Pseudo-capshunarikos

Nu cred ca a facut-o intentionat. Copilul e cam "zbanghiu" din cate am inteles. In plus directorul e de gashca si nu s-a suparat. Bine ca nu s-a scapat asta mic pe el... :w00t:

LE: clasele simultane se fac din 2 in 2 ca sa ii fie mai usor invatatoarei. Si asa e destul de dificil, dar iti dai seama cum ar fi sa aiba claseie I si IV sau, mai rau, I si II.

Edited by pufonel, 25 January 2008 - 11:25.

Noua organigrama

Am primit azi poza de mai jos pe adresa de la lucru, cu subiectul din titlu.

Am dat repede un fwd pe adresa de gmail ca s-o pot da pe urma mai departe la tot natul care e in lista de nebunii si am plecat grabita la cafea. La intoarcere nu mi-a venit sa cred ca in loc de adresa mea, mailul a plecat pe cea a unui tip din firma. Fac cercetari, intreb si eu pe cine pot... Aflu ca e unul dintre sefii de productie de la fabrica de rezistente din Romania. Acu astept: daca e genul constipat... o sa mi-o iau pe cocoasa. Daca gusta poanta, o sa rada si omul. El oricum, in organigrama, e undeva pe la mijloc.

Edited by teoratiu, 25 January 2008 - 19:53.

Chestia cu ursul

Nu știu dacă ieri, la voi, și-a văzut-o sau nu ursul. La umbră mă refer.

Ideea e că și italienii au ceva legat de starea vremii din 2 februarie, așa că domnii etnologi trebuie să își extindă cercetările de la înțelepciunea țăranului român la cea a țăranului roman.

Într-una din zile le-am auzit pe două colege bătându-se în proverbe pe tema zilei de ieri. Fiind din regiuni diferite, una susținea că dacă e vreme bună, iarna se întoarce, cam ca și la noi. Cealaltă era de părere că vremea va fi până la Paște așa cum e în 2 februarie. Numai că ele își recitau niște versuri populare care nu aveau decât rimă, nu și savoare. Cred că vă dați seama că povestea ursului speriat de umbră a preluat conducerea.

Stiam ca traditia asta e si la americani, dar e Groundhog Day (ziua cartitei daca nu ma inseala "vastele" cunostinte de engleza).

Azi s-a întors un coleg din luna de miere. Cum se știa că ceva nu a fost tocma' în regula cu nunta, șmecherii din birou au sărit pe el cu întrebari indiscrete. Ce am înțeles din râsetele generale, a fost că noaptea nunții s-a consumat cu ceaiuri și comprese puse miresei care tremura sub șapte pături din cauza gripei.

Oricum, ambii guguștiuci o comit pentru a doua oară, așa că nu au pierdut mare lucru.

Avem o problema, cum procedam? Italian style

In firma asta e obiceiul ca daca ai ceva de comentat despre un mail, nu dai pur si simplu reply si iti pui gandurile, frumos, in coada textului initial. Li se pare ca e mai interesant sa introduci ideile tale intre frazele celuilalt. La prima aruncatura de bat e ok, pentru ca e un raspuns punct cu punct. Treburile se complica insa in momentul in care mailul trece pe la mai multi si fiecare isi baga parerile la gramada. Cand ajunge la tine o astfel de mostra de literatura corporatista, nu-ti mai ramane loc decat sa-ti bagi picioarele in ea (de viata) si sa te apuci cu mainile de cap incercand sa descurci rebusul din fata ta.

Seful meu de proiect n-are rabdare sa citeasca nici macar mailurile normale. Intr-una din zile s-a luat in coarne cu cei de la tehnic pe nu stiu ce motiv iar astia, ca sa nu-i ramana datori, i-au trantit peste nas niste chestii pe care le cerusera pentru service cu ceva vreme in urma si care ramasesera fara rezolvare. Toate sub forma a doua mailuri de cate sapte pagini bucata, trecute fiecare pe la n persoane, de cate x ori.

L-am gasit pe sefu-meu tropaind marunt la masa lui si m-a pus al cu coarne sa-l intreb daca n-are nevoie de ajutor. N-am reusit sa termin, ca l-am vazut ca sare la imprimanta, vine de acolo cu un teanc de foi si imi zice “rezolva-le, ca nu stiu ce le trebe la astia de la service”.

OK, m-am apucat de treaba, vreo saptamana am desfacut mailurile pe ideile componente, am incercat sa le pun in ordine, am verificat daca la noi sunt deschise taskuri pentru fiecare gaselnita si cam in ce stadiu ar fi. Oricum, am reusit recordul ca cinci zile sa nu ma plictisesc si asta face foarte bine la ten.

Pe urma m-am lansat intr-un joc de-a hai sa vedem care rezista mai mult sa nu aduca vorba despre subiect. Am pus hartiile pe masa mea, la loc de maxima vizibilitate si am asteptat sa ma intrebe in ce stadiu stau cu sapaturile. Totusi, dupa vreo doua saptamani m-au umplut dracii si i-am zis ca i-am pus in ordine mailurile. Am incercat sa-i explic pe puncte ce chestii SF vrea fiecare si cum se imbarliga una cu alta.

Rezultatul? S-a uitat la mine cu ochii bebelusului care descopera pentru prima data lumea. M-a intrebat de la cine vin mailurile. I-am zis numele persoanei, la care mi-a luat hartiile din mana, le-a pus cu calm in cosul de gunoi si mi-a zis: “Gata, am rezolvat problema.”

Why the fuck I have such a deja-vu feeling?

Edited by teoratiu, 14 February 2008 - 13:58.

Azi am primit pe mail pentru a țâșpea oară o chestie care îmi întărește concluzia că nu speranța, ci prostia o să dispară ultima de pe fața pământului. Poate vă întrebați de ce nu am scris despre ea în momentele de la 0, la țâșpe-1 sau ce m-a făcut abia acu să reacționez. Ei bine, felul în care a fost comisă azi m-a făcut să răbufnesc.

E vorba de una dintre prostiile de genul „ia d-acilea și dă la tot cartierul ca să-ți meargă bine restul vieții”, că altfel să n-ai parte de Gicu sau Mioara (în funcție de sexul fiecărui fraier) sau „puiul nostru are nevoie de transplant de creier și Yahoo îi dă 1 cent pentru fiecare mail trimis” iar vouă vă promite câte un polonic de neuroni sau niște bigudiuri să vă mai ondulați câmpia pe care vi se întinde substanța cenușie.

Azi ar fi trebuit să trimit o poezioară in următoarele nuș câte minute ca să apară pe urmă pe ecran numele persoanei iubite.

Nu știu cine e tipa care i-a dat drumul, dar tare cu ovarele in flăcări trebuie să fi fost. Nu s-a putut abține, nesătula, să o dea doar la prieteni, cunoștințe sau dușmani. A pus dintr-un foc în listă toată firma, crezând că așa, probabil, o să vadă numele guguștiucului cu caractere mai mari sau bolduite sau roz-bombon cu inimioare.

Și unde mai pui că și-a găsit încă vreo doi care au pus botul și au dat forward all, că doar nu degeaba zicea la scrisorică (virgulă) că, dacă o primești înapoi, ai prieteni cu grămada.

Și acu stau și mi-i imaginez pe șefa mare și adminul de sistem jucându-se cu mailurile idioate cam ca și mâțele lui Creangă cu motoceii legați la vatra părintească. Au dat și ei reply all, dar cu adresa de server unde se găsește procedura de utilizare a sculelor IT și cu îndemnuri de „mai potoliți-vă, băi, până vă e bine, moale și călduț”.

Țeapă by Metro

Săptămâna trecută stăteam la un pahar de vorbă pe net cu prietenă-mea, Dia, și îmi povestește că a fost la Metro pentru tot felul de cumpărături și că maică-sa nu s-a putut abține să nu se înfigă în tufa de mărar ce își făcea veacul în raionul de legume-fructe. Nevăzând nici preț, nici unitate de măsură, femeia, cu bun simț, ca să n-o bage pe fie-sa la cheltuieli, a ales cea mai mică legătură, să fie doar așa, vreo trei fire, de gust, în ideea că trebuie cântărită.

La casă le-a întrebat tipa dacă cumva era și vreo legătură mai mare, dar nici una nu s-a gândit că ceva nu e tocmai in regulă. Plătit, pus în mașină și plecat acasă. Când s-a pus să socotească ce a luat și ce a plătit, ceva îi cam dădea cu rest, în sensul că nu prea se justificau aprox 10 roni. A luat factura și a început să bifeze. Totul a fost în grafic până a ajuns la capitolul mărar. Acolo a avut revelația că nu a cumpărat orice fel de buruiană ci Mărar Italia, iar numele trebuia să justifice prețul.

Când am auzit ditamai gogomănia celor de la Metro, nu m-am putut abține să nu mă pun pe râs. Fraților, dacă vă pune proasta inspirație să investiți in mărar made in Cizmă, să fiți siguri că ăla vă sare în oala dintr-un solar de prin Xsoșii de Câmpie, Romania. Am căutat cu disperare acus vreo câteva săptămâni în toate supermarketurile si piețele din zonă, când mi s-a pus pata să fac o mâncare de salata verde. Nici urmă de așa ceva. Am dat  și cu google după el și am găsit că există, dar e foarte rar folosit și doar sub formă de semințe. Chiar era un italian pe un forum care își punea întrebări existențiale despre cum și ce, pentru că mâncase mărar la un prieten în România și rămăsese impresionat de chestie. Azi vorbeam cu Silvia de potoale și mi-am adus aminte de pățania Diei. Și ea mi-a confirmat că în Italia mai rar cu mărar.

PS Pentru curioși, mărar = aneto în italiană

Edited by teoratiu, 20 February 2008 - 15:26.

Schimbarea schimbarii

Ar fi fost azi de lucru destul, dar la un moment dat mi s-a pus pata si mi-am bagat picioarele. Asta zisa asa, ca de catre o lady. Ca as putea si altfel, de s-ar imbujora tastatura.

De dimineata sefu-meu de proiect trepida ca erau pe rol doua taskuri de transfer de date dintr-o aplicatie in alta si el le vroia intamplate peste weekend. Din partea noastra si a colegilor de la Timisoara totul era ok. Interfata functiona, taskurile erau programate... Mai trebuiau utilizatorii finali sa creeze niste documente goale in care sa se insereze datele transferate si am fi putut lasa serverul sa ii dea bice la ora stabilita.  

I-am sunat pe tipii din China sa le zic ce si cum trebuie sa faca. Aia n-au avut vreme, ca asteptau pe luni vizita patronului si in momente din astea n-ai cu cine discuta. Sefu-meu mai sa se dadea cu fundul de pamant ca nu avea cine sa ii faca hatarul. Eu nu puteam, pe motiv de lipsa de drepturi de acces pe aplicatia reala. Ca la casa de nebuni. Sefu zbiera la mine, eu la ala din China, ala din China la mine. Pana la urma am facut rost de userul firmei de consultanta, am intrat cu ala si am calmat spiritele. Daca tot eram in mijlocul problemei, am aranjat treburile si pentru americani, asa ca le-am trimis tuturor mail ca de luni trai si viata.

Dupa toata nebunia asta am plecat la masa. Pe cand am venit inapoi mi-a fost dat sa aflu ca totul pica. Au omis sa stabileasca ultimele detalii cu unul dintre sefii celor care urmeaza sa beneficieze de transferul de date si ala nu e disponibil pana luni.

Daca taceam (adica nu trimiteam mailurile) filosof ramaneam. Asa a trebuit sa trimit dezmintire si scuze pentru falsa informare.

Oricum, se pare ca la tura asta de Italia nu mi se arata sa imi fac planuri dinainte, ca nu stiu ce imi aduce ceasul urmator. In urma cu doua weekenduri am fost pregatita sa plec la Ferrara. Unul dintre colegii de la service a avut o interventie pe undeva, aproape de Roma si a primit masina. M-ar fi lasat la Ferrara si as fi revenit seara, cu trenul, acasa.

Noroc ca nu am reusit s-o luam din loc pentru ca m-a sunat o colega. Nu trecusera doua ore de cand ne pupasem de ramas bun si ea plecase la aeroport ca sa se intoarca acasa. Cand sa isi faca checkin-ul... surpriza. Pentru ca a trebuit sa mai ramana o saptamana in Italia a avut taxa de schimbare a biletului. Nimeni nu i-a spus de asta si nici nu a fost platita anticipat. Asa ca s-a trezit cu valiza in mana, datoare si fara bani. Oricat si-a scarpinat buzunarele de ultimul maruntis, nu a reusit sa stranga 50 de euro, in cap. Asa ca am mers eu sa ii duc bani. Cum insa pana am ajuns la Venetia avionul decolase, am urcat-o cu arme si bagaje intr-un taxi si ne-am intors la hotel, am tras un potol nesanatos si ne-am pus la vazut comedii romantice, asa ca pentru niste gagici necajite, intr-o zi cu cer innourat.

Ea a plecat lunea. Miercuri seara ne-am luat ramas bun de la un alt coleg care urma sa plece in Brazilia pe un an, cu escala acasa pentru un weekend. Ei, ghici pe cine mi-a fost dat sa vad joi seara pe terasa hotelului???... Exact. Dimineata au uitat sa trimita masina care sa il duca la aeroport. Asa ca ne-am mai luat inca o data ramas bun.

Si mai am o luna jumate de stat. Ei, din cate se vede, nu sunt singura care are parte de aventuri in firma asta. Welcome to the club, everybody.

Edited by teoratiu, 29 February 2008 - 21:12.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci; habar n-ai pe unde sunt, asa ca pleci in pauza de pranz.

Sunt sigura ca o stiti, pentru ca circula de ani buni pe internet dar, dupa fazele de vineri, nu ma pot abtine sa nu o postez. Prea se nimereste la fix cu ce traiesc p-acilea.

Si ca sa nu ma acuze nimeni ca am ceva cu italienii si musc mana care ma hraneste, iaca si varianta pentru romani.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

Am de gand sa traduc toata chestia si sa le-o dau si italienilor.

Edited by teoratiu, 02 March 2008 - 11:32.

Scurta dizertatie despre cum sa procedezi daca iti ploua in birou.

Nu va ganditi ca luati din magazie un rest de membrana hidroizolanta si o sudati pe acoperis peste locul pe unde intra apa.

Pentru ca biroul are tavan fals, va puteti permite tot felul de idei nastrusnice. E mai simplu (ieftin?) sa comandati o cuva de inox (aprox 10-15 litri). Faceti in fundul cuvei o gaura la care montati un furtun de cauciuc cu garnitura. O puneti sub locul pe unde intra apa. Ca s-o fixati, bineinteles ca mai aveti nevoie de niste suporti metalici care sa se prinda in acoperis. Asta implica niste bolturi. Mai gauriti peretele (de beton) ca sa aveti un orificiu pe unde sa se scurga apa din rezervor, introduceti in gaura celalalt capat al furtunului si montati la el o teava de vreun metru lungime, asa ca apa sa nu se scurga pe perete.

Si intr-o noapte furtunoasa aveti noroc de o ploaie de intra prin acoperis si curge in rezervor mai mult decat e in stare sa iasa prin furtun. Dimineata gasiti in birou totul inundat. Pentru ca ploaia nu se opreste toata ziua, folositi cosul de gunoi cu sac de plastic inauntru pe post de galeata si, din cand in cand, mergeti la baie si goliti continutul.

Daca doriti sa vedeti pe viu o astfel de realizare majora a omenirii, va invit in Vittorio Veneto, via Cadutti del Lavoro, nr. 13. (Intrarea gratuita, mergeti la receptie si va luati un ecuson de vizitator)

"...E mai simplu (ieftin?) sa comandati o cuva ..."

era cat pe ce sa-mi sara ketchupu din hotdog pe monitor, -citisem aiurea.

sexterminator, on Mar 7 2008, 16:13, said:

hahaha, mi se mai intampla si mie sa bag litere aiurea in cuvinte si sa iasa cine stie ce minune

Azi noapte a plouat din nou. Pe când am ajuns în birou, dulăpiorul care e fix sub rezervor era plin de apă. De data asta nu mai curge nimic pe furtun. Probabil ca, fiind pus in fundul cutiei, s-a adunat mizerie și a înfundat gaura prin care iese apa.

Nu cred că iți trebuie foarte mult spirit tehnic. Dacă ai de facut o gaură de scurgere, o faci pe lateral si putin mai sus ca să lași loc de decantare. Uite, eu sunt femeie si tot mă duce imaginația la așa ceva.

Dacă aș fi Istodor de la Cațavencu, aș striga "muriți". Ei, nici chiar așa! In definitiv e biroul lor, mobila lor și nu e prima dată când le băltește apa. Eu am șters si am pus coșul de gunoi să curgă în el. De restul... treaba lor.

Fraților italieni, mergeți si faceți statui, picturi renascentiste si muzică preclasică sau operă. La asta chiar vă pricepeți. Lasați-i pe nemți să se ocupe de tot ce conține tablă și filet.

Posibil ghid de supraviețuire inter-etnică

Azi - pilda românului față în față cu alte națiuni.

Pentru că, vorba lui Cristoiu, suntem români rupți in c/r și ne ținem cu dinții de banii de diurnă, nu ne permitem să dăm în fiecare seară 10-15 euro ca să mâncăm la restaurant sau la pizzerie. Cei de la hotel au înțeles lucrul ăsta și ne-au făcut la subsol o bucătărie în care să mai punem de-o ciorbă sau un cartof prăjit. Ne-au mai dat ei farfurii și oale, am mai cumpărat noi un polonic sau un strecurător, una peste alta, ne descurcăm cu echipamentul de campanie, că nu avem nici timp și nici chef de extravaganțe gastronomice.

Chestia e că, având un singur frigider, se mai încurcă (uneori voit) pachetele cu mâncare și te trezești ca vii jos cu dinții ascuțiți pe ce știai că ai ultimele resturi și nu le mai găsești. Cum cel mai apropiat supermarket e cam la vreo doi kilometri și alimentara de la colț se inchide la șapte-jumate, ba miercurea seara nu e deschis nimic în zonă, dacă nu te încadrezi în grafic, în seara respectivă strângi din dinți atâta cât să lași să se strecoare una de mama celui care te-a lăsat flămând și mergi la culcare.

La un moment dat au venit în hotel patru tunisieni și urgent li s-a găsit porecla de talibani. Brusc frigiderul s-a transformat intr-un triunghi al Bermudelor. Tot la câteva seri venea câte unul și se plângea că nu mai are cutare chestie. Cred ca vă dați seama că nu a durat mult până să vină cineva cu ideea "talibanii sunt de vină". Din momentul ăla, refrenul s-a schimbat. Morții, dumnezeii, allahii lor de talibani, iar mi-au mâncat pizza (salamul, pâinea, șunca). Toți erau indignați, dar nu se lega unul de ei pe față. În schimb li se băgau mici strâmbe. De exemplu, lângă bucătărie mai avem o sală de home cinema unde ne omorâm vremea seara. Mai vedem un film, se ma strâng băieții și pun de un call of duty. Tunisienii ne-au rugat într-o seară să îi lăsăm și pe ei că avea naționala lor meci. Ca un făcut, la ora respectivă tocma s-a pus un film și nu s-a mișcat unul de la televizor. Oamenii au venit, au văzut cum stă treaba și au plecat.

Toate astea au continuat vreo săptămână-jumate, până unul cu coloană vertebrală nu a mai rezistat și i-a luat în șuturi atât pe cei care îi acuzau pe tunisieni cât și pe ceilalți care profitau de prezența lor ca să aibă păgubiții pe cine da vina. Le-a zis-o de la obraz că dacă tot o fac de cacao, măcar să o facă cu cap și să manânce conform Coranului, iar celor rămași fără mâncare le-a dat de înțeles că mai au de acoperit zone de cultură generală, pentru că musulmanii nu mănâncă porc și ce le lipsea lor cam asta conținea.

Între timp au plecat și tunisienii, s-a mai schimbat si trupa de români din hotel. Lucrurile s-au calmat. Nu o sa știm niciodată cine a dat cu jula prin frigider.

Fiii ploii - jurnal

Ziua a doua, după ploaie.

Azi a venit tipul de la întreținere cu o găleată. Mă gândeam că o să desfacă furtunul de la rezervor și o să țină găleata sub gaură, ca să nu se ude în birou până curăță el orificiul.

A golit în găleată apa din coșurile de gunoi și a plecat în treaba lui. Nu înainte de a le așeza frumos, pe locul de unde le-a luat.

Deși nu mai plouă de azi-noapte, din cutie continuă să picure.

Edited by teoratiu, 11 March 2008 - 13:47.

teoratiu, on Mar 11 2008, 14:46, said:

Ca sa-ti mai treaca supararea, de azi (marti) pana vineri se anunta vreme frumoasa in cizma.
Si eu lucrez intr-o institutie cu o multime de italieni. Trebuie sa recunosc ca e o specie diferita  :lol:

In fata cladirii unde lucrez e un bar. Cand am venit eu acum un an jumatate, un cappucino costa 70 de centi. Dupa doua saptamani s-a schimbat proprietarul barului, a venit un burtos flamand. In decurs de doua luni pretul unui cappucino a crescut pana la 1,40 euro. A vazut omul ca are vad si a zis ca-i merge, desi nicaieri in oras nu depaseste un euro.
A urmat o greva a consumatorilor  :D . Dupa o saptamana pretul a scazut pana la 1,10, dar nu mai are vadul de dinainte. Multi prefera sa mai mearga 50 de metri si sa dea acelasi pret in alta parte.

Parca seamana cu Romania, nu?

Edited by cnd_nick, 11 March 2008 - 17:55.