Existentialismul ateu

.

SundanceKid, on 24th April 2009, 16:58, said:

Ai pus punctul pe I și degetul pe rană. Exact așa este! Am avut doi bunici pe front, și ABSOLUT toată lumea se ruga acolo în tranșee, nu existau atei. Am avut un foarte bun prieten care a murit de cancer de colon. Și e așa cum spune SundanceKid, în fața perspectivei morții tot ateismul cade de pe sufletul omului precum albeața de pe ochii omului după o operație de cataractă.

Quote

De fapt nu există ATEI, există doar o învârtoșare a inimii, o rebeliune, o încăpățânare a OMULUI în fața propriei CONȘTIINȚE care ȘTIE că EXISTĂ DUMNEZEU. Doar că Dumnezeu i-a dat omului LIBERTATEA  de a alege. 

Eu am fost ateu și stiu cum e. În orice ateu zace un potențial credincios mai mare decât o gospodină/babă habotnică și superstițioasă.

Existențialism ateu...Caroline, tu ești o fată inteligentă, pune mâna și citește Serafim Rose, în special Nihilismul, sau Guenon, sau Max Picard. Lasă-l pe Voltaire și pe toți iluminiștii întunecați în gândire și simțire. Habar n-au, sfârâie toți în Iad acum și dacă ar fi să scape unul de-acolo Doamne cum l-ar mai mărturisi pe Dumnezeu. 

Dar nu pot...Pentru ei s-a terminat, și singuri și-au ales calea.

caroline_hi, on 24th April 2009, 17:11, said:

Mie în contextul discuției mi se pare mai logic actul lui Iona decât eroii lui Sartre si Camus. De ce ar fi ei mai optimiști? Unde ar fi sensul vieții lor? Că mori și te mănâncă viermii și nimic din ce ai gândit, crezut, sperat, făcut în timpul vieții nu mai are nici o importanță? Pe mine m-ar apuca crunta disperare, ateu fiind, în fața acestei perspective.

floryyn, on 18th November 2010, 19:15, said:

Dar asta nu arata decat ca omul e slab, ca ii e foarte greu sa stea drept in fata lumii si a neantului, cum zicea parca Cioran. Nu e ceva de laudat. Ce nu face omul de frica, pentru a se conserva?
La fel de bine, in situatii extreme, ai fi in stare sa ii dai in cap celuilalt si sa il mananci ca sa nu mori. Nu e bine, nu e rau, faci ce trebuie sa faci ca sa poti trai tu cu tine intr-un anume moment.

Quote

Stie pe naiba.
Eu m-am obisnuit cu ideea inexistentei unui bunic transcedental. Ca exista trasncendentul, ca exista o realitate in sine, niste obiecte in sine, da, asta da, dar e altceva.

Quote

Nu tot oameni sunt si ei asa, ca noi? Fiecare face ce poate. Sa spui ca ce face unul are o valoare intrinseca mai mare decat cea a altuia, e aiureala, nu poti demonstra.

Quote

Optimisti in sensul ca nu se sinucid si ca vad partea plina a paharului, adica nesfarsita libertate care ti se deschide.
Ce e asa rau in disperare sau suferinta? Nimic nu tine o vesnicie: mai suferi, te mai bucuri, nu poti trai nici o bucurie perpetua, dar nici o suferinta. Lucrurile alterneaza. Decat sa lupti impotriva starilor astora care oricum alterneaza, indiferent ce faci, mai bine vezi ce poti invata din ele, ce iti arata. Sau faci ce vrei, ideea e sa vezi ca nu totul e alb si negru.

Edited by caroline_hi, 18 November 2010 - 20:38.

floryyn, on 18th November 2010, 18:15, said:

Ma scuzi, dar afirmatiile de mai sus sunt de o naivitate cutremuratoare si deonota o logica precara.
Nu neg ca un om, ateu or teist, intr-un transeu traieste teama, teroare, la un nivel care sa-i impieteze judecata lucida.
Pot accepta ca bunicii tai, alaturi de multi altii, in transeu s-au rugat. Pot accepta ca camarazii lor au fost transfigurati de emotiile traite. Insa a declara ca "ABSOLUT toata lumea se ruga" in conditiile in care "obervatorii" oricum se cacau pe ei de frica/teama/groaza, fiind in acelas timp implicat intr-o rugaciune, denota fie minciuna (mistificare a adevarului) fie o extrapolare a trairii personale la nivelul grupului. Sper ca nu trebuie sa mentionez ce eroare logica implica acest din urma aspect.
In privinta conotatiei utilizarii salutului/urarii "Doamne Ajuta!" evocate de altcineva, si aici e o doza mare de naivitate. Sunt ateu si rostesc fara sa ma rusinez sau sa am remuscari aceasta urare atunci cand cineva (in special in varsta) o face inaintea mea. In definitiv, ce rost are sa stric dispozitia cuiva doar pentru ca are aceeasi viziune asupra universului ca a unor ciobani primitivi de prin Palestina de acu' doua mii de ani. De ce as considera ca e necesar sa intru intr-o discutie de raportare cosmologica cu oameni in etate, poate neinstruiti, poate nu tocmai rationali? Ei bine, in astfel de situatii, rostesc formula metionata de adresare doar in virtutea politetii, fara a semnifica o modificare a raportarii cosmologice.

Edited by ain, 18 November 2010 - 21:26.

floryyn, on 18th November 2010, 18:15, said:

Daca Dumnezeu exista atunci ai dreptate, daca nu exista atunci nu ai dreptate.

floryyn, on 18th November 2010, 18:15, said:

Pai din perspectiva asta dupa ce mori nu mai simti NIMIC, esti inexistent, dispare pentru tine spatiul si timpul, materia, universul, esti usor ca un fulg de nea sau ca un foton, pana cand trec o infinitate de ani, cat un ev sau o eternitate sau o vesnicie care se comprima la o fractiune de timp inexistent si te trezesti din nou ca atomii se reorganizeaza, deci te trezesti din nou la viata.  

Edited by laserdance, 19 November 2010 - 09:39.

floryyn, on 18th November 2010, 18:15, said:

Sa-mi aduci vreo 2-3 mici cand te-ntorci .

floryyn, on 18th November 2010, 18:15, said:

Libertatea aia e vorbe goale, deoarece dumnezeul a fost intotdeauna un intrument de control al maselor proaste.
Inceputa de la imparatii romani cei care au luat in brate aceasta religie numita crestinism ca sa le serveasca interesele.
http://everything2.c...dominus et deus

Handicarpati, on 19th November 2010, 10:52, said:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/GJpQ0i1XYqY?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]    
 20.gif   2.25K   0 downloads  21.gif   646bytes   0 downloads

Exista unele rationamente circulare,cum e acela ca existenta e absurda pentru ca murim.Privita in intregul sau se poate ca existenta sa para ori chiar sa fie absurda,dar daca o luam altfel,cumva asa pe secvente vom putea descoperi ca e plina de sensuri evidente.Dau un exemplu,daca iau un copilas de manuta si plec cu el prin oras sau prin padurea din jurul orasului si voi fi atent la reactiile lui,voi fi atent la ce observa si intreaba,la de cate ori se bucura vazand ceva intr-o vitrina,sau o pasare,un caine,alti copii etc,desi stiu ca si copilul ca si mine vom sfarsi aceasta existenta murind,el inca nu stie,si zau daca neroziile din mintea unui om care si-a petrecut viata in alt colt al lumii si in niste conditii specifice si care a concluzionat ca existenta e absurda,m-i se mai pare macar rezonabila.Poate fi dar nu o simt ca fiind asa,in contextul anterior enuntat si in multe multe altele.Cuvintele ne exprima gandirea dar o si modeleaza.Iar cuvintele sunt doar simboluri si vehicule ale sinelui.Un tip din asta suparat pe viata si pe lume,Cioran scria la un moment dat ceva de genul[ indiferent daca iti petreci viata intr-o carciuma,intr-un bordel sau intr-o biblioteca,sfarsitul e acelasi]Pare profund si adevarat dar e cat se poate de superficial si fals.Nu numai ca sfarsitul nu e acelasi,pentru ca nu e totuna e sa mori ruinat de alcoolism,boli venerice sau toba de carte.Si ceea ce pare a nu observa,cred ca un asemenea om profund bolnav dar care manuia cuvintele intr-un mod seducator nici nu putea sa observe,este ca,continutul nu e acelasi,si continutul conteaza nu sfarsitul.Ceea ce esti,faci,simti si crezi acum in locul in care te afli e ceea ce conteaza,e modul tau unic de a fi in aceasta lume si in aceasta viata,nu vei trai nici in mintea altcuiva nici in trupul sau si nici viata sa.De aceea ca sa nu ajungem ca altii sa traiasca in mintile noastre prin contaminarea cu ideile lor false sau neproductive,ar fi rezonabil sa nu facem din procesele cognitive ale unor minti straine si necunoscute,modele pentru vietile noastre.

Edited by holograma999, 18 February 2013 - 14:26.