Emigrant la 40 si ceva de ani...

Unde esti?

daca ai copii incearca pentru ei cel putin.... aici vei putea face diferenta intre educatia pe care poti sa o oferi copilului in ro si afara (bineinteles ca depinde si unde mergi). in plus cu putin noroc o sa ai o pensie mai linistita si pana la urma  preturile la imobiliare din ro daca ai un apartament iti iei unul  si pe afara.. in usa chiar o casa bunicica in anumite zone... cand am venit in canada m-am intalnit cu un tip care avea 47-48 de ani si care cu putin noroc dupa 3 ani si-a luat apartament si traieste linistit, facand o munca de tehnician la un birou. nu partea materiala am vazut-o impotanta cat faptul ca are acces la un sistem de sanatate mai bun decat in ro, fata merge la scoala si daca se tine de treaba are sanse mult mai mari decat in ro si alte avantaje de curatenie, decenta si civilizatie. e greu dar daca iei emigrarea ca pe ceva temporar la inceput te gandesti ca ar fi ca si cand ai avea un contract de job pentru cativa ani in alta tara... si apoi vezi diferentele sau cel putin stii ce vrei. grija mare la evaluarea ta.. adica la ceea ce stii sa faci ca sa poti obtine un job decent platit. NOROC!!! ca si de asta ai nevoie daca pleci. si cel mai important suportul si coeziunea familiei.. luptati pentru acelasi ideal si o sa mearga bine... tot oameni sunt si in alte tari pana la urma... nu emigrati pe alta planeta. ca "sfat" iti spun un singur lucru... sa fi serios, muncitor si onest si o sa fii surprins cat de mult conteaza asta.

Daca esti un "obiect consumist" te poti simti bine si in Alaska pentru ca o sa ai foarte mult confort, eventual si bani cu care te acoperi seara, cand te rupe disperarea.Daca vrei : famile si prieteni sfatul meu este sa ramai in Romania.Familia pe care o stamuti in strainatae va fi handicapata pana o sa mori tu, incearca si convinge-te.

Stii tu bine, pentru ca...

alaska? ai fost vreodata acolo? aruncati unii cuvintele asa fara sa judecati...  e unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pamant ca natura... la fel siberia sau patagonia... ca si romania... e fain sa locuiesti in toate fara sa fi asa radical. nu e totusi  ca la botosani in alaska dar ....

Edited by KING_99, 13 October 2007 - 18:17.

LoveDemon, on Oct 12 2007, 11:20, said:

Da, asa e, si tiganii s-au integrat de la prima generatie. Au aia niste cintece, parca au vazut moartea (nu ma refer la manele, manelele nu sunt muzica tiganeasca).

Parerea mea.Sa te integrezi total in societatea tari care emigrezi este imposibil, trebuie sa fi prea fals , prea ipocrit.Daca se va isca o disputa intre tine si localnici in final iti vor arunca "pastila" tu esti strain , nu esti de al nostru.Esti acceptat si te poti "integra" atat timp cat poti mima vlorile si obiceiurile lor.Apoi, sunt oamemi mai sentimentali alti mai reci, mai materialisti.Cei care  sunt condusi mai mult de sentimente vor suferi mult, pe deoparte nu se vor simti niciodata la ei acasa dar inacelasi timp instrainati de tara, acestia sunt oameni care traiesc in amintirile trecutului, nu mai apartin nici unei natiuni.Cei materialisti in schimb atunci cand emigreaza in doar cateva luni pot emula aproape perfect comportamentul oamenilor din tara respectiva , in cele mai multe cazuri izolindu-se total de ceilalti romani , cautand incontinu motive sa urasca Romania .

La 40 de ani poti emigra daca esti inca puternic dar vei simti nevoia sa te reintorci in tara la varsta pensionari .

daniel_85, on Oct 14 2007, 11:37, said:

Aici cred ca nu ai dreptate, si am sa-ti spun si de ce: in momentul cand ajungi intr-o tara straina, primul lucru pe care-l faci dupa ce te muti la casa ta e sa socializezi cu vecinii, sa-ti faci usor-usor prieteni, niste oameni pe care sa stii ca te poti baza in situatii dificile si nu numai. Nu vad ce e ipocrizie in treaba asta. De asemenea, atata timp cat imi vad de treaba mea si nu deranjez pe nimeni, nu vad ce disputa s-ar isca intre mine si localnici. Nimeni nu se ia de tine din senin.
Nu este vorba de a mima obiceiurile lor, ci de a te integra in colectivitate, de a respecta regulile acelei colectivitati. Nu inteleg de ce ai pus termenii in ghilimele. Colectivitatea nu o sa te oblige niciodata sa faci ceea ce nu vrei. Daca faci un lucru, il faci fiindca vrei tu, nu mimat sau din falsitate.
Am multe cunostinte in strainatate si s-au adaptat fara probleme (in Canada, de exemplu), si-au crescut copii acolo si tin mereu legatura cu cei dragi de aici.

duculeana, on Oct 14 2007, 13:35, said:

Eu sunt aici de 7 ani, vorbesc limba aproape  perfect, sunt "conectat" la realitatea lor, dar in anumite incidente ( de exemplu un accident de masina ) eu sunt strainul iar localnicul chiar daca el a incalcat legea , cuvantul lui impotriva mea este mult mai greu si in alte cazuri.In multe tari cand scoti pasaportul din buzunar si pe el scrie Romania , vei observa imediat in ochii lor sentimentul de suspiciune, chiar frica...Dispute se vor isca intotdeauna, cineva parchiaza masina in fata porti tale, altul face galagie noaptea tarziu.Daca protestezi tu ca strain vei fi pus imediat la zid.Apoi multi localnici cred ca tu ocupi locul lor de munca, si au dreptate tu le ei ceva ce ei au construit.Nu noi am facut Anglia sau SUA sau Germania tari prospere unde se traieste decent ci noi doar ne folosim de ei , profitam de munca si sistemul lor care functioneaza mult mai bine decat cel din Romania.

Edited by daniel_85, 14 October 2007 - 12:58.

daniel... sunt tari si tari asa ca nu trebuie sa generalizezi. la fel ca si cu oamenii. unii mai rasisti si altii mai educati si care inteleg valoarea individuala si nu locul de unde te tragi. nu vad ce ar fi rau sa te intorci in ro la varsta pensionarii pana la urma? o alta idee e mediul in care te invarti. probabil ca daca ii iei locul unuia la sapa se uita urat ca alta sansa nu are sa isi castige existenta dar la alte nivele se uita altfel si chiar daca ar gandi nu ar spune din motive profesionale. sua e facuta de emigranti de exemplu si iar o parte din ceea ce zici tu cade. hai sa iti mai spun o situatie in care sa vezi ca nu toti in afara gandesc "romaneste". prietenii nostrii cei mai buni sunt canadieni de vreo 4 generatii. veniturile noastre sunt semnificativ mai mari decat ale lor si nu vorbim de ale copiilor care unul e profesor si altul a terminat "business". niciodata nu am vazut o urma de invidie..  si noi am venit de 4 ani aici doar. asa cum zici tu .. parerea mea.. cred ca pana la urma conteaza experienta personala, pentru ca ceea ce spunem nu e 100% valabil si pentru alte locuri, oameni. si mie imi e dor de Romania asa cum si bunicii ii era dor sa se duca la tara unde crescuse... nu vad nimic rau in asta. bunica pana la urma nu s-a intors la tara .. eu s-ar putea sa ma intorc in ro. si bunica se ducea sa isi vada rudele si parintii la tara si eu vin in ro. de ce vedem mutarea in alta tara asa radical? nu e interesant sa le intelegem cultura sau modul de viata? ce e rau in asta? ca profitam de sistemul lor e cu dus si intors... si eu platesc taxe asa ca nu vad cum profit. si ce intelegi tu prin a mima valorile lor? eu zic de exemplu ca multe din valorile lor mi se potrivesc si pe alea nu le mimez... ce poti sa mimezi? sa fi serios, in banca ta si sa iti vezi de treaba? normal ca daca valorile mele ar fi sa ma imbat si sa ascult manele la maxim s-ar putea sa am probleme dar... sunt si lucruri care nu imi plac si atunci nu le fac sa nu le accept. ideea e ca de emigrat eu de exemplu nu as emigra decat in nord america, anglia, australia, nz, olanda sau tarile nordice. spania, italia,grecia sau alte tari de genul asta s-ar putea sa aibe probleme de genul de care zici tu. unele datorita tot romanilor.. vezi cazul italiei unde tiganii ( care au pasaport romanesc deci sunt considerati romani) nu au mimat valorile italienilor. lumea e frumoasa si mare...

onizlanrete, on Oct 12 2007, 01:26, said:

mai bine stati acasa...


Criza romanilor din Italia a ajuns si pe masa Guvernului. Premierul Calin Popescu Tariceanu le-a cerut azi ministrilor de Externe si de Interne sa gaseasca urgent o solutie.





Seful Internelor, Cristian David, e trimis la Roma sa discute cu omologul sau italian, iar ministrul Cioroianu trebuie sa prezinte mass-media, la recomandarea premierului, detalii legate de situatia romanilor din Italia.

Seful diplomatiei romane a confirmat, recent, statisticile ingrijoratoare prezentate de Ministerul italian de Interne care arata o crestere semnificativa a criminalitatii în randul cetatenilor romani.

Astfel, in Italia, romanii sunt pe primul loc la omucideri voluntare, violenta sexuala, furturi auto, furturi din locuinte si jafuri din magazine.

http://evz.ro/article.php?artid=326128

Trei cetateni au fost condamnati in Italia, la pedepse cuprinse intre 8 si 18 ani de inchisoare, pentru asasinarea, in 2005, la Torino, a contesei Italia Viglino Cibrario, in timpul unei tentative de jaf, relateaza agentia ANSA, preluat de Mediafax.

http://evz.ro/article.php?artid=326500


Italia studiaza posibilitatea de a acorda autoritatilor guvernamentale locale dreptul de a expulza cetateni ai UE daca ei reprezinta o amenintare pentru securitatea publica, a declarat ministrul italian de interne, Giuliano Amato.





El s-a referit indeosebi la cetatenii romani ca potentiale amenintari din punctul de vedere al securitatii, relateaza Associated Press.
            
Intr-o scrisoare publicata pe prima pagina a cotidianului "Il Messaggero" din Roma, Amato a afirmat ca italienii sunt din ce in ce mai ingrijorati in legatura cu securitatea lor, chiar daca rata infractionalitatii a scazut la multe tipuri de infractiuni.
            
''Aceasta s-a intamplat mai ales din cauza afluxului de infractori din afara'', scrie Amato in scrisoare.
            
In opinia sa, majoritatea romanilor muncesc din greu si se comporta bine. Dar, a adaugat el, guvernul trebuie sa gaseasca mijloacele de a-i trata pe acei cetateni ai UE carora li se permite sa calatoreasca liber in Italia si comit infractiuni.
            
Ministrul Amato a mai spus ca a initiat un studiu pentru a stabili daca prefectii, reprezentanti ai guvernului in cele 20 de regiuni ale Italiei, ar putea primi dreptul de a expulza cetateni ai UE ''atunci cand ei reprezinta un pericol pentru securitatea publica''.

http://evz.ro/article.php?artid=324912

Infractorii romani, pericol public

Walter Veltroni a declarat vineri ca „75,5% din totalul arestatilor din perioada ianuarie-august 2007 la Roma sunt romani”, potrivit agentiei ANSA. De asemenea, potrivit presei italiene, primarul Romei a avertizat autoritatile romane ca, daca nu vor lua masurile cuvenite, se va adresa direct Uniunii Europene, pentru a cere control asupra fluxului de imigranti care provin din Romania.

http://www.evz.ro/ar...hp?artid=324854


Infractorii vor fi preluati astazi de politisti, pe Aeroportul International "Henri Coanda".






Potrivit Ministerului Internelor si Reformei Administrative, Marian Matei (29 ani), Ionica Cojocaru (40 ani) si Costel Radu (28 ani) vor fi adusi in tara de la Roma. Acestia au fost condamnati pentru furt.

Gabriel Tagarici (35 ani), condamnat de Judecatoria Ramnicu Sarat la doi ani de inchisoare pentru inselaciune, va fi adus in tara de la Atena.

http://evz.ro/article.php?artid=324903

si exemplele continua.

Cristaly, on Oct 12 2007, 00:29, said:

Salutare!

Uite, eu am parasit tara de nici 3 saptamani, pe 26 septembrie, iar la inceputul lui  octombrie am implinit varsta de care aminteai: 40 de ani.
Gandul de emigrare ma batea de multi ani, ma gandisem la Canada, am si trimis formularele de inceput, ( la care am primit raspuns pozitiv) dar m-am oprit din cauza nerecunoasterii diplomei.
Cativa ani m-au tot ros regretele, am incercat sa imi fac un rost in tara, asa ca am plecat la Bucuresti unde a stat doi ani.
Nici acolo nu m-am simtit implinit...eram intre  straini....nu ca natie ci ca mentalitate ( mentionez ca veneam din marginea vestica a tarii, de la Oradea).
Lucram foarte mult, aproape inuman de mult, cam 300 de ore lunar ( si asta la intensitate maxima)  dintre care jumatate de noapte, si castigam in jur de 1000 euro lunar ( dublu cat la Oradea).
Nu merita...Nu mai aveam timp de prieteni, de familie, de mine. Bucurestiul ma scarbea, mizeria de pe strazi era groaznica, comportamentul majoritatii oamenilor lasa de dorit. Mentalitatea balcanica e mult mai evidenta la Bucuresti decat in Ardeal.
Ma batea gandul intoarcerii, ma rodea gandul emigrarii...
In toamna aceasta, Dumnezeu ne-a oferit oportunitatea unei emigrari, in conditile in care eu eram la aproape 40 de ani .
Am vandut ce aveam ( o garsoniera) am vandut sau am dat majoritatea maruntisurilor din casa si am luat acest ultim tren ( mai bine zis ultim avion) al emigrarii la o varsta limita.
Suntem in Finlanda si o vom lua de la capat! Schimbarea ''prefixului'' m-a prins aici!
In curand incep cursul de limba finlandeza si sper ca in circa 6 luni sa pot profesa...

Ideea este sa ai curaj, sa nu ai prea mult de pierdut, sa fii cu familia si sa fii dispus la mult efort.
Exista si o probabilitate a esecului, evident, dar Romania, pentru cei fara PCR (cunostinte, pile, relatii) este certitudine esecului!

Tinem legatura!

cu pensia cum o sa faci?

40+ e cam tarziu. nu imposibil, dar tarziu. numai sa ramai sanatos.

Este usor sa spui ca indiferent de varsta... poti sa o iei de la capat...
Parerea mea este ca nu este chiar asa!
Una este sa emigrezi la o varsta "frageda", atunci cand ai putere de munca si dorinta de afirmare si sentimentul de aventura este inca prezent,
si alta este sa emigrezi la 40 de ani sau mai mult, atunci cand, in mod normal, ai mai multe responsabilitati, familie, copil/copii si riscul unui esec iti sta deasupra capului precum sabia unui individ Damocles.
Mult depinde si de posibilitatile tale materiale, adica e usor sa spui mergi 6 luni si daca nu-ti place te intorci; in 6 luni abia apuci sa te familiarizezi putin, sa lucrezi, sa-ti faci un rost, dar cu siguranta nu apuci sa cunosti totul. Daca ai investit totul pentru acest pas, este posibil ca dupa 6 luni sa fie greu, daca nu aproape imposibil sa te intorci. Deci cred eu ca pasul trebuie facut cu grija si suficiente precautii, pentru a-ti lasa o cale de intoarcere in caz nefericit de esec.
Evident, exista si riscul ca daca ai stat mai mult si te-ai obisnuit cu traiul "civilizat" sa nu te mai poti intoarce, chiar daca ai vrea...
Multi sustin ca odata plecat, esti "generatie de sacrificiu", si probabil la fel si copii tai. Adica in Romania nu erai tot o generatie de sacrificiu? Cel putin Brucan asa a prevazut acum aproape 20 de ani si se pare ca a avut dreptate afurisitul...

Bitch_in_Red, on Oct 15 2007, 17:16, said:

A fost SUPEROPTIMIST din pacate !

motanul13, on Oct 15 2007, 18:02, said:

corect era daca zicea 40 de ani..

Avem canadiană nouă?

Dan C. Mihăilescu


Citind istoriile lui Florin Oncescu, cu exilați români la Montreal*, mi-am adus brusc aminte de acel nătâng cântecel din copilărie, prin care triumfa o anume senzație de confort, de ocrotire: "Plouă, plouă, ce ne pasă nouă, că avem canadiană nouă?". Oare actualii noștri emigrați în Canada or duce cu ei mai puțin sentiment românesc al ratării decât au dus bunicii și părinții noștri în SUA, la Paris ori la Munchen, de la 1900 până la 1989?

Să nu mă întrebați dacă există un sentiment românesc - mai degrabă decât unul pur și simplu omenesc - al ratării, al eșecului, fiindcă simt o aprigă ispită de a răspunde afirmativ. Prea am auzit des în mediile noastre "diasporene" exclamația "n-a fost să fie", prea i-am văzut deprimați, hăituiți, alcoolizați, obsedați de green card și "le droit de travail", prea des telefonează în țară cu laitmotivul "aici totul funcționează perfect, dar mi-e dor de haosul și circul de la noi", prea sunt mulți cei care - chemați cu vreun rost acasă - ar veni în fugă, altminteri consideră întoarcerea o înfrângere cu gust de cenușă, inadmisibil de recunoscut; în fine, prea sunt frecvente angoasa depărtării, singurătatea acidă, indecizia revenirii și dorul de nimicnicia bucureșteană, pentru a nu conchide că perfidul eurofuncționar are dreptate când afișează sloganul: "East or West, Home's Best".

Exact asta rezultă din povestirile "canadiene" ale lui Florin Oncescu.

Deși născut în 1960 la Constanța și absolvent al Facultății de Aeronave din București în 1985, scriitoricește Florin Oncescu este legat de Craiova. A debutat cu proză în 1987 la Ramuri și a publicat toate cele trei volume la Craiova (celelalte două sunt Dispoziție depresivă, 1994, și La umbra unui enciclopedist, 1999). A lucrat un timp la Humanitas, pe urmă am auzit că a emigrat la Montreal ca redactor la Luceafărul românesc, o gazetă condusă de un domn Fornade (cu nu știm ce grade) iar acum rezultă că s-a angajat în branșă, inginer în industria de aviație, printre cei 10-12 români din cei o sută de angajați de la Bombassault, dacă am dedus corect din texte.

Texte care beneficiază din plin de ironia pufoasă, comprehensivă, a autorului, ins mucalit, bonom, încăpător la suflet și tolerant cât cuprinde. Încerc să-mi imaginez ce ar fi făcut străvechiul, cinicul, hâdul nostru fluture pe lampă Everac în fața acestui insectar de așteptări iritate, frustări, amăgiri, ratări etc. - și mă îngrozesc. Nu, pentru Florin Oncescu exilatul român în Canada chiar și-a luat... canadiană nouă, chiar se consideră împlinit, chit că uneori o face cu exasperare. Nu chiar fericit (că n-o fi tâmpit!), însă în siguranță, chit că marota vizei și stafia șomajului îi cutreieră binișor și constant zilele, nopțile. Lent, cu înțeleaptă cuprindere, ca niște pagini de catifea, volumul depliază destine, psihologii și fizionomii mai mult incitante decât pitorești, interesante psihosocial și nu literar, totul fără pic de ranchiună, fără șarje grotești, fără nimic satiric sau resentimentar, fără complexe compensate, chiar și când, ca personaj agresat, autorul ar fi avut motive s-o facă. Micile contracte de-o "lună-două, despărțite de lungi perioade de vânare de slujbe, de vânare de vânt" ale lui Radu, 55 de ani, fost redactor la o editură bucureșteană, venit la Montreal în 1990. Marcel și a sa "slujbă de vânzător ambulant de parfumuri". Traian, specialistul în computere și care lucrează acum "cu doi libanezi, la o companie de făcut fundățenie în magazine". Vicențiu și al stău studio cu vedere spre cimitirul din parcul Mont-Royal. Sorin (până la un punct, alter ego-ul autorului) și "visurile căutătorului de slujbe". Ștefan, care "în țară nu mai are pe nimeni", agasat de nevastă, se mută singur ("dovedea egală pricepere la asezonat friptura și la reglat biciclete") cu motanul Fane. Relu "a avut o aventură de trei zile cu o franțuzoaică întâlnită în metrou. Georgeta a prins de veste și a căutat să se răzbune. L-a invitat la ea pe Petre, un moldovean cunoscut la o petrecere între români". Sorin "a aflat că Petre fusese cândva elev la o școală de popi din Moldova, de unde fusese exmatriculat din cauza unei fete". Iar Petre "plănuia să-și aducă familia în Canada și să cumpere pământ, pentru o fermă". Nik, amatorul de bancuri, visând să se pensioneze în Quebec și să migreze vara în Florida. Cuplul român-evreu Gelu-Moshe ("Moshe îl ignoră pe Gelu, iar Gelu îl detestă pe Moshe"). Cristina cu poveștile de la slujba ei, cu Fred, managerul homosexual, Karen, tânără fostă mormonă, alcoolica Fifita ș.a.m.d. Iar ca refren: "să mă întorc în România fără nici un ban nu-i o soluție"; "vrea să se întoarcă singur în România, degeaba-i spun că acolo e prăpăd"; "adevărul e că nouă nu ne e bine nicăieri"; "voiam să uit de București, să uit de escroci"; "dacă mă întorc acum, e ca și când aș fi plecat degeaba". Să nu-i compătimim, să nu-i fericim, să nu-i plângem. Să ne regretăm cuminți unii pe alții.

*) Florin Oncescu, Întoarcerea, Editura Ramuri, 153 pag.

http://www.zf.ro/arh...u----27717.html

peacefingers.gif

Bogdan R, on Oct 15 2007, 13:50, said:

La multi ani frumosi si buni Bogdane si mult succes in continuare in noua lume in care sinteti acum!