Emigrant la 40 si ceva de ani...

As vrea sa va provoc la o discutie si sa-mi spuneti ce credeti: dupa 40 de ani, dar nu mai mult de 45 este tarziu sa o iei de la capat intr-o tara straina?
Ma bate gandul sa fac pasul, mai mult imi doresc.
Stiu ca depinde si de puterea noastra de adaptare, eu am fost acolo dar atunci cand esti turist si fara griji lucrurile se vad intr-un anume fel.

teoretic o poți lua de la început la orice vârstă... numai să te țină 'balamalele'.

Daca ai o oportunitate, dute. Acasa poti veni oricand, banuiesc ca ai prieteni , rude sa te ajute. Eu am incercat anul asta sa plec (luat teapa), dar daca ai ceva sigur si nu-ti e frica de munca, incearca. Daca nu, o sa fii ca Motzoc, cu regrete si la pensie te intrebi: oare am facut bine ca am ramas?

Subscriu la postul imediat anterior.
Am rude plecate la 40-45 de ani si un cuplu (unchi si matusa) a plecat (pentru copii) pe la 60 de ani.
E tarziu, dar nu PREA tarziu, si e cam ultimul tren. Te poti oricand intoarce, daca ceva nu merge bine, decat sa ramai cu regretul tarziu ca n-ai facut ceva cand inca mai puteai. Eu iti doresc sa pleci, si sa te bucuri c-ai facut-o.
Cunosc fenomenul de emigrare-imigrare pe toate fatetele posibile (administrativ, psihologic, social), si sunt aici pentru orice sfat sau incurajare ai avea nevoie.

eu as incerca...
dar iti trebuie mult optimism, curaj, vointa...

Cristaly, on Oct 12 2007, 00:29, said:

eu sunt trecut bine de 30, avem servicii platite bine si eu si sotia aici si tot o sa incercam sa plecam:variante -SUA sau Bruxelles (Comisia Europeana) .

Daca vom reusi, ca bani nu va fi mare diferenta, in schimba calitatea vietii,stabilitatea, civilizatia..nu se compara.

Depinde atat de adaptabilitatea ta , de cat de bine cunosti limba tarii unde vrei sa emigrezi, de cat de bun esti pe ceea ce faci.

Edited by jihadu, 12 October 2007 - 08:39.

As vrea sa va provoc la o discutie si sa-mi spuneti ce credeti: dupa 40 de ani, dar nu mai mult de 45 este tarziu sa o iei de la capat intr-o tara straina?
Ma bate gandul sa fac pasul, mai mult imi doresc.
Stiu ca depinde si de puterea noastra de adaptare, eu am fost acolo dar atunci cand esti turist si fara griji lucrurile se vad intr-un anume fel.


Daca sfatul unuia care a stat 6 ani "acolo" te ajuta...atunci Listen to me! Problema principala este ca tot timpul te vei simti taiat in doua...Cei care nu recunosc- mint...Indiferent cat de tare am urat "sistemul"...Indiferent cat de neintelesi si de "altfel" ne simtim...Indiferent cat de mare iti este scarba fata de gloata de nesimtiti si burtosi parveniti care alcatuiesc marea majoritate a Romaniei...Tu nu te vei putea "topii" in neamul in care vrei sa te stramuti...Asta se dovedeste prin necesitatea de a pastra identitatea ta nationala pe pamant strain...Vezi NY ...cartierul chinezesc...unde sunt inca chinezi care nu vorbesc engleza...si merg la doctor cu traducator-copilul propriu...Prima generatie este de sacrificiu...Adica copiii tai vor fi "normali" acolo...Am un fiu nascut acolo...Cu el ar fi fost sanse...Dar tu indiferent cat de bine cunosti limba,indiferent ce munca vei face sau ca iti cumperi casa cu piscina... vei avea un sentiment de provizorat. Am prieteni de 20-30 de ani in Canada...S-au adaptat oarecum, au job-uri bune...case,masini,piscine....si la petreceri omoara discuri cu Gica Petrescu, Irina Loghin,Amza Pelea si Toma Caragiu (apropos eu le stiam pe de rost pe ale lui Toma...)
Deci...daca doresti atat de tare...si vrei ca, copiii tai sa traiasca intr-o altfel de tara...Succes! Problema nu este de bunastare neaparat...ca acum avem si aici...si Coca Cola si Marllboro...Problema este... sa inteleaga copiii nostrii ca a te musca unul cu altul, a gusta cu cinci maini din toate, a te destrabala, a abuza de libertatea de a avea o arma....(ne construim garduri cat mai inalte-sau electrice chiar)....nu este uman...si nu reprezinta "occidentul" si emanciparea...Noi, ca si parinti ne plangem..."pe vremea lui Ceasca...nu aveam de-aia...nu erau d-alea"...si implicit le inducem gandul copiilor..."traiti si bucurati-va de tot si toate!"
'... Ne dam fiica la dansuri din clasa intaia si baiatul la Karate de la gradinita...Yeah! Cat de prosti am devenit cu totii! Si culmea...cu cat esti mai prost ...cu atat esti mai la cinste...ca deh ..prostia se masoara in cat de mult te zbati sa fi mai deasupra celorlalti ca imagine...Vine copilul de la scoala trist ca telefonul (pe care il are deja..) nu are MP3 sau camera de 2 Mb...Sufera bietul de el....Trebuie adus in randul lumii...Avem putere sa rupem lanturile astea? Sa ne afisam asa cum suntem  noi ? Cu pantofii demodati? Fara sa-mi pese de imagine... ASTA ESTE LIBERTATE! Sa traiesti, dar nu ca sclav al societatii...
Acum pune in balanta...! Alegi sa fi (ramai) roman sau iti mutilezi in alt fel sufletul plecand din tara....Oricum...handicapati sufleteste vom fi indiferent de varianta....Amandoua dor cam la fel...

Cristaly, on Oct 12 2007, 00:29, said:

daca esti relocat cu jobu' nu vad care'i problema?! E o aventura, totusi, indiferent ce ai face si ce decizie ai lua, esti prea indoctrinat cu romanism (tot ce inseamna asta) ca sa accepti si sa asimilezi un nou stil de viata. Cred ca'ti va fi tare greu.
Indiferent unde o sa te alfi pe lumea asta, balanta intre multumirea de sine si tristeti personale este echilibrata. Asa e viata, parerea mea.

Fa o proba 6 luni si vezi cum e!!!! Nu inteleg de ce trebuie sa fie o decizie finala. Te duci acolo, stai o perioada, daca'ti place ramii daca nu, te intorci. Ce mare brinza?!!!!

onizlanrete, on Oct 12 2007, 10:26, said:

Da' de ce, toti oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea ta? Daca tu simti asa, inseamna ca musai trebuie toata populatia emigranta a globului sa simta la fel? De ce nu ai crede ca sunt si oameni care s-au integrat pe deplin?
A asculta Gica Petrescu in Canada nu inseamna ca esti un dezradacinat. Inseamna ca apreciezi niste valori ale lumii din care ai plecat, si eventual esti un pic nostalgic. In nici un caz rupt in doua. Parerea mea.

Indiferent cum ai lua'o, si cind schimbi un oras, tot te simiti o vreme ciudat. Mai ales cind stai o viata intr'o tara, cum e cazu' de fata si apare sansa de a pleca, cred ca e greu.
Am stat primii mei 5 ani in Bucuresti, mereu cu'n nod in git. Rareori m'am simtit de'al locului. E greu sa te adaptezi. Pt. unii e mai usor, pt. altii e mai greu. Depinde mult si de valorile care le lasi in urma. Daca ai fost inconjurat de prieteni, familie, lucruri frumoase, locuri la care tii, e anevoios sa'ti schimbi universu'.

onizlanrete, on Oct 12 2007, 10:26, said:

Ai zugravit atat de realist incat te ia plansul numai citind.Toata cinstea pentru sinteza a ceea ce este Romania si ceilalti!

LoveDemon, on Oct 12 2007, 12:20, said:

Da' de ce, toti oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea ta? Daca tu simti asa, inseamna ca musai trebuie toata populatia emigranta a globului sa simta la fel? De ce nu ai crede ca sunt si oameni care s-au integrat pe deplin?
A asculta Gica Petrescu in Canada nu inseamna ca esti un dezradacinat. Inseamna ca apreciezi niste valori ale lumii din care ai plecat, si eventual esti un pic nostalgic. In nici un caz rupt in doua. Parerea mea.

Love Demon...nu te supara...de concluziile mele...Eu nu imi dau cu parerea...Eu iti spun din experienta proprie... Dar o fi si vreunul "integrat total"...Eu nu am intalnit...In strainatate am lucrat cu astea...integrare...problemele strainilor...Si am lucrat pentru Amnesty International...unde am cunoscut foarte multi straini din zeci de tari...Indiferent cat de rau era in tara din care proveneau... tot vorbeau cu o oarecare melancolie si parere de rau... Veneau din colibe...si saracie...Nu poti nega in tine total...viata anterioara...scoala, prietenii, prima iubire, rudele...Sti ce fac romanii prima data cand ajung in strainatate...?Isi asigura cumunicatia (uni sau bidirectionala) cu Romania...Isi pun antena satelit, internet...Eu nu vorbesc ca unul care vrea sa i se dea dreptate...Nu-mi pasa daca voi fi apreciat de ceea ce scriu aici...nu doresc sa aud vorbe de genul "are dreptate Onizlanrete" Si asta este o cursa pentru pangarirea sufletului ...Important este sa sti adevarul...
Si nici nu vorbesc ca un infrant de viata (melancolic ai spus tu)...Doar ca am invatat ceva in anii mei de strainatate...Viata frumoasa, confort, bunastare inseamna sa bucuri si sa pretuiesti pe cei din jurul tau..chiar acolo unde esti...Patriot inseamna sa protejezi tara din care faci parte de tine insuti...Sa te porti civilizat...sa stai aproape de oamenii sensibili care plang soarta acestei tari...Sa ai speranta pentru viitor...sa-ti indemni copiii (impotriva la ceea ce simti) sa ramana sinceri, respectosi si buni...Sa suporte nedreptatea (asta este o virtute) pana lucrurile se vor "aseza" si la noi.Nemernici vor exista mereu..important este ca eu insumi sa nu ma transform intr-o astfel de persoana...o schimonoseala a naturii umane...o gresala a naturii...De fapt saraca natura sau Dumnezeu...cine o fi...n-a facut pe nimeni asa....Asa alegem noi sa fim...Depinde ce iubim mai mult Virtutea sau a trai dupa poftele proprii...

Edited by onizlanrete, 12 October 2007 - 13:16.

Citesc cu interes parerile voastre. Tara pe care am vizitat-o este Canada. Situatia mea de aici este modesta pentru ca sunt profesor intr-o scoala, n-am avut niciodata sansa de a iesi din tara. Ani de zile n-am stiut decat de drumul casa-scoala si sa ma ocup de copil. Viata sociala tinde spre zero, in ultima vreme si bunii prieteni apar dupa cum au sau nu au nevoie de tine.
Si intr-o zi, ca o rasplata poate, a tot ceea ce am trait pana acum a venit sansa asta, am stat acolo doua luni, mai mult in partea franceza. Am vazut si partea de vest. Poate sa vi se para ciudat dar putinele cunostinte pe care le am raman doar cunostinte.
Ca si om acolo m-am simtit cu totul altfel, senina, mi-a revenit zambetul pe buze, plina de elan. Imensitatea de acolo imi dadea senzatia de libertate. Am vazut in jurul meu si oameni obositi care veneau de la munca dar mult mai multe fete destinse, faptul ca ti se vorbea amabil si cu zambetul pe buze te facea sa raspunzi la fel.
Va fi o decizie personala. Aici stiu ce ma asteapta, in cel mai bun caz acelasi drum, o viata lipsita de viata si de provocari. Nu optimismul si puterea de munca imi lipsesc. Dar ma gandesc daca acolo am sanse de a-mi gasi un job, chiar de supravietuire la inceput ca apoi sa mai urc cate o treapta. Ma voi gandi si la copilul meu care anul viitor va termina liceul. Ma gandesc ca alt ajutor material nu pot sa-i dau si atunci macar sa-i pot deschide un drum.
Marea mea teama este ce va fi din punct de vedere profesional, daca acum, la varsta asta pot fi sanse...

Quote

Sansele sunt la orice varsta, important e sa vrei.

Trebuie sa acceptati ca sunt mai multe drame decat povesti cu final fericit.

Emigrarea este o alegere dificila , care te marcheaza pe viata , pe tine si apropiatii tai.

Totul pana la urma se rezuma la scopul final , si intrebarea care trebuie pusa este : MERITA OARE ?


''Pentru cativa banuti in plus iti dai ani din viata , care nu se mai intorc...''

Edited by imblanzitoruldelei, 12 October 2007 - 17:37.

Cineva care s-a nascut in RO a plecat in alta parte, s-a realizat, are venituri foarte bune comparabile cu standardele de acolo mi-a zis ca nu s-ar intoarce in RO sa isi faca o afacere sau poate chiar sa lucreze aici pt ca, pt el conteaza ca in momentul in care iesi din casa sa nu vezi kkti in mijlocul strazii, cosuri de gunoi pline pana la refuz si inca cateva movilite de gunoi pe langa, mizerie peste mizerie, oameni nesimtiti, doctori/profesori incompetenti etc etc
E vorba de standardul de viata si sunt perfect de acord. Mai vine in vacante in RO, insa ca sa se mute aici, niciodata.

onizlanrete, on Oct 12 2007, 14:11, said:

Pai normal ca Internetul e prima grija, da' nu neaparat ca sa tin legatura cu Romania. Antena n-am, si nici nu-mi pun (e drept ca ma interesasem la un moment dat, dar am considerat ca nu merita efortul. Oricum in afara de "Carcotasi" si "Stiri" nu m-as uita la nimic, iar pe astea le vad si pe net, desi foarte rar), iar VOIP romanesc mi-am luat ca sa tin legatura cu parintii bolnavi in principal, si cu bunicul de 100 de ani, impliniti pe 18 septembrie. Daca am dat dovada de dezradacinare facand toate astea, atunci sunt o dezradacinata.
Insa eu consider ca m-am adaptat pe deplin noilor conditii, fara regrete si melancolii sterpe. Uneori mi-e dor sa merg pe jos prin Bucuresti, si in general cand am ocazia (des) iau avionul, ma plimb, si ma intorc inapoi. Ceea ce le doresc tuturor celor care vor sa plece si au temeri.
Exista si cazuri fericite. Consider ca "the frame of mind" face mai mult decat toata bafta si succesul financiar pentru fericirea omului. Si mai consider ca unii oameni nu sunt facuti pentru asa ceva, si atunci e mai bine sa stea acasa. Incep sa vorbesc ca Arty.

LoveDemon, on Oct 13 2007, 11:25, said:

LoveDemon si mie imi plac lucrurile astea! Acum inca am sansa de a ma plimba cat vreau pe jos, chiar daca nu prin Bucuresti, in straintate  am ramas mirata ca in unele locuri existau strazi largi dar nici urma de trotuar. La ideea cu avionul m-am gandit si eu    dar e greu de pus in practica aici.