Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Incalzire in pardoseala etapizata

Suprataxa card energie?!

Cum era nivelul de trai cam din a...

probleme cu ochelarii
 Impozite pe proprietati de anul v...

teava rezistenta panou apa calda

Acces in Curte din Drum National

Sub mobila de bucatarie si sub fr...
 Rezultat RMN

Numar circuite IPAT si prindere t...

Pareri brgimportchina.ro - teapa ...

Lucruri inaintea vremurilor lor
 Discuții despre TVR Sport HD.

Cost abonament clinica privata

Tremura toata, dar nu de la ro...

Renault Android
 

Pseudo-capshunarikos

- - - - -
  • This topic is locked This topic is locked
460 replies to this topic

#37
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007
Intrebare sincera

Bai, dar numai eu fac tampenii la locul de munca???

Astept raspuns

Edited by teoratiu, 28 December 2007 - 15:13.


#38
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007

View Postpufonel, on Dec 7 2007, 01:14, said:

PS Daca ai ceva poze interesante de prin calatoriile tale, pune-le pe la Foto, sa le vada toata natia.


Am pus poze in albumul meu de pe Softpedia dar merge incet sa le iau bucata cu bucata.

Cu riscul s-o iau in freza de la moderatori... luati de aici - galeria mea. Promit sa mai pun Lacul de Vest - Hangzhou, Venetia, Padova, Trento.

Edited by teoratiu, 28 December 2007 - 16:19.


#39
MassimoBoy

MassimoBoy

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 670
  • Înscris: 16.07.2007
Mai scrie ca ai talent si pe mine chiar ma amuza "pataniile" tale :)

#40
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007
Daca ai o treaba, fa-o cand i-e vremea

Cand am terminat facultatea am hotarat ca niciodata nu voi face contabilitate. Numai ca primul job a fost tocmai in domeniul respectiv. Din a doua luna de cand m-am angajat, am inceput sa imi caut de lucru in alta parte. Era totusi o perioada cand inca se mai faceau concedieri in masa, firmele private erau la nivel de butique si intr-un oras relativ mic, ca Aradul, nu prea aveai sanse sa spargi muntii. Desi mi-am dorit din tot sufletul sa fac marele pas, mi-au trebuit sapte ani sa reusesc sa ma zmulg de acolo.

La un moment dat am facut in Timisoara un curs de Oracle. Mi se parea fara sens, dar simteam ca in curand o sa-mi pierd mintile daca o sa continuu sa traiesc intre doua inchideri de luna si un control de la finante si nu fac nimic sa rup ritmul. Oameni buni, decat sa va faceti copiii contabili, mai bine nu ii faceti.

La scurt timp dupa ce am terminat cursul am vazut un job la o firma de soft. Aveam oarece antecedente pentru ca ajunsesem sa imi intretin singura aplicatia. Era ea artizanala pentru ce e acum pe piata, dar la vremea aia reprezenta tot armamentul din dotare. Mai participasem si la o implementare de sistem informatic dupa privatizarea fabricii, asa ca am trimis CV-ul.

Dupa cateva zile i-am povestit fostei mele sefe, care plecase si ea din fabrica. Tipei i s-au aprind senzorii ca firma la care vroiam eu sa plec e puiul unei alte firme mai mari, unde director economic e un fost coleg de-al ei. De altfel si el si patronul grupului au lucrat in trecut in aceeasi fabrica cu noi. Dupa alte cateva zile ma suna si imi spune ca a vorbit cu tipul respectiv, care deja stia de CV-ul meu si ca o sa aiba o vorba buna la momentul angajarii.

Credeam ca la interviu, sau macar dupa, o sa am prilejul sa il cunosc si sa ii multumesc. N-a fost sa fie. M-am angajat dar mi se parea cam aiurea sa merg sa ii bat la usa pur si simplu si sa ii zic "Stiti, sunt aia". Cautam un prilej sa ajung la el, introdusa de altcineva.

Prilejul a aparut la vreo trei luni de la angajare, cand incepusem si eu sa mai misc, aveam un proiect de implementat in firma mama si am ajuns la o sedinta unde era si directorul economic.

Dupa sedinta l-am tras de-o parte si i-am recitat textul pe care il aveam deja pregatit de la angajare.

- Stiti, eu sunt Dora, am vorbit cu doamna Lenuta si mi-a spus ca inainte sa fiu angajata a discutat cu dumneavoastra despre mine si ca ati avut o oarecare contributie. Vreau sa va multumesc pentru asta si sa va asigur de bla-bla-bla.

Ma asteptam ca tipul fie sa imi dea peste nas ca a trecut cam mult timp pana sa reactionez eu, fie sa fie magulit de multumirile mele, cand colo....

Il vad ca se uita tinta la mine, se face alb la fata... i se ridica parul pe maini... si cu un glas stins, ce parea ca vine din fundul stomacului imi spune:

- Dar nu stiati ca doamna Lenuta e moarta, cum ati putut vorbi cu dansa???

Avea dreptate. Din incompetenta unor doctori, doamna Lenuta murise cu vreo doua saptamani inainte de sedinta. Numai ca eu aveam facut discursul de mai demult si l-am recitat ca atare, fara sa il adaptez evenimentelor. El fiind prins cu tot felul de probleme nu a mai realizat ca sunt deja de trei luni in firma. Cand m-a auzit povestind de parca tocmai as fi terminat de vorbit cu persoana respectiva a simtit ca ar fi intrat zona crepusculara.

Eu am simtit ca iar o facusem lata.


P.S. Doamna Lenuta este unul dintre oamenii carora le datorez faptul ca azi sunt unde sunt. Daca nu as fi avut sprijinul ei si in multe alte probleme, probabil ca inca mai plateam furnizori. Dumnezeu sa o odihneasca.

Edited by teoratiu, 29 December 2007 - 12:55.


#41
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007
Hehei, dragii mei, bine ca ne regasim cu bine in 2008.

Sa ne dea Dumnezeu tot ce stie El ca avem nevoie. De ce zic asta si nu trag cu traditionalele "sanatate, fericire, bani multi, sa fiti iubiti"sau "tot ce va doriti"? Pentru ca varianta 1 o zice toata lumea, iar varianta 2 am invatat ca e aiurea. De multe ori incercam sa intoarcem lumea cu susu-n jos ca sa ne realizam visele si, dupa ce reusim doar sa dam cu fundul de pamant / spargem capetele / pierdem vremea degeaba, vedem ca suntem pe cale sa dam vrabia din mana pe iluzia de pe gard. Uneori se mai si intampla ca destinul sa ia cate o intorsatura cum nici nu ne-am fi imaginat si ne dam seama ca de fapt e mai bine de cum neam fi dorit.

Am un amic foarte drag. Nu ne-am vazut de vreo sapte ani, dar stim ca oricand am sari unul pentru celalalt. De obicei, de sarbatori ne sunam si ne spunem "Te-am sunat sa-ti urez bla-bla-bla". Si stim ca, dincolo de umorul expresiei, asta cuprinde tot. Uneori intr-o prietenie nu mai e nevoie de cuvinte. Ajungi sa subintelegi.

Nu-mi mai fac nici un plan. Anul trecut, pe vremea asta, nu ma gandeam ca 2008 o sa-l fac in Italia. Aveam in plan sa imi iau apartament in Timisoara pentru ca aveam jobul cat de cat stabil acolo. Dupa accidentul din noiembrie am renuntat la apartament, ca o sa iau masina. Acu nu mai stiu ce vreau. Oricum, bani n-am nici de una, nici de alta. Mai vad eu peste un an unde ma duce vantul.

Gata cu filosofeniile. Mai bine sa va spun cum mi-a fost revenirea in tara, inainte de Craciun. Nu am venit eu cu prea mare tragere de inima, ba chiar as fi preferat sa raman in Italia. Asta pentru ca, atunci cand cu accidentul, am avut cu taica-meu cea mai zdravana cearta din viata mea. A fost momentul sa aruncam din noi si unul asupra celuilalt tot raul acumulat intr-o viata de om. Cred ca am facut inventarul la tot ceea ce se putea reprosa, pornind taman de la facerea lumii. Mai ramasese totusi o chestie esentiala de clarificat si eram hotarata ca, si cu riscul sa o rup definitiv cu el, o s-o discut. Am avut totusi inspiratia sa nu sar la atac in prima clipa. Pe urma n-am mai prins ocazia si a ramas moarta. Se zice ca o tacuta e mai buna uneori decat zece zise. S-a aplicat si aici.

Cred ca deja stie toata lumea nebunia care a fost prin aeroporturi. Eu, venind in 21, am prins inceputul ei si am fost luata prin surprindere. Altfel nu mi s-ar parut o chestie iesita din comun.

Carpat Air are un singur zbor pe zi din Venetia spre Timisoara, de obicei cu avion mic. In 21 au fost un jet si unul mic dimineata si mai aveam niste colegi programati la un zbor de seara.

Am ajuns fara probleme la aeroport si ne-am pus linistiti la coada de la check-in. Se inainta greu. Desi ne prelucrau pentru Timisoara la doua ghisee, mai fiecare avea surplus de greutate la bagaj si trebuia sa mearga sa plateasca taxa. La fel am patit si eu. Lasasem la hotel o gramada de chestii de care urmeaza sa ma lovesc la intoarcere in Italia, dar tot aveam mai mult decat era gratis. Asta pentru ca am avut proasta inspiratie sa imi iau globuri de pom cu rol de amintire din Italia / made in China. Am zis ca daca tot am dat banii pe ele, ar fi pacat sa le pun in valiza ca sa le sparga la manipulare. Asa ca m-am dus cu rucsacul plin cu globuri si usor ca pana si cinci kile plus la bagaj, pentru care am platit vreo 20 euro. Oricum, aveam chitanta, se decontau.

La imbarcare insa mi-au cerut chitanta si, cu toate protestele mele, nu mi-au dat voie sa ies din aeroport pana nu le-am facut hatarul. Mi-au zis ca mai trebuie sa am un exemplar de chitanta, dar eu stiam ca tipa de la check-in l-a retinut cand mi-a dat tichetul de imbarcare. Am mai avut o colega in aceeasi situatie ca si mine si fata daduse 38, dar paguba altcuiva nu ma incalzeste pe mine. mai ales ca eram deja cu minus cu banii de delegatie si fara cei lasati la aeroport.

Am ajuns in Romania. Controlul pasapoartelor s-a facut doar la doua ghisee si tot la cincisprezece minute mai ateriza cate un avion. Normal ca s-a facut coada, normal ca a intrat in functiune mioriticul instinct romanesc de turma. Cu chiu, cu vai am trecut si de hopul respectiv. La bagaje... pauza. Pe cand am ajuns eu, nu mai era nici o valiza de la Venetia si am fost rugata sa ma duc la bagaje pierdute sa fac reclamatie. Acolo m-am intalnit cu cel putin jumate din cei pe care i-am vazut in avion. Ne-am dat cu parerea ca, probabil, in avionul nostru or fi venit bagajele ramase de la primul avion. Am sperat cu jumate de inima ca bagajul meu sa vina cu avionul de seara. Aveam in el cadourile si niste branza ricotta ca sa le fac alor mei o prajitura ce o mancasem in Italia. Mi s-a spus ca urmeaza sa fiu sunata cand va ajunge bagajul, dar ca pe perioada sarbatorilor nu au curieri, asa ca va fi nevoie sa vin eu dupa el. N-am mai putut de bucurie. La mine - masina... ioc. Taica-meu a dus-o la un tip s-o repare si i-a promis ca pe cand ma intorc o sa fie gata, dar si inca azi mai umbla dupa piese. Stiti vorba aia ca scumpul mai mult pagubeste.

OK, odata bagajul rezolvat, dau sa ies din aeroport. Nici urma de colegi, nici urma de Dragan. Dragan, daca va mai amintiti, e soferul din aventurile cu Alitalia. Baiat fain, de altfel. E prima figura familiara pe care o vedem cand ne intoarcem dupa luni de strainataturi. Si ca sa simtim ca suntem in Banat, cum urcam in masina, ne pune muzica sarbeasca. E si primul care ne afla aventurile. Cred ca ar putea si el sa participe la capsuniada mea, ca sigur ar avea multe de povestit.

Mi-am facut socoteala. In trupa cu care am venit, toti colegii erau de la "divizia" de masini de suflat peturi. Unul singur era de la rezistente, ca si mine si pe ala am avut impresia ca l-am vazut in departare, urcand intr-o masina particulara, nu in taxi. Probabil o fi venit vreo cunostinta dupa el la aeroport. Am dat telefon la transporturi sa ii intreb de sanatate si mi-au zis ca soferii le erau liberi si nu au pe cine trimite. Probabil ca or fi uitat de mine si cum si minciuna e vorba la roman... Nu de alta, dar tot timpul circulam cu taxiuri (Dragan sau un alt baiat). Nu prea vine masina de la fabrica decat daca sunt oameni de dus in Sannicolau Mare, ori la mine nu era cazul. Mi-a zis ca nu are cum sa ma ajute, sa incerc sa ma descurc pe cont propriu, eventual sa iau un taxi.

Lei... de pe lateral. La plecare am fost cu masina, la revenire benzina urma sa bag ultima oara in Austria, platind cu euro. Salvarea imi era in colegii care mai erau la lucru la ora aia. Am sunat-o pe Oana si am rugat-o sa ma imprumute pana vine tipul care urma sa ma duca la Arad. Nu a mai fost nevoie pentru ca, dupa ce am intrat in oras, m-a sunat tatal prietenei mele ca ajunsese in Timisoara.

Urmeaza sa le duc colegilor ciocolata cand imi termin concediul. Asta e obiceiul locului: care vine din delegatie duce ciocolata. Oricum, nu e asta singura datorie cu care am ramas de pe un an pe altul, asa ca...

Hai, ca m-am lungit. Ca s-o termin scurt. Bagajul mi-a ajuns in ajunul Craciunului, dar n-am avut cu cine merge dupa el. M-am dus in a doua zi de Craciun cu Dia, prietena care mi-a rezolvat si transportul masinii. Ricotta mea era in buna stare de functionare. Am avut oarece temeri ca, daca se strica in valiza, durianul o sa fie parfum Armani pe langa hainele mele, dar am avut noroc.

Si am mai avut inca un noroc. La vreo cateva zile dupa ce am ajuns acasa mi-am scos toate lucrurile din geanta de la laptop. Intr-un buzunar era si al doilea exemplar al chitantei de la bagaj. Probabil ca, fiind hartia foarte fina, cand am scos chitanta ce am lasat-o la aeroport, am prins doar de un exemplar care s-a detasat de cotor, iar celalt a ramas lipit.

Edited by teoratiu, 05 January 2008 - 14:55.


#42
normancboy

normancboy

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 120
  • Înscris: 04.06.2007
Stimabilo

Multe felicitari pentru lectia de umor

Actual student, viitor "sclav pe plantatie"

#43
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007

View Postnormancboy, on Jan 6 2008, 00:28, said:

Stimabilo

Multe felicitari pentru lectia de umor

Actual student, viitor "sclav pe plantatie"
Multumesc, stimabile.

Face bine la orgoliu cate un feedback din cand in cand. Bafta maxima, ca ma gandesc ca te cam paste o sesiune.

#44
normancboy

normancboy

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 120
  • Înscris: 04.06.2007

View Postteoratiu, on Jan 6 2008, 20:42, said:

Multumesc, stimabile.

Face bine la orgoliu cate un feedback din cand in cand. Bafta maxima, ca ma gandesc ca te cam paste o sesiune.
Sarumana .
Dat fiind ca is student la o facultate situata pe  plaiuri teutone , sesiunea am terminat-o inainte de Craciun iar acum stau cu burta le soarele cu dinti :P .

#45
chamonix

chamonix

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 143
  • Înscris: 03.02.2007
foarte frumos iti sta, uite ca m-a prins ora 2 noaptea din cauza ta cu ochii pe aventurile tale, ..si maine e o zi de lucru obisnuita ..:)))

#46
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007

View Postchamonix, on Jan 7 2008, 03:31, said:

foarte frumos iti sta, uite ca m-a prins ora 2 noaptea din cauza ta cu ochii pe aventurile tale, ..si maine e o zi de lucru obisnuita ..:)))

Asta am patit si eu si chiar 2 nopti la rand cand am dat de serie_noire si de viata lui la spital.

Pana una-alta, am descoperit situl lui ALTUNDEVA si am ramas blocata acolo. E fantastic tipul. http://altundeva.50webs.com

#47
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007
Ca-n filmele cu prosti

Azi o iau pe aratura. Nu va spun o intamplare proprie, ci una auzita. In primul rand pentru ca mi s-a cam epuizat tolba personala cu povesti, pe urma pentru ca faza a facut sa imi curga lacrimile de cat am ras. Oricum, plec acusica la lucru si normal ca nu o sa ma pot abtine sa fac tampeniile de rigoare.

O prietena mi-a povestit o chestie traita de ea undeva, in Lunca Muresului, acus vreo treizeci de ani.

Intr-o dimineata superba de inceput de mai cand verdele sta sa explodeze din orice mugur si mireasma pomilor infloriti imbata simturile, in satul idilic in care tatal ei era medic se primeste la posta un telefon din care centralista intelege doar ca la amiaz' vine elicopterul si trebuie sa fie asteptat in lunca. Femeia da fuga intr-un suflet la tov' primar si ii spune minunea ce va sa dea navala peste ei. Sta primarul, cugeta, o intoarce el pe toate partile. Deh, nu in fiecare zi vine elicopterul in satul lor si tocmai azi nu prea ii vede motivul. Nici nu are curaj sa dea telefon la Partid pentru informatii suplimentare pentru ca ar da dovada de nehotarare, cand i s-a spus clar ce si cum, fara sa i se precizeze si de ce.

Pana la urma face el legatura cu o delegatie de mari tovarasi de la Bucuresti venita in zilele acelea la Arad. Nu mai sta sa caute raspuns la de ce-ul respectiv, vremea fiind prea scurta. Ia deciziile strategice ca sa reuseasca in timpul ramas sa faca satul sa arate cat mai pregatit de sarbatoarea venirii unor atari personaje importante si urneste poporul la treaba. Cu alte cuvinte varuit pomii, imbracat taranii in costum popular si pionierii in uniforma, strans tot natul in lunca, nu mai stiu daca era si o fanfara prin zona, etc.

La ora stabilita, plus - minus sfertul academic, apare de dupa copaci elicopterul, cam ca in filmele cu razboiul din Vietnam, ridicandu-se de pe cursul raului. Toata lumea tremura in front de emotia intalnirii cu tovarasii de la Partid. Primarul, mai morcovit decat toti, stiind ca de impresia lasata poate sa depinda continuarea carierei sale comuniste, sare in intampinarea inaltilor oaspeti inainte ca dracovenia sa se aseze pe sol. Urale, flori si cravate de pionier fluturate in vand, bucurie patriotarda pe fetele tuturor si, in toata aceasta atmosfera apoteotica, apare in trapa elicopterului Maria lu' Tarpoc.

Care Marie a lu'Tarpoc era fatuca faina a satului, plecata la oras in speranta unui viitor mai lin si care, pana una-alta, isi trasese iubit un pilot de la aviatia utilitara. Cum tipul avea in ziua respectiva de erbicidat oarece lanuri prin zona, s-a gandit ca n-ar fi rau s-o duca si pe ea intr-un tur de orizont ca sa vada cum e sa zbori si sa isi cunoasca si el viitorii socri.

Telefonul de dimineata era pentru centralista, ca aceasta sa trimita pe cineva la parintii fetei sa ii anunte sa mearga la amiaza in lunca sa-i intalneasca pe tinerii gugustiuci.

Edited by teoratiu, 08 January 2008 - 17:26.


#48
gogoroiu

gogoroiu

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 727
  • Înscris: 01.06.2007
brava teoratiu sau Dola :lol:

Ca sa adaug ceva la povestile tale e ca eu am prieteni pe care ii sun/ma suna de sarbatori si nici macar nu ne salutam, ne zicem direct bla,bla,bla unul altuia si inchidem... Asta se petrece de ani de zile...

#49
gogoroiu

gogoroiu

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 727
  • Înscris: 01.06.2007
am postat de 2 ori de bine ce merge netu'... scuze, se poate sterge,

Edited by gogoroiu, 08 January 2008 - 20:43.


#50
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007

View Postgogoroiu, on Jan 8 2008, 21:36, said:

brava teoratiu sau Dola :lol:

Ca sa adaug ceva la povestile tale e ca eu am prieteni pe care ii sun/ma suna de sarbatori si nici macar nu ne salutam, ne zicem direct bla,bla,bla unul altuia si inchidem... Asta se petrece de ani de zile...

Cin' s-aseamana, s-aduna. Si la tine si la mine si aici pe forum :)

#51
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007
Poze cu maimuta

Nu e vorba numai de ce am pus aseara in avatar. Asta doar mi-a adus aminte ca ar mai fi ceva de povestit, asa ca de pe fundul sacului.

In primul weekend in China doi tineri mi-au cerut sa fac poze cu ei. Fiind prima data intr-o atare situatie, chestia m-a distrat, asa ca la inceput am facut cu aparatul lor si pe urma mi-a venit ideea sa facem si cu aparatul meu.

In ziua cand am fost la Lacul de Vest deja incepusera chinezii sa navaleasca in oras, desi nu se ajunsese inca la marea ingramadeala. Totusi am patit de multe ori sa fiu oprita de unii, altii ca sa facem poze impreuna. Ba, in pagoda Leifeng fiind undeva pe la etajul trei, am vazut la un moment dat un suvoi scurgandu-se din lift. Eu eram in partea dinspre lac si trageam imagini la greu. Au venit si ei in aceeasi parte a pagodei si pe multi i-am vazut ca umblau sa ma prinda si pe mine in cadru.

Faza culminanta s-a intamplat pe una din insulele lacului. Stateam eu linistita intr-un chiosc sa imi mai potolesc picioarele exasperate de o zi de umblat pe jos si vad ca se apropie de mine o tipa pe la vreo douazeci si ceva de ani impreuna cu o femeie mai in varsta. Intra in vorba cu mine intr-o engleza destul de bine pronuntata pentru un chinez. Raspund la intrebarile obisnuite ca de unde sunt, cu ce ocazie prin Hangzhou, daca imi place mancarea chinezeasca. In tot acest timp insotitoarea ei statea pe celalalt capat al bancii pe care eram si eu, cu o oarecare timiditate in priviri. La sfarsit ma intreaba tipa cea tanara daca nu as dori sa ma pozez cu maica-sa. Nu de alta dar ea e dintr-un sat indepartat si nu a vazut pana acum un om alb in realitate.

Puteam eu sa ii stric bucuria femeii? Bineinteles ca am acceptat avand in gand dorinta mea arzatoare sa ajung sa pozez un urs panda. Si cam asa s-a manifestat si batrana. S-a apropiat de mine cu emotie si stateam amandoua cu fata la aparat. Dupa prima poza a prins curaj si-a pus mana ei stanga pe bratul meu drept cu acelasi gest cu care ai mangaia un animal.  Probabil ca, intoarsa in Cioang Qu Tzing-u de Munte de unde o fi coborat ca sa vada orasul fie-si, la ora asta se lauda ca uite, am si atins-o.

A doua zi am mers cu doi colegi la pagoda de pe dealul Wushan. Baiatul a patit-o la modul ca s-a apropiat de el un chinez in varful dealului si i-a cerut poza de rigoare. Ne-am intalnit cu acelasi chinez la poalele pagodei si l-a mai rugat sa mai faca o poza. Dupa faza cu pricina faceam poante pe seama lor. Ii ziceam colegului ca daca inca o data se mai pozeaza impreuna or sa ajunga sa isi trimita si vederi. Acu ma gandesc la chinez. Probabil ca in satul lui povesteste basme despre cum a petrecut el o zi printre albi si cat de grozav a fost. Ca dovezi are.

Dar asta e prima reactie a chinezului. Dupa ce s-a obisnuit cu tine trece in extrema cealalta. Hangzhou e un oras in plina dezvoltare in care in permanenta cred ca sunt vreo cateva mii de europeni si americani. Totusi, printre milioanele de chinezi, nu prea ajungi sa te intalnesti alb cu alb decat in jurul hotelurilor de peste patru stele. Oricum,  s-au invatat ca pot sa profite de pe urma ta si mitul negocierii pana la o treime din pret asta a ramas: un mit desprins din paginile romanelor lui James Clavell. Daca nu te duci cu chinezul proprietate personala in urma ta si sa-l lasi pe el sa se tiganeasca cu conationalul lui, mai mult de cincizeci de centi nu scoti reducere la o chestie de peste zece euro. Altii nici nu mai discuta cu tine. Iti fac direct semn cu mana ca e cazul sa te cari.

#52
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007
Penibilissime #1

Eram la vreo doi ani dupa ce ma angajasem in contabilitate, intr-o perioada in care parca toate se naruiau in jurul meu. Stateam cu noptile la servici ca sa caut explicatia unor diferente de sold din prelucrarile altora, trebuia sa ascult plangerile si/sau injuraturile furnizorilor care nu isi primeau banii, incercam sa descurcam clienti care achitau datorii de-ale noastre fara ca noi sa mai primim documentele si de toata nebunia si rezultatele incorecte eram vinovate cele din biroul respectiv. Ei, sa fi avut atunci experienta de acum, pe multi as fi trimis direct la origine si as fi avut curajul sa le-o zic verde in fata ca sunt niste idioti. Atunci, nestiind de unde sa ma apuc, o luam cu capul inainte si nu o data am dat cu el in gard sau cu fundul de pamant. Am avut si ghinionul unei doze oarecare de orgoliu si, in momentul in care cineva incerca sa ma faca proasta, ma luam la lupta cu morile de vant in dorinta de a demonstra contrariu. Probabil ca unii sefi, prinzandu-mi punctul slab, bateau moneda pe el, ca las ca le descurca nebuna, numa' sa ii dam de inteles ca nu e in stare.

Intr-una din acele zile de stres maxim, una dintre colege s-a apucat sa povesteasca despre o emisiune la tv pe motiv inventii traznite. Multe erau mult mai hazlii, mie insa mi s-a pus pata pe un aparat de scarpinat vacile la coada. Cred ca de fapt ala a fost momentul in care mi-au cedat nervii. Am izbucnit intr-un acces de ras din care nu ma mai puteam opri. Dupa vreo cinci minute de comportament isteric, suna telefonul, raspund si ma trezesc cu directorul economic la celalalt capat al firului. Eu continuam sa rad, ba faptul ca ii radeam tipului in nas parca ma distra si mai tare. Dialogul s-a desfasurat cam la modul:
- Cu Dora va rog.
- Hahahahah...
- Alo!
- Hahahaha...
- Dora...
- Hahahaha...
- Dora, tu esti?
- Da... Hahahaha...
- Ce ai patit? Plangi?
- Nu... huhuhuhu...
- Da' atunci ce ai?
- Rad. Hahahaha...
- Ce mama dracului ai mai facut?
- Nu pot sa va spun. Hahahaha....
- Pai cand te potolesti, coboara naibii la mine sa-ti zic ce am de spus, ca vad ca n-am cu cine ma intelege.

#53
toaderfl

toaderfl

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 167
  • Înscris: 27.12.2006
Misto....  (vorba lui Virinel)

Aseara am patit si eu o chestie simpatica. Am mers cu consoarta la cumparaturi si mi-am luat niste ghete Geox pentru ca erau pe gustul meu si erau si la reduceri  (eram foarte incantat pentru ca de obicei nu imi cumpar nimic). De acolo am plecat sa luam puradeii de la scoala. Cand am ajuns acasa le-am dat sa care bagajul din portbagaj in casa si punga cu ghetele mele a ajuns la baiatul cel mare (care are 13 ani dar poarta cat mine la picior) . Asta cand vede cutia in punga o intraba pe masa pentru cine le-a cumparat iar ea nu are ce face si ii spune ca pentru el. Incepe sa o pupe pe maicasa si sa ii multumeasca ca niciodata nu i-a facut o surpriza mai frumoasa, ca doar un copil din toata scoala mai are Geox. Cum am intrat in casa s-a dus la buda ca avea o urgenta dar cu punga cu ghete cu tot. De pe buda ii spunea lui maicasa ca astia nu se spala la masina (citea instructiunile). A iesit incaltat cu ghetele din buda si vroia sa se culce incaltat. Masa a ramas socata pentru ca el a mai primit o groza de cadouri deosebite dar niciodata nu plutea ca acum ( maicasa nici nu stia de firma asta). Nevastamea a venit in dormitor si mi-a spus ca niciodata nu l-a vazut asa de fericit si sa nu fiu suparat ca imi ia alte ghete, ca nu credea ca ii plac si o sa mi dea inapoi. I-am raspuns ca stiu ce fericit e fisu' ca si eu eram fericit in masina. Inchei aici ca trebuie sa merg la scoala dupa copii .
p.s.: ala micu s-a suparat ca nu ia luat si lui

#54
teoratiu

teoratiu

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 51
  • Înscris: 05.01.2007

View Posttoaderfl, on Jan 11 2008, 17:28, said:

Misto....  (vorba lui Virinel)

In sfarsit sparge cineva gheata si nu sunt singura care se face de ras pe aici.

A se citi gheatza. Gheata s-o sparga fiu-tau. Bunicu-meu imi ura cand imi luam incaltari noi: "Ele sa se rupa si tu sa traiesti"

Anunturi

Neurochirurgie minim invazivă Neurochirurgie minim invazivă

"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv.

Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate