Comentariu poezie

Ma puteti ajuta, va rog, sa comentez a doua strofa din poezia ,,Iarăși" de Virgil Carianopol in 60-100 de cuvinte!

Ce frumos și-azi-noapte, draga mea ... Afară
Liniștea de aur se plimba pe drum.
Mii și mii de gânduri se făceau de pară,
Din adânc, pământul aducea parfum.

Am stat iar tot singur – numai eu cu mine –
Noaptea era-naltă, sufletul la fel.
Până-n depărtare, iarăși nu știu cine,
Luase codru-n brațe și dormea cu el.

Se făcuse noapte, una de mărgele ...
Luminând, un astru lumea căuta.
Barca lunii goală, într-un stuf de stele,
De nimic legată, tainic aștepta.

Ce păcat că n-ai fost. Din tării uitate,
Despre ziuă, timpul, care nu dormea,
A suflat în stele de le-a stins pe toate,
A luat barca lunii și-a plecat cu ea.

Tot ce pot sa-ti spun, este ca pare o elegie...

observi " iar tot singur"? personajul da semne ca a mai avut  astfel de stari , de singuratate si tristete. sufletul inalt reprezinta aspiratiile inalte ale personajului , "naoptea inalta" da senzatie de noapte puternica, nemarginita , "pana in departare" inseamna largimea "bratelor" celui ce cuprinsese padurea , luase codrul in brate se refera la dorinta de a trai linistea ,curatenia padurilor.

evident tu trebuie sa dezvolti si sa folosesti cuvinte potrivite pentru o exprimare adecvata. eu ti-am scris  rezumat scurt cat sa intelegi

n-am mai comentat o poezie de ani intregi, de cand eram in liceu

Edited by karax, 09 April 2020 - 09:40.

hellocefaci, on 09 aprilie 2020 - 09:19, said:

Pare a fi o elegie despre Schweighofer...

Strofa începe cu o repetiţie, ceea ce sugerează nu numai că poetul/personajul a mai cunoscut singurătatea, ci şi faptul că, într-un fel, pare a fi condamnat la singurătate. Numai el cu el denotă că toţi ceilalţi oameni fac parte dintr-un plan total diferit faţă de al lui, de unde rezultă că personajul este acel geniu neînţeles, forţat să se izoleze de societate, cu un suflet la fel de mare precum nemărginirea nopţii şi a naturii.
Natură despre care aflăm, în următoarele versuri, că este guvernată de o forţă mult mai mare decât sufletul acestui geniu neînţeles, forţă pe care personajul o conştientizează, o respectă şi despre care aflăm, în ultimul vers, că este o forţă/entitate benefică, dar pe care personajul nu ştie cum s-o denumească, datorită puterii de cunoaştere limitată chiar şi pentru un geniu, în comparaţie cu acea entitate.

Nu ştiu câte cuvinte sunt.

Cei care nu pot ajuta, să se abţină de la... comentarii.

Edited by PSC, 09 April 2020 - 10:54.

mie mi-au dat lacrimile

hellocefaci, on 09 aprilie 2020 - 09:19, said:

începusem să te ajut, dar am realizat că mai trebe lămurită o chestiune: comentariul strofei trebuie făcută de sine stătător sau în contextul întregii poezii?

poate pt unii este clar/neîndoielnic că trebuie luată situația pe de-a-ntregul, dar totuși, cum să comentezi o poezie strofă cu strofă?

Comentariul trebuie facut pentru strofa respectiva avand in vedere tot continutul poeziei dar comentati numai acea strofa.