Marin Sorescu

PRINTR-UN OCHI DE STICLĂ


Peștele pe care l-a prins Santiago
Era foarte bătrân și-avea un ochi de sticlă
Cu care nu mai vedea lucruri noi
Ci numai lucruri pe care le mai văzuse.

Când s-au apropiat rechinii
Peștele i-a spus lui Santiago:
Tu ține bine cârma, că eu știu să-i gonesc
Dând doar din coadă.

Dar rechinii au început să-l mănânce
Din partea cu ochiul de sticlă
Și peștele nu i-a văzut,
Pentru că nu mai fusese niciodată
Mâncat de rechini.

Marin Sorescu, Poeme, 1965

DRUMUL

Gânditor și cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putință.

Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul –
Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Față de lucrurile care nu gândesc.

Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în fața lui
Plin de gânduri
Și cu mâinile la spate.

Ca mine acum
În fața monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Și care nu mă va ajunge
Niciodată.

Marin Sorescu, Poeme, 1965

Ce aveti cu Marin Sorescu? Dar cu "Iona" lui? Daca nu va place inseamna ca nu l-ati inteles.

" Ma balansez pe ceva foarte subred
Un fel de punte primejdioasa,
Strabatuta de spasmele
Unui teribil vartej;
O punte intre nimic si nimic
Pe care eu n-am cerut sa o trec.

Niciodata n-am facut
Atatea gesturi dezordonate,
Semanand a ruga, amenintare, disperare...
Sunt azvarlit in cer
Printre tunete
Revin,
Iar ma azvarle
Niciodata n-am fost atat de speriat.

-Da-te jos de pe linia asta
Inchipuita,
Nu intelegi ca totul s-a terminat?
Sunt azvarlit, trantit, dat cu capul de pereti
Ma sprijin, ma agat
Ma ridic.
-Nu stiam ca viata
E o linie inchipuita, zic.
Zmuciturile ma fac jucarie
Pe scandura subreda, intre pamant si cer.

Ce departe in urma a ramas leaganul
Din acelasi lemn ca si puntea
In care mama, cantand si plangand,
Ma invata ritmul cosmic
Pe care-l pierd acum:
Nani! Nani!
-De ce nu mi-ai spus ca viata
E o linie inchipuita,
Mama?"

(Marin Sorescu, Puntea )

Marin Sorescu e genial, nici nu stiu cum poate cineva care clar nici nu a citit mai nimic din opera lui, nici nu a inteles mare lucru din ea sa il faca prost etc. Si ala de zice ca i-a mancat patru ani de liceu e clar un retardat. In primul rand, nu cred ca a facut el Iona in fiecare an de liceu si chiar daca ar fi facut poate i-ar fi intrat ceva in bezna din cap. O alta chestie e ca autorii buni pe care ii avem nu sunt cititi in liceu ci doar comentati, trebuie sa memorezi un comentariu scris foarte alambicat de nu stiu ce critic fie el bun sau nu. Puneti mana de la mana si mai ridicati o carte, poate va mai deschide ochii si mai arunca putina lumina in bezna din minte.

 Mosotti, on Sep 12 2006, 08:14, said:

oricine considera anii de liceu un cacat, e clar ca "apreciaza"  opere de o asa valoare

 Cimp0aca, on Sep 12 2006, 08:57, said:

stiu ca au trecut 100 de ani de cand ai postat chestia asta, dar poate mai existi pe aici. Imi dai tu un exemplu mai bun de literatura?

Marin Sorescu are un stil original de a scrie. Numai gandindu-ne la Iona putem observa o profunzime in scrierile sale...o profunzime pe care nu oricine o intelege. Cei care gandesc cu un sfert de creier, nu au cum sa aiba trairi, sau sa perceapa trairi si ganduri ca ale lui Iona.

In recomand pe Mircea Ivanescu, e un poet deosebit, celebru pt. "narativitatea" in poezie si pt. parantezele sale, apoi imi mai place Ileana Malancioiu, Emil Brumaru caruia-i ador umorul, Ioan Es. Pop, Ion Muresan si Virgil Mazilescu, incercati sa cititi poeziile lor, nu o sa regretati...