Psihologia- este o știință sau nu?

Psihologia este o sumă de speculații extraordinar și impecabil de logice și de bun simț, care pot ajuta enorm orice individ care dorește cu adevărat să existe o schimbare în bine în viața lui.

Eșecurile în psihologie depind de 2 aspecte și numai două: incompetența psihoterapeutului și lipsa dorinței autentice a clientului de a conștientiza problemele pe care le are și de a și le rezolva.

Ca o notă, un psihoterapeut bun nu e neapărat un psihoterapeut tobă de studii - deși asta poate fi de real folos -, ci are o imensă capacitate de a se sintoniza cu clientul, de a înțelege autentic care îi sunt problemele și de a-l însoți în procesul vindecării/ameliorării.

În acest proces dificil, clientul face principala muncă, psihologul doar îl însoțește în descoperirea de sine.
Poți sa mergi la cel mai titrat specialist, este degeaba dacă nu există în mod real dorința de schimbare la clientul lui.

Schimbarea se face prin vorbire dirijată cu delicatețe de psihoterapeut.
Prin cuvinte, prin propriile cuvinte ajungi să te cunoști și să te vindeci - cu condiția să fii onest când vorbești, să fii dornic să te cunoști și dornic să te vindeci.

Edited by Chayah, 07 October 2022 - 21:24.

Pesticidele se dau pe la tara, dar se produc pe la oras. Intru rar pe aici, ma doare-n cot de validarile unora sau ale altora. Ma gandeam sa-ti dau o mana de ajutor, dar, daca nu e nevoie, te salut din mers. Succes la psiho-ce-o-mai-fi.

 pesticidul, on 07 octombrie 2022 - 21:24, said:

Haidipa

 Chayah, on 07 octombrie 2022 - 21:23, said:

De acord cu obiectii
Speculatii impreuna cu extraordinar de logice sunt o contradictie in termeni, deci vreun termen l-ai folosit gresit
Terapeutul face grosul muncii, clientul face grosul efortului. Nu sunt acelasi lucru

Speculațiile pot fi foarte bine logice și pot fi foarte bine absurde și ilogice.

In opinia mea stiinta este un ansamblu de cunostinte care permit explicarea unor fenomene, intr-un mod reproductibil.
Ori in psihologie, nici macar teste psihologice nu sunt reproductibile. Sustin periodic un text psihologic complex si inainte de test pierd un sfert de ora sa-mi explice psihologul sau psihologa ca pot revenunta daca, daca, daca, ... prea multi de daca, testul ar trebui sa fie test si gata, eu traiesc cu unele din starile acelea. Am trecut testul de fiecare data si asta mi a permis sa avansez in cariera, n-am vreo frustrare legat de test sau psihologi, doar constat niste lucruri.
Iar initiatorul tocmai a spus ca, fundamental in psihologie e chimia dintre psiholog si subiect, o treaba complet subiectiva.

 strongsss, on 07 octombrie 2022 - 21:36, said:

Nimic nu e reproductibil cu maximă acuitate. Cu atât mai puţin în psihologie. În psihologie se folosesc experimentele statistice, de unde se trag concluziile. Adică testele nu se fac pe un singur om, ci pe un grup. Doar grupurile pot da semnale generale în funcţie de anumite condiţii iniţiale.

Edited by lupini, 07 October 2022 - 21:40.

O asumptie, ipoteza, etc, foarte logica si cu mult bun simt inlatura conotatia de speculativitate, care pentru mine contine obligatoriu o cantitate deloc neglijabila de hazard, incompatibil cu logica. Ma rog lets agree we disagree, nu ne certam pe termeni si nu asta  e subiectul

Si eu care credeam ca discutam despre stiinta, nu despre descoperirile "cercetatorilor britanici".

 Atreides7, on 07 octombrie 2022 - 21:15, said:

Acum chiar intreb, ce  crezi tu ca este stiinta?

Edited by strongsss, 07 October 2022 - 21:44.

 lupini, on 07 octombrie 2022 - 21:39, said:

Corect.Iar asta este o limitare a stiintificitatii psihologiei. Te iau pe tine si iti trag 10 000 de palme, poti reactiona in 10 000 de moduri, dar pot face un clasament probabilistic al modurilor in care vei reactiona si cu ce frecventa de repetitie

 strongsss, on 07 octombrie 2022 - 21:43, said:

care parte din ai putintica rabdare ca revin cu date info link nu ai inteles-o?

 lupini, on 07 octombrie 2022 - 21:39, said:

Sunt curios cum nu poti reproduce:
PV=nRT
sau
P= UxI, sau
1+1 = 2.

 strongsss, on 07 octombrie 2022 - 21:43, said:

You first, in ordinea cronologica
Nu poti sa imi raspunzi la cerinta mea de a defini tu stiinta punandu-mi ca la gradi aceeasi intrebare, asta daca ai minima onestitate intelectuala

Despre validitate nu ma pot pronunta, dar despre fidelitate iti spun:
Daca medicii si ar lua atatea masuri de prevedere cate isi iau psihologii cand aplica testul, consultatia cu un medic ar incepe asa: Daca sunteti bolnav, nu veniti la mine. Exista riscul sa gresesc, exista riscul unor efecte adverse.

 Atreides7, on 07 octombrie 2022 - 21:09, said:

Vezi raspunsul 59
Plus ca tu ai initiat topicul si nu ne ai spus parerea ta despre subiect. Lucru pe care ti l am cerut mai demult, in postul 46,  dar ai evitat raspunsul.

 Atreides7, on 07 octombrie 2022 - 21:50, said:

Edited by strongsss, 07 October 2022 - 22:03.

 Atreides7, on 07 octombrie 2022 - 21:45, said:

Neah ! Modul în care reacţionez e cunoscut după prima. Nu e nevoie de a doua.

De asta spuneam că un om nu e de ajuns, că cine ştie peste cine dai şi ce reacţie poate avea. E nevoie de un grup.

Nici una. Daca ai ceva de spus, spune. Da ne link, explica ne, deseneaza ne.
Ai deschis un topic dar nu ne-ai spus pararea ta despre subiect, in schimb ne atingi cu "onestitatea intelectuala".
Vorbim discutii..

 Atreides7, on 07 octombrie 2022 - 21:45, said:

Dupa părerea mea calitatea de a fi sau nu știința este data de metodele folosite. Folosești metoda științifică - observație, experiment, model, predicție, experiment/confruntare cu predicția e știința.
Dacă o arzi cu teorii nefalsifiable scoase din joben, nu prea.
Ma refer la partea de înțelegere a mintii umane.

Discuția despre partea terapeutica e altceva.

Edited by KiloW, 07 October 2022 - 22:25.

 tioopedi, on 07 octombrie 2022 - 16:09, said:

Chiar aici pe forum a fost un topic cu un user care a suferit o depresie serioasa si nu a primit aviz psihologic pentru a lucra pe macara la inaltime. A fost avizu' respectiv degeaba in cazu' lui?

Nu exista chestii cuantificabile matematic in cazu' discutiei de fata, insa cunosc persoane pe care vizitele la psiholog le-a ajutat la modul real.

Psihologia este o stiina pentru ca-si propune sa cunoasca, pe baza observatiei, natura umana.
Sa o cunoasca, sa o testeze, sa o trateze, sa aplice terapii, sa verifice rezultate, sa schimbe metodele, etc. Toate astea sunt metode stiintifice, daca sunt bazate pe observatii, statistica si rationament.
Desigur, nu toti fac in acest fel. Psihologia devine un fel de dogmatica in mintile unora care o practica. Te duci la psiholog sa te spovedesti, el iti zice ca nu-i bine si iti spune cum e bine si .. cam atat.
Ai obiectul de studiu fiind finta umana, metodele, oricare ar fi astea, in anumit context pot aparea rudimentare in raport cu complexitatea fiintei umane.
Insa asta nu inseamna ca nu poti atasa in mod sistematic cunoastere referitoare la natura umana. Exista notiuni cu care opereaza, exista clasificari, moduri de lucru, statistici, corelatii de tot felul. Exista metode stiintifice aplicate.

Nu e o stiinta exacta insa. Dar e o stiinta.

Edited by maccip, 07 October 2022 - 22:55.

Știința și metodele acesteia au la bază determinismul fizic. „De ce?”, o să întrebe oamenii religioși, continuând cu „Fiindcă ești un materialist și nu îți pasă de SUFLETUL tău?” Nu, nu pentru că nu-mi îngrijesc „sufletul” (presupunând că ar exista), ci pentru că noi, oamenii, nu avem mijloace mai avansate, obiective și sofisticate de studiu decât cele materiale - circumscrise într-o lume fizică. De asta reginele științelor sunt probabil fizica, chimia și informatica, fiindcă înglobează un nivel foarte ridicat de certitudini și folosesc matematica ca instrument științific în cea mai mare măsură. Sunt urmate de biologie, biochimie și alte domenii de „intersecție cu omul”, iar psihologia („informatica” viețuitoarelor) e tocmai la capătul listei, cu cel mai redus nivel de certitudini. Observăm că cu cât săpăm și căutăm mai mult în adâncul ființei noastre (sau al oricărei ființe de altfel), cu atât nivelul de certitudini scade (findcă crește numărul de variabile).

Dacă ar exista ceva dincolo de fizic („metafizic” sau „paranormal”), acesta nu s-ar putea măsura obiectiv DECÂT dacă ar avea manifestări în lumea fizică. Din acest motiv, experiențele „extracorporale” (ăia care au fost în moarte clinică și care l-au „vizitat” pe Iisus ori pe sf. Filofteia, sau pe nu știu ce bunic decedat) nu pot fi considerate adevăruri științifice, ci doar „vise” sau „născociri halucinatorii (pe fondul unei sănătăți șubrede)” - ele nu au echivalări fizice măsurabile. Dacă, de pildă, ai un vis în care te afli la nu știu ce intersecție de străzi, lângă un pom (un loc în care n-ai fost niciodată să zicem) sub care este îngropat un seif cu pinul 28374, iar tu te trezești, (îți amintești visul,) cauți locul și realizezi că există, te duci acolo, verifici, sapi și observi că ce ai visat este în totalitate adevărat, putem considera pentru acest eveniment o probabilitate matematică de incidență de 1 la 99999 numai pentru codul PIN (fiindcă numărul e format din 5 cifre), la care se adaugă și posibilitatea ca nr. să fi fost mai lung de 5 cifre, plus posibilitatea de nimerire a combinației alcătuite din intersecția/locul X + pomul Y + existența unui seif. La final ajungi la o probabilitate matematică totală de 1 la un miliard să zicem... cu cât e mai mică probabilitatea, cu atât tu poți DOVEDI veridicitatea visului ca eveniment paranormal (inexplicabil ca fenomen, prin expertiza și mijloacele de măsură actuale). Asta înseamnă, concret, că ai folosit matematica și metoda științifică pentru a demonstra existanța unui lucru „paranormal”. Aparent, în domeniul parapsihologiei - că așa se numește treaba asta -, lucrul ăsta s-a făcut deja (a se consemna experimentele lui Charles Tart în domeniul percepției extrasenzoriale)... personal, eu încă sunt sceptic (din cauza condițiilor și rigurozității experimentelor), dar hai să nu negăm în totalitate, ori să fim răi.

Dar, revenind la psihologie... păi Dorel o bate pe nevastă-sa, iar ea este foarte tristă și nu vorbește cu nimeni despre asta (motivul tristeții). O prietenă bună o convinge să meargă la psiholog. Psihologul, ca să afle de ce nevasta lui Dorel se află în starea asta, îi pune niște întrebări (atent și metodic selectate, ordonate) prin intermediul cărora ajunge la un adevăr - FIZIC, desigur - (evenimentul propriu-zis al agresiunii fizice conduse de Dorel) și propune niște soluții. (Deci până și psihologia are la bază elemente fizice - Drăgușanu e deprimat că nu are bani de botox, tanti Săftica e deprimată din cauză că nu îi ajunge pensia șă-și ia murături, Dorel are atacuri de panică din cauza gloanțelor pe care le-a încasat pe frontul de luptă și a scenelor la care a asistat etc.) Până aici avem o metodă științifică destul de validă, nu? (Mă rog, e un exemplu foarte simplist și neinspirat, există situații mult mai complexe.) Adică psihologul a reușit să ajungă la evenimentul care a cauzat problema urmând o strategie învătață în școală/anii de formare (crearea unor condiții de încredere și a unei relații cu clientul, folosirea unor cuvinte și formule speciale etc.). Acum... în continuare, soluțiile pe care le oferă psihologul... aici s-ar putea să avem de suferit la partea științifică! Într-o problemă precum cea a nevestei lui Dorel se pot găsi soluții care să funcționeze - consiliere, divorț/ruperea legăturii în condiții de siguranță, căutarea unui suport juridic (lucruri pe care ea poate nu este în stare să le facă de una singură) etc. Însă, când vine vorba de înțelegerea conflictului/evenimentului (de ce a bătut-o Dorel pe nevastă-sa și de la ce a pornit conflictul/ce poate face biata femeie ca să se păzească de astfel de întâmplări pe viitor), lucrurile se complică, iar probabilitatea matematică de „nimerire” a adevărului și a soluției poate scădea, lucru care se întâmplă și în probleme mai complicate precum eșecul de a-ți lua un angajament la serviciu sau în viața personală, comportamentul aberant pe care îl ai față de persoane care, aparent, nu ți-au greșit cu nimic (de ex., anumite minorități sau... persoane cu păr șaten) etc. Psihiatria e în aceeași situație - expertă în identificarea problemelor, dar mediocră în explicarea și tratarea lor (chiar și în diagnosticarea lor!).

Când ai o sută de miliarde de neuroni și nu știu câte variabile de „soft” (conștiință) și de memorie (bagaj de amintiri și cunoștiințe), nivelul de certitudini și de măsuri științifice exacte ce se pot efectua scade drastic (cel puțin în ziua de azi... în viitor, nu se știe), dar asta nu înseamnă că nu este o știință! Este, pur și simplu, o știință cu un nivel mai redus de certitudini (mai limitată), dar care caută în permanență să îl mărească (prin metoda științifică, evident). E o știință care îl ajută pe Costache (potențial analfabet) să înțeleagă de ce îi dă consoarta cu tigaia în cap și îl ceartă în fiecare seară (oameni care de altfel sunt incapabili să înțeleagă niște lucruri care pentru alți indivizi - cu un intelect mai „normal” - reprezintă nimicuri foarte ușor de priceput și „descifrat”), adică capabilă să rezolve anumite probleme, dar doar până la un anumit nivel (deocamdată).

Cât despre idioții care citesc... AU NEVOIE DE, pardon, cărți de dezvoltare personală (din care ei „învață” că Confucius spunea că e bine să fii bun și nu rău... motiv pentru care, ATENȚIE! - e bine că e bine că spunea, și nu e rău că e bine că spunea...) și care își deschid „al treilea ochi” înainte să-i deschidă pe primii doi... acolo e cu totul altă discuție și nu prea are legătură cu psihologia ori cu știința de orice fel (mă rog, poate cu economia și marketingul). Ei par să aibă parte de o lacună în primii ani de formare - le lipsesc cunoștiințe și principii ce țin de „cei 7 ani de acasă”, care se dobândesc, de regulă, din familie... adică de la părinții care-s plecați prin Italia.