Pareri cutite bucatarie

probabil ai scris pe topic, dar mi-e lene sa derulez inapoi sa caut informatia... de unde l-ai luat si cat ai dat?

 Fane, on 02 august 2017 - 13:12, said:

De la unicul distribuitor din Romania, pretul a fost 305 lei.Mai am inca doua in plan si m-am linistit in privinta cutitelor .

 argentum, on 01 august 2017 - 16:59, said:

Așa este. Nu-s nici cele mai în nicio direcție și ca set sună bine, luând în calcul și datele problemei. Evident că sunt esențiale reperele și disponibilitatea. Există și alternative, poate chiar mai interesante din anumite puncte de vedere. Personal de la Zwilling un singur cuțit mi-a rămas preferat și l-am menționat de mai multe ori. Apropo și de surpriza portugheză. Se întâmplă. Am dat peste tot felul de cuțite. Însă cuțite care să fie un pachet cât mai bun, sunt rare. Pe lângă oțel, contează și geometria, mânerul etc. Tot aici în context, pentru că suntem oricum pe aria pasiunilor, eu n-am avut un contact foarte mare cu cele de buzunar sau vânătoare. De bucătărie extrem de multe și astfel nu comparabile într-o vreo formă volumele. Și în ultima perioadă, în urma unor discuții, am ajuns și în zona asta. Dacă la bucătărie am reperele formate, utilizarea, știu ce aș lua și din ce motive, aici îmi e mai dificil. Dar dacă par scumpe cuțitele de bucătărie, sunt tentat să zic DON'T! sau poate DO, nici nu știu, pentru că prin comparație s-ar putea să își ia cineva unul sau chiar mai multe cuțite de bucătărie excelente și să zică că a făcut o alegere cumpătată. Oricum din multe considerente merită să ai niște cuțite bune. Înțeleg foarte bine impactul imediat al achiziției și poate și factorul dezamăgire uneori, pentru că există. Cum îmi spune mie cineva, eu dau cu praf de stele. Până la urmă important este și acest aspect când dai o sumă mai mare mai ales. Poate orice sumă. Sunt bani. De asta am și vrut să fiu echilibrat pe cât posibil. Nu poți avea totuși totul făra un efort cât de cât.

Ideea e sa sti unde sa te opresti, la tine e pasiune si meserie, la mine e doar un pic de pasiune si curiozitate.
M-am oprit la cele de la ikea cu maner imbracat in cuciuc si cele cu maner de plastic. Nu sunt extraordinare dar eu le consider bunicele. Oricum ma doare cand vine cineva in vizita si taie in farfurie cu cutitul care taie servetelul.... si din politete trebuie sa nu-i spun nimic. Dar satisfactia cea mai mare e vine cand sarmanul cutit ciupeste si ce nu trebuie (un degetel) si pe urma tragedia "pai cutiul asta chiar taie" si raspunsul "pai l-ati luat pe cel mai bun si ascutit, ala nu-i cutit de masa"
Asa ca inainte de musafiri ascut tot.

Deci nu-s singurul cu farfuriile sculptate

Aveam o cunostinta care apasasa cat putea de tare, nu doar o data i-am spus ca farfuria nu e comestibila si sa nu mai incerce sa o taie cu tot cu friptura.
Farfuriile mele au mai mult de 1oani si au adunat multe abuzuri.

 c6t9, on 05 august 2017 - 00:40, said:

Asa si care este cutitul tau preferat? Singurul pe care l-ai alege din toate?

Dintre toate cuțitele vreodată? Chiar nu știu ce să zic. Faptul că folosesc uzual 3 cuțite destul de diferite cred că spune mai mult decât posibile preferințe unice. "Unul dintre cuțitele mele preferate" e o formulare care mi se potrivește mai bine.

Cand vorbesti de un singur cutit practic trebuie sa fie bun la toate dar nu exceleaza la nimic.
Deci folosesc:
- satar/ clever pentru legume
- cutit cu lama scurta pentru legume
- cutitul bucatarului cu lama de cca 3ocm
- cutitul bucatarului cu lama de 2ocm
- cutit pentru carne
- cutit carne cu lama ingusta
- cutit pentru paine
- cutit pentru branza si cascaval
- cutit pentru friptura
- curatitorul de legune

 arg, on 05 august 2017 - 21:02, said:

Fain să ai de unde alege, dar folosesti mereu doua cutite(ca să nu zic trei) pentru legume? Mai mult de două-trei cuțite aglomerează ușor spațiul de lucru.

Edited by sergiurau, 06 August 2017 - 08:17.

Inveti sa le speli si sa le pui la loc, nu sa stai cu ele insirate pe masa.

 alyaly, on 05 august 2017 - 19:04, said:

Nu este neaparat cel preferat, dar daca trebuie sa raman cu unul singur, acela ar fi un santoku

Santoku de la ce firma?
Eu in caz de forta majora as lua un Dick cu maner albastru de transat. Otelul lui se intretine usor si pare ca poti sa faci si chestii mai grele cu el. Probabil a fost gandit ca atuncu cand lucrezi cu, carnea eate posibil sa mai dai si intr-un os.
Daca nu este forta majora as lua un Shun cu mine.

Pentru cei care nu se pot hotara, ganditiva ca serviciile de informatii militare romane spun ca “omuletii verzi“ pun la punct ultimele amanunte ale vizitei cu care ne tot ameninta! In situatii de-astea drumurile se vor bloca de masini si in spate nu o sa poti cara toate cutitele care le ai.

Tojiro Western Deba s-ar mula pe ce ai spus. Sau alt Western Deba.  Nu e Tojiro top.

Totuși mă gândeam în alt context.

Ideal cred că aș considera mereu prețul pe ultimul loc. Evident că oricine este cât de cât conștient de el, dar una ar fi să canalizezi totul pe el și alta să cauți o serie de caracteristici întâi. Nu înseamnă vreo extremă. Până să mă gândesc la preț, aș pune pe hârtie alte aspecte. Și poate oțelul înaintea lui, dacă se pleacă de la un anumit nivel de calitate.

Am terminat un nou cuțit proiect, a și fost dat în folosință. După multe multe discuții. Ca o paranteză mai largă, pentru că mereu lucrurile nu se manifestă numai într-o anumită direcție, azi mă uitam la ceva interesant despre cum învățământul și societatea ne modelează o gândire liniară, forțând acceptarea unui singur răspuns corect și corectând permanent flexibilitatea abordărilor. Și uite așa e aproape de imposibil să-i mai explici cuiva că un cuvânt poate avea un nou sens sau o scriere nouă chiar, pentru că el a învățăt într-un fel și a fost învățat să nu iasă din asta. Dar tot ce există acum a trecut printr-un proces permanent de schimbare, care nu s-a terminat. Apoi va avea o reacție de totul sau nimic, pentru că a fost modelat contra soluțiilor alternative. Cu cât judecăm totul astfel, cu atât mi se pare că se reduce calitatea vieții, bucuria, capacitatea de a acționa, de a ieși din anumite situații nocive, din anxietate etc. Deci totul e într-un context mult mai amplu.
Și începem să aplicăm șabloane. Tot ce nu este în șablon, este respins. Ce relevanță are asta aici? Are prin abordare. A avut mereu. Și nu numai aici. Sunt interesante și alte subiecte. Tot zilele astea citeam un studiu care arăta modul cum percepem informațiile și în cât timp aplicăm șablonul. Scopul lui era să determine conținutul ideal pentru a corespunde șablonului vizat. Este atât de rapid modul în care dăm sentința, încât nici nu mai încercăm să înțelegem informația primită. Identificăm lucrurile și le catalogăm automat ca să emitem imediat răspunsul. Acel unic răspuns "corect" de care suntem convinși și care exclude orice altceva. Am lucrat în ultima lună cu 3... entități le-aș putea spune, pentru care am produs ceva (complet diferit de cuțite, culinar etc.) și foarte greu am reușit să duc lucrurile într-o zonă tematică, originală, reprezentativă. Toată lumea aplica aceeași gândire, cu aceleași așteptări. Cele 3 entități sunt separate, nu se cunosc, nu au relații directe și nici măcar aceeași activitate.

Revenind la oile de oțel, echilibrul sau mișcarea pe care o fac eu între rezistența brută la torsiuni și șocuri cu anumite cuțite și performanță, nu pot fi puse în discuție în cazul produselor de masă. Din motive absolut evidente. Se întâlnesc la produsele custom ori serii limitate, care însă nu-s ușor accesibile financiar sau ca disponibilitate. Am vrut să fac ceva fain cu un nene, dar avea totul ocupat atât de mult timp încât am renunțat. Trebuie înțeles și că performanța (capacitatea de a tăia cât mai bine) adesea se obține cam la fel la toți, cu același comportament în linii mari. Nu stă nimeni să acorde foarte multă atenție anumitor aspecte legate de tăiș. Se mai face diferența prin oțel și cât se menține în timp capacitatea. Cam atât. Desigur că există și alte abordări posibile, dar nu au sens pentru producătorii în masă, în esență din punct de vedere economic. Oricum, nu se reduce totul la asta. Contează după ce ai și alte caracteristici în vedere. E drept că e greu să tragi linii, să faci ierarhizări. Sunt de notat și de văzut cât de importante pentru fiecare. Pentru că și dacă zici că orice cumperi, lasă că îl ascuți și îl faci să taie, nu poți trece peste oțelul respectiv până la un punct (de asta am căutat anumite cuțite), peste geometrie (într-o oarecare măsură se poate ajusta, dar nu la orice), peste echilibru, peste mâner și priză și comoditate și precizie... Sunt unii care schimbă mânerul și încearcă re-echilibrarea cuțitului, dar să fim serioși, deja este o formă de nebunie dacă poți totuși din prima să alegi ceva cu infinit mai puține bătăi de cap, mai ales că argumentul inițial este adesea susținut de preț și așa ajungi să investești timp și efort și materiale care anuelază orice justificare legată de costuri. Am în vedere cuțite normale.

E bine să ai idee despre anumite poziționări în funcție de filiera cuțitului și să cauți acolo, să vezi opțiunile, să alegi cuțitul care crezi că ți-e cel mai potrivit, însă e mereu indicat să te uiți și la chestii pe care nu le cunoști sau le respingi din principiu. Nu se știe niciodată.

În cele din urmă te oprești la un cuțit care să ofere ce ți se potrivește mai bine. La final are și un preț. Pleci de acolo. Vezi dacă ce urmărești poate fi obținut mai ieftin. Dacă nu se poate, la ce poți renunța? În esență cuțitul e luat să taie, dar operațiunea asta nu se reduce la tăiș și atât, mai ales dacă este folosit mai mult. Eu am înjurat anumite cuțite după ce tăiam câteva ore, chiar dacă tăișul era bun.

Dintre "germane" mi-a plăcut mult cum am lucrat cu Victorinox Pro. Am și arătat acum, dar am spus-o cu mult timp înainte. Desigur că se resimte originea prin geometrie, greutate, echilibru specific. Nu le face pe altele mai slabe asta. E o preferință după anumite criterii. Apreciez mult și cum sunt lucrate cuțitele Global. Foarte ușor de întreținut lama. Sunt cuțite cult pentru mulți. Nu e cazul la mine, dar tot folosesc unul uzual și aș putea alege dintre multe altele. Se pot găsi și la prețuri faine, ținând cont și de faptul că se comportă mai mult spre oțelurile dure, care sunt sensibil mai scumpe. Pe priza ideală este și echilibrat și comod. Prefer santoku pentru că este mai versatil. Deci bifează destul de multe chestii. Îmi place și Tojiro ca producător. Am 3 cuțite de le ei acum. Western Deba este printre preferatele mele dintre toate cuțitele. Mare, solid, dar nu dă senzația de masiv și lent. Se ascute foarte foarte bine, tăișul a rezistat fără probleme, ceva urme pe lamă, dar în rest e ca nou. Și punctual mai sunt tot felul de cuțite faine. Asta fără să mă gândesc la utilitare, specializate etc. Alea deja deschid noi capitole. Cu siguranță trebuie măcar unul în plus, de altă factură, de obicei un utilitar. Eu n-aș putea nici fără satâr și aici am căutat destul până am găsit unul din care să nu zboare bucăți de metal în cel mai nefericit caz. Culmea, n-am spart cuțite din oțel de orice fel, dar la capitolul satâr am victime  
Mi-am dorit utilitar ceramic, dar tot ce-am avut, am spart. N-am reușit să sparg sau măcar să stric nimic din VG10, dar ceramicele utilitare toate. Cu cele mari n-am avut probleme.

Sunt in cautarea unui cutit bun ot filetat peste, buget pana la 100 de ron. Ceva sugestii? Rapala sau Victorinox? Multumesc!

Am întrebat băieții care mai folosesc așa ceva cât de cât susținut, dar nu are niciunul vreo opinie solidă, cu o singură excepție pentru un Marttiini, care sare din buget însă. Dar ăla cică a fost ce trebuie. Din partea mea s-ar reduce tot la o recomandare grosieră bazată pe producător, însă am învățat să am unele rezerve dacă n-am pus mâna să folosesc exact cuțitul respectiv. Cuțitele pe care le-am comparat și folosit mult sunt din altă categorie. Știu că în general Victornix nu m-a dezamăgit. Ar fi și lama mai lungă dacă asta de ajută cu ceva. Cam atât pot spune.

După ce-am pus filmul cu primul briceag, am primit o mulțime de întrebări despre asta. Nu mă ocup cu așa ceva uzual, dar mi s-a părut interesantă situația. Deși aceste cuțite tind să fie destul de scumpe, aspectul preț nu a contat așa cum se întâmplă la cuțitele de bucătărie. Și încă o dată am văzut că noi dăm valoare unui produs. E cumva distractiv să-mi spună nu o singură persoană că un cuțit de bucătărie de câteva sute de lei e foarte scump, dar un cuțit din ăsta care este mai mult, nu. Și că nu au numai unul, desigur. Dar înțeleg. Cuțitul de bucătărie are alt statut. Pentru mulți e un banal cuțit de bucătărie. Astea sunt niște jucării la un alt nivel și culmea așteptările sunt pe măsură.

M-am mai jucat cu unul timp de o săptămână aproape. Cu ăsta
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/kjMWmCSsZBQ?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
care nu este chiar atât de scump. Am muncit ceva să aduc lama unde trebuie. Nu e prins aici tot evident. Și după am vrut să văd cum e în utilizare mai mult timp. Nu m-am apucat să îmi pun numele pe copacii de prin zonă, nici să încep să pregătesc lemne pentru la iarnă, însă am tăiat carton și plastic cu el serios.

Va povesteam eu despre satarul meu sabatier facut in ciuciungaia cu otel german. Drept e ca desi am fost f reticent, am sfarsit prin a ma intelege bine cu el. Cred ca l'am luat amu anu.
Saptamana trecuta incercam sa tai niste coaste de porc. Fragede, dar congelate. Ei bine s*a bestelit lama in ele si e un pic indoita pe vreo 1cm sau mai bine.
Ciuciungaia tot ciuciungaia ramane, indiferent de natura declarata a otelului. Am bagat chef nemtesc in chestii mult mai dure si lama a ramas perrfecta.

O sa iau sataru pe piatra cand voi avea chef si timp. Probabil o sa zaca asa cativa ani. Asta apropos de sabatierurile astea moderne de au invadata.
Duminica am vazut intrkun magazin un set de laguiole pt steak. Ieftine ca braga, nu mai stiu, da ieftine rau. Nici nu m'am obosit sa le verific unde's facute. Uitandu'ma la stralucirea lor si cat de sclipitoare si mult bling aveau, Am decis ca petardele mele de chicago cutlery sunt infinit mai bune.