Viața mea

Sunt Andreea am 31 ani (împlinesc 32 de ani în ianuarie ) și stau într-un sat județul Bacău.Stau cu părinții și e greu.Sunt o persoana negativista,cam agresivă,impulsivă și depresivă.Nu am mai ieșit din curte de 3 luni.Nu am bani, nu am pe nimeni ,cu părinții nu ma prea înțeleg și nici job.Sunt prinsă în menghina mințiii mai ales și nu reușesc sa fac nimic.Am lucrat puțin în viața mea,nu m -am putut acomoda și am avut ocazii puține sa fac ceva.Stau de 7 ani de când am terminat facultatea cu părinții  (e greu )am mai fost plecată dar cam degeaba ca tot la ei m-am întors.Am făcut facultatea de ecologie la Cuza la Iași.Nu a fost cea mai bună alegere dar asta e.Acum e foarte greu în situația în care ma aflu mi se pare ca într-un iad existențial din care ori ies ori mor .Nu am motivație de a trăi.Nu îmi permit psihiatri și psihologi nu sunt asigurată medical.Părințiii numai pot numai vor sa ma ajute ,tatăl e pensionar are pensie mica mama lucrează dar e severă .Și dacă nu am nimic toți se poarte urat.Și eu ma port urat sunt supărată în fiecare zi nu am motivație sa fac nimic.Nu am de ce să traieșc .Viața e dură.Nu am putere sa fac nimic ,sunt nervoasă mai mereu și nu tolerez pe nimeni și nimic.Nu am nici bani dar nici nu îmi doresc nimic asta e grav.Dacă nu ai nimic în țară asta ești văzut câ pe o persoana non -grata ca pe un nimeni care are nimic.Rudele nu mă ajută au băgat capul în pământ ca struțul și mereu au fost indiferenți(cu mici excepții ).E foarte greu aici la sat nu ai mijloc de transport,Bacăul e departe la 100 de kilometri.Mi se pare viața foarte grea.Nu am pentru ce trăi nu îmi doresc nimic nici bărbați nici familie nimic.Vreau sa mor mai bine măcar scap de situație și de tot.Aici e lupta prea grea pe Terra.Și lupta interioară și lupta exterioară.Nu are rost sa trăiești  și sa te minți ca mâine o sa fie bine.Că mâine poate fi mai greu și târziu.Sunt o fire introvertită și prefer izolarea uneori de asta am și ajuns poate în situația asta.Numai am bucurii de a trăi ,nu vreau nimic.Împlinesc 32 de ani anul următor în ianuarie și ma simt ca o ratată.La 32 de ani fără nimic ,stand cu părințiii care sunt sătui de mine și eu de ei o relație foarte tensionată și pe muchie de cuțit.Ma veți judeca știu dar eu am scris pentru ca numai rezist psihic.Știu ca trebuie sa înduri dar numai pot.Psihic.Fizic sunt ok.Nimic nu mă mai bucură și mi se pare ca doar supraviețuiesc sunt într o inerție continuă care îmi apasă sufletul.Nu am liniște sufletească ,nu pot sa fac nimic sa ma gândesc la nimic.Sunt într un blocaj și emoțional și mental și nu pot ieși.Viața mi se pare searbădă ,numai cu suferință interioară și fără nimic nou.Decât așa viață mai bine moartă.La ce naibii sa trăiești? Pentru ce scop? Când ajungi jos de tot în abis nu e nimeni ești tu cu abisul.Există  și Dumnezeu dar nu prea sunt religioasă.Am mai fost la biserică uneori  dar atât.Asta e viața mi se pare un lucru de rahat fără bucurii doar cu restricții și limitări.Și la urmă tot mori.Măcar mor acum .Asta este  Sunt resemanată și cu situația și cu toate.De ce sa traiesc dacă viată înseamnă suferință.Sunt oameni săraci și bolnavi știu.Dar eu așa simt.De iubire nu poți obliga pe nimeni să te iubească dragoste cu sila nu se poate dar nici să trăiești fără bucurii e destul de dureros mai ales când ești tânără.În ziua de astăzi nu interesează pe nimeni de nimic de absolut nimic.O lume fără sentimente ,fără emoții care vrea numai bani atât.Nu ai auzi lumea sa se plângă ca nu are iubire toți se plâng de bani.Și bănii sunt necesari dar a devenit o lupta prea grea și un preț prea mare ca sa obții bani.Așa s -a ajuns .Trist.Tehnologie  dar singurătate totală și indiferență .Asta e realitatea.Am simțit sa scriu aici ca nu am cui sa ii spun ce simt și prin ce trăiesc ca în ziua de astăzi e democrație cică dar parcă e comunism.Dacă ești nimeni și ai nimic nu ai dreptul la nimic nici măcar la viată,la opinie la nimic!!!!!Știu ca ar interesa pe puțini viata mea pentru ca fiecare are viața sa dar eu am vrut sa scriu aici pentru ca nu am de ales.Dacă aveam o situație bună nu veneam să scriu aici.
Dacă vreți să mă ajutați financiar sau în alt mod aștept mesaje dacă nu vreți asta e înțeleg decizia .

Eu te ajut doar cu un sfat - caută să treci peste starea de depresie severă în care ești că poate faci un gest necugetat.

Ai starea psihică cum o au cei arestați și o știu de la cei care au fost în situația aia, deci trebuie să aștepți o situație mai bună cum așteptau și ăia să treacă termenul de arest.

După cum scrii cam ești la limita de jos cu psihicul și numai tu poți să te întărești și cu ajutorul familiei.

Edited by marin1973, 09 December 2019 - 11:17.

Cauta pe net un job sau aplica la marile companii care cauta forta de munca din vestul tarii. Vezi ca pt astia care nu sunt angajati se ofera un bonus de relocare, bani pe care ii poti folosi pt a plati chiria pt inceput.
Nu te descuraja daca pt inceput obtii post de operatoare, salariul e foarte ok in multe cazuri si cumulat cu bonurile de masa, transport in comun gratuit, cu astea o sa poti trai relativ ok chiar si pe cont propriu..si poate mai incolo gasesti colega de apartament sau un partener cu care imparti totul la doi.
Cunosc pe cineva care a fost intr o situatie asemanatoare cu a ta, oras mic, posibiliutati restranse iar dupa ce s-a mutat intr un oras mai mare, viata a inceput sa arate altfel.

Edited by A10, 09 December 2019 - 11:22.

Esti depresiva si asta se vede din cum scrii. Toate frazele tale incep cu negatie, nu am, nu pot , nu vreau.
Depinde ce ajutor cauti, dupa mine cel mai bun sfat pe care ti-l pot da e sa mergi sa te asiguri medical si sa mergi la un psihiatru bun care sa-ti vindece depresia.
Depresia e cel mai ingrozitor "animal" nevazut, infige coltii in sufletul omului si-i anihileaza vointa de a trai.
Asa ca mergi si trateaza depresia asta nenorocita, apoi o sa vina si dorinta de a trai, si un job si celelalte.

Ti-am citit si celelalte subiecte pe aceeasi tema. Si iti zic si aici, la fel ca dincolo. Trebuie sa pornesti de undeva. Ceva tot trebuie sa te motiveze in viata asta. Gandeste-te ca ai toate membrele la locul lor, sanatoasa fizic cred ca esti, facultate si specializare ai, fie si una mai putin importanta, scrii inteligibil.  DIn start esti mai norocoasa si mai sus ca multi altii care au pornit cu mult mai putin.  Pe termen lung trebuie sa te ajuti singura. Primul pas este sa mergi in Bacau, la AJOFM. Vorbesti cu cei de acolo, lasi un CV si in functie de ceea ce cauti si te pricepi o sa iti puna la dispozitie ofertele de locuri de munca.

Edited by MembruAnonim, 09 December 2019 - 11:34.

 pacopaco1967, on 09 decembrie 2019 - 11:20, said:

Femeia e depresiva, nu cred ca e ok s-o iei asa. Daca n-ai un cuvant bun, macar abtine-te!

Daca nu intri in activitate e normal sa te simti asa... SI daca ai avea bani primiti de pomana tot asa te-ai simti, sau chiar mai rau

De ce nu cauti un loc de munca la oras, o chirie, sa vezi " lumea" poate gasesti un barbat care te aprecieaza !!

Pai de ce nu te mariti, o sa ajungi fata batrana si nu o sa te mai ia apoi nimeni.

 thalia, on 09 decembrie 2019 - 11:23, said:

Unde să meargă la psihiatru când este la 100 km de oraș și de cabinetul unui doctor ?

Cu familia trebuie întâi să scape de starea asta și după aia să vadă ce poate face mai departe.

Eu văd un ajutor financiar pentru ea așa - bani de chirie și utilități pentru o garsonieră ieftină în orașul ăla pe timp de un an de zile și ea să se angajeze la hipermarketurile din oraș cu salariul de circa 1800 lei net.

Dacă are locuința asigurată un an de zile poate să lucreze liniștită și pe salariul ăla mic.

După 1 an de zile să locuiască cu chirie ieftină și să o coste cam 800 lei chiria și utilitățile din salariul de circa 1800 lei și să-i rămână 1000 de trai și mâncare.


Este limita de jos a sărăciei dar altă variantă nu are.

Edited by marin1973, 09 December 2019 - 11:36.

Andreea dragă, ai ceva în minus la corpul tău? Sau e totul în regulă?
Dacă e totul în regulă, adică dacă ai 2 mâini, 2 picioare, 2 sâni şi o inimă tânără, fă-ţi un prieten.
O să te scoată din depresie, de o să-i mulţumeşti. Poate că vă veţi şi căsători.

Nu aştepta ajutor de la nimeni, în afară de părinţi. Trebuie să te ajuţi tu însăţi. Profită de fiecare oportunitate în folosul tău. 31 de ani este o vârstă superbă, de fapt tot intervalul 30-40 de ani este superb. Priveşte-te în oglindă şi zâmbeşte. Lasă deoparte lumea satului, că nu acolo este viitorul tău. Gândeşte-te că sunt mulţi oameni năpăstuiţi pe lumea asta şi că tu ai o şansă imensă să trăieşti cum vrei. Să trăieşti.
Lasă deoparte rudele, bagă-le în seamă numai la zilele de naştere şi onomastice.
Fii tu însăţi, fii pentru tine! 31 de ani ai numai odată în viaţă, timpul nu-l poţi întoarce! Bucură-te de viaţă, bucură-te de fiecare pas făcut pe picioarele tale şi nu într-un scaun cu rotile. Ia-ţi permis de conducere, plimbă-te. Găseşte-ţi un job pe baza a ceea ce-ţi place să faci.
Eşti tânără şi, până la proba foto, nu cred că eşti urâtă.
Ai toate atuurile pentru a te bucura de viaţă. Succes!

Draga mea, atunci cand esti depresiva, chiar nu vrei nimic ....ultima parte n-are niciun sens din carnatul ala de text

Sunt de acord cu colegii, trebuie sa-ti cauti un job intr-un oras mai mare, acces la net ai, vezi pe ejobs. Sunt sigur ca vei gasi ceva. Apoi in acel oras, plambandu-te prin parcuri si socializand vei avea ocazia sa intalnesti pe cineva care sa te ajute sa treci peste aceasta depresie. Insa doar TU te poti scoate din aceasta stare. Donatiile nu te ajuta decat pentru un timp foarte scurt. O varianta mai usoara ar fi sa dai un anunt pe matrimoniale. Sunt convins ca vei primi oferte buluc. Trebuie sa stii doar sa alegi. Chiar daca vei alege prost, vei putea sa te desparti si sa treci la alt baiat, si apoi la alt baiat... aceasta solutie este cu mult mai buna decat cea aleasa de tine acum, si anume aceea de a renunta la lupta cu viata... si in timp ce astepti iti recomand sa citesti, sunt suficiente carti online. Citeste carti sau intamplari cu sfarsit fericit sa capeti incredere ca se poate sa fie si bine. Mult succes, Andreea!

Edited by 2Unlimited, 09 December 2019 - 11:51.

Am avut rabdare sa citesc tot topicul si mi-am adus aminte de povestea aia cu ...  m...eți-s posmagii ?

Pai mai fata ;
- n-ai iesit din curte de 3  luni
- stai acasa de 7 ani
- nu ai pe nimeni
- cu parintii nu te intelegi
- nu vrei sa-ti intemeiezi o familie
- nu vrei nimic

Asadar - cum vrei sa fie posmagii ? Moi sau tari ?

Ușor e de dat sfaturi cum ai respira.Dacă eram capabilă de ceva făceam ceva nu veneam sa mă plâng aici.să mă ia un bărbat? De unde ?Bărbățiii vor fete şi bogate şi aranjate în ziua de astăzi  interesul primeaza.Eu nu am văzut sa -și ia vreun barbat o fata saraca sau sa aud.Toți vor parale.Foame mare in Romania.Lucrurile nu sunt ușoare. În scris e ușor şi de zis dar la partea de execuție e cel mai greu.

Pai daca stai acasa de 7 ani, nici nu o sa gasesti barbatul ala vreodata

In plus - parca ziceai ca NU vrei barbat si familie ?

Eu sunt plecat de acasa de la 16 ani
Nu am stat la mana intisa

A ... sa nu uit - NU AM LUAT DE NEVASTA FATA BOGATA

Deci e vina barbatilor )....pai daca stai ascunsa, cine sa te vada ?

Edited by jimi91, 09 December 2019 - 11:56.

quiria, poate ca ti-ar prinde bine o perioada de reculegere si regasire, la o manastire. chiar daca ai spus ca nu esti religioasa din fire.
nu am idee unde si in ce conditii sunt primite/gazduite femeile care nu fac parte din randul maicutelor, insa poti incerca sa intrebi, sa cauti pe net, sa te interesezi.
in acest moment tu nu esti pregatita sau capabila sa-ti iei viata in maini si sa faci ceva pentru a avea o alta soarta decat cea in care te complaci in prezent.