prajitura Alba ca Zapada

prajitura originala alba ca zapada (cu putina aroma de lamaie) este singura mea amintire din Romania de cand eram copil. Cand le facea mama in weekend le mancam pe toate deodata. Daca se gaseste o reteta originala ar fi genial.

Din caietul vechi de prajituri.
1- nu-mi aduc aminte sa fi pus coaja de lamaie in crema.
2 - se vede ca era folosit, dupa cum arata foaia.
3 - n-am mai facut prajituri de cand eram studenta.

Edited by Laberta, 10 January 2019 - 10:57.

gavinremigton, on 10 ianuarie 2019 - 00:56, said:

Unii dintre noi, printre care şi eu, am apucat din plin perioada neagră a ceauşismului, perioadă care, totuşi, nu era atât de neagră pe cât avea să fie cea de după 1990, dacă mai rămânea la putere regimul ăla de analfabeţi sadici.
Am trăit din plin epoca raţiilor, rămasul pe întuneric în lift (a trebuit să învăţ singur să ies), frigul din case, lipsa apei calde (ajunsesem la 14 ani - 1988 - să fac baie la lighean deşi plăteam apă caldă şi apă rece la întreţinere), cozile la benzină (nu conduceam eu, dar dormeam în Trabantul tatălui meu sau îmi făceam lecţiile stând la coadă), circulaţia interzisă odată la 2 duminici şi în zilele cu ninsori abundente (30 august 1986 a fost într-o sâmbătă, a doua zi era duminica în care nu aveau voie să circule "numerele cu soţ", cu toate astea tata a obţinut derogare de la miliţia din Bran ca să circule, pentru a ne evacua de la cabana Bran Castel, afectată de cutremur, iar lumea se uita pe stradă după noi ca după tigru, căci cu urşii erau obişnuiţi) şi alte lipsuri.
Amandină (prăjitura mea preferată) mâncam de două ori pe lună. Erau zile în care nu se găseau.

AlexEn, on 10 ianuarie 2019 - 09:12, said:

Si presupun ca poti masura 10 linguri de faina cu o precizie mai buna decat cea a cantarului electronic...

FreeThinker, on 10 ianuarie 2019 - 11:11, said:

Si mie imi plac retetele precise, dar gatitul nu e farmacie, iar ingredientele nu sunt substante chimice pure.
150 grame dintro faina pot fi total diferite (raportat la reteta) fata de 150 grame din alta faina.

gavinremigton, on 10 ianuarie 2019 - 00:49, said:

Ai fi surprins
Dar nah...se vede ca vorbești din auzite și povesti

Bibulus, on 10 ianuarie 2019 - 09:59, said:

In completare /confirmare:

Erau si prajituri, dar erau numai 10-12 sortimente, destul de insipide, mult mai slabe calitativ decat cele de astazi, deseori vechi, acre, uscate sau gretoase. Dulceturi si gemuri erau, dar alea sunt alta categorie, mult mai dense caloric si mai dulci (pt alte gusturi), si in plus nici vorba de diversitatea de astazi.

Era destul de greu sa strangi toate ingredientele necesare si prajitura asta era destul de laborios de facut (erau vreo 4 etape, daca mai stiu bine). In Bucuresti, in anii 80, zaharul si uleiul se dadeau cu ratia (1kg /luna de persoana). Faina, lamaile se gaseau cu coada. Trebuia sa strangi alimente pentru Craciun de prin septamebrie, octombrie. De aia si erau camari si congelatoare, din cauza ca oamenii strangeau 5-6-10-12 kg de faina, zahar etc. - din timpul anului, sau facute rost, cei care lucrau in industria alimantara sau cunoasteau pe diversi.

Mai faceau gospodinele dulciuri de casa, traditionale (cornulete, papanasi, chiftelute de cartofi - nu le mai stiu numele; ieseau bunicele) chehstii simplu de facut, cu putine ingrediente (abia se gaseau oua etc.) Dar cam atat, si chiar si astea se faceau rar, la 1-2-4 saptamani, ca nu aveai cu ce. Ganditi-va la un regim extins, cam asta ar fi in ziua de azi. Si patiserii nu erau, sau erau cateva chioscuri unde gaseai covrigi, dar de obicei nu gaseai, sau erau reci si tari. La fel inghetata - mai gaseai chioscuri, dar numai rar gaseai ceva bun. Era o alternativa, dar doar cand gaseai, nici vorba de ce se vede astazi. Practic, pe vremea aia, lumea tinea fara sa vrea un fel de regim extins pe ani de zile. Nu erau atat de apetisante dulciurile, nu prea aveai cum sa capeti dependenta, si in plus, ce era bunicel se gasea foarte rar. Tot ce se facea in casa nu aveau amelioratori, se gaseau doar esentele alea pe care le gasiti si azi la 1 lei sticluta sau cat mai sunt. Si din alea gaseai greu, si doar 2-3 arome in tot cartierul sau orasul. Noi am stat in Bucuresti in anii 80. De exemplu gaseai esente de vanilie, de rom, de lamaie si de migdale. Voiai de cafea? Sa fii sanatos, nu se producea cu anii. De fapt, nici nu-mi amintesc sa fi vazut altceva decat cele 4 esente amintitie. Inghetata - la fel, erau cateva sortimente - cu anii. Am vazut de vreo cateva ori ceva de portocale, in rest - numai vanilie, cacao etc (si alea destul de insipide). Nefiind varietate, te plictiseai repede.

Oamenii mai avuti, cu salarii mai mari (inginerii, profesorii etc.) isi permiteau sa mai se duca in vizita la cate o onomastica, cu un tort. Erau si acelea execrabile multe dintre ele - abia mancai fara sa vomiti, imi dadeau ai mei, atat erau de gretoase (unele, destule), altele erau submediocre. Daca voiai sa te simti bine, te duceai duminica si luai un carton de prajituri sau un te duceai in vizita cu taxiul. Voiai savarine? Ghinion, le-am vazut de cateva ori in toata copilaria mea. Dar oamenii erua obisnuiti cu lipsurile, nu era o tragedie ca nu gaseai, te multumeai cu ce se gasea. Am mancat prajituri de gura familiei pe care astazi nu le-ai da nici de pomana, atat de rele la gust erau (unele).

Insa oamenii nu faceau o tragedie din asta, erau oameni trecuti prin  foamete, 'stabilizare', razboaie, cutremure, unii apucasera si tifosul, erau destul de stoici.

Edited by aaaa4567, 10 January 2019 - 17:27.

aaaa4567, on 10 ianuarie 2019 - 17:19, said:

In Bucuresti existau si cofetarii unde prajiturile erau excelente.
Ex. Ambasador, Bucuresti, Albina si altele carora nu le mai retin numele.

Depinde mult de zona. Cei care aveau rude pe la tara, se descurcau altfel.
La fel si in orasele mai mici, unde toti se cunosteau cu toti si functiona foarte bine trocul.

Puferiu_, on 10 ianuarie 2019 - 00:06, said:

Reteta nu-i mare filosofie (mai ales ca e saracuta in ingrediente, ieftina), cu intinsul foilor e mai complicat. Iti scriu maine reteta daca doresti.  Prajitura asta e cu crema de lamaie, dulce acrisoara, pe baza de foi cu amoniac. O fac de peste 20 de ani si cred ca e una din acele traditionale care se vor face inca multi ani.

Paz, on 10 ianuarie 2019 - 08:22, said:

Si nemancate... oare e ce?
Ti-ai pus intrebarea asta vreodata?
Ca le lipsea laptele, untul si zaharul care trebuia sa fie rationalizat si furat?
Si frisca se facea cu albus, n-o mai aburi

Las ca si acum in cofetariile ieftine lipsesc toate alea din prajituri

Edited by richelieu, 10 January 2019 - 19:30.

Ca lipsesc e una, dar te minunezi cand vezi ce baga in locul alora de lipsesc...

Pai și atunci nu mai bine facem alba ca zăpada?

Bai, de la discutiile voastre cu alba ca zapada s-a facut si afara alba ca zapada...

Daca face cineva prajitura pune si aici o poza, ca sa vedem ce a iesit?

Alba ca zapada sau Lamaita

Foi:
2 oua, 6 linguri de zahar, 5 linguri ulei, 5 linguri lapte, 1 lingurita amoniac, sare, faina cat cuprinde. Celebra asta cu "cat cuprinde"! Ideea e sa pui faina treptat pana rezulta un aluat usor de modelat, evident sa se desprinda de vas si mana. Ceva sute de grame, nu am cantarit vreodata. Aluatul se lasa sa se odihneasca jumatate de ora, se ruleaza ca un baton si se taie in trei bucati egale, daca iti ies din ochi este ideal, altfel folosesti un cantar. Fiecare bucata se intinde foaie dreptunghiulara ( ajustezi pe parcurs marginile, nu de alta da' harta Europei nu ajuta la obtinerea unei prajituri aspectuoase). Foile se coc la foc moderat pe foaie de copt in tava.

Crema:
200g zahar se amesteca cu 3 linguri faina si 300mL lapte. Se fierbe amestecul la foc mic sau pe baie de aburi daca ai vreme de pierdut, eu folosesc foc direct. Se ingroasa ca o budinca din comert, si se ia de pe foc. La crema calda adaugi coaja rasa de lamaie eco musai, altfel te "imbogatesti" cu niste chimicale din lamaile obisnuite. Lasi crema la racit si mixezi separat 200g unt. Amesteci untul cu crema de mai devreme, racita si adaugi dupa gust cam 1/2 suc de lamaie. Crema trebuie sa fie dulce acrisoara si pufoasa.
Foile se ung cu crema iar pe ultima foaie se pudreaza zahar, conform retetei vechi. Eu ung cu crema foarte putina si foaia de deasupra si presar cocos, in felul asta se inmoaie sigur si foaia de deasupra.

Foile desi par uscate si tari se inmoaie de la crema si se taie frumos a doua zi de la preparare, daca apuca 😁

Reteta, fiind veche nu are cantitati in grame, am facut-o asa la linguri si iese perfect. Spor la intins foi si pofta buna!

AlexEn, on 11 ianuarie 2019 - 09:54, said:

Nu vezi ca initiatorul nici nu a mai trecut pe-aici?

gavinremigton, on 10 ianuarie 2019 - 00:49, said:

Lapte de Pasare, Gogosi, Clatite, Csöröge, Barátfüle sau Lekváros Derelye, Arany Galuska, Hájas Tészta, Piskota Tekercs, Linzer Torta, Almas Teszta, Rigo Jancsi, Vargabéles, Cornulete umplute cu de toate, Pajituri cu Mere, branza dulce si stafide, Kuglóf sau Gugelhupf, pe langa cele amintite deja dar si un Tort Rusesc era pe masa de Craciun dar inainte de anii '70.  

Nu caut sa traduc numele multora, apare pe Google fiecare, atunci nu trebuia sa stim numele si in alta limba dar mai avem zeci de feluri de torturi si prajituri cu creme si altele.