prajitura Alba ca Zapada

Pe vremea copiilor mei, era o prajitura delicioasa (din punctul meu de vedere). Prajitura aia buna, care te ungea pe suflet.

Cum se prepara? Neaparat cu produse din casa.

P.S: Nu mai pot cu ăștia care folosesc linguri pentru a măsura cantități.

Nu e prea mult de munca. E o prajitura simplu de facut.

Chiar asa. Astia se fac ca nu pricep ca  lingurile, cestile, canile sunt de diferite marimi. Cantarul e sfant.

Da-o naibii de treaba, nu era chiar asa.
Erau multe lipsuri, recunosc, dar nu vad ce era special la prajitura asta, ma refer la compozitie. Ca doar nu era facuta din trufe.
Buna prajitura, imi aduc aminte cu placere.

P.S. Nu am nici cea mai mica intentie de a lauda jegul comunist, dar mergem prea departe cateodata.

..
.................
Eu sunt nascut dupa revolutie, insa stiu sigur ca nu mi-as dori sa traiesc asemenea vremuri din povestile parintilor.
.............

Chiar asa. Astia se fac ca nu pricep ca  lingurile, cestile, canile sunt de diferite marimi. Cantarul e sfant.

Dobos! Daaaa! Imi storceam creierii sa-mi aduc aminte cum se numeste.
Multumesc HUNore.  

Tata avea o sanda din piele cu care se incalta dimineata cand mergea la munca. Odata mi-a fost asa de foame ca i-am mancat sandaua si nu a mai avut cu ce sa mearga la munca.

esti incorigibil, politizezi pana si aria de gastronomie

Eu cand mergeam prin vestul tarii, imi placea sa mananc galuste cu prune, placinta cu mac si cremsnit. Astea nu se prea gaseau in B.

Nu e prea mult de munca. E o prajitura simplu de facut.

Aratã foarte bine . Încã nu am mâncat  si nici nu  am auzit.

Stiu....avand in vedere ca si zaharul era un produs de "lux" prin anii 80'.  

Situatia era insa mult mai deprimanta decat idealizeaza multi.  
Prajiturile alea se serveau doar de Anul Nou. O vad pe bunica si pe celelalte femei de varsta ei cum le prepara numai in ajunul sarbatoriilor de iarna de zici ca le-a ramas in minte, de zici ca sunt teleghidate sa prepare prajiturile alea la foc automat.

Ca in restul anului, romanii pe vremea comunismului  se indulceau prin  a uda o felie de paine cu apa si presarandu-i zahar. Ala era DESERTUL!
Cine avea noroc si parinti mai cu bani sau bunici la tara isi putea  intinde  pe paine  gem sau dulceata cu unt cu mare  zgarcenie ca sa aiba pentru 1-2 luni.  Iar mierea...aoleu, era sarbatoare ziua cand un roman apuca sa o guste.
Acum un borcan de gem sau de miere  se termina in cateva zile si daca stai la tara si esti gospodina pusa pe preparat prajituri.  

Vara cel mult romanii isi permiteau sa se indulceasca cu inghetata pe vafa sau ciocolata ieftina, fiind un produs de lux si rar.  
Cine avea pile pe la PCR putea macar de Paste sa coace niste cozonac care era de fapt un chec saracacios.

Din cauza regimului astuia odios multi romani s-au apucat sa manance pe nesaturate cantitati enorme de grasimi si dulciuri  si sa bea cantitati enorme de alcool si de aia avem cazuri multiple de obezitate, cancer  si diabet.  
Foamea de care au suferit multi romani care au copilarit in anii 80' s-a transmis genetic si la copii acestora de au ajuns acum obezi imbuibati cu preparate fast-food.
E foarte nasol pentru un popor cand exista o perioada de ratie alimentara sau foamete, urmata de o perioada de obezitate si exces alimentar.  


Eu sunt nascut dupa revolutie, insa stiu sigur ca nu mi-as dori sa traiesc asemenea vremuri din povestile parintilor.
Pentru mine  care mananc cam mult,  mi s-ar parea horror sa am regim alimentar ceausist si sa stau la coada, eu care nici  cozile de la Mega Image nu le suport.