Slovenia

Salutare tuturor!

In Slovenia am fost anul trecut, in septembrie 2008, cu masina si cortul, iar dupa doua saptamani ne-am intors mai mult decat incantati de aceasta tara : cred ca cel mai bine ar fi sa spun indragostiti si uimiti de surpriza placuta care a fost Slovenia.

Foto aici http://picasaweb.goo...Septembrie2008#

iar detalii mai jos:

Plecarea a fost pe 5 septembrie, cu masina si cortul. Primul oras vizitat si primul contact cu Slovenia: Maribor. Oras frumos, curat, cu un aer medieval, ne-a impresionat prin aerul de munte si zona Pohorje, prin cea mai veche vita de vie din lume (se pare ca are peste 400 de ani) care inca mai rodeste, din struguri obtinandu-se anual circa 25 litri de vin. Pe Drava erau rate multe si colorate, care aproape iti mancau din palma. Oras linistit, inconjurat de dealuri pe care serpuiau randurile de vita de vie, cu stradute ce te invitau la plimbati romantice. De fapt, fara sa vrem, am asistat si la o cununie civila, oficiata in parcul central. Ne-au servit cu ceva piscoturi ca la noi, infasurate in prosciuto (o sunculita buuuuuuuna tare, specialitate slovena).

Dupa vreo doua zile petrecute aici am pornit catre Ljubljana, capitala acestei tari micute (Slovenia are o populatie totala de 2.000.000 locuitori si aproximativ 300 km de la est la vest). Orasul este absolut superb, si ziua, si noaptea si oricand va veti decide sa-l stabateti. Ziua ochiii iti sunt imbatati de culorile florilor, iar noaptea de luminile ce stralucesc de peste tot : de pe fatadele cladirilor, de sub picioarele podurilor. Aici am avut rezervata o seara romantica, adica o plimbare cu vaporasul pe raul ce strabate capitala, la lumina lumanarilor si la scanteile paharelor cu sampanie. Am fost numai noi doi inscrisi la aceasta excursie, asa ca a fost absolut superb !!!

A doua zi am ramas tot in Ljubljana, pentru ca am avut rezervat zborul cu balonul cu aer cald. Absolut superb!!! Cel mai sus am zburat la 1500 m, iar cel mai jos…inaltinea unui lan de porumb…Zborul a fost lin si lipsit de senzatii tari (n-a sarit nimeni si nici nu au taiat corzile balonului). Sus este atata liniste !!!! Zaream in departare, deasupra norilor, varfurile Alpilor. Zborul a durat aproximativ 1h 30 min., dar nici nu am simtit cum a trecut timpul!!!

Excursia s-a incheiat cu ceremonia de innobilare a tuturor participantilor la zbor: pe covorul rosu am ingenunchiat si am rostit juramantul pe care l-au rostit toti cei care au zburat cu balonul, de la regina Maria Theresa pana in zilele noastre; ea a fost cea care a consfintit numirea ca baron de Slovenia a oricarei persoane care are curajul sa zboare cu balonul, intre cer si pamant. Asa ca ne-am trezit si baroni de Slovenia, cu certificate cu tot, si cu un pahar de sampanie in mana dreapta!!!

Si de-aici mai departe am pornit pe vizitat castele – doar trebuia sa ne alegem unul (sau mai multe) pe care sa-l revendicam, in calitate de baroni...

Ei, mai departe am ajuns la Postojna, cea mai lunga si mai cunoscuta dintre cele 8.000 (opt mii, e corect) de pesteri care se regasesc pe teritoriul Sloveniei. Este foarte frumoasa, spectaculoasa si atragatoare - mersul cu trenuletul pentru aprox. 30 min. a facut deliciul tuturor !!!

Impresionant a fost apoi castelul Predjama (pe-asta il voi revendica eu, Cristi si-a ales deja castelul Bled), construit partial in stanca.

Ne-am continuat apoi calatoria pe coasta, la Marea Adriatica. Orase superbe, Piran, Portoroz, Capodistria, Izola, cu stradute inguste, cu rufe intinse la uscat si cu marea plina de iahturi ! Peisajele iti taie rasuflarea, acoperisurile rosii vazute de sus inghesuindu-se pana pe malul abrupt, pe care strajuia un superb far. Italia se zarea si ea in departare. Tarmul era pietros, dar nici ca mai conta : toata lumea statea la plaja si intra apoi la o baie in apa calda si cristalina.

Inghetata...la greu : pana si eu am fost uimita cate de multa inghetata mananca slovenii !!! Si daca erai fata si cereai o inghetata, pai nici ca se zgarceau la marimea cupelor (asa ca eu am mancat mai multa inghetata decat Cristi...desi a luat el o inghetata albastra, care era taaaaaaaaare buna !!!!!!!)

Am trecut si pe la o salina de suprafata (captau apa marii, o lasau sa se evapore si apoi recoltau sarea), si am mancat si fructe de mare (care, ori ca ne era noua fooooooarte foame, ori ca erau bine facute...dar au fost gustoase !!!!).

Calatoria a continuat zilele urmatoare, la pestera Skocjan. Aceasta este singurul monument inscris pe lista UNESCO din partea Sloveniei, dar isi merita cu prisosinta statutul : in interiorul sau se afla un canion. Peisajul este incredibil, ((((ceva gen « Stapanul Inelelor » partea a II-a Cele doua turnuri, cand apare monstrul si Flacara lui Undun si moartea lui Gandalf – pentru cunoscatori.... )))) cu poduri suspendate, cu hauri ce se deschid si nu vezi unde se sfarsesc, cu inaltimi ametitoare si o potecuta (amenajata foarte bine, desigur) pe care treceam nou.

Senzatiile tari parca nu se mai sfarseau ziua aceea, cand am mers apoi la ferma de cai lipitani de la Lipica. Cai albi, absolut superbi, cu priviri blande si boturi fine, cu coame bogate si mers elegant. Ne-am plimbat cu trasura, prin parcul superb ce pastra inca verdeata verii : 400 de cai, printre care si celebrii armasari lipitani, balerinii din lumea cailor, celebri, eleganti, asa cum ii vedeam prin reviste...

Urcam apoi mai sus in Alpi, catre Parcul National Triglav. Si primul contact il avem cu ocazia traversarii canionului Tolmin. Ce ne-a impresionat cel mai mult au fost apele incredibil de verzi. Erau exact asa ca in fotografii : de un verde incredibil, transparente si tivite cu bolovani albi. Peisaje salbatice si natura in toata splendoarea ei.

Apoi urmeaza Bled – orasul despre care i-am auzit pe cativa turisti americani spunand ca este raiul pe pamant. Si iarasi a crescut inima in mine de mandrie ca suntem de aici, de pe batranul continent....Aici este un lac, lacul Bled, pe care se afla singura insula a Sloveniei, insula Bled. Pe  un colt de stanca de pe malul lacului se inalta castelul Bled. Poate credeti ca este lipsa de imaginatie ca toate au acelasi nume, dar cand vezi peisajul...pai nici ca-ti mai trebuie imaginatie : intrece orice inchipuire si e parca desprins din povesti ! Printre lebede si rate ne-am dus si noi la biserica de pe insula sa tragem clopotele – se spune ca aduce noroc. Am stat vreo trei zile pe-aici, timp in care am avut si o excursie cu trenul cu aburi : alaturi de personaje de epoca, printre care si imparatul Franz Iosif, in trenul din alte vremuri am strabatut cateva zeci de kilometri pana la una dintre cele mai vestite zone viticole, unde am si vizitat o crama si bineinteles un restaurant (ciorba de dovlecei si de vacuta, friptura cu un soi de mamaliga si strudel cu mere). Degustat de vinuri, desigur...dar tot mai bune-s ale noastre. Vinurile lor, de karst, sunt mult mai aspre la gust si mai grele : unele trebuie destupate cu 2 ore inainte de a fi servite.

Seara, in Bled am cautat o alta specialitate de-a lor : prajitura....Bled (cum sa se numeasca altfel ?!) sau cream cake – mare, delicioasa, dar s-a terminat prea repede!!!!

Am ajuns apoi la canionul Vintgar – aceleasi ape verzi si in plus niste pastravi….uuuuuuriasi!!!!!!! Peisaje incredibile, terase de cascade si poduri de lemn.

Am incheiat prea scurta calatorie cu vizitarea celui mai vechi oras din Slovenia, Ptuj. Acelasi aer medival si acelasi farmec aparte pe care il au parca toate orasele slovene.

Cam asta a fost vacanta noastra...in cateva cuvinte. Castele, biserici si podgorii pe orice deal, dragoni in Ljubljana si vii in Maribor, pastravi si animale salbatice pe orice drum mai ocolit (jderi, caprioare care ne-au taiat calea...a, si mistretul, dar asta a fost in Ungaria). Ape de smarald si campinguri de 5* (cum noi am fost cu cortul, am stat numai prin campinguri ; clasificarea era de la 3* la 5*, cu apa calda, dusuri, loc de spalat vase, loc de spalat rufe, posibilitate de alimentare cu curent electric).

Sper ca nu a fost o poveste prea lunga....dar pentru o tara de poveste cum e Slovenia, nici nu se putea mai scurta !!!! Si mai sper sa va placa si fotografiile de mai sus!!!!

PS. am avut nevoi de vinieta, valabilitate 6 luni = 35.00 euro (ai optiune de 6 luni sau 1 an = 70.00 euro); benzina era cam 1,17 euro (nu mai stiu exact).

  
Toate cele bune,

Cristina  Dumitru

Dupa cum spune " topic description " .. as dori si eu cateva informatii recente( din 2009 ) pentru aceste doua natiuni .. daca trebuie viza..cum stau aceste tari cu autostrazile.. vreau sa ies din Italia prin Trieste, ajung la Ljubliana, si .. de acolo .. pentru a ajunge in Ungaria ? Prin Austria / Prin Croatia ?

Multumesc anticipat
phee.

Dupa cum spune " topic description " .. as dori si eu cateva informatii recente( din 2009 ) pentru aceste doua natiuni .. daca trebuie viza..cum stau aceste tari cu autostrazile.. vreau sa ies din Italia prin Trieste, ajung la Ljubliana, si .. de acolo .. pentru a ajunge in Ungaria ? Prin Austria / Prin Croatia ?

Multumesc anticipat
phee.

O tara mica si cocheta, e o Austria in miniatura si sunt gelosi pe succesul litoralului croat (asta o stiu de la croati dupa ce au pus taxa de 35euro pe autostrada)
Sunt cateva obiective frumoase in Slovenia.

adika merita tranzitata asa.. in o zi doua? chiar daca e 35 de euro taxa? sau mai bine ocolesc Slovenia prin UNgaria sa ajung in Croatia?
e adevarat ca politistii sunt mai aiurea si umbla sa te traga in piept ca si in Bulgaria? e periculos???

Nu te obliga nimeni sa mergi pe autostrada si chiar nu ai mai vedea nimic daca ai merge pe autostrada la cat de mica e tara.Ai alternative pe drumurile europene. Gazdele croate m-au sfatuit anul trecut cand am tranzitat catre Venezia sa respect cu sfintenie regulile de circulatie si limitarile de viteza.