare "parcare". Eu merg cu transportul public si incerc sa aflu cum pot ajunge acolo. Multumesc.

Editat de metalactual, 20 februarie 2012 - 20:04.

 metalactual, on 20th February 2012, 20:03, said:

Ca să fiu mai explicit, ți-am încercuit cu roșu pe hartă casa de bilete (vezi poza).
Petele albe de pe hartă sunt niște acoperișuri de clădiri. Clădirea triunghiulară (în capătul căreia e ghereta cu casa de bilete) nu are etaj și e un mall-uleț acoperit, ce conține tot felul de tarabe cu suveniruri.
Să știi că e interesantă și zona situată cu 500m mai la est de "punctul B" de pe harta ta. Acolo e Santuario Madonna delle Lacrime, muzeul arheologic Paolo Orsi, muzeul papirusului, biserica și catacombele San Giovanni, precum și Latomia del Casale (ultima e la nord de via Christiane Reimann). Eu le-am lăsat pentru când oi mai avea treabă în Sicilia (poate chiar anul ăsta în a 3-a săptămână din mai).

Sănătate și tcb !

Editat de OvidiuNS, 21 februarie 2012 - 01:58.

Vrei sa spui din cladirea din dreptul stalpului de iluminat stradal apasa aici ?
Am gasit un bus  ( nr. 12 ) care ma ia din Ortigia si ma duce la Parcul Arheologic Neapolis, inca nu am inteles unde are statie ( pct. A sau B - adica cele doua intrari ). Eu credeam ca biletele se iau dupa ce intru in parc, prin A sau B. Tu spui ca biletele se iau din afara, cam aiurea, dupa copertina aceea mare ( vad niste casute din lemn sub ea ), apare ca o parcare, dupa care este o cladire in dreptul stalpului...

Cat timp "mananca" Parcul Arheologic Neapolis, cu tot cu teatrul, urechea, etc ? Eu am zis 2h. Daca am timp, ma intorc pe jos si o iau spre Santuario Madonna delle Lacrime, in drum spre autogara...sa vad daca ne mai tin picioarele, dimineata pana la pranz este pentru Ortigia.

Editat de metalactual, 21 februarie 2012 - 12:13.

 metalactual, on 21st February 2012, 12:09, said:

Sănătate și tcb !

Editat de OvidiuNS, 21 februarie 2012 - 15:54.

@metalactual ,
cred ca asta -  http://www.hermes-si...sa_neapolis.htm   iti va lamuri multe necunoscute .  bafta !