tudorel666

,,Pătrunzătoarea ta minte scăpată de grijile toate;
Nu'nvălui în dispreț,înainte de'a fi înțelese,
.....................................................
În adevăr,nu se știe natura acea ce'i suflet;
Oare se naște cu noi,se strecoară în trupuri în clipa
Nașterii și deodată se stinge cu'acestea în moarte,
Merge să vadă ale Orcului bezne și'adîncile'i hăuri?''-Lucrețiu

 sorin520, on 22nd October 2009, 13:14, said:

Nu cunosteam versurile. Frumoase. Pacat ca traducerea este cam greoaie.

 tudorel666, on 22nd October 2009, 18:41, said:

E traducerea unei ediții din '924,,Les belles lettres''

Adevăr, neidolul meu

Am cunoscut adevărul
Și m-a învățat să mint.
Mi-a spus: o minciună,
Poate fi îndreptată oricând
Dar rana unui suflet
Rănit de adevăr
Rămâne în veci.
Ce alegi?
Am ales să mint,
Iubind,
Decât să spun adevăruri, murind.
Am făcut bine, am făcut rău,
Ce credeți…?
Ba nu, mai bine tăceți!
Ascultați,
Cum fiere în gât adunați
S-o vărsați afară, învelită în vorbe,
Înțelepte și drepte ca niște săbii
Scoase din teacă.
Doar iubirea e dreaptă!

Poezia nimicului


Cand nu am nimic de spus
Spun o mie de vorbe:
Cocotat pe un cal plictisit
Batatoresc un drum batatorit
Sadind pe marginea lui
Seminte fara miez.
Nu iese nimic, doar miasme,
Dar ma iau si eu dupa lume;
Ridic mana si-ncurc sforile,
Papusile isi opresc morile
Nu mai cern prafuri prin calote
Le daram zigurate
Se clatina zeii
Si eu rad.

Cand nu am nimic de spus,
Fac totul ca lumea:
Seman parole tocite,
Mere putrede cu fata de concurs literar,
Imi expun diplome,
Marai, latru si musc,
Inchiriez fata de academician
Si premii impusc
Desi sunt cam prost la tir
Si sictir,
Ca iar rad.

Cand nu am nimic de spus,
Ma intarat
Sa spun mai mult
Sa fac orice lucru simplu complicat,
Sa ma opresc cu o pagina dupa,
Sa-mi lustruiesc argintaria neargintata,
Sa iau ochii tuturor
Si sa rad,
Ca n-am nimic de spus
Si m-ascund
Sub o mie de vorbe...
Sa plang?

Esti frumoasa, Doamne

Esti frumoasa, Doamne,
Cand imi zambeste inima inflorind
Si lumea danseaza privindu-ma
Cum tin strans de axa ei

Esti frumoasa, Doamne,
Cand toamna isi pune frunze coapte
Pe sanii albastri, pe coapsele desarte
Si vantul canta simfonii in crescendo.

Esti frumoasa, Doamne,
Cand muribunzii picteaza ochi sticlosi
Se-agata de paturi ravasite
Si zambesc intelepti.

Esti frumoasa, Doamne,
Cand ma afunzi in lumea de niciunde
Groaza ma bate pe umar
Si plang fericit ca nu mai esti.

Esti frumoasa, Doamne,
Ia un inel, pune-l pe deget,
Cheama nuntasii, sfarteca rochia alba
Si pune-mi catusele sa fii sclava mea.

Esti frumoasa, Doamne, si-o stii!

Edited by tudorel666, 07 November 2009 - 22:11.

Uneori privesc prin penita


Privesc provocator prin varful penitei
Luand lectii de inot in cerneala.
Intrecut la doua lungimi de condei
Dau din gura sa tin pasul cu mine insumi.
Uneori reusesc si castig o medalie.
Se deschide cerul si verbul ploua.
Imi uda setea, infloresc tus albastru
Ce-mi inlantuie mainile care tac.

Uneori privesc prin penita
Doar sa vad.

TWO CAN PLAY THIS GAME

god's answer to your deepest prayers

I seldom say never
And rarely ever
More like an whatever
Or even fuksoever

I'm He Who rarely cries
But even rarer laughs
Especially when I try
To capture humans's thoughts

Same it's for My anger
And for My godly good
But when I say never
I want it understood.

So buckle up your prayers
And STOP annoying Me.
Or I'll send My angels
To rip yours over thee.

And thou'll be damned forever
And ever thou will know
That I am God of Anger
And I forgive too slow.

Edited by Ferodaktyl, 08 November 2009 - 04:48.

And even if you see Me
In the autumn's dress,
Remember : I AM Madness
And Terror, And Regrets.

Edited by Ferodaktyl, 08 November 2009 - 06:16.

Stiu ca ma doare
Si asta e sare
Sare a vietii.
Ciudat.
Fara durere
Nu e placere,
Viata e de kkt.
Plang si ma bucur,
Ca plang,
Fara plans ma usuc
Simt ca la dracu ma duc.

La la la, la la la
Asta e viata
Nu stiu de ce.
Voi afla?

Facui poezie
Firava si suie
Nu-mi place nici mie
Ba-mi place si-o scriu.
La dracu cu reguli,
Prozodii si rime
La dracu diacritici scarbosi.
Cui nu-i place nu vie
La priveghiul bolnavei
De minte ce-o am in galosi!

Atentie, contine vulgaritati! Interzis minorilor si tuturor celor de trei ani!



Sunt o tarfa si ma culc cu toti nespalatii
Ei imi dau talantii, le mananc ficatii.
Le fac declaratii de amor
In timp ce-i ft sa-i omor.

Din cand in cand, cate unul se indragosteste prosteste
Crede ca-s fecioara si limba-mi iubeste
Limba mea ce-i face sex oral si anal
Innebunindu-l intelectual.

Cand se termina ora, ma ridic,
Imi scot limba si degetul din lndic,
Cer plata, daca nu am luat-o deja,
Vars doua lacrimi si zic pa.

Sunt doar o tarfa, familie am deja:
O limba, o pzda, zece degete si-o gura belea
Va spun cum sunt si tot ma veti iubi
Caci curve doriti sa fteti si-a fi!

Am felinarul la poarta si sifilisul in buzunar
Patul meu e scarnav si murdar
Totusi iubesc mai mult ca sfintii din voi
Si-n gunoi, nasc din mine eroi!

V-am pacalit iarasi, sunt doar o curva banala,
Ma culc cand imi zici, ma scol cand zici scoala.
Ma supun sa va cunosc, sa-nvat a iubi,
Prin stapanirea poftei, sa va pot stapani.

Sunt doar o curva: dati-mi bani si ocara,
Tot imi fac treaba, oricat de murdara,
Ma supun, fac orice, primesc si bataie,
Sunt doar o curva, un barbat fara coae!

N-ati priceput nici acum?
Eu sunt voi, voi sunteti scrum!
De ce? Ca v-am ars, in timp ce m-ardeati.
Aveti grija de-acum,
In ce pla bagati!

Pa!

Edited by tudorel666, 03 December 2009 - 15:47.

De-o fi, sau de nu este Dumnezeu!


In fata mea, zac mii de mii raspunsuri;
Le iau, ma sterg de cas la gura si le-arunc,
Incurc a lor foloase si-a lor sensuri
Si obosit, tot in minciuni ma culc.

De-as fi-ntelept, culege-as cate unul,
L-as rumega, m-as satura si-atat,
N-as incerca mereu, ca tot nebunul,
Sa ma scol prost si geniu sa ma culc.

Mai intelept de-as fi, n-as mai alege
Din praf, tot adevaruri de un leu,
Ca-s lesne stricacios as intelege
Si n-as mai bate cuie-n trupul meu.

Si-un geniu-as fi, dac-as putea la urma,
Nu-n diplome si carti sa ma sadesc,
Ci intr-a mortii nesatula urna,
Prea pururi tanar, sa nu nimeresc.

Dar toti imi zic ca sunt dator o moarte,
Chiar Dumnezeu pe cruce-ar fi murit,
Si de-asta adevaruri expirate
Inghit nemestecat si buimacit.

Dar tot mai sper sa-nvat sa stau in mine
Si templu sa zidesc dint trupul meu,
Stralucitor, nemuritor si sacru,
De-o fi, sau de nu este Dumnezeu!

Edited by tudorel666, 05 December 2009 - 17:29.

De ce nu il gaseste lumea pe Dumnezeu!


Cautand cumva sa aflu
Cam ce scula-a folosit
Bunul si Cerescul Tata
Din lut, cand ne-a zamislit,

M-am dus pana in gradina
Si-am sapat prea curios,
Pana s-a saltat spre mine
Un ramoi cam furios.

Ie-te-a dracu porcarie,
Te credeam mai maricel
In cereasca-ti jucarie;
Da' esti taare mititel!

De-aia nu te vede lumea
Si in tine nu mai crede:
De-oi fi cum ti-e si pistolul,
Nici cu Hubble nu te vede!

Mi-am luat stapan, frumos si bun,
Sa vad cum este la stapan.
Speram s-o pun de o bataie
Dar el ma scarpina la scoaie.
M-o fi luat pentru prasila
De-are de mine-atata mila?
Da' eu voiam peripetii,
Nu scarpinat la fudulii!
Cred c-am sa-mi caut altul rau:
Ori Dracu, ori chiar Seful sau,
Adica Dumnezeu ceresc.
(De fapt, in casa lui eu cresc!)
Si de-asta, scumpe sef al meu,
Ori ma trantesti, ori plec chiar eu!

measjul asta e pus aici asa de al dracului, ca sa fiu numai eu pe primele 5 locuri in forum. Ha!

Inghititorul de sabii



"Iata ce am facut eu pentru tine"
zise Inghititorul de sabii si isi trimise Fiul
sa inghita sabii pentru mine.
L-am privit in timp ce inghitea prima sabie,
i-am vazut varful patrunzand in adancul inimii
si am asistat la agonia sa.
A treia zi, Fiul Inghititorului de sabii
a inviat.
L-am privit uimit cum se inalta,
cu o sabie in gura,
exersand aceeasi figura,
timp de doua mii de ani.
De atunci, nimeni nu s-a mai inaltat la cer
inghitind sabii,
dar tot mai multi au coborat in mormant
cu o sabie pe piept;
Cand mi-a venit randul la inghitit,
am rasuflat adanc,
am pus mana pe fierul sabiei,
am ridicat capul catre cer
si am strigat catre Inghititorul de sabii:
"Eu nu sunt fiul tau!"
Inghititorul de sabii m-a privit si mi-a raspuns:
"Stiu,
tocmai de aceea, de vei inghiti sabia, nu te voi invia."
"Stiu!", i-am raspuns si eu.
Si am hotarat sa ma inalt la cer neinghitind sabii;
Inghititorul de sabii a fost de acord.

Rugăciunea ca un pescuit


Mă așez în genunchi și încep să mă rog. Îmi spun păsul și apoi aștept. Ce aștept? Sa-l prind în năvod pe Dumnezeu, peștișorul auriu care îmi va împlini dorința…
Asta să fie oare rugăciunea? Un pescuit?! Nu-mi vine să cred! Oare cei cărora li se împlinesc cel mai mult dorințele să fie pescarii cei mai buni? Să depindă succesul în viață și victoria asupra bolilor și morții de modul cum știu să-mi pun momeala în ac și sa trag de ața undiței? Pentru asta or fi avut primii creștini ca simbol peștele? Da, recunosc că pe vremea aceea, cu cât era ofranda mai bogată, cu atât mai mult împlineau zeii dorințele muritorilor. Nu am nimic cu pescuitul, dar aș vrea să cred și vreau măcar să sper ca, începând cu Isus, s-a schimbat ceva.
Mă așez în genunchi și tac. Nu promit nimic, nu cer nimic, nu sper nimic. Doar aștept. Aștept să apară peștișorul auriu și sa-i dau cu tifla: nici măcar să vreau sa-l pescuiesc. Îngenuncheat, privesc în mine însumi și caut forța de a-mi depăși slăbiciunile, forța de a mă baza doar pe mine însumi, fără proptele, fără rugăciuni, fără șiretlicuri și, mai ales, fără momeală pentru peștișorul auriu. Nu știam că sunt, dar iată-mă că am devenit, într-o clipă, luptător.
Ce este rugăciunea pentru mine? Este acel moment când baronul Münchhausen se apucă de păr și se trage singur din groapă. Plâng, zbier, urlu, cad de slăbiciune și neputință, dar merg înainte. Am văzut evenimente înainte să se întâmple, mi-am dezlegat legături cu puterea minții și m-am vindecat de boli în câteva clipe. Mi-a mai rămas doar moartea de învins și pot să mă înalț la cer, alături de peștișorul auriu, să împlinesc dorințele pescarilor ghinioniști. Eu, când cad în genunchi, nu pescuiesc! Când cad în genunchi, părăsit de speranțe și de puteri, o fac doar ca să mă ridic mai puternic și cu dorințele împlinite, împlinite de mine însumi! Pentru mine, Dumnezeu nu este o proptea, nu este o treaptă pe care mă înalț și, mai ales, nu este peștișorul auriu care îmi împlinește dorințele, ci un ideal spre care aspir! Ce spuneți? Că mi-am stabilit idealuri prea înalte și greu de atins? Și eu sunt înalt și greu de atins! Când am crescut? Când am înțeles că peștișorul auriu sunt eu și că, oricât de mulți peștișori aurii ar mai exista, numai unul îmi poate împlini toate dorințele: eu însumi!
Să fiți iubiți!

Am pescuit un peste
Dar pestele-a fugit
As pescui cu-n cleste
Stomacul mi-e lihnit.