Cel mai bun complex de vitamine pentru pofta de mancare

jumperishere, on 06 iunie 2023 - 14:51, said:

Poate viata omului nu e pe forum

A zis deja ca persoana care sufera de depresie are un copil mic. Nu mai ai timp nici sa respiri cu un copil, mai ales daca nu are cine sa te ajute.

Dodo03, on 06 iunie 2023 - 14:28, said:

Cand ai capul in ceata e foarte greu si sa te duci la baie. Pe moment exercitiul fizic "fortat" este o himera.

jumperishere, on 06 iunie 2023 - 14:33, said:

1. Da. 40+kg la 150 cm de la 50+ kg.

spider8, on 06 iunie 2023 - 14:46, said:

Nu prea merge tratamentul. Cautam cu disperare forma cea mai OK.

jumperishere, on 06 iunie 2023 - 14:51, said:

De mers se merge la serviciu cam 1+1 km pe jos plus activitatea de dupa amiaza cu copilul cel mic de 1-2 h la parc.
Nu prea ii mai place nicio activitate caci e stoarsa de puteri (fizic si psihic persoana). Nu stiu cum sa faca acele ganduri ciudate sa dispara. Am incercat toate variantele care m-a dus mintea dar persoana a ramas blocata, fixata pe niste idei (am incercat tratament, psihoterapie, familie, parinti, rude, colegi de serviciu, prietene, ce m-a dus capul).
M-am gandit ca pot hrani cumva artificial organismul o mica perioada pana reusesc sa il pun pe picioare...

Daca nu merge cu tratamentul curent ar trebui schimbat. Tratamentul l-a primit de la medicul psihiatru? Cu copilul are cine sa o ajute?
Presupun ca s-a instalat oboseala cronica si asta nu ajuta deloc la atenuarea depresiei. Este vreo posibilitate sa stea cateva zile macar fara copil? Sa mearga cu prietenii undeva sa se relaxeze sau sa faca ceva ce ii place (daca ii mai place)?

Stiu cat de distrugatoare poate fi oboseala si ar trebui rezolvata cat mai rapid. Este posibil sa fie chiar o cauza a depresiei.

Care a fost motivul pentru care a intrat in depresie? A avut vreun soc/vreo pierdere?

Azi am trimis persoana la medic sa revizuiască tratamentul. Medicul a spus ca in doua din zece cazuri nu nimeresc din prima tratamentul.
Din păcate nu are nimeni cine sa stea cu copilul. Bunicii din ambele parți sunt bolnavi.
Motivul primar este un ADHD la unul dintre copii si boala mamei persoanei, una foarte serioasa.
Persoana a ajuns sa se teama sa nu ajungă pe străzi din cauza faptului ca nu va mai fi in stare sa muncească si va fi data afara de la serviciu, apoi nu va mai avea bani sa plătească prin casa cele necesare, sa aibă grija de copii care se vor rata si nu se va alege nimic de ei si într-un final sa ajungă pe străzi homeless. Așa vede situația deși nu e chiar așa dar are un val pe ochi la momentul actual. S-a fixat într-o credință care toți ii spun ca este greșită.

Deci este si anxietate pe langa oboseala. Psihoterapie face?

Facebook are? Sunt grupuri de profil pentru parintii cu copii cu ADHD, poate gaseste niste recomandari sau vede alte experiente. Partenerul nu mai este in peisaj?

Nu stiu cat de mic este copilul, dar ma face sa ma gandesc la depresie postpartum. Cu ani in urma nu se prea cunostea acest diagnostic, dar acum este luat f in serios. Trebuie neaparat consultat specialist in sanatate mintala, specializat in asa ceva. De urgenta. Nu vitamine si vorbit cu vecinii sau pe forumuri pt aflarea vreunui leac minune.

https://www.reginama...esia-postnatala
Nasterea unui copil poate declansa un amestec de emotii, de la bucurie si fericire, la teama si anxietate. De asemenea, poate determina ceva la care sa nu te astepti - o stare depresiva.
Multe mame vor simti o anumita tristete (“baby blues”) dupa ce au nascut, ceea ce reprezinta o labilitate emotionala normala dupa nastere. Se manifesta in primele zile, cu plans aparent fara motiv si schimbari bruste de dispozitie, insa dispare relativ rapid, in maximum 3 saptamani.
Totusi, anumite mame vor experimenta o forma mai severa si cu durata mai lunga de depresie, cunoscuta ca depresia postpartum. Foarte rar, poate apare o forma extrema de depresie cunoscuta ca psihoza postpartum. Depresia postpartum nu este o slabiciune a mamei, ci mai degraba o complicatie a nasterii.  Daca suferi de depresie postpartum, ti se va recomanda un anumit tratament astfel incat simptomele sa fie controlate si sa te poti bucura de copil.
Spre deoasebire de baby blues, simptomele in depresia postpartum sunt mai intense si dureaza mai mult, putand sa interfere cu abilitatea ta de a te ocupa de copil sau de a face alte activitati zilnice:
Lipsa poftei de mancare
Insomnia
Iritabilitate sau furie
Oboseala extrema
Scaderea dorintei de a face sex
Absenta placerii
Sentimente de vinovatie, rusine sau lipsa de valoare
Modificari severe de dispozitie
Dificultate de a te atasa  de copil
Ganduri ca iti vei rani copilul
Netratata, depresia postpartum poate dura un an sau mai mult. Uneori, o depresie netratata poate deveni o forma cronica de boala. Chiar si atunci cand depresia este tratata, ea reprezinta un risc ca femeia sa sufere pe viitor de tulburare depresiva majora. Copiii mamelor cu depresie netratata au mai frecvent decat ceilalti copii probleme de comportament, probleme legate de somn sau alimentatie, sunt hiperreactivi si au un temperament mai vulcanic. In plus, pot apare si tulburari de vorbire.
Tratamentul si perioada de vindecare variaza, depinzand de severitatea bolii si anumite caracteristici individuale. Tratamentul consta in consiliere si administrarea de medicamente antidepresive. Cand se administreaza un tratament adecvat, depresia postpartum dispare in cateva luni. Este important sa continui tratamentul chiar daca incepi sa te simti mai bine. Oprirea prea devreme a tratamentului poate duce la recadere.
Depresia postpartum nu este o afectiune pe care sa o poti trata singura, insa poti face anumite lucruri care sa faciliteze tratamentul recomandat de medic:
Adopta un stil de viata sanatos. Include in rutina ta practicarea regulata a unei activitati fizice, cum ar fi plimbatul copilului; mananca alimente sanatoase si nu consuma alcool.
Fixeaza-ti asteptari realiste. Nu te forta sa faci totul singura. Fa ceea ce poti si renunta la restul. Cere ajutorul celor din jur.
Fa-ti timp si pentru tine. Imbraca-te in ceva frumos, iesi din casa si mergi in vizita la o prietena sau petrece un timp singura cu partenerul tau.
Nu te izola. Suportul familial este foarte important in combaterea depresiei postpartum: vorbeste cu partenerul, familia, sau prietenii tai despre ceea ce simti. Intreaba si alte mame despre experienta lor.

giv, on 06 iunie 2023 - 15:20, said:

Din păcate ceea ce descrii tu pare mai mult decât o depresie, adică este și o anxietate puternică.

Nu știu în ce măsură știi ce urmează să îți spun - dar esența este că plăcerea, motivația și ce sentiment mai vrei tu sunt date de niște stimuli chimici produși în interiorul corpului.
Adică ție ți se pare de la sine înțeles că mănânci o ciocolată și îți place - dar îți place deoarece în ciocolată sunt niște substanțe care dau o stare de plăcere și determină corpul să producă alte substanțe chimice care sunt transmise și ajung la receptorii potriviți și determină starea de plăcere - iar acea stare de plăcere determină ulterior o poftă de ciocolată - deoarece creierul vrea plăcerea dată de ciocolată și va face să îți fie poftă de ciocolată.
Asta e valabil la mâncare și la orice altă activitate care produce plăcere.
Asta determină în cele din urmă și motivația - ești motivat să ai un serviciu pentru a avea bani cu care să faci lucrurile care îți plac, sau pentru a fi apreciat de ceilalți sau alte chestii similare

Mecanismul stimul - plăcere - recompensă este extrem de important pentru oameni iar odată ce s-a dereglat înseamnă că sunt niște probleme majore de producere/transmitere ori primire a substanțelor implicate în tot acest mecanism - deci poți să vorbești cu ea pănă nu mai poți, gândurile ciudate și starea în care se află nu pot să dispară de la sine

Pe de altă parte persoana respectivă se confruntă cu niște probleme reale - probabil relația cu părintele bolnav este  puternică iar combinat și cu problemele copilului și probabil și cu o predispoziție pentru depresie/anxietate situația s-a agravat mult - pentru că sunt și oameni care trec prin astfel de situații mult mai bine, de asta zic că are importanță și predispoziția genetică sau modul cum vezi viața în general.
Este foarte complicat să gestionezi potențiala pierdere a unui părinte la un loc cu un copil care este mereu agitat și are nevoie de atenție.
Din câte înțeleg nu are un soț/partener sau este plecat - deci este posibil ca pur și simplu pentru ea să fie prea mult, adică psihic să nu poată gestiona toate aceste probleme.

Sincer nu cred că este altă variantă decât un tratament medicamentos - poate noul tratament o să o mai pună pe picioare

AlexEn, on 06 iunie 2023 - 15:43, said:

Are Facebook. Dar de fiecare data cand se uita vede copilul altei persoane care face ce nu face al ei si zice: "Uite. Eu n-am fost in stare sa fac aia sau aia pentru copilul meu. Sunt o ratata. Este tarziu acum. Nu mai pot face nimic." Adica face din orice nimic o chestiune foarte serioasa. Se invinovateste pentru orice. Copilul e relativ OK acum numai ca nu are viata sociala. Sta mai mult in casa. Copilul este la scoala cu rezultate medii. Vorbeste, sta cuminte la ore etc. II gaseste defect ca nu va lua la liceu si etc si etc....

Fado, on 06 iunie 2023 - 15:46, said:

Simptomele pe care le descrieti sunt exact simptomele persoanei.
S-au declansat cam pe la 6 luni dupa nasterea celui de-al doilea copil.
Da mereu vina pe copilul cel mic ca daca nu era avea timp sa se odihneasca sa mearga in concedii etc... acum acest copil il mananca toata energia si de aceea a cazut si fizic si psihic.
Sotul se implica cat de mult poate dar nu poate sa se ocupe de doi copii in acelasi timp, mai ales ca cel mare are lectii de facut etc.
Ca un facut cand vrei sa faci lectii cu cel mare se pune cel mic pe tipat, tavalit, tras de caietele celui mare, sa ii ia pixurile din mana etc.
Nevand niciun ajutor de nicaieri sotii fac fata cu greu. Combinat cu faptul ca trebuie curatenie, mancare, pregatiti de somn copiii, spalati + gandul la parintii bolnavi fac situatia foarte presanta.
Tratament a luat la inceput, persoana fiind chiar internata la psihiatrie, iar dupa acel tratament si-a revenit 90%. La un an si jumatate diferenta din senin a avut o recadere puternica. Tratament a facut un an si l-a intrerupt, acum face din nou de trei saptamani dar se pare ca nu are efect sau are un efect foarte limitat. Ultima recadere a fost fulminanta, din senin, in decurs de doua saptamani.

spider8, on 06 iunie 2023 - 19:23, said:

Sotul face maxim cat poate dar s-a imbolnavit de stres (probleme stomac/fiere). Acum sotia se gandeste ca aoleu.... daca trebuie sa se opereze si ce fac eu atata timp singura cu copiii ca nu pot face fata?
Deci sincer....nu au efect pastilele...tot se incearca variante...sper ca in timp sa se produca acel declick.
Practic viitorul a ajuns sa fie un subiect sumbru pentru persoana. Se gandeste ca nu poate face fata la copii, ca sotul se poate imbolnavi, ca parintii sunt bolnavi, ca nu are in cine sa caute sprijin, ca va ajunge pe strazi pentru ca nu va putea sa aba grija de copiii si ei la randul lor se vor rata si nu vor putea avea grija de parinti la batranete etc.

Psihoterapia ar ajuta. Este clar ca e coplesita. Sper sa ii gaseasca schema potrivita de tratament.
O bona isi permit? Macar sa il tina cineva ocupat pe cel mic cata vreme cel mare are treaba si sa poata respira si ei.

Daca te duci si muncesti in gradina cateva zile (daca bagi si cateva ore de coasa e si mai bine), orice frigider ti se va parea mic si gol - de 3 ori pe zi.

Daca stai cu cracii in sus sau lucrezi de la birou sau activitatea ta fizica se limiteaza la Eurosport, atunci e mai bine ca n-ai pofta de mancare.

Colegule, ai citit toate postarile din topic?
Sper sa nu dai in viata ta cu ochii de vreo depresie, mai ales una profunda, venita la pachet si cu anxietate. Numai de lucrat in gradina nu iti mai arde.

Draga colegule, imi pare rau sa-ti zic (sau bine, depinde), dar cele mai eficiente solutii de iesire din depresii se bazeaza fix pe asta: trai in natura si munca fizica si/sau sport.

Sigur, se trateaza si cu medicamente sau pe canapeaua psihologului, dar procentul de reusita e ala care zice ce e de facut.  

PS - traiesc in casa cu un psiholog terapeut, deci scriu din auzite, nu ma lua in serios.

Edited by Olteanul_sfios, 07 June 2023 - 10:32.

Pana sa ajunga la traiul in natura mai sunt multi pasi de parcurs, mai ales daca partea de consiliere psihologica este doar o bucata din toata schema.

Si eu sunt de acord ca , cel putin iesirea din rutina te ajuta , faptul ca te plangi ca nu ai timp,  ca e nasol...faptul ca nu schimbi cu nimic situatia , nu are cum sa functioneze. Daca nu reusesti singur, este clar ca si experienta unui psihoterapeut te poate ajuta .  Daca esti intr-o anumita situatie si nu schimbi nimic  e clar ca nimeni si nimic nu te ajuta. De-asta am recomandat activitate fizica. Asa cum a pus problema initiatorul....ce pastile gasim pentru pofta de mancare? si apoi aflam ca de fapt acest lucru vine pe fondul unei depresii...

AlexEn, on 07 iunie 2023 - 10:37, said:

Traiul in natura este gratis, faptul ca este posibil sa ai o situatie financiara precara si nu poti merge la consiliere , cred ca te baga si mai mult in depresie. Pana si sex-ul este tot gratis , mai faci si ceva miscare , si cred ca te scoate din depresie. Eu nu cunosc pe nimeni care face sex regulat si este depresiv /anxios ...in schimb cunosc o gramada care au probleme de genul asta si sunt depresivi /nervosi/anxiosi.

Cum este gratis traiul in natura daca stai la bloc, inconjurat de betoane? Sincer acum.

Ce ar putea sa schimbe ea in situatia in care e? Copiii nu vor disparea, ADHD-ul nu se vindeca. Toti patru parintii, ai lui si ai ei, bolnavi. Stresul de a nu iti pierde jobul.
Este normal ca incepi sa iti fac scenarii si sa vezi perspectivele din ce in ce mai sumbre, mai ales pe fondul unei depresii post natale.

Cu ce ar ajuta-o traiul in natura acum? Parintii nu se vor face bine (mai repede), ADHD-ul copilului nu va disparea.

Vedeti prea simplu o situatie complicata.

Edited by AlexEn, 07 June 2023 - 10:55.

Probabil este o situatie complicata , nu imi pot imagina cat de greu sau usor este, dar sunt absolut sigur ca sunt milioane , zeci , poate sute de milioane de persoane in situatii mai complicate fata de cea prezentata aici . Asa ca pana una, alta...dracul nu este atat de negru si depinde de noi sa vedem si partea buna a lucrurilor.Faptul ca parintii sunt in viata, la fel si copii, indiferent in ce situatie sunt este un motiv suficient sa lupti pentru a te bucura impreuna cu ei. Crezi ca daca nu ar mai fi fost in viata , ei ar fi fost mai fericiti? Crezi ca atunci toate problemele astea ar fi disparut? In sfarsit...eu am incercat sa ajut / sa dau un impuls pentru schimbare , aici ma opresc.

Edited by Dodo03, 07 June 2023 - 11:09.

Sute de milioane? Exagerezi.

Tocmai ca problemele pe care le are, foarte posibil dereglari in chimia creierului daca a pornit de la depresia post partum, o impiedica sa vada si partea buna a lucrurilor si sa fie optimista. Incurci cauza cu efectul aici.

Stiu ca vrei sa dai un impuls pentru schimbare, de asta te-am si intrebat ce ar putea schimba, concret. La teorie suntem buni cu totii.
Ca altii sunt intr-o situatie mai rea nu o ajuta cu nimic

Da, poate exagerez si sunt de acord cu chimia /profilul hormonal schimbat. De-aia am recomandat miscare /exercitii si sex.