Amintiri despre Romtelecom

onlyone, on Feb 10 2009, 22:54, said:

casetele erau sigilate si desigilarea se facea in prezenta mai multor persoane si nu risca nimeni sa fure .cel putin eu nu cunosc asa ceva.pe de alta parte era frumos cand se umpleau casetele si monezile se adunau pe canal de la caseta pana la fanta de introducere a monedei,acele monede erau in plus si trebuiau predate sau puse intr-o caseta goala.....  

nicu13, on Feb 10 2009, 22:48, said:

poate 675 si apoi 330.
675 Piscului analogica
330 Piscului digital
776 si nu 676 Rahova2 ANALOGIC

aveam nr cu 500 in craiova

onlyone, on Feb 10 2009, 22:54, said:

Una dintre metode pentru a face bani de pe urma telefoanelor publice era urmatoarea: se obtura fanta prin care se intorduceau monedele in aparat, prin niste chibrituri. Apoi, cu ajutorul unei lamele de metal(care mai avea un rol ulterior), se impingeau chibriturile mai adanc in interior, pentru a se putea strange in felul asta vreo 5 monede, introduse de cei care doreau sa foloseasca telefoanele respective(unii dintre noi isi amintesc cat de des se intampla ca aparatul sa-ti "fure" monedele, fara sa poti apela, acum stiti de ce se petrecea treaba asta). Dupa ceva timp, o jumatate de ora sau mai mult, cei care se ocupau cu asa ceva(pustani, de regula) se intorceau, si introduceau lamela metalica despre care am vorbit deja in colectorul de monede, scotandu-le aparent lipite una de alta, atarnand intr-o adevarata salba. Secretul era ca atasau lamelei metalice un magnet puternic, ce facea ca monezile sa se alinieze cuminti, pentru a fi trase afara. Se castiga cam 5 lei la telefon(costul unui minut de apel urban crescuse in ultimii ani dinainte de 1989 de la 25 bani la 1 leu). In functie de numarul de telefoane "preparate", un pustan care se ocupa pe atunci cu asa ceva (probabil  infractorii de azi), putea castiga suficienti bani sa aiba de cheltuiala(un bilet la filme era 5-6 lei, o bere la halba vreo 6 lei, un pepsi la cofetarie 2,50 lei, etc)

Eu sunt curios cum de în unele sate existau mai multe posturi telefonice, iar în altele decât câteva?

Astea pe unde au fost montate, că eu nu am văzut niciodată unul  

Centralele Rotary au fost în timp tranzistorizate (pe partea de generare de ton) sau au rămas lampizate până la sfârșit (adică anii '90)?

De ce până la începutul aniilor '90 unele centrale telefonice manuale nu aveau program decât până la 10 searea?
Cum de se face că la noi nu au existat telefoane publice care să meargă la centrale manuale (am văzut într-un film cu cineva vorbea de la un telefon public și telefonista o ruga să bage moneda).

Later edit: Cu ocazia unei mini vacanțe la Provița de Sus am făcut o vizită la poștă. Am aflat că erau 200 de abonați la centrala aia manuală. Comuna avea în 1984  3.058 locuitori... deci prin 1990 nu cred că avea mai mult de 3.100. Deci 40-50% din case aveau telefon?   Oricum, numai cei de la șosea sau din zona adiacentă aveau telefon. Centrala funcționa numai între orele 6 și 22 până în 1992. Avea 2 cabine de covorbire.
Curiozitate: dacă o centrală telefonică manuală avea 500 de abonați, erau 500 de mufe mamă, iar interioarele erau puse în ordine numerică?

Centrala Est 1 (Rotary de la Poșta Dimitrov) mai funcționa în 1998. S-a uitat cineva în cartea de telefoane din 1998 și Școala nr. 56 "Jose Marti" avea număr de telefon cu 635 (în speță 635.21.25). Deci e posibil ca în 1998 să mai fi existat cele 2 telefoane publice cu disc.
Cur-i-zi-ta-te: cum se făcea comunicarea între o centrală analogică și una dijitală? Exista vreun convertor digital - analogic și analogic-digital?

Edited by djl, 20 August 2009 - 10:50.

Țin minte că vorbeam puțin și plăteam enorm de mult.
Să le ia dracu' de impulsuri !

Edited by InTech, 20 August 2009 - 10:48.

Mai țin minte reclama aia cu băiețelul care își întreabă bunicul ce-s alea impulsurile la care bunicu' replică ceva de genul: "Impulsuri. Să nu mai aud de impulsuri". Reclama vroia să zică că nu se mai face taxarea cu impulsuri, ci exista un anume tarif în funcție de destinația apelului. Oricum, reclama era făcută într-un context aiurea (ca și aia cu porumbeii), pentru că de exemplu se renunța la taxarea cu impulsuri, când prețurile la convorbiri creșteau. Ăștia de "Romtelecom" și-au tăiat singurii craca de sub picioare; dacă mențineau niște tarife decente, aveau mai mulți clienți acuma (cine știe, poate unii nu renunțau deloc la fix).

Ca fapt divers ptr djl. Daca ajungi prin Istanbul cauta Muzeul Postei. Sunt sigur ca ai sa te exciti. Exista acolo intreaga istorie a telecomunicatiilor turcesti, inclusiv modele ale primelor telefoane aparute in lume.

In rest ptr. mine RTC e o pagina neagra. De la cuplaj pana la dial-up la ora 22, inclusiv taxarile nesimtite.

Am făcut rost de cartea de telefoane din 1965

Aș fi foarte bucuros dacă cineva m-ar ajuta să digitalizez (la început măcar prin pozare) cărțile de telefon ale Bucureștiului din 1965 și 1998.

The '90's: http://www.phonecard...lecom/9397.html
http://www.phonecard...lecom/9899.html

Io nu-mi aduc aminte decât de minunatele scumpiri care erau prezentate, de fapt ca o ieftinire. Erau așa penali că de ficare dată când scumpeau, veneau pe sticlă și spuneau că au ieftinit
Chiar și acum mai vând ceva cartele pe care suni în Europa pe fix cu 27 de cenți
Eu cu 12-16 cenți sun direct de pe mobil fără cartele și căcaturi. Deci e bine să ne amintim de Romtelecom din când în când, mai ales când vin angajații lor și încearcă să ne combine "Romtelecom se schimbă". Așa este. Se scumpește iar

Un telefon din anii '30 (se pare că discul nu mai este original). Telefonul era în original vopsit în negru, dar propietarul a șlefuit vopseaua după el. Nu are chef să-l conecteze, ca să mă joc și eu cu el puțin. Unde a fost fabricat, nu știu. Am pus spre comparație o poză cu el alături de un "Grigore Preoteasa" R.S-7340 fără disc (cel românesc este produs în dec. 1960).
Un telefon din anii '30 am găsit am cumpărat din talcioc cu 60-70 lei. Telefonul are corpul din metal și ca un fel de găuri de aerisire de la tranformatoare mici (cum erau la alea rusești? de 220 V - 110 V). Receptorul este de ebonită (mai puțin partea pe care vine pus capacul ce presează microfonul și unde se strâng 3 șuruburi) și este acel receptor care apărea în semnele "Telefon". Nu am poze cu el. Trebuie revopsit... și să văd ce fac cu cascca, că nu se prea aude bine (nu folosesc telefonul ăsta decât uneori, de chestie, dar vreau să meargă ca lumea) - microfon nou am putut să pun, dar casca nu se poate scoate de acolo; nici discul nu e original (probabil cel original era foarte uzat), dar primele litere sunt cam șterse. Nici în cazul lui nu știu țara de proveniență.

Edited by djl, 03 November 2009 - 14:29.

Sunt curios, dacă dădeai șpagă la un "instalator" de telefoane, pe vremea EM-72-urilor putea să-ți facă rost de telefoane mai vechi (din anii '30-'60)?