Facerea de bine - ce așteptați în loc?

daca ma ajuti si pe mine, sigur te vei simti mai bine.

in general, daca ajuti pe cineva nu trebuie sa te astepti sa primesti ceva inapoi, asta faci singur in mintea ta.

NelsonMandravela, on 05 mai 2024 - 17:10, said:

Ai asteptari prea mari. Cand faci o donatie, nu astepti nimic in schimb, e pomana.  Eu m-am lasat de sportul asta dupa ce unu m-a injurat ca n-am avut sa-i dau 1 leu, si parea un batranel serios, bine zis parea. Eu nu sunt obligat sa dau pomana, o fac daca consider ca este cazul si e gest benevol. Dar sa primesti injuraturi...din punctul meu de vedere, acesti oameni nu mai exista. Se descurca fiecare cum poate pt ca asta e viata, o lupta continua uneori cu sanse nedrepte

Edited by A10, 05 May 2024 - 18:56.

NelsonMandravela, on 05 mai 2024 - 17:10, said:

Ei uite ca așteptările ti-au fost înșelate. E o lecție de viață din care poti invata ceva.

halucinant, matrix e mic copil pe langa realitate. nu ne mai facem bine ca societate asta e clar....

O zi in care nu ai fost injurat e o zi irosita.

Nu cred ca o sa gasesti aici ceea ce cauti, mai ales ca majoritatea tind sa aiba dreptate, de ce ai asteptari atunci cand ajuti pe cineva?

Edited by ionu34, 06 May 2024 - 08:24.

Important e sa te simti tu bine daca stii ca ai facut cuiva un bine... nu astepta nimic de la oameni ca sa nu ai dezamagiri.

Băăăh, ți-am dat să măănââânci, băăăhh !
Când mă vezi iei poziția "DREPȚI !" și saluți cu "Sărumâna Coane !"

....'ti-ai dreq de milogi, credeti ca e ceva gratis pe lumea asta ?

NelsonMandravela, on 05 mai 2024 - 16:35, said:

Așa și așa.  
Și cu bune și cu rele.

A fi de ajutor altuia este o nevoie.   Vine ”din tine” în mod inconștient.   Nu se sprijină pe rațional.
Aceste porniri au o componentă instinctuală. Milă,  empatie,  greu de spus. O faci pentru că simți și atunci,  în focul acela,  nu-ți pierzi timpul cu gânduri despre ce va fi ulterior.
Te concentrezi pe acțiunea de a ajuta.

Cazul tău. Ajuți un OM.  
Un nobody din mediul virtual.  
Un oarecare pe care nu îl cunoști și știi că niciodată nu îți va întoarce binele pe care îl faci.  Mult, puțin, nici nu contează.  
Nu ai vreo așteptare de reciprocitate, nu aștepți nimic din partea lui.

Te necăjești atunci când îți dai seama că omul te-a folosit.   Ești doar unul dintre ceilalți.   Îți dai seama că acel om în starea lui a găsit o formă de a exista.
Da,  profită de bunătatea altora. O formă elaborată de cerși.   Își expune o poveste  (mâna întinsă care nu spune o poveste ... știi continuarea).  

După ce te-a muls de tot ceea ce ai fost dispus să-i oferi,  te-a înjurat.  
A aruncat asupra ta gândurile lui despre lume și viață.   Te-a îmbrăcat cu haina lui,  te-a judecat cu măsura lui.
Este nașpa să ți se facă asta.   Am pățit-o și eu,  te înțeleg bine,  știu cum este și cum te simți,  cum ești judecat de semeni.   Oamenii se solidarizează împotriva ta.   Mai ales cei care nu ajută, nu oferă, nu fac asemenea gesturi. Nici nu au această  ”nevoie”  de a ajuta un semen la necaz. Și nici nu înțeleg.  Dar de pus sentințe și emis judecăți de valoare o fac,  au imboldul în ei să-i judece pe alții.  

”Hoțul cu un păcat, păgubașul cu mai multe”

Poți supraviețui ingratitudinii.  
Prima reacție este să îți spui  ceva de genul  ”fu*u-ți cristosul mă-tii de javră nerecunoscătoare” și să scuipi cu obidă,  jurându-ți că nu o vei mai face,  că vei trece pe lângă omul căzut pe stradă privind în altă parte și poate îi vei mai da și un șut. Însă nu va fi așa     

Obida va trece,  ingratul va dispărea din peisaj,  iar ceea ce va prevala este nevoia,  necesitatea de a face bine,  de a ajuta,  de a mângâia, de a nu sta impasibil în fața suferinței.
Vei lăsa în urmă răul.  

Despre asta aș vrea să îți scriu.  

Mai demult,  în anul 1995,  munceam într-un loc.  Nu contează unde.   Acolo era o cățea a nimănui.  Una rea și recalcitrantă care mușca pe la spate, aleatoriu și fără motiv.  
Acea cățea avea râie.   Blană mai avea doar pe picioare, ceva pe cap și pe coadă.   Arăta ca dracu,  puțea de la câțiva metri,  pielea i se escuama și peste tot avea răni infectate de la scărpinat.
În pofida stării,  stând cu ea pe acolo,  a început să se apropie de mine.   Dădea din coadă atunci când mă vedea,  nu mă mai lătra,  mi se uita în ochi. Nu în ochi,  în suflet.   Nu cerea ajutor,  nici nu știa că ar putea să o facă,  era firescul vieții.    M-a atins și am ajutat-o.   Adică am luat medicamentele necesare pentru a o vindeca de râie,  am chinuit până am reușit să o prind,  m-a mușcat de mână atunci când îi puneam zgardă   etc. Nu știa că am intenții bune,  niciodată,  nimeni nu a ajutat-o.   Îi era străin sentimentul iubirii.  Pentru ea,  oamenii erau niște provideri,  o sursă de hrană și atât.  

Pentru mine costurile tratamentului au fost fără importanță.   Nu existau cabinete veterinare la acea vreme,  dar m-a ajutat un veterinar de la o direcție veterinară,  un nene care venea acasă trimis de primărie și vaccina cățeii din curte.  Așa era atunci.   Cățeaua s-a vindecat,  iar eu am plecat de acolo în anul acela.   Am revăzut-o anul următor,  era de nerecunoscut,  avea blană curată pe ea,  părea vioaie și în regulă. Nu m-a recunoscut,  m-a lătrat atunci când am încercat să mă apropii. Dar m-am simțit bine.   Faptul că am văzut-o în viață mi-a dat căldura aceea pe care o simți în suflet atunci când faci un bine unei ființe.

Așa este și la oameni.
Un om în suferință nu este ”el”. Este o ființă în care instinctele atavice fac regula comportamentului.  
Nevoia îl împinge să apeleze la semeni.   Acceptă orice ajutor și pentru el contează momentul acela,  nu se poate concentra pe fapte.

Ai ajutat un om care asemenea cățelei mele te-a mușcat de mână.
Și încerci să înțelegi de ce a făcut-o.   De aceea scrii aici.   Cred.   Vrei să găsești o explicație pentru comportamentul ingrat al acelui om.

Am meditat și eu,  am căutat explicații,  am vrut să înțeleg.  Răspunsuri nu vei primi.   Dimpotrivă,  vei fi batjocorit,  umilit,  luat la refec de diverși.   Este un drum care duce spre nicăieri.
Răspunsul îl vei găsi doar în tine.   Ai ajutat un OM. Bun, rău,  nemernic,  este un om, totuși. Ai făcut-o și pentru tine,  pentru sufletul tău.   Acolo îți vei găsi mulțumirea.   Nu în afară.   Și nu din partea aceluia pe care l-ai ajutat. Pentru el,  tu ai fost un provider.  L-ai ajutat și asta este,  viața merge înainte.   Lasă-l să se ducă pe drumul lui,  dă-i pace.   Doar așa îți vei găsi liniștea.  Doar așa vei putea să treci peste ingratitudine și amarul din gură.   Atât a putut.  

Întrebarea este alta.
Data viitoare cum vei proceda?
Pe următorul o să-l mai ajuți? Vei privi suferința fără să ajuți,  chiar dacă poți ajuta fără efort?  

Dacă te vei schimba în felul acesta,  atunci va fi păcat de suflet.  
De aceea spun:  ”Hoțul cu un păcat, păgubașul cu mai multe”.   
Încercând să înțelegi,  să găsești explicații,  vei păcătui prin multe gânduri,  apoi,  poate,  vei deveni opusul celui care ai fost,  vei prezuma că TOȚI oamenii sunt răi,  că TOȚI vor să te folosească,  că  TOȚI sunt așa și așa.  El merge pe drumul lui cu păcatul ingratitudinii sale,  tu vei tîrî poveri.  

Vei păcătui față de tine.
Iar asta nu este deloc bine.  Îți va face rău.  

Ce-i de făcut?
Să asculți de suflet și de instinct.
Să faci așa cum simți.  

Vei mai lua țeapă în viitor?  
Da.  Sigur.  Se va mai întâmpla.

Vei renuța să fii Maica Tereza?
No,  ”this is the question”. Tu va trebui să răspunzi.

A doua zi de Paște.
Atunci când mâncăm, ne ghiftuim și suntem mai buni.  

Mno.

Edited by antic, 06 May 2024 - 09:43.

ionu34, on 06 mai 2024 - 08:24, said:

Poate nu ai citit finalul:

NelsonMandravela, on 05 mai 2024 - 16:35, said:

Am citit și alte experiențe /opinii, deci am găsit ce căutam. Și de fapt doar primii 50 de lei au fost donație, pentru restul am convenit să facă eforturi să-și găsească loc de muncă ca să restituie eșalonat în lunile următoare. Am avut o convorbire de 10-15 minute pe tema asta. Treptat am realizat cu cine discutam, dar nici atunci nu am fost foarte dezamăgit că nu mai pot recupera banii. Experimentul terapeutic, ăsta a fost scopul principal, și de aia i-am mai trimis suplimente de încă 600.

Edited by NelsonMandravela, 06 May 2024 - 09:35.

Foarte frumos eseul... Sarbatori Fericite !

Cel mai eficient mod de a ajuta, este prin intermediul ONG-urilor/asociațiilor de tot felul. Așa măcar știi unde vor ajunge banii pe care îi dai. Este însă un mod impersonal, care nu îți hrănește orgoliul, pentru ca până la urmă, faptul ca te simți bine ca primești niște recunoștință, sau ca vezi ca ființa pe care ai ajutat-o e mai bine în urma ajutorului dat de tine, e direct legat de asta. Când vrei să ajuți total dezinteresat, o faci și nu te mai uiți în urmă. Ideal e ca până a doua zi să fi și uitat ca ai făcut-o. Dar asta este probabil cel mai dificil lucru pentru om

Punter, on 05 mai 2024 - 17:59, said:

Dar nici sa primesti ura din partea beneficiarului nu e normal.